Drept civil. Pretentii

     Drept civil. Pretentii
     Drepturile copartasilor cu privire la intregul bun, si anume exercitarea  actelor materiale, precum utilizarea bunului sau culegerea fructelor produse, ce  pot fi executate de fiecare copartas, dar sub doua conditii: sa nu stanjeneasca folosinta bunului de catre ceilalti copartasi si sa nu transforme destinatia bunului ori modul de folosinta al acestuia. Totodata, practica judiciara si literatura de specialitate sunt unanime in a accepta ca fiecare copartas are dreptul de a pretinde in justitie acea parte din fructele produse de bun proportional cu cota sa parte din drept.
                                                 
     
                                                     Dosar 9906/288/2010 al Tribunalului                      
                                                  Valcea, decizia civila nr. 128/31.01.2012
     
     
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Valcea sub nr. de dosar 9906/288/2010 la data de 06.08.2010, reclamantii I. V.L. si  I.V. I.  au chemat in judecata pe  paratul I.T. I., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa oblige paratul la plata catre acestia a echivalentului in bani a lipsei de folosinta a doua suprafete de teren, pe ultimii trei ani.
     In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca in urma decesului autorului lor, I.T. V., paratul I.T. I. a exploatat, cultivat si recoltat culturile produse pe terenul arabil situat in punctul V. C., com. Danicei, jud. Valcea, a carui suprafata este de 1 ha si, de asemenea, culturile produse pe terenul arabil situate in punctul P. O., com. Danicei, jud. Valcea, a carui suprafata este de 0,5 ha. Reclamantii au sustinut ca paratul a comercializat produsele agricole rezultate de pe cele doua suprafete de teren, proprietati ale tatalui reclamantilor, fara nici un drept.
     In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 Cod civil si pe principiul imbogatirii fara justa cauza.
     Prin sentinta civila nr. 7356/22.06.2011 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea s-au respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, ca neintemeiata si actiunea, pe fondul ei.
     Pentru a statua astfel, prima instanta a retinut ca terenul in suprafata de 10.000 de mp situat in pct. V. C. a fost dobandit in indiviziune de catre paratul I. T. I. si tatal reclamantilor, I.T. V..
     O dovada in acelasi sens este si certificat de mostenitor nr. 780/7 iulie 1986, in care se mentioneaza, ca bunuri imobile in patrimoniul autorului I. T. V. la momentul decesului acestuia, 5000 mp livada de pomi situat in pct. Piscul Opincii, dobandit prin stapanire in fapt de peste 15 ani, si cota de ? din 10.000 de mp, din care 250 mp reprezentat de teren constructii si restul reprezentat de teren arabil, situat in pct. V. C., com. Danicei, dobandit prin mostenire dupa bunica sa I. N. I., potrivit certificatului de mostenitor nr. 763/14 iunie 1984.
     Din probele administrate in cauza mai reiese si faptul ca succesiunile lui I. N. I., cea de pe urma careia a ramas terenul in suprafata de 10.000 de mp din pct. V. C., precum si succesiunea lui I.T., cel de pe urma caruia a ramas terenul in suprafata de 5000 de mp din pct. P. O., nu s-au dezbatut, ceea ce duce la concluzia, astfel cum a aratat si paratul, ca cele doua terenuri sunt detinute, stapanite si folosite in indiviziune, nici unul din mostenitori neavand un drept de proprietate unic, propriu, asupra unei bucati individualizate material din aceste terenuri.
     Acestea sunt singurele inscrisuri depuse de parti la dosar, iar din aceste probe administrate nu rezulta temeinicia cererii de chemare in judecata a reclamantilor, intrucat acestia nu au dovedit ca au un drept de proprietate asupra terenurilor si nici nu au dovedit lipsa dreptului paratului de a folosi terenurile. Dimpotriva,  din dovezile existente la dosar reiese ca terenurile sunt detinute de parti in indiviziune, iar  reclamantii nu au dovedit in cauza savarsirea de catre parat a unei fapte ilicite, care sa justifice antrenarea raspunderii civile delictuale a acestuia, intrucat nu a fost dovedita utilizarea fara drept de catre parat a terenurilor in cauza.
     Impotriva acestei hotarari judecatoresti au exercitat calea de atac a recursului reclamantii, solicitand admiterea recursului si, in consecinta, modificarea hotararii instantei de fond conform motivelor invocate sau casarea acesteia, ca urmare a necercetarii fondului cauzei.
     Examinand sentinta recurata in raport de motivele invocate ce pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., tribunalul a constatat ca  recursul este intemeiat, avand in vedere urmatoarele considerente:
     Prin cererea de chemare in judecata reclamantii - recurenti au solicitat instantei obligarea paratului - intimat la plata lipsei de folosinta pentru doua terenuri situate in pct. V. C., in suprafata de aproximativ 1 ha si P. O., in suprafata de aproximativ 0,5 ha,  din comuna Danicei.
     Este adevarat ca prin sentinta civila nr. 5934 din data 28 mai 2010 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea s-a luat act de tranzactia semnata de parti, in sensul partajarii intre cei doi reclamanti, in calitate de succesori de gardul I de pe urma autorului I. T. V., a unor terenuri situate in punctele litigioase, astfel cum erau  mentionate in certificatul de mostenitor nr. 780/7 iulie 1986.
     Insa, in raport de sustinerea constanta a intimatului -  parat, I. T. I., in sensul ca partile sunt coproprietari cu privire la aceste doua terenuri, pretinzand ca au ramas de pe urma autorilor  comuni I. A. T. si I. A. I., prima instanta  nu a lamurit pe deplin  aceasta imprejurare, nefiind suficienta  doar cercetarea inscrisurilor depuse de parti , fara a se realiza o aplicare pe teren a acestora si o identificare juridica a terenurilor.
     Aceeasi statuare este regasita in considerentele sentintei civile nr. 5848/3 decembrie 1990 a Judecatoriei Rm. Valcea, in sensul ca bunurile litigioase (terenurile din pct. P. O. si V. C., o casa din lemn acoperita cu sindrila, grajd, magazie patul) sunt in indiviziune si, pe cale de consecinta,   s-a respins actiunea in revendicare promovata de fosta sotie a autorului reclamantilor,   formulata in nume propriu, cat si in calitate de reprezentanta legala a minorilor I.I. si I. V. L., reclamantii din prezenta cauza, in contradictoriu cu paratul Iordache I. Ion.
Sentinta civila nr. 224/19 ianuarie 1988 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 8331/1987, prin care s-a admis in parte actiunea promovata de reclamanta I. V. I. in contradictoriu cu parata D. F., fiind obligata aceasta din urma sa respecte deplina proprietate si linistita posesie asupra  terenului in suprafata de aproximativ 10.000 m.p., situat in pct. P. O., precum si hotararea judecatoreasca aflata la fila 115 dosar fond prin care s-a partajat averea ramasa de pe urma defunctului I..F se impune a fi aplicate pe teren in vederea identificarii terenurilor situate in pct. V. C. si P. O.
Toate aceste aspecte sunt de natura sa contureze concluzia ca in speta nu a fost stabilita situatia de fapt necesara deslusirii raportului juridic litigios, iar o asemenea operatiune nu se poate realiza in recurs fara suplimentarea probatoriului cu proba tehnica, inadmisibila in aceasta cale de atac,  potrivit art. 305 din Codul de procedura civila in forma in vigoare anterioara Legii nr. 202/2010, fata de data introducerii cererii de chemare in judecata.
Pe cale de consecinta, se impune suplimentarea mijloacelor de proba cu proba testimoniala si cu proba cu expertiza tehnica specialitate cadastru pentru  a se lamuri daca terenurile situate in pct. V.C.si P. O. fac parte din masa succesorala ramasa de pe urma autorilor comuni ai partilor: I.A. T.si I. A. I., daca partile au ramas in indiviziune cu privire la aceste terenuri.
     In plus, chiar in ipoteza in care s-ar statua cu certitudine ca partile sunt in indiviziune, mai trebuie punctate si drepturile copartasilor cu privire la intregul bun, si anume exercitarea  actelor materiale, precum utilizarea bunului sau culegerea fructelor produse, ce  pot fi executate de fiecare copartas, dar sub doua conditii: sa nu stanjeneasca folosinta bunului de catre ceilalti copartasi si sa nu transforme destinatia bunului ori modul de folosinta al acestuia. Totodata, practica judiciara si literatura de specialitate sunt unanime in a accepta ca fiecare copartas are dreptul de a pretinde in justitie acea parte din fructele produse de bun proportional cu cota sa parte din drept.
     Pe cale de consecinta, se impune administrarea probei testimoniale pentru a se releva   imprejurarea daca paratul a exercitat acte materiale de impiedicare a folosintei celor doua terenuri de catre cei doi reclamanti, respectiv daca acestia si-au exteriorizat intentia de a stapani efectiv terenurile, fiind stanjeniti de parat.
     Pentru considerentele anterioare, tribunalul, in temeiul art. 312 alin. 3 teza finala si 312 alin. 5 din Codul de procedura civila, a apreciat  ca se impune admiterea recursului reclamantilor,  casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.