Falsul in declaratii [ art 292 c.p. ] Probarea laturii subiective – intentiei directe

Constata ca  Judecatoriei Sibiu a dispus condamnarea inculpatei M E, la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals in declaratii, prev. de art. 292 C.p.
In baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatei drepturile civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b C.pen.
In baza art. 81 alin. 1 C.pen. s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 3 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art.82 alin. 1 C.pen. iar in baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.83 C.pen.
S-a dispus anularea actelor false: cerere adresata la data de 25.08.2006 Biroului Notarului Public M M B, incheierea finala din data de 25.08.2006 data in dosarul .  Biroului Notarului Public  si certificatul de mostenitor  emis in dosarul  Biroului Notarului Public .
Pentru a pronunta aceasta solutie Judecatoria Sibiu a retinut in fapt ca la data de 25.08.2006 inculpata s-a prezentat la Notarul Public  pentru dezbaterea succesiunii dupa numitul S S si a declarat in mod fals ca este singura mostenitoare a defunctului S S in calitate de fiica si ca numitul S S nu a mai avut alti copii (din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie) desi cunostea ca acesta a mai avut patru copii,  Ca atare a acestei declaratii false si a celorlalte probe administrate cu ocazia succesiunii, prin incheierea finala  a notarului public  s-a constatat ca inculpata  are calitatea de unic mostenitor al numitului S S si primeste intreaga masa succesorala in calitatea de fiica. De asemenea, notarul public a constatat ca nu exista renuntatori sau straini de succesiune prin renuntarea sau neacceptare si a eliberat inculpatei  certificatul de mostenitor
Din declaratiile martorilor audiati in cauza precum si din actele de stare civila instanta a retinut faptul ca inculpata mai avea inca patru frati dintr-o casatorie anterioara a tatalui ei pe care a si refuzat sa-i cheme la inmormantarea acestuia. Desi inculpata s-a aparat cu aceea ca diferenta de varsta dintre ea si fratii sai este mare si nu a avut cum sa cunoasca de existenta lor instanta de fond a inlaturat aceste sustineri intrucat din declaratiile celor patru frati s-a desprins ideea ca acestia in mod constant l-au vizitat pe tatal lor si au discutat cu inculpata in cadrul acestor vizite. De asemenea a fost respinsa apararea inculpatei ca ea a avut convingerea ca nu declara fals atata vreme cat fratii sai nu au fost interesati de succesiune, din moment ce la data dezbaterii succesiunii M E nu a declarat ca fratii ar fi straini de succesiune, ci ca defunctul nu a mai avut alti copii.
La individualizarea pedepsei instanta a aplicat dispozitiile art. 72 C.p. si a avut in vedere imprejurarile concrete ale comiterii faptei,scopul absolut imoral urmarit, urmarile produse, persoana inculpatei (constant nesincera, fara antecedente penale, la varsta maturitatii la care ar fi trebuit sa perceapa consecintele faptelor sale ilegale), lipsa imprejurarilor care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala  ceea ce a determinat instanta sa aprecieze ca scopul pedepsei si functia ei educativa nu pot fi atinse decat prin aplicarea unei pedepse de 1 an inchisoare.
Judecatoria desi a retinut ca inculpata a avut in mod constant o atitudine nesincera, fata de lipsa antecedentelor penale, si de faptul ca pana in prezent ea nu a mai comis alte infractiuni, fata de imprejurarea ca are loc de munca si un copil minor in intretinere s-a facut  aplicarea dispozitiilor art. 81 C.p. dispunandu-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel in termen inculpata solicitand achitarea sa in baza art. 10 lit. d C.p.p. pentru lipsa laturii subiective la savarsirea infractiunii.
In motivarea apelului inculpata a aratat ca in cauza nu s-a facut dovada existentei unui interes personal al ei in vederea producerii unor consecinte juridice. S-a mai sustinut ca instanta de fond a retinut o stare de fapt gresita si ca nu s-a facut dovada cu certitudine ca inculpata stia de existenta fratilor sai vitregi, iar aparitia unor persoane la inmormantarea tatalui ei, pretinzand ca sunt frati de sange cu aceasta nu poate fi luata in considerare ca fiind o dovada incontestabila a faptului ca inculpata a stiut de existenta acestor frati. S-a mai sustinut ca intre declaratiile martorilor exista contradictii, ele fiind in contradictie si cu declaratia inculpatei.
In sustinerea apelului s-au depus foile de observatie clinica din perioada in care tatal ei a fost in spital si o sentinta privind pe numitul V I M.
Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel formulata precum si din oficiu sub toate aspectele de legalitate conform disp. art. 371, 373 C.p.p. tribunalul a retinut ca  apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a facut o amanuntita si judicioasa cercetare judecatoreasca audiind fratii vitregi ai inculpatei,  mai multi martori din comuna care o cunosteau pe inculpata si pe tatal acesteia, persoane care au fost la inmormantarea lui S S.
Din actele de stare civila s-a retinut ca numitul S S a fost casatorit cu numita S V cu care a avut patru copii, respectiv pe numitii P A    , S S jun. , S S  si S I , asa cum rezulta din certificatele de nastere din dosarul de urmarire penala.
Dupa decesul numitei S V , numitul S S i-a dat pe cei patru copii la Casa de Copii , unde au fost institutionalizati. La data de 24.01.1962 numitul S S s-a recasatorit cu numita S E cu care a avut un copil – pe inculpata ME  La data de 7.08.1991 a decedat numita S E (mama), iar ulterior la data de 18.11.2004 a decedat numitul S S, .
Din intreg ansamblul probator s-a retinut  fara urma de dubiu ca inculpata cunostea de existenta acestor patru frati; astfel, martora P A – sora inculpatei declara ca inculpata a vizitat-o cand avea 5 ani, impreuna cu sora ei S. De asemenea, desi diferenta dintre ea si inculpata este de peste 2o de ani in vacante cei patru frati mergeau acasa la tatal lor la , chiar locuind un timp cu inculpata in aceeasi casa. Martorul S Si– fratele inculpatei a declarat ca mai recent, in anul 1991 si-a vizitat tatal intr-un timp in care si inculpata era acasa. Cealalta sora vitrega a inculpatei, martora S S a confirmat faptul ca inculpata o cunostea si chiar a fost la inmormantarea tatalui lor impreuna cu fratele S I discutand cu inculpata despre bunurile ramase de pe urma tatalui.
Aspectele relatate de fratii vitregi ai inculpatei, ce-ar putea  fi considerati interesati in cauza sunt insa confirmate de declaratiile altor sateni care au aratat ca pe perioada cat a trait tatal inculpatei fratii vitregi mai veneau sa-l viziteze iar una dintre surori chiar a locuit la domiciliul tatalui ei o perioada . Relevanta este si declaratia martorei E S in fata careia inculpata a declarat ca nu doreste sa-i cheme pe fratii vitregi la inmormantarea tatalui lor si i-a cerut sa nu le spuna acesteia ca ea nu are acte pe casa.
Desi inculpata a dorit sa acrediteze ideea ca nici alte persoane din localitate nu cunosteau de existenta fratilor vitregi acest aspect nu are relevanta de vreme ce ea personal cunostea de existenta lor si in mod fals a declarat in fata notarului ca este singura succesoare. Nu putem primi solicitarea apelantei in sensul ca lipseste latura subiectiva a infractiunii de fals in declaratii intrucat avem convingerea ca inculpata a realizat in mod cert care sunt consecintele juridice ale declaratiilor facute de ea in fata notarului si a urmarit producerea acestor consecinte. Nu putem primi apararea formulata in sensul ca intentia ar fi fost sa declare ca acestia nu au pretentii la succesiune, din moment ce declaratia ei este in sensul ca defunctul sau tata nu a mai avut alti copii dintr-o casatorie anterioara sau din afara casatoriei, iar pregatirea scolara  (12 calse ) este suficienta pentru a intelege ceea ce i se solicita de catre notar  precum si  consecintele declaratiilor ei.
Prin urmare fapta inculpatei de a declara in mod fals in fata notarului public  ca este singura mostenitoare a defunctului S S in calitate de fiica, pentru a obtine intreaga masa succesorala, desi cunostea faptul ca numitul SS a mai avut patru copii din prima casatorie, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in declaratii, prevazuta de art. 292 C.p.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, apelul inculpatei s-a dovedit a fi nefondat sens in care el  a fost respins in baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. iar sentinta apelata a fost mentinuta ca legala si temeinica.