Efectele ordonantei procurorului asupra actiunii civile privitoare la prejudiciul cauzat prin pretinsa fapta prevazuta de legea penala.

Efectele ordonantei procurorului asupra actiunii civile privitoare la prejudiciul cauzat prin pretinsa fapta prevazuta de legea penala. Efectele unei ordonante a procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative asupra actiuni civile avand ca obiect repararea pagubei cauzate prin pretinsa fapta penala nu pot fi guvernate de prevederile art. 22 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si la vinovatia acestei, intrucat nu constituie o hotarare penala definitiva in sensul textului legal. Ea constituie insa un mijloc de proba care fara a avea caracter absolut (in sensul ca nu mai poate fi rasturnata prin administrarea probelor contrare), rastoarna sarcina probei din sarcina reclamantului in cea a paratului, intrucat da nastere unei prezumtii simple de adevar. La aprecierea puterii probatorii urmeaza a se tine seama si de faptul ca paratul intimat nu a formulat plangere impotriva acestei ordonante prin care s-a stabilit in sarcina sa savarsirea faptei de sustragere a unui bun aflat in posesia reclamantului si vinovatia, imprejurare care are valoarea unei achiesari la statuarile cuprinse in acest act.

           Tribunalul Valcea - Sectia civila, decizia civila nr. 314/R din 24 februarie 2009

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul D. R. D. a chemat in judecata pe paratul O. D. E., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei, constand in contravaloarea unei cisterne avand o capacitate de 4000 litri, lipsa de folosinta a acestui bun si valoarea de reparare a gardului distrus in momentul sustragerii cisternei.
In motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca in ziua de 27 iulie 2007 paratul a patruns in gradina casei sale prin distrugerea gardului si a sustras o cisterna pe care reclamantul o achizitionase in data de 6 decembrie 1991 de la fosta cooperativ agricola din comuna Madulari. Paratul a vopsit cisterna si nu a mai inapoiat-o reclamantului, motiv pentru care acea a formulat plangere penala si prezenta actiune.
Prin sentinta civila nr. 2617 din 7 octombrie 2008, Judecatoria Dragasani a respins actiunea.
In considerentele sentintei s-a retinut ca din probele administrate in cauza a rezultat ca reclamantul nu a fost niciodata proprietarul cisternei in litigiu a carei restituire paratul i-a cerut in nenumarate randuri.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
Recursul a fost declarat si motivat in termenele prevazute de art. 301, 303 rap. la art. 282/1 din Codul de procedura civila.
Recursul a fost legal timbrat.
In motivarea recursului, recurentul a sustinut ca sentinta este netemeinica si nelegala, intrucat in mod gresit prima instanta nu a dat eficienta probelor administrate in cauza, respectiv procesului verbal de licitatie si ordonantei prin care organele de urmarire penala l-au sanctionat administrativ pe parat pentru savarsirea faptei de furt a cisternei.
Recurentul a mai aratat ca prin sustragerea cisternei, paratul i-a provocat daune materiale prin distrugerea gardului si a recoltei din gradina.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri constand in declaratiile partilor si ale martorilor din dosarul de urmarire penala.
Analizand recursul in raport de probele administrate in cauza si de dispozitiile legale aplicabile, tribunalul l-a apreciat ca fiind fondat, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul recurent a solicitat obligarea paratului la plata valorii unei cisterne pretins a fi sustrasa in luna iulie 2007, a valorii gardului distrus cu acea ocazie, a lipsei de folosinta a acelei cisterne.
Prima instanta a retinut ca prezenta actiune este neintemeiata, intrucat din probele administrate a rezultat ca reclamantul nu a fost niciodata proprietarul acestei cisterne.
Raportand sentinta la obiectul cauzei si la probele administrate, tribunalul constata in primul rand ca prima instanta nu a dat eficienta corespunzatoare probelor si nu a administrat un probatoriu suficient sa conduca la stabilirea situatiei de fapt, in sensul art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila. Mai mult, prima instanta nu a analizat in nici un mod capetele de cerere privind restituirea valorii lipsei de folosinta a cisternei si a gardului distrus cu ocazia pretinsei sustrageri a cisternei.
Astfel, la dosarul de fond a fost depusa ordonanta din 8 februarie 2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Dragasani prin care paratului i-a fost aplicata  o sanctiune cu caracter administrativ, amenda in cuantum de 400 lei, dispunandu-se scoaterea sa de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii de furt calificat cu privire la cisterna, intrucat s-a retinut ca a recunoscut savarsirea faptei, ca regretat , iar prin valoarea redusa a prejudiciului s-a adus o atingere minima relatiilor sociale.
Astfel cum a declarat in sedinta publica din 24 februarie 2009, paratul intimat nu a formulat plangere impotriva acestei ordonante.
Recurentul reclamant a formulat plangere impotriva acestei ordonante sub aspectul laturii civile a cauzei, iar prin rezolutia din 1 aprilie 2008 aceasta a fost respinsa, retinandu-se ca sanctiunea a fost corect aplicata paratului, iar recurentul se poate adresa instantei civile pentru repararea prejudiciului.
Cu privire la efectele acestei ordonante asupra prezentei actiuni civile, tribunalul retine ca acestea nu pot fi guvernate de prevederile art. 22 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si la vinovatia acestei, intrucat nu constituie o hotarare penala definitiva in sensul textului legal. Ea constituie insa un mijloc de proba care fara a avea caracter absolut (in sensul ca nu mai poate fi rasturnata prin administrarea probelor contrare), rastoarna sarcina probei din sarcina reclamantului in cea a paratului, intrucat da nastere unei prezumtii simple de adevar. La aprecierea puterii probatorii urmeaza a se tine seama si de faptul ca paratul intimat nu a formulat plangere impotriva acestei ordonante prin care s-a stabilit in sarcina sa savarsirea faptei de sustragere a unui bun aflat in posesia reclamantului si vinovatia, imprejurare care are valoarea unei achiesari la statuarile cuprinse in acest act.
Sub acest aspect, se constata ca in cauza au fost administrate proba cu interogatoriu, proba cu inscrisuri si proba testimoniala care au fost apreciate trunchiat de catre prima instanta, in sensul ca , spre exemplu, un sigur martor audiat a declarat ca la momentul cumpararii fierariei de catre reclamant acesta nu a cumparat si cisterna (bazinul de apa), nu toti martorii audiati astfel cum a retinut instanta de fond. De asemenea, prima instanta nu dat nici o valoare probatorie ordonantei organului de urmarire penala si nu a motivat in nici un fel solutia de inlaturare a celorlalte probe administrate in cauza.
Desi sub aspectul capatului de cerere vizand restituirea cisternei stabilirea dreptului de proprietate asupra acestui bun constituie un aspect esential, modul de dobandire a acestui drept trebuie analizat atat in functie de natura bunului (mobil sau imobil), cat si de prevederile legale in materie, precum sunt cele inscrise in art. 1909 din Codul civil.
Cu privire la celelalte doua capete ale actiunii privind restituirea valorii lipsei de folosinta si a gardului distrus neanalizate in nici un fel de prima instanta, tribunalul constata ca cel putin ultimul capat nu este indisolubil legat de primul capat de cerere, neavand astfel caracter accesoriu. In acest sens, chiar si in situatia in care s-ar constata ca in privinta primelor doua capete ale actiunii nu sunt intrunite cerintele art. 998, 999 din Codul civil, aplicabile in speta, in privinta pretinsei distrugeri a gardului ar fi trebuit analizate aceste conditii, sens in care ar fi trebuit administrate probe. Aceasta situatie este impusa de observatia ca este cel putin inechitabil ca apararea unui drept propriu (precum este cel pretins de parat) sa se faca prin incalcarea drepturilor altei persoane.
In concluzie, retinand ca pentru lamurirea situatiei de fapt din cauza la care sa fie aplicate dispozitiile legale corespunzatoare este necesara administrarea mai multor probe (inclusiv proba cu martori, fiind vorba de imprejurari de fapt si eventual proba cu o expertiza tehnica pentru stabilirea valorii cisternei si a gardului pretins a fi distrus)), iar unele dintre aceste probe, precum cele exemplificate nu pot fi administrate in recurs, potrivit art. 305 din Codul de procedura civila, tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 5 din Cod va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Cu ocazia rejudecarii, se vor administra toate probele necesare stabilirii cu exactitate a situatiei de fapt din cauza si se vor analiza toate probele in raport de obiectul cererii de chemare in judecata.