Evacuare OUG nr.40/1999
(Decizie nr. 5 din data de 08.01.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)CURTEA DE APEL BUCURESTI EVACUARE OUG NR.40/1999
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.5
SEDINTA PUBLICA DIN 08.01.2007
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5168/20.10.2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins, ca neintemeiate, atat actiunea principala formulata de reclamantul G.C.D., impotriva paratei M.E., cat si cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta impotriva reclamantului - parat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamantul - parat a solicitat instantei sa dispuna evacuarea paratei din apartamentul nr.5 din Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, et.3, sector 4 pentru lipsa de titlu, motivat de faptul ca prin sentinta civila nr.8464/2.12.1997 s-a admis actiunea formulata de mama sa G.F., in prezent decedata, si s-a dispus obligarea paratului CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI sa lase in deplina proprietate imobilul situat in Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, sector 4, ca prin sentinta civila nr.597/29.01.2002 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a declarat nul contractul de vanzare - cumparare incheiat de parata SC AVL BERCENI SA privind apartamentul nr.5 situat in imobilul susmentionat, ca dupa anularea contractului de vanzare - cumparare al paratei a incheiat cu aceasta un contract de inchiriere pentru perioada 17.07.2003 - 8.04.2004, stabilind o chirie modica pe care parata a achitat-o partial.
Prin decizia civila nr.143/31.01.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant G.C.D., impotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata - parata M.E..
Din analiza lucrarilor dosarului tribunalul a retinut ca art.2 din OUG nr.40/1999 prevede intr-adevar ca termenul curge de la intrarea in vigoare a Ordonantei, insa art.6 din aceeasi ordonanta reglementeaza alta situatie juridica decat cea prevazuta de art.2 din Ordonanta, respectiv a acelor persoane carora le-a fost desfiintat contractul de vanzare - cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995, situatie pentru care s-a mentionat expres ca "proprietarul recunoscut de justitie va incheia cu persoanele care au cumparat locuinta in baza Legii nr.112/1995 si care o ocupa efectiv, la cererea acestora, un contract de incheiere pentru o perioada de 5 ani". Fata de aceasta dispozitie legala, nu poate fi primita interpretarea in sensul ca termenul de 5 ani prevazut de art.6 curge de la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei intrucat aceasta interpretare ar incalca dispozitia legala care vorbeste de "un contract de inchiriere pentru o perioada de 5 ani".
S-a mai retinut de catre tribunal ca in conditiile in care termenul mentionat in contractul incheiat intre parti este altul decat cel legal prevazut de art.6, si notificarea invocata este lipsita de eficienta, intrucat nu este facuta cu cel putin un an inainte de expirarea termenului contractului de inchiriere, obligatie prevazuta de art.14 alin.3 din OUG nr.40/1999.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul G.C.D.,criticand-o pe motive de nelegalitate, respectiv in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001, deoarece imobilul a fost restituit in totalitate proprietarului de drept, si cum Ordonanta nr.8/2004 nu a mai prelungit decat contractele pentru locuintele proprietate de stat, este evident ca intimata locuieste in apartamentul in litigiu fara titlu.
Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Recurentul a solicitat si instanta i-a incuviintat proba cu inscrisuri, depunand copie dupa sentinta civila nr.8464/1997 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, copie dupa contractul de vanzare-cumparare nr.2116/1998 prin care intimata a cumparat apartamentul nr.5 situat in Bd.R.M. nr.82, adresa de la Sectia 14 Politie si sentinta civila nr.6875/2006 prin care s-a respins plangerea formulata de intimata impotriva procesului-verbal de sanctionare in baza art.2 pct.28 din Legea nr.61/1991, constatandu-se ca a tulburat linistea publica prin zgomote produse in apartamentul sau.
Prin intampinarea depusa la 16.10.2006, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca ambele hotarari sunt legale si va dezvolta in sedinta publica apararile necesare a conduce la solutia legata de respingerea cererii de recurs.
Verificand legalitatea deciziei recurate in raport de criticile formulate si de materialul probator administrat in cauza, Curtea a constatat ca recursul este fondat si in baza art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedura civila l-a admis, a modificat decizia recurata in sensul admiterii apelului si al admiterii cererii principale, dispunand evacuarea paratei pentru urmatoarele considerente:
Cererea introductiva de instanta promovata de recurent la 9.06.2004 are ca obiect evacuarea intimatei din apartamentul nr.5 situat in Bd.R.M. nr.82, deoarece nevoile locative ale reclamantului impun aceasta masura si parata a creat permanent o atmosfera de certuri si conflicte, tulburand grav linistea locatarilor.
In fata instantei fondului prin cererea reconventionala depusa la 7.06.2005, intimata a solicitat prelungirea contractului de inchiriere, apreciind ca reclamanta are obligatia de a se conforma termenului prevazut de art.6 din O.U.G. nr.40/1999 si de art.15 din Legea nr.10/2001.
Dispozitiile O.U.G. nr.40/1999, invocate de recurent ca temei juridic al recursului declarat si al actiunii introductive de instanta, au fost retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in decizia Radovici si Stanescu contra Romaniei. Statul Roman are obligatia de a aplica proceduri si mecanisme legislative, previzibile si coerente si sa adopte garantii pentru punerea in practica si respectarea dreptului de proprietate al locatorului.
Cu privire la dispozitiile art.11 alin.1 din ordonanta, care are ca obiect notiunea de reinnoire a contractelor de inchiriere, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca textul se limiteaza sa indice vag ca prelungirea de drept a "contractului anterior" pana la "incheierea unui nou contract" fara a preciza in ce conditii acest nou contract poate fi incheiat. Nici o informatie nu este oferita in privinta caii de care ar dispune proprietarul care a omis datorita necunoasterii sau neglijentei sa respecte conditiile de forma impuse de art.10 alin.1 al Ordonantei de Urgenta a Guvernului de a incheia acest nou contract cu ocupantii imobilului sau sau pentru a inlocui statul in vederea incasarii chiriilor inainte de termenul prelungirii legale a contractelor.
Concluzia Curtii Europene are putere de lucru interpretat in fata instantelor nationale in temeiul art.46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin care Statul Roman s-a angajat sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care este parte.
Curtea a retinut ca restrictiile suferite de recurent in privinta folosirii imobilului proprietatea sa si imposibilitatea in care s-au aflat timp de mai multi ani de a-i obliga pe recurenti sa plateasca chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevate in legislatia de urgenta asupra imobilelor au afectat justul echilibru care trebuie sa existe intre protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.
O ampla marja de apreciere este lasata la dispozitia Statului Roman in conditiile alineatului 3 al art.1 al Protocolului 1 in modul in care construieste sistemul de protectie al dreptului de proprietate.
Curtea a considerat ca este inacceptabil sa se impuna proprietarilor o obligatie atat de grea ca aceea de a pastra locatarii in imobilul lor mai multi ani fara nici o posibilitate concreta si reala de a incasa o chirie, apasand asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa intrerupa echilibrul just dintre interesele aflate in joc.
Curtea a retinut ca ambele instante au facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.2 din Legea nr.241/2001, retinand ca la 8.04.2004 prorogarea legala a expirat si paratii nu mai au obligatia incheierii unui contract de inchiriere, neoperand o reinnoire.
In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca restrictiile suferite de reclamant in privinta folosirii bunului lor imobiliar si in special imposibilitatea in care s-au aflat, timp de mai multi ani, de a obliga ocupantii sa le plateasca o chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevante in legislatia de urgenta asupra imobilelor, nu au inlesnit un echilibru just intre protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.
Desigur, statul roman a trebuit sa mosteneasca din perioada comunista o penurie acuta de locuinte de inchiriat la un pret rezonabil si a trebuit, de aceea, sa arbitreze asupra problemelor extrem de complexe si sensibile din punct de vedere social pe care le pune concilierea intereselor antagoniste ale proprietarilor si locatarilor. El avea de protejat dreptul de proprietate al primilor, pe de o parte, si de respectat drepturile sociale ale celorlalti, pe de alta parte. Totusi, interesele legitime ale colectivitatii cer intr-un asemenea caz o repartitie echitabila a sarcinii sociale si financiare pe care o presupun transformarea si reforma imobilelor in tara. Aceasta sarcina nu ar putea, asa cum este cazul in speta, sa se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivitatii in ansamblul sau.
Chiar tinand cont de ampla marja de apreciere lasata statelor din punct de vedere al articolului 1 citat anterior, Curtea considera ca a sanctiona proprietarii care au omis sa se conformeze conditiilor de forma prevazute de ordonanta de urgenta a Guvernului, impunandu-se o obligatie atat de grea ca cea de a pastra locatara in imobilul lor, fara nici o posibilitate concreta si reala de a incasa o chirie, a facut sa apese asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa intrerupa echilibrul just dintre interesele aflate in joc.
Recurentul a facut dovada ca sunt intrunite cerintele art.13 pct.i din O.U.G. nr.40/1999, intimata fiind sanctionata pentru tulburarea linistii publice, asa cum rezulta din fila 28 a dosarului de fond si sentinta civila nr.6875/2006 aflata la fila 35 din dosarul de recurs. Totodata, recurentul a trimis mai multe notificari in decursul timpului, asa cum rezulta din filele 39 , 41 si 42 ale dosarului de fond, fara ca intre parti sa poata fi incheiat un nou contract de inchiriere.
De altfel, in sedinta publica de astazi, intimata nu a putut raspunde intrebarii Curtii de cand nu mai plateste chirie, impunandu-i-se proprietarului o sarcina excesiva prin mentinerea in apartamentul proprietatea sa a unei persoane care nu are un contract incheiat cu titularul dreptului. Esenta contractului de inchiriere o reprezinta plata chiriei, care in prezenta cauza nu se regaseste, astfel ca recursul promovat de recurent este intemeiat si constatandu-se o gresita aplicare a dispozitiilor art.13 si 14 din O.U.G. nr.40/1999, l-a admis, a modificat decizia recurata, in sensul admiterii apelului, admiterii cererii principale si dispunerii evacuarii paratei pentru lipsa de titlu.
Solutia respingerii cererii reconventionale a fost mentinuta ca legala, retinandu-se ca prelungirea contractului de inchiriere nu opereaza in prezenta cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant G.C.D., impotriva deciziei civile nr.143 A/31.01.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimata - parata M.E..
Modifica decizia recurata, in sensul ca admite apelul formulat de apelantul - reclamant G.C.D. impotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, pe care o schimba in parte si pe fond:
Admite cererea principala si dispune evacuarea paratei din imobilul situat in Bd.R.M. nr.82, sector 4, Bucuresti, etaj 3, ap.5, pentru lipsa de titlu.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
??
??
??
??
5
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.5
SEDINTA PUBLICA DIN 08.01.2007
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5168/20.10.2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins, ca neintemeiate, atat actiunea principala formulata de reclamantul G.C.D., impotriva paratei M.E., cat si cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta impotriva reclamantului - parat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamantul - parat a solicitat instantei sa dispuna evacuarea paratei din apartamentul nr.5 din Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, et.3, sector 4 pentru lipsa de titlu, motivat de faptul ca prin sentinta civila nr.8464/2.12.1997 s-a admis actiunea formulata de mama sa G.F., in prezent decedata, si s-a dispus obligarea paratului CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI sa lase in deplina proprietate imobilul situat in Bucuresti, Bd.R.M. nr.82, sector 4, ca prin sentinta civila nr.597/29.01.2002 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a declarat nul contractul de vanzare - cumparare incheiat de parata SC AVL BERCENI SA privind apartamentul nr.5 situat in imobilul susmentionat, ca dupa anularea contractului de vanzare - cumparare al paratei a incheiat cu aceasta un contract de inchiriere pentru perioada 17.07.2003 - 8.04.2004, stabilind o chirie modica pe care parata a achitat-o partial.
Prin decizia civila nr.143/31.01.2006, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant G.C.D., impotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata - parata M.E..
Din analiza lucrarilor dosarului tribunalul a retinut ca art.2 din OUG nr.40/1999 prevede intr-adevar ca termenul curge de la intrarea in vigoare a Ordonantei, insa art.6 din aceeasi ordonanta reglementeaza alta situatie juridica decat cea prevazuta de art.2 din Ordonanta, respectiv a acelor persoane carora le-a fost desfiintat contractul de vanzare - cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995, situatie pentru care s-a mentionat expres ca "proprietarul recunoscut de justitie va incheia cu persoanele care au cumparat locuinta in baza Legii nr.112/1995 si care o ocupa efectiv, la cererea acestora, un contract de incheiere pentru o perioada de 5 ani". Fata de aceasta dispozitie legala, nu poate fi primita interpretarea in sensul ca termenul de 5 ani prevazut de art.6 curge de la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei intrucat aceasta interpretare ar incalca dispozitia legala care vorbeste de "un contract de inchiriere pentru o perioada de 5 ani".
S-a mai retinut de catre tribunal ca in conditiile in care termenul mentionat in contractul incheiat intre parti este altul decat cel legal prevazut de art.6, si notificarea invocata este lipsita de eficienta, intrucat nu este facuta cu cel putin un an inainte de expirarea termenului contractului de inchiriere, obligatie prevazuta de art.14 alin.3 din OUG nr.40/1999.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul G.C.D.,criticand-o pe motive de nelegalitate, respectiv in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001, deoarece imobilul a fost restituit in totalitate proprietarului de drept, si cum Ordonanta nr.8/2004 nu a mai prelungit decat contractele pentru locuintele proprietate de stat, este evident ca intimata locuieste in apartamentul in litigiu fara titlu.
Recurentul a invocat ca temei juridic al recursului declarat dispozitiile art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Recurentul a solicitat si instanta i-a incuviintat proba cu inscrisuri, depunand copie dupa sentinta civila nr.8464/1997 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, copie dupa contractul de vanzare-cumparare nr.2116/1998 prin care intimata a cumparat apartamentul nr.5 situat in Bd.R.M. nr.82, adresa de la Sectia 14 Politie si sentinta civila nr.6875/2006 prin care s-a respins plangerea formulata de intimata impotriva procesului-verbal de sanctionare in baza art.2 pct.28 din Legea nr.61/1991, constatandu-se ca a tulburat linistea publica prin zgomote produse in apartamentul sau.
Prin intampinarea depusa la 16.10.2006, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca ambele hotarari sunt legale si va dezvolta in sedinta publica apararile necesare a conduce la solutia legata de respingerea cererii de recurs.
Verificand legalitatea deciziei recurate in raport de criticile formulate si de materialul probator administrat in cauza, Curtea a constatat ca recursul este fondat si in baza art.304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedura civila l-a admis, a modificat decizia recurata in sensul admiterii apelului si al admiterii cererii principale, dispunand evacuarea paratei pentru urmatoarele considerente:
Cererea introductiva de instanta promovata de recurent la 9.06.2004 are ca obiect evacuarea intimatei din apartamentul nr.5 situat in Bd.R.M. nr.82, deoarece nevoile locative ale reclamantului impun aceasta masura si parata a creat permanent o atmosfera de certuri si conflicte, tulburand grav linistea locatarilor.
In fata instantei fondului prin cererea reconventionala depusa la 7.06.2005, intimata a solicitat prelungirea contractului de inchiriere, apreciind ca reclamanta are obligatia de a se conforma termenului prevazut de art.6 din O.U.G. nr.40/1999 si de art.15 din Legea nr.10/2001.
Dispozitiile O.U.G. nr.40/1999, invocate de recurent ca temei juridic al recursului declarat si al actiunii introductive de instanta, au fost retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in decizia Radovici si Stanescu contra Romaniei. Statul Roman are obligatia de a aplica proceduri si mecanisme legislative, previzibile si coerente si sa adopte garantii pentru punerea in practica si respectarea dreptului de proprietate al locatorului.
Cu privire la dispozitiile art.11 alin.1 din ordonanta, care are ca obiect notiunea de reinnoire a contractelor de inchiriere, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca textul se limiteaza sa indice vag ca prelungirea de drept a "contractului anterior" pana la "incheierea unui nou contract" fara a preciza in ce conditii acest nou contract poate fi incheiat. Nici o informatie nu este oferita in privinta caii de care ar dispune proprietarul care a omis datorita necunoasterii sau neglijentei sa respecte conditiile de forma impuse de art.10 alin.1 al Ordonantei de Urgenta a Guvernului de a incheia acest nou contract cu ocupantii imobilului sau sau pentru a inlocui statul in vederea incasarii chiriilor inainte de termenul prelungirii legale a contractelor.
Concluzia Curtii Europene are putere de lucru interpretat in fata instantelor nationale in temeiul art.46 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin care Statul Roman s-a angajat sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care este parte.
Curtea a retinut ca restrictiile suferite de recurent in privinta folosirii imobilului proprietatea sa si imposibilitatea in care s-au aflat timp de mai multi ani de a-i obliga pe recurenti sa plateasca chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevate in legislatia de urgenta asupra imobilelor au afectat justul echilibru care trebuie sa existe intre protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.
O ampla marja de apreciere este lasata la dispozitia Statului Roman in conditiile alineatului 3 al art.1 al Protocolului 1 in modul in care construieste sistemul de protectie al dreptului de proprietate.
Curtea a considerat ca este inacceptabil sa se impuna proprietarilor o obligatie atat de grea ca aceea de a pastra locatarii in imobilul lor mai multi ani fara nici o posibilitate concreta si reala de a incasa o chirie, apasand asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa intrerupa echilibrul just dintre interesele aflate in joc.
Curtea a retinut ca ambele instante au facut o corecta aplicare a dispozitiilor art.2 din Legea nr.241/2001, retinand ca la 8.04.2004 prorogarea legala a expirat si paratii nu mai au obligatia incheierii unui contract de inchiriere, neoperand o reinnoire.
In lumina celor de mai sus, Curtea considera ca restrictiile suferite de reclamant in privinta folosirii bunului lor imobiliar si in special imposibilitatea in care s-au aflat, timp de mai multi ani, de a obliga ocupantii sa le plateasca o chirie din cauza dispozitiilor defectuoase si a lipsurilor relevante in legislatia de urgenta asupra imobilelor, nu au inlesnit un echilibru just intre protectia dreptului individului la respectarea bunurilor sale si cerintele interesului general.
Desigur, statul roman a trebuit sa mosteneasca din perioada comunista o penurie acuta de locuinte de inchiriat la un pret rezonabil si a trebuit, de aceea, sa arbitreze asupra problemelor extrem de complexe si sensibile din punct de vedere social pe care le pune concilierea intereselor antagoniste ale proprietarilor si locatarilor. El avea de protejat dreptul de proprietate al primilor, pe de o parte, si de respectat drepturile sociale ale celorlalti, pe de alta parte. Totusi, interesele legitime ale colectivitatii cer intr-un asemenea caz o repartitie echitabila a sarcinii sociale si financiare pe care o presupun transformarea si reforma imobilelor in tara. Aceasta sarcina nu ar putea, asa cum este cazul in speta, sa se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup social, indiferent de importanta pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivitatii in ansamblul sau.
Chiar tinand cont de ampla marja de apreciere lasata statelor din punct de vedere al articolului 1 citat anterior, Curtea considera ca a sanctiona proprietarii care au omis sa se conformeze conditiilor de forma prevazute de ordonanta de urgenta a Guvernului, impunandu-se o obligatie atat de grea ca cea de a pastra locatara in imobilul lor, fara nici o posibilitate concreta si reala de a incasa o chirie, a facut sa apese asupra lor o sarcina speciala si exorbitanta de natura sa intrerupa echilibrul just dintre interesele aflate in joc.
Recurentul a facut dovada ca sunt intrunite cerintele art.13 pct.i din O.U.G. nr.40/1999, intimata fiind sanctionata pentru tulburarea linistii publice, asa cum rezulta din fila 28 a dosarului de fond si sentinta civila nr.6875/2006 aflata la fila 35 din dosarul de recurs. Totodata, recurentul a trimis mai multe notificari in decursul timpului, asa cum rezulta din filele 39 , 41 si 42 ale dosarului de fond, fara ca intre parti sa poata fi incheiat un nou contract de inchiriere.
De altfel, in sedinta publica de astazi, intimata nu a putut raspunde intrebarii Curtii de cand nu mai plateste chirie, impunandu-i-se proprietarului o sarcina excesiva prin mentinerea in apartamentul proprietatea sa a unei persoane care nu are un contract incheiat cu titularul dreptului. Esenta contractului de inchiriere o reprezinta plata chiriei, care in prezenta cauza nu se regaseste, astfel ca recursul promovat de recurent este intemeiat si constatandu-se o gresita aplicare a dispozitiilor art.13 si 14 din O.U.G. nr.40/1999, l-a admis, a modificat decizia recurata, in sensul admiterii apelului, admiterii cererii principale si dispunerii evacuarii paratei pentru lipsa de titlu.
Solutia respingerii cererii reconventionale a fost mentinuta ca legala, retinandu-se ca prelungirea contractului de inchiriere nu opereaza in prezenta cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant G.C.D., impotriva deciziei civile nr.143 A/31.01.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimata - parata M.E..
Modifica decizia recurata, in sensul ca admite apelul formulat de apelantul - reclamant G.C.D. impotriva sentintei civile nr.5168/20.10.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, pe care o schimba in parte si pe fond:
Admite cererea principala si dispune evacuarea paratei din imobilul situat in Bd.R.M. nr.82, sector 4, Bucuresti, etaj 3, ap.5, pentru lipsa de titlu.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
??
??
??
??
5
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Posesie
Evacuare - Decizie nr. 584 din data de 13.09.2017Revendicare imobiliara - Sentinta civila nr. 566 din data de 23.06.2010
Tulburarea de posesie, art. 220 alin. 2 Cod penal, revizuire - Sentinta penala nr. 199 din data de 07.05.2009
Tulburare de posesie. Posesia efectiva, conditie de baza pentru existenta infractiunii. - Decizie nr. 705 din data de 19.10.2009
Interpretarea data notiunii de „autor” in materia jonctiunii posesiilor - Hotarare nr. 2071 din data de 25.03.2008
Stabilire linii hotar - Sentinta civila nr. 4371 din data de 21.06.2006
Calitatea procesuala activa Coparticiparea procesuala - Sentinta civila nr. 8557 din data de 22.12.2006
Revendicare;Granituire;Despagubiri;Ridicare constructii. - Sentinta civila nr. 85 din data de 15.05.2009
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017