Plangere contra solutiei procurorului

Constata ca prin sentinta penala nr. 1011/14 septembrie 2006, Judecatoria S. in baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. admis plangerile formulate de petentii S.A., domiciliat in P.  si D. G. domiciliat in P. , in contradictoriu cu intimatii Consiliul Judetean A., D.G.F.P.- A., G.M.S., domiciliata in P. si G.E., domiciliata in P. , impotriva ordonantei nr. 4738/P/2004 a Parchetului de pe langa Judecatoria P. si in consecinta a desfiintat ordonanta nr. 4738/P/2004 din 28.11.2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria P. si rezolutia nr. 1209/II/2/2005 a prim procurorului de pe langa Judecatoria P., si a trimis cauza Parchetului de pe langa Judecatoria P. pentru redeschiderea urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta de art. 246 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. fata de intimatul D. G. si pentru infractiunile prevazuta de art. 291 C.p. si 292 C.p. fata de intimatul S. A..
Cu ocazia urmaririi penale s-a dispus, sa se efectueze o expertiza contabila avand ca obiect stabilirea daca la datele de 16.05.2003, 25.07.2003, 30.10.2003, 04.02.2004, 06.04.2004, 02.08.2004, 24.08.2004, cand s-au emis certificatele fiscale nr.8650/2003, 8434/2003, 12926/2003, 1474/2004, 4307/2004, 10591/2004 si respectiv 11829/2004 de catre intimatul D.G. si respectiv la datele de 20.07.2003 si 17.02.2004, 09.04.2004 si 30.07. 2004, cand au fost date declaratiile de eligibilitate de catre petentul S.A. S.C. „V.” S.R.L., avea obligatii de plata exigibile si neachitate a impozitelor si taxelor si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat; sa se efectueze o confruntare intre petentul D.G. si intimatele G.M.S. si G.E. pentru lamurirea aspectelor legate de comiterea in participatie improprie a infractiunii prevazute de art. 289 C.p.
Pentru a pronunta aceasta solutie Judecatoria a relevat ca prin plangerea penala inregistrata la parchetul de pe langa Judecatoria S. sub dosar nr. 4738/P/2004, D.G.F.P.- A. a solicitat efectuarea de cercetari sub aspectul infractiunilor de fals si fals intelectual comise de angajatii sai in legatura cu emiterea a doua certificate fiscale emise la solicitarile formulate de S.C. „V.” S.R.L., inregistrate sub numar 4307/06.04.2004 si 10591/02.08.2004.
In motivarea plangerii s-a aratat ca cererile au fost primite in cadrul AFP P. ( nu se cunoaste persoana sau persoanele care le-au primit), nu au ajuns la compartimentele GRCDF si Colectarea Executare Silita in vederea verificarii dosarului fiscal al contribuabilului si a fisei pentru evidenta analitica a platitorului, in vederea stabilirii debitelor restante ( impozite, taxe, contributii, dobanzi, penalitati, etc.), la data solicitarii eliberarii certificatului de atestare fiscala. Aceste cereri nu au fost primite prin registratura generala a unitatii fiscale, ci prin secretariatul AFP P. ( nerespectandu-se nici procedura privind circuitul documentelor), iar in cazul cererii de eliberare a unui certificat de atestare fiscala, care poarta nr. 10591/02.08.2004, acest numar nu este real, deoarece la aceasta pozitie din registru apare o alta operatiune de intrare, respectiv „Politia P.– proces verbal M.G.”. S-a mai aratat ca in baza acestor cereri, AFP P. a eliberat doua certificate de atestare fiscala, respectiv :
a) certificatul de atestare fiscala nr. 4307/06.04.2004, eliberat cu mentiunea „ Nu figureaza cu obligatii la bugetul general consolidat.” Acest certificat a fost semnat numai de seful administratiei, dupa care exemplarul original a fost inmanat contribuabilului, iar copia depusa la dosarul fiscal al contribuabilului.
Acest certificat de atestare fiscala a fost eliberat cu mentiunea ca agentul economic nu are datorii, desi in realitate figura cu obligatii restante, in evidente ( fisa analitica pe platitor) in suma de 2152.970 mii lei.
b) certificatul de atestare fiscala nr. 10591/02.08.2004, eliberat cu mentiunea „ Nu figureaza cu obligatii la bugetul general consolidat”. Acest certificat a fost semnat numai de seful administratiei, dupa care exemplarul original a fost  inmanat contribuabilului, iar copia depusa la dosarul fiscal al contribuabilului. In continuare, s-a mentionat ca acest  certificat de atestare fiscala a fost eliberat cu mentiunea ca agentul economic nu are datorii, desi in  realitate figura cu restante, in evidente ( fisa analitica pe platitor) in suma de 1.085.331 mii lei. La date respectiva contribuabilul se afla si in executare silita, in faza de poprire. S-a precizat ca certificatele de atestare fiscala au fost eliberate fara respectarea procedurilor legale, respectiv nu exista o verificare a dosarului fiscal al contribuabilului  si a fisei pentru evidenta analitica a platitorului, in vederea stabilirii debitelor restante la data solicitarii certificatului de atestare fiscala. De asemenea certificatele au fost completate direct, fara ca cererile sa mai fie repartizate compartimentelor de specialitate in vederea verificarii documentelor si efectuarea mentiunilor cu privire la debitele restante pe cerere apoi pe certificat. S-a mai mentionat ca nu exista, asa cum in general s-a procedat in celelalte cazuri, si la o verificare semnare a certificatului de catre seful de serviciu si/ sau functionarul care l-a intocmit, acesta fiind semnat numai de seful de administratie.
Eliberarea certificatelor cu mentiunea ca societatea nu figureaza cu obligatii la bugetul general consolidat, a facilitat participarea la licitatii publice si obtinerea unor punctaje mai mari, in detrimentul altor participanti cu obligatiile achitate.
Prin plangerea penala inregistrata la Parchetul de pe langa Curtea de Apel P. sub numar 4606/VIII/1/04.11.2004 si apoi la Parchetul de pe langa Judecatoria P. sub numar 4746/P/2004, partea vatamata Consiliul Judetean A., a solicitat efectuarea de cercetari fata de S. A., domiciliat in P. pentru infractiunile prevazute de art. 289 C.p. ( fals intelectual), art. 25 C.p. raportat la art. 289 C.p. ( instigare la fals intelectual) si art. 291 C.p. ( uz de fals).
In motivarea plangerii s-a aratat ca, in aplicarea prevederilor art. 4 din O. U.G. nr. 96/2002, a O.U.G. nr. 60/2001, privind achizitiile publice, si a O:U.G. nr. 20/2002, privind achizitiile publice prin licitatii electronice, Consiliul Judetean A. a organizat la data de 16.08.2004 o licitatie electronica pentru atribuirea contractului de aprovizionare - distribuire a produselor lactate si panificatie pentru elevii claselor I-IV si prescolarii din judetul A. in anul scolar 2004-2005.
S-a mai aratat in plangere ca S.C. „V.” S.R.L., al carei administrator este dl. S. A., s-a inscris la licitatie si a depus in acest scop documentatia prevazuta in caietul de sarcini.  Printre actele doveditoare, necesare pentru a fi admis la licitatie, dl. S.A. a  intocmit pe numele sau si pentru societatea sa un inscris intitulat „ Declaratie privind eligibilitatea”, data 30.07.2004, in cuprinsul careia a mentionat ca S.C. „V.” S.R.L. nu se afla in nici una din situatiile prevazute de art. 30 din O.U.G. nr. 60/2001 si a confirmat ca toate informatiile furnizate sunt complete si corecte in fiecare detaliu. 
Printre informatiile solicitate, in scopul verificarii capacitatii economico-financiare a societatii pe care o conduce, in temeiul art. 30 alin. 2 si art. 32 alin. 4 din O.U.G. nr. 96/2002 i s-a solicitat acesteia sa precizeze daca are datorii fata de bugetul general consolidat al statului, si sa aduca documente doveditoare ale sustinerilor sale. S-a mai aratat in plangere ca, desi in calitate de administrator dl. S.A. avea obligatii catre bugetul general consolidat al statului, prin declaratia mentionata mai sus a afirmat contrariul. Mai mult, aceasta i-a determinat pe functionarii Administratiei Finantelor Publice P. sa emita certificatul de atestare fiscala nr. 1059/02.08.2004 din care rezulta ca S.C. „V.” S.R.L. nu ar avea obligatii la bugetul general consolidat.
Atat declaratia privind eligibilitatea cat si certificatul de atestare fiscala au fost depuse de catre dl. S.A. la dosarul cuprinzand documentatia de participare la licitatie a S.C. „V.” S.R.L., iar pe baza continutului acestor acte false comisia de evaluare a preselectiei organizate in vederea atribuirii contractului de aprovizionare-distribuire a produselor lactate si de panificatie pentru elevii claselor I-IV si prescolarii din judetul A. in anul scolar 2004-2005 a emis Hotararea nr. 1 din 6 august 2004, prin care a aprobat participarea S.C. „V.” S.R.L. la licitatia respectiva. In continuare s-a aratat ca din cuprinsul adresei nr. 53954/19.10.2004 emisa de Directia generala a Finantelor Publice rezulta ca la data de 31 iulie 2004, S.C. „V.” S.R.L., avea obligatii neachitate catre bugetul consolidat al statului in cuantum de 1.124.829.435 lei, iar la data de 02.08.2004 in cuantum de 1.086.217.567 lei, situatie care daca ar fi fost cunoscuta, ar fi condus la excluderea societatii comerciale respective la licitatie.
In final, s-a mai aratat ca desi a participat la licitatie pe baza unor acte false, S.C. „V.” S.R.L. a si contestat in justitie rezultatul acesteia, cauza formand obiectul dosarului nr. 1993/CAF/2004 aflat pe rolul Tribunalului A. sectia de contencios administrativ.
La data de 16.03.2005, s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitului D.G. si S.A., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 289 C.p. si 246 C.P. si respectiv art. 291 C.p. si art. 292 C.p.
In sarcina invinuitului D.G. s-a retinut ca acesta in calitate de sef al Administratiei Finantelor Publice P., cu stiinta a semnat si eliberat in perioada 2003-2004 un numar de sapte certificate de atestare fiscala in care se precizeaza in mod nereal ca S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii curente la bugetul general consolidat al statului.
Pentru invinuitul S.A. s-a retinut ca acesta in calitate de administrator al S.C. „V.” S.R.L. a prezentat un numar de cinci certificate de atestare fiscala din cele precizate mai sus la dosarele depuse in cadrul licitatiilor publice organizate pentru programul „ Cornul si Laptele”, de Consiliul Judetean A. in anii 2003-2004 si de Consiliul Judetean V. in anul 2004, precum si ci ocazia unor selectii de oferte publice, organizate in anul 2004 de Spitalul TBC P. si de U:M. 0843 C., in scopul dovedirii unei situatii fiscale favorabile societatii.
S-a mai retinut ca in plus, la patru dintre licitatiile de mai sus, invinuitul S.A. a intocmit declaratiile privind eligibilitatea firmei sale din datele de 30.07.2003, 17.02.2004, 09.04.2004 si 10.09.2004, in care a precizat ca firma nu are datorii exigibile, in conditiile in care in evidentele contabile ale societatii figurau debite restante,  X4 din ordonanta – prinsa de coperta.
Prin ordonanta din 28.11.2004 Parchetul de pe langa Judecatoria P. a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului D.G., cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art, 246 C.p. si art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p.si a invinuitului S.A., cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 291 C.p., art. 292 C.p., deoarece faptele nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ, constand in amenda in cuantum de 500 lei ( RON) pentru fiecare invinuit si obligarea invinuitilor la plata cheltuielilor judiciare de cate 20 lei ( RON).
Prin aceeasi ordonanta s-a mai dispus neinceperea urmariri penale fata de G. E. si G.M.S., cercetate pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 289 C.p., deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.
In motivarea solutiei s-a aratat ca, potrivit fisei postului, invinuitul D.G., in calitate de sef al A.F.P. P., avea printre atributii si pe  aceea de a urmari aducerea la indeplinire a prevederilor legale de catre compartimentele functionale ( f. 197 dosar fond).
In perioada 2003-2004, A.F.P. P. a eliberat S.C. „V.” S.R.L., sapte certificate fiscale, respectiv cu nr. 8650/16.05.2003, 8434/25.07.2003, 12926/30.10.2003, 4307/06.04.2004, 10591/02.08.2004, 1474/04.02.2004 si 11829/24.08.2004 ( 279), in care s-a mentionat necorespunzator realitatii ca societatea nu are obligatii la bugetul de stat.
Cu toate acestea asa cum a reiesit din adresa nr. 53954/19.10.2004 a D.G.F.P. A.,  S.C. „V.” S.R.L. avea obligatii la bugetul consolidat a statului in cuantum de 245.573.974 lei ( ROL) la data de 31.12.2003, ajungand ca la data de 02.08.2004, sa aiba obligatii neachitate de 1.086.217.567 lei ( ROL) ( fila 11 dosar fond).
In plus, s-a retinut ca, certificatele in litigiu au fost eliberate fara indeplinirea conditiilor legale, respectiv acestea nu au fost primite de functionarul de serviciu, nu s-a verificat fisa analitica a platitorului si dosarul fiscal,  certificatul nu a fost completat de functionarul de serviciu si nci eliberat de acesta. In schimb, cererile au fost primite si inregistrate la secretariatul A.F.P. P., iar certificatele au fost completate de catre functionarul care indeplinea calitatea de secretar.
S-a mai aratat ca in cauza a fost efectuata o expertiza grafica pentru a se stabili care sunt persoanele care au completat si semnat certificatele de atestare fiscala.
In concluziile raportului de expertiza ( f. 279 d. fond), s-a stabilit ca trei din certificatele in cauza au fost completate de numita G.E. iar alte doua de catre G.M.S., angajate in cadrul A.F.P. P.. Semnaturile din cele sapte documente apartineau invinuitului D.G., iar semnaturile din cinci declaratii privind eligibilitatea au fost executate de invinuitul S.A..
Fiind audiate in cauza, susnumitele au declarat ca la solicitarea invinuitului D.G. au completat respectivele certificate si, fara sa faca verificarile cu privire la obligatiile datorate statului de catre respectiva S.C. „V.” S.R.L., deoarece nu intra in atributiile lor de serviciu, acestea au mentionat ca respectiva societate nu avea obligatii fiscale, intrucat asa le-a solicitat invinuitul susmentionat.
S-a mai retinut in ordonanta ca, prin eliberarea certificatelor in cauza, fara indeplinirea conditiilor legale, invinuitul D.G., a incalcat dispozitiile O.M.F.P. nr. 448/30.04.1999 si adresa M.F.P. – A. N.A.F. nr. 90304/05.05.2003, conform carora la semnarea certificatelor de atestare fiscala, conducatorul unitatii are obligatia sa verifice daca procedura a fost respectata si anume: daca s-au respectat obligatiile de plata, daca acestea sunt mentionate pe cererea care insoteste certificatul si daca aceste obligatii sunt formalizate prin semnatura, de catre functionarul care a efectuat aceste verificari. De asemenea, urmareste daca certificatul prezentat este semnat de persoana care l-a intocmit.
S-a mai mentionat si faptul ca fiind audiat in cauza, invinuitul D. G., a aratat ca a semnat respectivele certificate de atestare fiscala, care se gaseau la mapa, fara sa verifice daca a fost indeplinita procedura de eliberare a lor, aceasta datorita volumului mare de activitate. Totodata aratat ca il cunoaste pe invinuitul S.A. doar din vedere si din presa, neavand nici un fel de relatii cu acesta, afirmatie combatuta cu facturile detaliate pentru numarul de telefon al celui din urma invinuit, din care reiese ca intre cei doi invinuiti au avut loc mai multe convorbiri telefonice in perioada eliberarii certificatelor.
Din cele expuse s-a concluzionat in ordonanta, ca s-a dovedit vinovatia invinuitului D.G., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 246 si art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p., insa avand in vedere ca invinuitul se afla la prima confruntare cu legea penala si ca S.C. „V.” S.R.L. nu a castigat licitatiile la care a folosit actele false, faptele savarsite de susnumit nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni, putand fi indreptat prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
In ceea ce il priveste pe invinuitul S.A., s-a aratat ca acesta a recunoscut ca a semnat cele cinci declaratii de eligibilitate, pe care apoi le-a folosit la diverse licitatii publice, insa a invocat in aparare, ca , la datele respectivelor declaratii S.C. „V.”S.R.L. nu avea obligatii certe si lichide la bugetul consolidat de stat, aparare care a fost insa infirmata de adresa de la fila 11 dosar fond, de la D.G.F.P. A., din care a rezultat ca societatea mai sus mentionata avea obligatii exigibile catre bugetul de stat, procesele verbale de inspectie intocmite de aceiasi institutie la datele de 29.10.2004 ( filele 82-99), precum si procesul verbal intocmit la data de 30.07.2004 de D.G.F.P. A., din care a rezultat ca la data respectiva reprezentantii S.C.  „V.” S.R.L. au luat la cunostinta ca aveau datorii la bugetul de star de 1.127.434.640 lei ( ROL) ( fila 59 dosar fond).
Fata de cele expuse, s-a apreciat ca invinuitul S.A., in calitate de administrator al S.C. „V.” S.R.L., conform art. 11 din Legea 82/1991 republicata, „raspunde pentru organizarea si conducerea contabilitatii, astfel incat la fiecare declaratie de eligibilitate sa cunoasca situatia reala a datoriilor societatii sale catre bugetul de stat”, astfel fiind dovedita vinovatia acestuia pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 291 C.p. si art. 292 C.p., insa avand in vedere ca acesta se afla la prima confruntare cu legea penala si ca S.C. „V.” S.R.L. nu a castigat ici una din licitatiile la care a folosit documente false, faptele nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, invinuitul putand fi indreptat prin aplicarea in cauza a unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Impotriva acestei solutii cei doi invinuiti au formulat plangere, aratand ca solutia de scoatere de sub urmarire penala si de aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ este nelegala si netemeinica, intrucat nu se fac vinovati de infractiunile retinute in sarcina lor.
Prin ordonanta data in dosarul 1209/II/2/2005 prin procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria P. a respins plangerea.
Impotriva solutiei petentul S.A. a formulat plangere in termen legal la Judecatoria P., inregistrata sub numar 1307/2006.
In dovedirea plangerii petentul a depus la dosar o serie de inscrisuri (filele 23-83).
La termenul de judecata din 23.03.2006 Judecatoria P. a dispus conexarea la dosarul nr. 1307/2006 si a dosarului 1464/2006 al aceleiasi instante.
In acest din urma dosar petentul D.G. a formulat plangere impotriva aceleiasi solutii a procurorului, solicitand admiterea plangerii, retinerea cauzei spre judecare si achitarea sa.
Prin incheierea penala 2125/31.03.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie  - Sectia penala,   a fost admisa cererea formulata de petitionarul  S.A. si s-a dispus stramutarea cauzei la Judecatoria S.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei S..
Pe parcursul judecatii petentul S.A. a depus la dosar un raport de expertiza contabila extrajudiciara ( f. 42-53), fisele O.R.C. ale S.C. A.I.G. S.A. si S.C. „L.” S.A. ( f. 82-87 si 88-92), deciziile nr. 867/2006, 3512/2005 si 1710/2005 ale Curtii de Apel P. – Sectia Comerciala si de contencios administrativ, cererea de revizuire si contestatia in anulare formulate impotriva acestei din urma decizii ( f. 93-106), incheierea din 04.10.2004 a Tribunalului A. – Sectia Civila ( dosar nr. 1993/CAF/2004) ( f. 108-109).
Analizand plangerile formulate, instanta a apreciat ca ele sunt intemeiate.
Pentru a pronunta solutia de admitere, Judecatoria S. a relevat ca potrivit art. 30 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizitiile publice poate fi exclus dintr-o procedura pentru atribuirea contractului de achizitie publica, respectiv nu este eligibil, orice ofertant/candidat care nu si-a indeplinit obligatiile de plata exigibile a impozitelor si taxelor catre stat, precum si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat. 
Conform art. 30 alin. 2 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizitiile publice, Autoritatea contractanta are dreptul de a solicita candidatilor/ofertantilor prezentarea de documente care dovedesc eligibilitatea in sensul prevederilor alin. 1.
In cauza, organele de urmarire penala au considerat ca la momentul redactarii de catre invinuitul S. A. a celor patru declaratii de eligibilitate ( 30.07.2003, 17.02.2004, 09.04.2004 si 10.09.2004) S.C. „V.” S.R.L. avea datorii restante, astfel s-a stabilit ca invinuitul a comis fapta prevazuta de art. 292 C.p. ( falsul in declaratii).
Judecatoria S. a evidentiat insa ca inca din cursul urmaririi penale invinuitul a invocat sistematic faptul ca S.A. „V.” S.R.L. nu avea datorii restante la bugetul de stat, contestand cele cuprinse in actele de constatare si in procesele verbale intocmite de D.G.F.P. A. Astfel, la data de 22.04.2005 invinuitul S.A. a depus la dosarul de urmarire penala un memoriu ( f. 452-461) in care a invocat, printre altele, faptul ca auditorii interni ai D.G.F.P. A., nu au facut o analiza financiar – contabila privind situatia reala a datoriilor S.C. „V.” S.R.L. fata de bugetul de stat, fisele fiscale avute in vedere de catre acestia nefiind completate corespunzator si cuprinzand erori. S-a mai invocat de asemenea faptul ca s-a avut in vedere in mod eronat la stabilirea datoriilor  S.C. „V.” S.R.L. fata de bugetul de stat suma de 5.637.509.296 lei in baza sentintei civile nr. 2355/2002 a Tribunalului B. Sectia Comerciala, prin care s-a anulat contractul de vanzare cumparare de actiuni nr. 698/1998 si a fost obligata parata APAPS B. sa plateasca suma de 6.250.119.296 lei, hotarare care insa a fost atacata cu recurs si nepusa in executare ( fila 456), concluzionandu-se ca de fapt S.C. „V.” S.R.L. a inregistrat o pierdere fiscala si nu datora impozit pe profit. S-a mai invocat faptul ca obligatiile de plata a S.C. „V.” S.R.L.  nu erau de fapt exigibile, nefiind implinita scadenta. La data de 25.05.2005 S.C. „V.” S.R.L. a depus un nou memoriu in care a prezentat detaliat situatia obligatiilor fiscale pe care le avea la data emiterii certificatelor de atestare fiscala, contestand sustinerile reprezentantilor D.G.F.P. A.( f. 462-474).
Potrivit art. 202 C.p.p. intitulat „ Rolul activ al organului de urmarire penala”, organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului ( alin. 1).
Astfel, instanta a constatat ca desi invinuitul S.A. a contestat sustinerile D.G.F.P. A. privind obligatiile fiscale ale S.C. „V.” S.R.L., organele de urmarire penala nu au lamurit cauza sub acest aspect, mai ales ca se prezentau de catre invinuit concluziile unui raport de audit facut de catre S.C. E. E. S.A. - P. cu privire la aceste obligatii. Daca organele de urmarire penala ar fi considerat drept neintemeiate sustinerile invinuitului din  cuprinsul memoriilor, trebuiau sa le inlature motivat si sa argumenteze retinerea sustinerilor D.G.F.P. A. S-a mai subliniat ca volumul al II-lea al dosarului de urmarire penala contine nu mai putin de 178 file referitoare la situatia financiara a S.C. „V.” S.R.L., iar fata de complexitatea cauzei se impunea conform art. 116 C.p.p., efectuarea unei expertize contabile prin care sa se stabileasca daca la data emiterii certificatelor de atestare fiscala si a declaratiilor de eligibilitate S.C. „V.” S.R.L. avea obligatii de plata eligibile si neachitate a impozitelor si taxelor si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat.
Necesitatea efectuarii unei expertize contabile in cauza, s-a apreciat ca este intarita si de raportul de expertiza contabila extrajudiciara depus la filele 42-53 din dosarul fondului, in care s-a concluzionat ca la data redactarii declaratiilor de eligibilitate S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii scadente la bugetul de stat.
In privinta petentului D.G., instanta a gasit plangerea impotriva solutiei intemeiata avand in vedere ca la data de 16.03.2005 s-a inceput urmarirea penala impotriva acestuia pentru infractiunile prevazute de art. 289 C.p.( fals intelectual) si art. 246 C.p., retinandu-se ca in calitate de sef al Administratiei Financiare P., cu stiinta, a semnat si eliberat in perioada 2003-2004 un nr. de sapte certificate de atestare fiscala, in care se precizeaza in mod nereal ca S.C. „V.” S.R.L. nu avea datorii curente la bugetul consolidat al statului. Cu toate acestea, prin ordonanta procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia pentru infractiunea prevazuta de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. ( participatie improprie la infractiunea de fals intelectual), retinandu-se ca a dat dispozitie numitelor G.E. si G.M. sa completeze trei, respectiv doua dintre aceste certificate, ceea ce au si facut, insa cu privire la acestea, procurorul a considerat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual sub aspectul laturii subiective.
S-a constatat astfel ca Parchetul de pe langa Judecatoria P. a dat o solutie cu privire la o alta infractiune decat cea pentru care s-a inceput urmarirea penala, fara a schimba incadrarea juridica a acesteia si prin urmare nu i s-a dat invinuitului posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii in cauza, incalcandu-se in mod flagrant prevederile art. 6 C.p.p..
De asemenea pentru a se retine in sarcina petentului D.G. participatia improprie la infractiunea de fals intelectual prevazuta de art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p., era imperios necesara efectuarea unei confruntari intre acesta si intimatele G.M.S. si G.E. pentru lamurirea tuturor contradictiilor existente intre declaratiile acestora cu privire la conditiile concrete in care au fost emise aceste certificate, conform art. 87 C.p.p..
Pentru  toate aceste motive Judecatoria S., in baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. a admis plangerile formulate de petentii S.A. si D.G. impotriva ordonantei nr. 4738/P/2004 al parchetului de pe langa Judecatoria P. si in consecinta a desfiintat ordonanta nr. 4738/P/2004 din 28.11.2005 a Parchetului de pe langa Judecatoria P. si rezolutia nr. 1209/II/2/2005 a prim procurorului de pe langa Judecatoria P., si a trimis cauza Parchetului de pe langa Judecatoria P. pentru redeschiderea urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta de art. 246 C.p., art. 31 alin. 2 C.p. raportat la art. 289 C.p. fata de intimatul D. G. si pentru infractiunile prevazuta de art. 291 C.p. si 292 C.p. fata de intimatul S.A..
A dispus ca in cursul urmaririi penale, sa se efectueze o expertiza contabila avand ca obiect stabilirea daca la datele de 16.05.2003, 25.07.2003, 30.10.2003, 04.02.2004, 06.04.2004, 02.08.2004, 24.08.2004, cand s-au emis certificatele fiscale nr.8650/2003, 8434/2003, 12926/2003, 1474/2004, 4307/2004, 10591/2004 si respectiv 11829/2004 de catre intimatul D.G. si respectiv la datele de 20.07.2003 si 17.02.2004, 09.04.2004 si 30.07. 2004, cand au fost date declaratiile de eligibilitate de catre petentul S.A. S.C. „V”S.R.L., avea obligatii de plata exigibile si neachitate a impozitelor si taxelor si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat; sa se efectueze o confruntare intre petentul D.G. si intimatele G.M.S. si G.E. pentru lamurirea aspectelor legate de comiterea in participatie improprie a infractiunii prevazute de art. 289 C.p.
Impotriva hotararii Judecatoriei S. mai sus mentionate, S.A. a declarat la data de 17.07.2008, recurs (a se vedea f. 5). Prin calea de atac promovata, recurentul S. a invocat netemeinica si nelegalitatea sentintei penale nr. 1011/14.09.2006 a Judecatoriei S. motivat de faptul ca solutia instantei de fond a incalcat principiul neagravarii situatiei invinuitului in propria cale de atac, expunandu-l la o situatie mai grea, inclusiv sub aspectul punerii in miscare a actiunii penale si trimiterii sale in judecata. Recurentul a mai criticat sentinta atacata, considerand ca Judecatoria nu a observat ca ansamblul probelor aflate la dosar ( inclusiv noile inscrisuri prezentate de petent) ii permiteau sa solutioneze cauza, evitand trimiterea dosarului la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, intrucat recurentul nu s-a facut vinovat de vreo fapta penala, iar judecatorul avea posibilitatea sa schimbe temeiul legal de drept al solutiei procurorului ( conform deciziei nr. 44/13.10.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie). Recurentul a solicitat casarea in parte a solutiei Judecatoriei S.  si rejudecand cauza, sa se schimbe temeiul de drept al solutiei dispuse prin ordonanta atacata, din art. 10 lit. b1 C.p.p. in art. 10 lit. a C.p.p., urmand in conformitate ci prevederile art. 3857 C.p.p., ca efectul extensiv al recursului sa fie aplicat si fata de intimatul petent D.G.. Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a solicitat instantei de recurs a verifica hotararea atacata atat pe baza lucrarilor dosarului, dar si a inscrisurilor noi depuse  - constand in raportul de expertiza contabila dispus de organele de urmarire penala cu raspunsuri la obiectiuni.
La termenul de judecata din data de 09.03.2009 a fost pusa in discutia partilor exceptia tardivitatii declararii recursului de catre petentul S.
Prin incheierea pronuntata la aceeasi data, Tribunalul Sibiu, in baza art. 3853 C.p.p. a respins exceptia tardivitatii formularii recursului de catre petentul S., constatand ca desi petentul S. nu a fost prezent nici la dezbaterile din data de 30.08.2006 si nici la pronuntarea sentintei din 14.09.2006, hotararea nu i-a fost comunicata, astfel cum imperativ pretind dispozitiile legale anterior indicate, dar chiar mai mult, in acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXIX/09 octombrie 2006 asupra recursului in interesul legii, decizie a carei dispozitii sunt obligatorii pentru instante, conform art. 4142 alin. 3 C.p.p.. Eroarea Judecatoriei de a comunica petentului hotararea, nu poate fi acoperita in alt mod, decat prin respectarea si aplicarea dispozitiilor imperative ale Codului de procedura penala.
In cauza, au fost depuse concluzii si de catre Consiliul Judetean A., precum si de Directia Generala a Finantelor Publice A..
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, tribunalul apreciaza ca recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Referitor la primul motiv de recurs invocat de recurentul S., el nu este intemeiat, si aceasta fata de considerentele hotararii atacate; judecatorul fondului prin sentinta pronuntata,  a criticat si evidentiat ca organele de urmarire penala nu au manifestat un rol activ in sensul dispozitiilor art. 202 C.p.p. , relevand faptul ca desi invinuitul S.A. a contestat sustinerile D.G.F.P.-A. privind situatia obligatiilor fiscale ale S.C. „V.” S.R.L., organele de urmarire penala nu au lamurit cauza sub acest aspect, iar pentru a afla adevarul, nu au dispus efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca -    din punctul de vedere al certificatelor de atestare si a declaratiilor de eligibilitate - daca sustinerile invinuitului S. ori cele ale D.G.F.P. –A. sunt reale si intemeiate. In sprijinul acestor concluzii, instanta de fond a  subliniat ca necesitatea efectuarii unei expertize contabila era impusa si de raportul de expertiza contabila depus la dosar.
Prin urmare, fata de argumentele expuse, se constata ca solutia Judecatoriei S. nu   aduce atingere principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac, pentru ca a fost pronuntata tocmai in vederea lamuririi cauzei in raport de sustinerile si inscrisurile depuse in aparare de catre petentul S.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs invederat in cauza, instanta considera ca nici acesta nu poate fi primit, sustinerea recurentului ca Judecatoria putea pronunta o solutie (de achitare) in baza actelor si lucrarilor de la dosar nefiind  fondata. Argumentele pentru care instanta de fond a apreciat ca organele de urmarire penala nu au lamurit cauza sub toate aspectele, au fost detaliate pe larg in  considerentele hotararii atacate, iar tribunalul le considera intemeiate, motiv pentru care le si impartaseste. Pentru aflarea adevarului in cauza si pentru a putea pronunta o solutie legala si temeinica, aspectele semnalate de instanta de fond se impuneau a fi lamurite, in sensul indicat.
Se mai impune a fi evidentiat, ca tribunalul a analizat doar sentinta atacata, fara a avea in vedere noile lucrari intocmite in dosarul nr. 4378/P/2004, dupa pronuntarea sentintei penale nr. 1011/2006 a Judecatoriei S., pentru ca recursul declarat de recurentul S. poate viza numai aceasta sentinta penala, nu si probele ulterior administrate ori solutiile date ulterior. Faptul ca recurentul a atacat sentinta penala din 2006 dupa aproape doi ani, nu poate sa ii asigure o pozitie privilegiata, diferita de a unui alt recurent care ar fi atacat hotararea imediat, intr-un termen de zece zile.
Dar chiar mai mult, solutiile ulterioare pronuntate de Parchet, sunt supuse   cailor de atac, in conformitate cu dispozitiile art. 278 si urm C.p.p.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciaza ca Judecatoria a pronuntat o solutie legala si temeinica, si in consecinta, in conformitate cu dispozitiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul S. si de mentinere a sentintei atacate.
Privitor la cererea reiterata de Consiliul Judetean A., de respingere a recursului ca fiind tardiv formulat, avand in vedere ca asupra acestei exceptii tribunalul s-a pronuntat anterior prin incheierea din 09.03.2009, exceptia nu mai poate fi reiterata si nici primita ori avuta in vedere.
Consecinta a respingerii recursului in temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs, iar in conformitate cu dispozitiile art. 193 alin. ultim C.p.p. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare catre intimatul Consiliul Judetean A., cheltuieli constand in onorariu avocatial dovedit cu inscrisurile de la fila 154-155 dosar .