Evacuare

Prin sentinta civila nr. 3577/27.05.2016 Judecatoria  Bacau a admis actiunea formulata de reclamanta-parata N.M., in contradictoriu cu paratul-reclamant  B.V.
A admis exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a Sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 839/22.09.1986 pronuntata de Tribunalul Bacau cu privire la dreptul de retentie al paratului reclamant asupra imobilului situat in Bacau.
A  respins cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant B.V. in contradictoriu cu reclamanta-parata N.M., ca fiind prescris dreptul.
A  dispus evacuarea paratul-reclamant B.V. din imobilul situat in Bacau.
A obligat paratul-reclamant  la plata catre reclamanta-parata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata din care suma de 100 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si suma de 600 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:
In fapt, prin Sentinta civila nr. 2807/1986 pronuntata de Judecatoria Bacau ( f. 14-15) s-a dispus desfacerea casatoriei dintre reclamanta si parat.
Prin Sentinta civila nr. 5536/28.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ( f. 11-13) s-a dispus partajarea bunurilor comune, apartamentul situat in Bacau, fiind atribuit in lotul reclamantei, cu obligatia pentru aceasta de a plati paratului sulta in cuantum, de 53258 lei. Prin aceeasi Sentinta instanta a acordat paratului un drept de retentie asupra apartamentului pana la achitarea sultei de catre reclamanta.
Astfel cum rezulta din sustinerile partilor coroborat cu declaratiile martorilor audiati in cauza de la data partajului si pana la data de 19.02.2015, data emiterii ordinului de protectie in dosarul nr. 1508/180/2015 al Judecatoriei Bacau, partile au locuit impreuna in imobilul in litigiu.
Referitor la sustinerea reclamantei-parate ca de la data partajului si pana la data plecarii din imobil intre cele doua parti a fost incheiat un contract de folosinta cu titlu gratuit, instanta o va inlatura ca neintemeiata, apreciind ca nu s-a facut dovada unei astfel de conventii, in fapt, paratul-reclamant locuind o perioada in baza dreptului de retentie in imobil si apoi ca urmare a tolerarii acestuia in imobil de catre reclamanta-parata.
Cu privire la cererea reconventionala, instanta retine ca paratul-reclamant solicita reintegrarea in imobil ca urmare a dreptului sau de retentie.
In cauza, prin intampinarea la cererea reconventionala, reclamanta –parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a de a solicita executarea silita a Sentintei civile nr. 5536/28.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986, exceptie cu privire la care instanta apreciaza ca este intemeiata.
Tinand seama de momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie  in cauza, de dispozitiile art.6 alin. (2) din Noul Cod civil si de dispozitiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanta a avut in vedere dispozitiile legale incidente la momentul cand a inceput sa curga termenul de prescriptie, respectiv dispozitiile Vechiului Cod Civil si ale Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 prescriptia extinctiva presupune stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul prevazut de lege, iar in cazul drepturilor de creanta are ca efect stingerea acelei componente a dreptului la actiune care consta in posibilitatea creditorului de a obtine condamnarea debitorului la executarea obligatiei.
Potrivit art. 6 din Decretul nr.167/1958 dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executoriu se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani.
Potrivit art. 7 Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Potrivit art. 16 din Decretul 167/1958 „prescriptia se intrerupe:
  a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.  In raporturile dintre organizatiile socialiste, recunoasterea nu intrerupe curgerea prescriptiei;
     b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act incepator de executare.”  
Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Totodata, conform art. 405 C. proc. civ. Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita. Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu iti pierde puterea executorie.
Art. 405^1 Cursul prescriptiei se suspenda:
a) in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune;
b) pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent;
c) atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor. Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte  de suspendare.
Conform  Art. 405^2 Cursul prescriptiei se intrerupe:
a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei;
b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2;
d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 3716 alin. 1;
f) in alte cazuri prevazute de lege.
Dupa intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.
Prescriptia nu este intrerupta daca cererea de executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
In cauza, instanta retine ca Sentinta civila nr. 5536/28.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ( f. 11-13) a ramas definitiva la data de 22.09.1986 prin Decizia civila nr. 839/22.09.1986 pronuntata de Tribunalul Bacau.
Din momentul ramanerii sale definitive incepe sa curga termenul de trei ani in care creditorul avea posibilitatea de a solicita punerea in executare a titlului executoriu.
Referitor la sustinerea paratului-reclamant ca de fapt in cauza a operat intreruperea cursului prescriptiei prin aceea ca dupa pronuntarea titlului executoriu partile au reluat convietuirea, paratul-reclamant continuand sa locuiasca in imobilul in litigiu, instanta o va inlatura ca neintemeiata.
Astfel, instanta are in vedere ca situatiile in care se intrerupe cursul prescriptiei sunt expres si limitativ prevazute de lege, paratul-reclamant nefacand dovada interventiei vreunuia dintre aceste cazuri. Imprejurarea ca acesta nu a solicitat punerea in executare a titlului executoriu intrucat s-a impacat cu reclamanta-parata nu poate echivala cu o recunoastere din partea acesteia a dreptului sau de a incasa  suma de 53528 lei cu titlu de sulta si a dreptului sau de retentie.
Instanta apreciaza ca recunoasterea poate fi expresa sau tacita, iar cea tacita trebuie sa rezulte fara echivoc din manifestari care sa ateste existenta dreptului celui impotriva caruia curge prescriptia, cum ar fi plata partiala a datoriei, solicitarea unui termen de plata, in cauza nefacandu-se dovada unei astfel de manifestari.
In ceea ce priveste dreptul de retentie, instanta apreciaza stingerea obligatiei de plata ca efect al prescriptiei extinctive atrage in mod firesc si stingerea dreptului de retentie accesoriu, fiind un drept accesoriu obligatiei pe care o garanteaza. In acest sens, instanta retine ca dreptul de retentie, ca garantie reala imperfecta, are scopul de a garanta creanta si a-l sanctiona pe debitorul rau platnic.
In acest sens instanta are in vedere si dispozitiile art. 1 alin. (2) din Decretul 167/1958 care prevede ca odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
Or, avand in vedere ca in cauza a intervenit prescriptia dreptului de a solicita executarea silita a Sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 839/22.09.1986 pronuntata de Tribunalul Bacau cu privire la plata sultei de catre reclamanta-parata catre paratul-reclamant, acesta nu mai poate solicita nici constatarea dreptului sau de retentie si in consecinta reintegrarea in imobil.
Avand in vedere aceste considerente, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a Sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 839/22.09.1986 pronuntata de Tribunalul Bacau cu privire la dreptul de retentie al paratului reclamant asupra imobilului situat in Bacau si in consecinta va respinge cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant  in contradictoriu cu reclamanta-parata, ca fiind prescris dreptul.
Cu privire la actiunea principala, instanta retine ca astfel cum rezulta din Sentinta civila nr. 5536/28.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosar nr. 4715/1986 ( f. 11-13) reclamanta-parata este proprietar exclusiv al imobilului situat in Bacau, str. Narciselor nr. 9A/A/20, paratul-reclamant nefacand dovada vreunui drept asupra imobilului la data introducerii actiunii.
In sensul art. 555 C. civil   proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Astfel, proprietarul este titularul tuturor prerogativelor conferite de dreptul sau, inclusiv al aceluia de a folosi bunul fara vreo imixtiune din partea altei persoane.
Cum dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat in Bacau este unul absolut, iar atributele acestui drept, printre care si folosinta, nu mai sufera restrangeri prin constituirea unor drepturi reale principale sau drepturi personale ale paratului asupra bunului, dupa prescriptia dreptului de a cere executarea silita a Sentintei civile nr. 5536/27.07.1986, instanta apreciaza ca solicitarea reclamantei referitoare la evacuarea paratului  in vederea complinirii atributelor dreptului de proprietate si cu atributul folosintei de care a fost privat prin ocuparea imobilului de catre parat, este intemeiata.
Pentru aceste considerente, instanta va admite actiunea formulata de reclamanta-parata N.M. in contradictoriu cu paratul-reclamant  B.V. si va dispune evacuarea paratul-reclamant  B.V. din imobilul situat in Bacau.
Fata de solutia pronuntata in cauza, vazand dispozitiile art. 453 C. proc. civ., instanta va obliga paratul-reclamant  la plata catre reclamanta-parata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata din care suma de 100 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si suma de 600 lei onorariu de avocat conform chitantei nr. 49/07.03.2016 si nr. 5/25.08.2015.
Impotriva sentintei a formulat apel paratul B.V. pentru urmatoarele considerente:
- motivarea este contradictorie intrucat la pagina 2 din hotarare se precizeaza ca nu a intervenit prescriptia dreptului de a solicita sulta, invocandu-se art. 1865 alin. 3 si art. 1905  din vechiul Cod civil  insa in continuare, in  considerente si dispozitiv, se dispune ca a intervenit prescriptia dreptului de a cere executarea silita intrucat nu se incadreaza in cazurile de suspendare sau  intrerupere a prescriptiei.
- instanta nu a avut in vedere dispozitiile art. 4051 lit. d sau ale art. 4052 lit. f  din Codul de procedura civila, care se refera la alte cazuri prevazute de lege, in conditiile in care partile au reluat convietuirea si au locuit efectiv in apartament,  inclusiv in februarie 2015, a  platit ratele apartamentului si a  intretinut  pe  reclamanta  si  pe  cei  doi  copii.
- potrivit  sentintei de partaj, care este irevocabila, are drept de retentie pana la achitarea sultei iar daca dreptul sau de a cere executarea silita s-a prescris, atunci s-a prescris si  dreptul reclamantei de a cere evacuarea paratului din apartament.
Intimata-reclamanta N.M. a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea apelului aratand ca prin sentinta civila nr. 5536/28.07.1986  paratului i s-a acordat un drept de retentie asupra imobilului pana la plata sultei, plata care se putea realiza fie de bunavoie, fie  prin introducerea  unei cereri de executare silita in termen de trei ani, ca in mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita intrucat nu s-a realizat niciuna din modalitatile de stingere a datoriei. A mai aratat intimata-reclamanta ca  dupa pronuntarea hotararii privind partajul bunurilor comune apelantul-parat a ramas sa locuiasca in imobil, ca in timp atitudinea acestuia s-a inrautatit, in sensul ca o lovea, o ameninta si o umilea in public si a fost evacuat  din imobil in baza sentintei civile nr. 1183/19.02.2015, pronuntata de Judecatoria Bacau  in temeiul dispozitiilor referitoare la emiterea ordinului de protectie, ca dupa expirarea termenului de 6 luni prevazut in aceasta hotarare apelantul-parat  a revenit in imobil.
In apel, la solicitarea partilor, s-a administrat proba testimoniala iar apelantul-parat a depus la dosar inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Prin sentinta civila apelata a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 4715/1986, cu privire la dreptul de retentie al paratului-reclamant asupra imobilului situat in Bacau. Aceasta solutie este explicata in considerente, din care rezulta ca instanta a avut in vedere dispozitiile art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, in  sensul  ca a intervenit prescriptia dreptului de a solicita executarea silita a sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 a  Judecatoriei Bacau, in ceea ce priveste plata sultei de catre reclamanta-parata, asa incat paratul-reclamant nu mai poate solicita nici constatarea dreptului sau de retentie,  ca paratul-reclamant nu a facut dovada ca a  intervenit  vreunul din cazurile de intrerupere a cursului prescriptiei, expres si limitativ prevazute de  lege.   
In considerentele sentintei apelate nu exista motive contradictorii, astfel cum a aratat apelantul-parat, argumentele invocate de acesta nereferindu-se la motivarea solutiei  pronuntate cu privire la exceptia prescriptiei dreptului paratului de a cere executarea silita. In acest sens urmeaza a avea in vedere ca  la pagina  2 din sentinta, in  raport  de care s-a formulat acest motiv de apel, s-au redat sustinerile paratului care, in cuprinsul intampinarii, a aratat ca dreptul sau  de a solicita sulta nu s-a prescris intrucat au intervenit cazurile de intrerupere prevazute de art. 1865 alin. 3 si art. 1905 din vechiul Cod civil.
Apelantul-parat a sustinut ca prima instanta nu a avut in vedere dispozitiile art. 4051 lit. d, art. 4052 lit. f  din Codul procedura civila,  potrivit carora cursul prescriptiei se suspenda, respectiv se intrerupe in alte cazuri  prevazute de lege, dar nu a precizat care sunt cazurile  prevazute de lege, in raport de care a invocat  incidenta dispozitiilor precizate.
Analizand apararile  formulate de parat, care a sustinut ca  a operat intreruperea cursului prescriptiei, prima instanta a retinut ca  situatiile in care se intrerupe cursul prescriptiei sunt expres si limitativ prevazute de lege, paratul nefacand dovada interventiei vreunuia dintre aceste cazuri, ca imprejurarea ca acesta nu a solicitat punerea in executare a titlului executoriu intrucat s-a impacat cu reclamanta nu poate echivala cu o recunoastere din partea acesteia a dreptului sau de a incasa  suma de 53528 lei cu titlu de sulta si a dreptului sau de retentie,  apreciind  ca recunoasterea poate fi expresa sau tacita, iar cea tacita trebuie sa rezulte fara echivoc din manifestari care sa ateste existenta dreptului celui impotriva caruia curge prescriptia, cum ar fi plata partiala a datoriei, solicitarea unui termen de plata, in cauza nefacandu-se dovada unei astfel de manifestari. Apelantul-parat a reiterat  in apel sustinerile  referitoare  la faptul ca dupa partajul bunurilor comune prin hotarare judecatoreasca partile au reluat convietuirea iar el a continuat sa foloseasca imobilul insa nu a formulat critici concrete, privind motivele retinute de prima instanta pentru a inlatura aceasta aparare  si  in raport de care sa poata fi exercitat controlul judiciar.
Dreptul apelantului-parat de a cere executarea silita a sultei s-a prescris in termenul de 3 ani prevazut de art. 405 alin. 1 teza 1 Cod procedura civila si art. 6 din Decretul nr. 167/1958, calculat de la data ramanerii definitive  sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 (22.09.1986). In consecinta, in raport de dispozitiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, in mod corect a retinut prima instanta ca  stingerea obligatiei de plata ca efect al prescriptiei extinctive  atrage si stingerea dreptului de retentie, avand in vedere ca acesta este un drept accesoriu obligatiei pe care o garanteaza.
Intimata-reclamanta nu a solicitat evacuarea apelantului-parat in temeiul dispozitiilor referitoare la executarea silita, din cererea de chemare in judecata rezultand ca litigiul dedus judecatii de aceasta priveste apararea dreptului de proprietate exclusiva asupra apartamentului din Bacau, conform sentintei civile nr. 5536/27.07.1986 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 4715/1986. In consecinta urmeaza a respinge sustinerile apelantului-parat, referitoare la prescriptia dreptului reclamantei de a  solicita evacuarea paratului din apartament.
Fata de cele retinute, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.
In temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila va obliga apelantul-parat  sa plateasca intimatei-reclamante cheltuieli de judecata, reprezentand  onorariu avocat.