Actiune posesorie. Tulburare de drept.

Prin sentinta civila  nr. 7065/20.09.2012 pronuntata in dos. nr. 16680/180/2011 Judecatoria Bacau a admis actiunea civila formulata de reclamantii C.P.G., N.E. in contradictoriu cu parata E.C. si a obligat parata sa lase reclamantilor in linistita posesie imobilele situate la nr. 711 in sat M., comuna M., judetul Bacau.
Pentru a se pronunta in acest sens prima instanta  a retinut urmatoarele:
„Familia reclamantilor locuieste in imobilele situate in comuna M., sat M. din anul 1989, de cand s-au mutat ca sa aiba grija de catre P.R.V.
Reclamantii au invocat ca temei al posesiei lor un act de donatie incheiat sub semnatura privata intre P.V. si C.E. la 14.09.1989, privitor la casa si terenul conform registrului agricol. Donatorul avea o cota indiviza din proprietatea donata, conform certificatul de mostenitor 233/11.03.1986. ulterior, printr-un proces de partaj judiciar, imobilele stapanite de reclamanti au fost atribuite lui P.P., care le-a instrainat paratei.
            Posesia poate fi definita ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care consta in stapanirea materiala sau exercitarea unei puteri de fapt de catre o persoana asupra unui bun, cu intentia si vointa de-a se comporta fata de toti ceilalti ca proprietar sau titular al altui drept real.
Instanta retine din declaratiile martorilor, dovada platii impozitelor, contractelor de utilitati privitoare la imobilul casa, ca reclamantii au avut posesia imobilelor in mod continuu si ca s-au comportat ca adevarati proprietari, au achitat taxe si impozite referitoare la proprietate, au renovat imobilul casa. Parata le-a tulburat posesia prin actiunea in evacuare pe care a pornit-o in instanta, asa cum a aratat aparatorul reclamantilor. De altfel, actiunea posesorie a fost disjunsa de o cerere privind evacuare.
Potrivit art. 916 Noul Cod civil “(1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.”
La art. 918 legiuitorul a aratat care sunt cazurile care nu constituie posesie:
    “(1) Nu constituie posesie stapanirea unui bun de catre un detentor precar, precum:
    a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
    b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate;
    c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari;
    d) orice alta persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia.”
     Posesia este definita ca fiind detinerea unui lucru sau folosirea unui drept exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul, in numele nostru.
Posesia este intotdeauna o stare de fapt, fiind  stapanirea efectiva a unui lucru. Pentru aceasta, instanta va raporta actiunea la faptele de stapanire ale imobilelor invocate de reclamanti, fara a face o analiza amanuntita a intinderii drepturilor de proprietate ale partilor.
Pentru apararea posesiei, legiuitorul a pus la indemana  posesorului actiunea posesorie, art. 949 Noul cod civil: “(1) Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
    (2) Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar.”
Apreciind ca scopul  prezentei actiuni nu poate fi decat inlaturarea  impiedicarii exercitarii posesiei de catre parata, aspect care s-a confirmat, instanta urmeaza a  admite actiunea.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata E.C.  solicitand admiterea recursului si respingerea actiunii ca nefondata pentru urmatoarele motive:
-instanta nu a analizat in nici un fel apararile formulate de recurenta(aspect care poate fi interpretat ca o nemotivare a actiunii)  , singura referire la situatia de fapt  fiind ca imobilul i-a fost vandut acesteia.
-reclamantii -intimati nu au calitate de posesori care sa justifica calitatea procesuala activa , simpla detinere a unui imobil si refuzul abuziv de a-l parasi nu echivaleaza cu posesia  in sensul art.916..Reclamantii au avut tot timpul calitatea de tolerati si nu au dobandit nici un drept cu privire la imobil.
 - calea evacuarii aleasa de recurenta nu poate fi  apreciata ca o  tulburare  a posesiei pentru ca actiunea posesorie sa fie admisa.
- dreptul de a promova actiunea este prescris. Instanta de fond a retinut o situatie de fapt gresita  si nu a precizat  in mod clar cine a tulburat posesia , in ce a constat tulburarea si  cand a avut loc tulburarea.
 Recursul nu a fost intemeiat in drept.
 Recurenta a solicitat , in sustinerea recursului, proba cu acte.
Intimatii reclamanti nu au formulat intampinare dar au solicitat prin aparator rspingerea recursului ca nefundat.
Recursul este declarat si motivat in termen si  timbrat cu 565,5 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.
 Recurenta a depus in sustinerea recursului sentinta civila nr. 9554/28.11.2011 pronuntata in dos. nr. 17491/180/2009 a Judecatoriei Bacau.
Analizand sentinta recurata  in limita motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente instante de recurs retine ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Sustinerea recurentei privitoare la  prescriptia dreptului de a formula actiunea acesta va fi respinsa ca neintemeiata ,avand in vedere ca prezenta  actiune  a fost inregistrata la data de 20.11.2011 , in interiorul termenului de prescriptie de 1an  prevazut de 951 NCC,  calculat de la data formularii actiunii in evacuare (09.02.2011 ),actiune in evacuare  apreciata de reclamanti ca fiind actul de tulburare al posesiei.
 Si in ceea ce priveste calitatea procesuala activa a  intimatilor- reclamanti  instanta de recurs retine, contrar sustinerilor recurentei, ca actiunile posesorii pot fi exercitate atat de posesorii tulburati sau deposedati cat si de detentorii precari, calitatea procesuala activa apartinand persoanei care exercita sau  a exercitat  efectiv elementul  material (corpus), respectiv stapanirea bunului.
 Cu toate acestea ,instanta de recurs gaseste intemeiate  criticile recurentei privitoare la neanalizarea de catre instanta de fond a apararilor recurentei –parate precum si la faptul ca nu poate fi apreciata ca un act de tulburare simplu fapt al  promovarii  actiunii in evacuare.
Astfel,  in considerentele sentintei recurate nu se regasete o analiza a apararilor paratei, instanta de fond limitandu-se  doar la analiza sustinerilor reclamantilor.Insa, acest aspect nu atrage incidenta vreunui motiv de casare, instanta de recurs putand suplini motivarea .
Astfel , instanta de recurs apreciaza ca simpla promovare a actiunii in evacuare nu poate fi apreciat ca un act de tulburare a posesiei reclamantilor . Este adevarat ca tulburare de drept  consta intr-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoana afirma o pretentie contrara  insa ,pentru ca tulburarea sa justifice exercitarea unei actiuni posesorii, este necesar ca ea sa impiedice exercitiul liber si efectele posesiei , aspect nedovedit in cauza de reclamanti. Mai mult, insisi  reclamantii prin aparator  au invederat instantei  de fond  ca atat actiunea in evacuare cat si calea de atac a apelului  au fost respinse.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 alin.1  raportat la art.304 pct.9 C.pr civ va admite recursul , va  modifica in tot sentinta civila recurata  in sensul ca va respinge actiunea ca nefondata .
 In temeiul art.274 C. pr civ va obliga intimatii sa plateasca recurentei suma de 541 lei cu titlu de  cheltuieli de judecata,reprezentand taxa judiciara de timbru  sli timbru judiciar.din recurs.
 In temeiul art. 20 alin.5 din Lg. nr.146/1997 va obliga intimatii –reclamanti sa achite  taxa de timbru datorata pentru fond, in cuantum de 1071 lei si timbru judiciar de 5 lei.