Compensare Cod procedura fiscala.Procedura insolventei

Compensare Cod procedura fiscala.Procedura insolventei

Intr-adevar, prevederile art.116 Cod procedura fiscala reglementeaza stingerea creantelor fiscale prin compensare, iar in alineatul 4 se arata ca ea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.
Cu privire la compensarea de drept prevazuta de cod ea nu trebuie confundata cu cea de drept civil reglementata de dispozitiile art.1144 vechiul cod civil, prin care este legiferata compensarea legala, dispozitii conform carora "compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta."
Instanta a constatat ca in cazul creantelor fiscale, legiuitorul a prevazut o procedura speciala.
Astfel, prevederile art.116 alin.6 si 7 mentioneaza ca ea "se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.
(7) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii."
  In acest sens sunt si dispozitiile HG  1050 din  1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art.111.4. si 111.5., potrivit carora  "Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile.
111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului."
In aceste conditii, ea nu poate fi constata de o alta persoana, inclusiv de catre lichidator, chiar daca prin dispozitiile art.52 din Legea nr.85/2006 se arata ca "Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii."

SENTINTA  Nr. 1759/2011din 28 Septembrie 2011 Sectia II Civila Tribunalul Valcea
     
La data de 18 mai 2011 creditoarea DGFP VALCEA  formulat contestatie impotriva planului de distribuire nr.916/2.05.2011 si a raportului asupra fondurilor obtinute intocmite de lichidatorul VC IPURL in cadrul procedurii insolventei privind pe  SC I C SA.
In motivare s-a aratat ca din suma de 708.970 lei distribuita  contestatoarei s-a dispus achitarea efectiva a sumei de 678.729 lei, deoarece suma de 30.241 lei reprezentand TVA deductibil pe perioada insolventei ce se compenseaza ca majorarile aferente TVA, ambele cuprinse in creanta creditoarei.
S-a mentionat ca aceasta modalitate  de distribuire conduce la diminuarea creantei cu incalcarea prevederilor art.123 din Legea nr.85/2006, lichidatorul subrogandu-se organului fiscal in mod nelegal in ceea ce priveste operatiunea de compensare.
Prin intampinare s-a aratat ca  in creanta DGFP VALCEA este cuprins TVA de 8.123 lei si dobanzi si penalitati aferente TVA de 54.879 lei, iar debitoarea a inregistrat un TVA de recuperat in suma de 30.241 lei, s-a procedat de maniera descrisa de contestatoare, in sensul compensarii celor doua sume..
Au fost invocate dispozitiile art.116 din OG nr.92/2003 conform carora "prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica."
De asemenea, au fost invocate si prevederile alineatului 2, potrivit carora "Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (1)."
In plus, se arata ca suma de 30.241 lei reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila detinuta de debitoare impotriva DGFP VALCEA, iar conform art.116 alin.4 Cod procedura fiscala "Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile."
In continuare sunt mentionate si dispozitiile art.116 alin.6) "Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator."
Prin urmare, s-a solicitat respingerea contestatiei.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, lichidatorul desemnat in procedura insolventei a procedat la compensarea creantelor fiscale detinute de catre contestatoare ce reprezinta TVA si dobanzi si penalitati de intarziere aferente TVA cu o creanta detinuta de debitoare ce consta in sume de rambursat, si anume TVA in cuantum de 30.241 lei.
Intr-adevar, prevederile art.116 Cod procedura fiscala reglementeaza stingerea creantelor fiscale prin compensare, iar in alineatul 4 se arata ca ea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.
Cu privire la compensarea de drept prevazuta de cod ea nu trebuie confundata cu cea de drept civil reglementata de dispozitiile art.1144 vechiul cod civil, prin care este legiferata compensarea legala, dispozitii conform carora "compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta."
Instanta a constatat ca in cazul creantelor fiscale, legiuitorul a prevazut o procedura speciala.
Astfel, prevederile art.116 alin.6 si 7 mentioneaza ca ea "se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.
(7) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii."
  In acest sens sunt si dispozitiile HG  1050 din  1 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art.111.4. si 111.5., potrivit carora  "Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile.
111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului."
In aceste conditii, ea nu poate fi constata de o alta persoana, inclusiv de catre lichidator, chiar daca prin dispozitiile art.52 din Legea nr.85/2006 se arata ca "Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii."
Fata de cele expuse mai sus, contestatia a fost admisa, fiind dispusa refacerea planului de distribuire prin inlaturarea compensarii efectuate de catre lichidator.