Interpretarea data notiunii de „autor” in materia jonctiunii posesiilor

Prin sentinta civila nr. 2071/25.03.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 in
dosarul nr. 7486/303/2007 avand ca obiect cererea reclamantilor C.I. si C.I. formulata
in contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BUCURESTI, de a se constata dobandirea dreptul
de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 ani si prin jonctiunea posesiilor asupra
unui teren in suprafata de aproximativ 200 mp situat in Bucuresti, sectorul 6, a fost
respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti,
ca neintemeiata, fiind respinge cererea pe fond, ca neintemeiata.
Instanta de fond a retinut ca pronuntarea unei hotarari de constatare a uzucapiunii de
 30 ani este conditionata de dovedirea exercitarii unei posesii utile a imobilului timp
 de 30 ani, conditie rezultata din dispozitiile art.1890 c.civ. coroborate cu cele ale
art.1846-1862 c.civ. Intrucat reclamantii exercita posesia terenului doar din anul 2000,
pentru implinirea termenului de 30 ani reclamantii invoca jonctiunea posesiei acestora
cu cea a sotilor M, de la care au cumparat terenul invecinat prin inscris autentic.
In aceste conditii s-a considerat ca in cauza de fata nu se poate retine incidenta
institutiei jonctiunii posesiilor.
Potrivit art.1860 cod civil orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune
uzucapiunea, sa uneasca posesia sa cu posesia autorului sau (jonctiunea posesiilor),
insa pentru a putea opera jonctiunea posesiilor, intre posesorul ulterior si cel anterior
 trebuie sa existe o legatura juridica, in sensul ca posesorul anterior al imobilului
trebuie sa fie autorul celui care invoca jonctiunea, prin urmare acesta din urma trebuie
sa fie succesorul posesorului anterior. Iar in dreptul romanesc succesiunea poate
fi: – universala sau cu titlu universal (derivand din mostenire legala sau testamentara,
in cazul persoanelor fizice, sau din fuziune sau divizare, in cazul persoanelor juridice)
 sau cu titlu particular (acte juridice – intre vii sau mortis causa - care au ca efect
transmiterea unui drept ut singuli).
Intrucat in speta reclamantii nu sunt mostenitori ai posesorilor anteriori, iar pentru a
uzucapa posesia trebuie exercitata sub nume de proprietar, reclamantii putand avea
calitatea de succesori doar daca au incheiat cu posesorii anteriori un act juridic
translativ de proprietate privind terenul in litigiu. Chiar daca s-ar admite ca s-a
incheiat o conventie prin care reclamantii au cumparat terenul in litigiu de la posesorii
 anteriori, instanta a retinut ca nici in aceasta situatie nu se poate face jonctiunea
 posesiilor, intrucat posesia bunului imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate
absoluta si nu s-a creat astfel un raport juridic valabil pentru jonctiunea posesiilor
 (T.S. decizia civila nr.292/1970). Or, in speta actul de vanzare-cumparare dintre
reclamanti si posesorii anteriori este nul, pentru nerespectarea formei autentice a
actului, impusa ad validitatem in cazul instrainarii terenurilor. Actul fiind lovit de
 nulitate absoluta, nu mai exista legatura autori-succesori, astfel ca nu poate opera
jonctiunea posesiilor.
Sentinta astfel pronuntata a fost mentinuta de instanta de control judiciar prin
respingerea recursului.