Scoaterea de sub urmarirea penala

.

SENTINTA  PENALA Nr.  14/2012
     
     
     Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buhusi, sub nr. 1435/199/09 decembrie 2011, petentul G. G., a formulat plangere impotriva Ordonantei nr. 333/P/2010/11.10.2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului S.G. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie si neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 220 al. 2 Cod penal si respectiv 217 al. 1  Cod penal.
In motivarea plangerii se arata ca intimatul S. G. stapaneste o suprafata de teren invecinata cu terenul proprietatea petentului, situat in comuna Filipesti, jud. Bacau. La data de 22/23.03.2010, S. G. a distrus gardul ce desparte proprietatea sa de cea a petentului si a construit un alt gard din scandura, fara a respecta vechiul amplasament intrand pe proprietatea sa cu cca. 3 m., acaparand astfel in mod abuziv o suprafata de cca.220 m.p.
Ca urmare a acestei fapte, la data de 28.04.2010 a formulat plangere penala impotriva intimatului.
In urma cerecetarilor efectuate in cauza, a rezultat ca in luna martie 2010, intimatul a mutat gardul dintre cele doua proprietati ( a distrus semnele de hotar), stabilind o noua delimitare a terenului, acaparand astfel o suprafata din terenul proprietatea sa.
Acest fapt rezulta din procesul verbal de constatare la fata locului, efectuat de organele de cercetare penala, precum si din declaratiile petentului si a intimatului care recunoaste fapta, aratand in propria declaratie ca a dorit sa isi suplineasca suprafata de teren intrucat in titlul de proprietate ce-l detine are inscrisa o suprafata mai mare de teren.
Din probele administrate rezulta intentia directa a intimatului de a-si stabili in mod unilateral delimitarea proprietatii fara acordul petentului.
Astfel se prefigureaza intentia directa a faptuitorului care a mutat semnele de hotar care delimitau cele doua proprietati, cunoscand ca anterior acestei actiuni hotarul a  fost stabilit prin trasarea cadastrala a hotarului pe coordonatele din schita de cadastru a proprietatii petentului.
Prin Ordonanta din 22.11.2010, Parchetul  a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului S.Gh. sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, intrucat sub aspectul laturii subiective fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii.
Totodata a dispus neinceperea urmaririi penale fata de S. Gh. sub aspectul infractiunii de distrugere, intrucat fapta nu exista.
Impotriva ordonantei mai sus aratate, a formulat plangere la Prim Procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi, plangere ce a fost admisa prin Ordonanta nr. 81/II/2/2010, dispunandu-se infirmarea solutiei de scoatere de sub urmarirea penala, redeschiderea urmaririi penale si continuarea cercetarilor.
Prin Ordonanta din 11.10.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi, s-a dispus  scoaterea de sub urmarire penala a intimatului sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art. 220 alin. 2 Cod penal, intrucat sub aspectul laturii obiective, fapta nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii si neinceperea urmaririi penale fata de acelasi intimat, sub aspectul infractiunii de distrugere, intrucat fapta nu exista.
In motivarea ordonantei aratate se arata ca materialul probator administrat in cauza nu a relevat imprejurari de natura a constituiu probe suficiente pentru dovedirea laturii obiective a infractiunii  de tulburare de posesie, in sensul ca inculpatul la data de 23.03.2010 ar fi stramutat semnele de hotar, dupa care a construit gardul din scandura, ocupand in acest mod terenul partii vatamate. Intrucat in cauza nu s-a dovedit ca inculpatul  a savarsit infractiunea de tulburare de posesie prin stramutrarea semnelor de hotar in favoarea acestuai opereaza prioncipiul “ in dubio pro reo”, iar prezumtia de nevinovatie nu a fost rasturnata.
Avand in vedere raportul de expertiza topocadastrala efectuat in cauza care concluzioneaza ca partile nu stapanesc in fapt suprafetele de teren potrivit actelor de proprietate, acestea au la indemana actiuni in granituire si revendicare pentru apararea si conservarea drepturilor lor de proprietate, singurele in masura sa le protejeze eficient interesele in aceasta situatie.
Impotriva Ordonantei de mai sus aratata a formulat plangere, dar care nu a fost solutionata in termenul prevazut de art. 277 Cod pr. penala, fapt pentru care in termen legal a formulat plangere la instanta.
Considera ordonanta in speta netemeinica si nelegala intrucat organele de urmarire penala nu au analizat si administrat in mod corect probele existente la dosarul cauzei si cele pe care le-a propus el.
Nu s-a tinut cont ca probele existente la dosarul cauzei desi prefigurau cu certitudine existenta faptei, a actiunilor specifice de tulburare de posesie prin desfiintarea hotarului, delimitarea unilaterala a proprietatii, constructia unui nou gard si respectiv a intentiei directe  a intimatului de a-si delimita proprietatea.
Mai mult intimatul cunostea ca terenul in speta nu-i apartine si ca nu s-a aflat in posesia sa sau a autorilor sai niciodata, astfel incat nu se poate retine o eventuala eroare a acestuia in legatura cu delimitarea hotarelor.
Considera ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care a formulat plangere.
In dovedirea plangerii a solicitat proba cu inscrisuri.
Plangerii i-au fost atasate  inscrisuri.
Petentul s-a prezentat la instanta fiind  reprezentat de aparator ales.
Intimatul a fost prezent la instanta la primul termen de  judecata si a depus note in aparare, solicitand respingerea plangerii.
Intimatul a aratat ca tatal sau in prezent decedat a stapanit terenul invecinat cu petentul iar in prezent   el a acceptat tacit mostenirea  dar nu s-a dezbatut succesiunea.
Tatal sau a fost pus in posesie acum 20 de ani,  gardul fiind construit pe vechiul amplasament.
Petentul nu cunosate care este suprafata  ocupata si a sustinut ca aceste pretentii sunt de  natura civila.
Referitor la masuratorile facute de Primaria Filipesti, acestea sunt ilegale, fiind facute dupa punerea in posesie.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 28.04.2010, petentul G. Gh. a formulat plangere penala impotriva intimatului S. Gh. pentru savarsirea infractiunilor de tulburare de posesie si distrugere, prevazute de art. 220 Cod penal si respectiv 217 al. 1 Cod penal, retinandu-se ca in zilele de 22/23.03.2010, intimatul a distrus gardul ce despartea proprietatile acestora, respectiv un gard din teava metalica si din sarma, si a construit un gard din scandura intrand pe proprietatea sa cu aproximativ 3 metri.
In aceeasi zi a avut o discutie cu intimatul care a recunoscut ca a mutat gardul pe terenul proprietatea petentului.
Prin Ordonanta 333/P/2010/02.11.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului S. Gh. sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de posesie, intrucat fapta nu intruneste elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii subiective.
De asemenea s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de acelasi  intimat sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 al. 1 Cod penal.
S-a retinut ca in luna martie 2010, intimatul  a mutat gardul dintre proprietate fara a-l distruge, considerand ca noua delimitare este corecta, conform cu suprafata de teren si vecinatatile inscrise in titlul de proprietate.
Avand in vedere ca acest gard nu a fost afectat  in materialitatea lui, s-a apreciat ca nu exista indicii pentru savarsirea infractiunii de distrugere.
Cu privire la infractiunea de  tulburare de posesie, in urma efectuarii unei constatari la locul faptei de catre reprezentantul Primariei Filipesti si un specialist topocadastru, s-a constatat ca intimatul S. Gh. stapaneste o suprafata de teren, conform titlului de proprietate, dar nu pe vechiul amplasament.
Aceasta situatie a fost  determinata de stabilirea incorecta a limitei dintre proprietatea intimatului si a vecinului acestuia V. C..
S-a stabilit ca acesta din urma ocupa din terenul intimatului, ceea ce a condus la stabilirea gresita de catre intimat a limitei cu proprietatea partii vatamate si ocuparea suprafetei de 223 m.p. teren.
Avand in vedere constatarile facute, s-a apreciat ca  infractiunea de tulburare de posesie nu se poate retine, faptei lipsindu-i un element constitutiv al infractiunii sub aspectul laturii subiective si anume intentia.
Impotriva ordonantei de mai sus, petentul a fosmulat plangere la prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi.
Prin Ordonanta nr. 81/II/2/2010/21.02.2011 prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi a admis in parte plangerea formulata de petent pentru neadministrarea de probe, a infirmat solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru savarsirea infarctiunii de tulburare de posesie, prevazuta de art. 220 al. 2 Cod penal si a dispus redeschiderea urmaririi penale si continuarea cercetarilor pentru infractiunea mentionata mai sus.
De asemenea a dispus mentinerea  celorlalte dispozitii ale ordonantei 333/P/2010.
Prin Ordonanta 333/P/2010 din 11.10.2011, Parchetul de pe langa Judecatoria Buhusi a dispus neinceperea urmaririi penale a intimatului S. Gh., sub aspectul savarsirii infractiunii de tulburare de  posesie, prevazut de art.  220 al. 2 Cod penal, nefiind intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii obiective a infractiunii. Fata de acelasi intimat s-a dispus neinceperea urmaririi penale, intrucat infractiunea de distrugere nu exista.
Procurorul a retinut ca materialul probator administrat in cauza, nu a relevat imprejurari de natura  a constitui  probe suficiente pentru dovedirea laturii obiective a infractiunii de tulburare de posesie, in cauza operand principiul in dubio pro reo.
Intrucat ambele parti nu stapanesc in fapt suprafetele de teren, conform actelor de proprietate, acestea au la indemana actiunii civile in revendicare si granituire pentru apararea si conservarea drepturilor lor de proprietate.
Impotriva solutiei pronuntate de procuror, la data de 04 noiembrie 2011, petentul a formulat plangere la prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi. Prin Ordonanta nr. 2011/02.12.2011, prim-procurorul Parchetului a respins plangerea petentului mentionand dispozitiile Ordonantei nr. 333/P/2010 din 11.10.2011.
Petentul este proprietarul suprafetei de 4400 m.p. teren arabil intravilan situat in comuna Filipesti, jud. Bacau si se invecineaza cu intimatul S. Gh. pe latura S-E.
Limita dintre cele doua proprietati nu a constituit-o un gard ci 3 tevi si un stalp din lemn fixati in pamant pe care a fost legata sarma ghimpata.
Aceasta delimitare a fost facuta in 2007 de catre reprezentantii Primariei, in urma efectuarii unor masuratori a acestor terenuri.
Intimatul recunoaste ca a costruit un gard pe linia tevilor fara a le scoate din pamant si nu s-a abatut de la hotarul stabilit de tatal  sau si G. Gh.. El nu a  facut altceva decat a legat plansele din scandura pe stalpii de beton, care au fost fixati de tatal sau pe hotar in martie 2010.
Ca urmare a plangerii formulate de petent la locul faptei s-a efectuat o cercetare la data de  22.05.2010. In urma acestei cercetari s-a stabilit ca pe latura de  nord a terenului apartinand intimatului S. Gh. care se invecineaza cu cea a petentului G. Gh., pe o lungime de 26 m dintre cele doua proprietati se afla amplasat un gard din planse de scandura, iar langa el pe acelasi aliniament catre interiorul proprietatii intimatului sunt fixate in pamant 3 tevi si un stalp din lemn.
   Or,  din documentatia cadastrala si planul de amplasament si delimitare a imobilului teren in suprafata de 4400 m.p. cumparati de petent in anul 2008, rezulta ca latura de sus a proprietatii are o deschidere de 26,90 m.p. si nu 26 m.p. cum s-a stabilit cu ocazia cercetarii la plata locului, instanta considerand ca aceste masuratori sunt corecte.
Petentul a aratat in plangerea initiala ca intimatul a construit gardul intrand pe terenul sau, aproximativ 3 metri.
In declaratiile date ulterior, acesta a aratat ca intimatul ar fi intrat pe proprietatea  sa cu aproximativ 4 metri si  respectiv cca 4 – 5 metri dupa care a precizat ca nu a putut identifica suprafata ocupata abuziv de intimat fara masuratori, ceea ce duce la concluzia ca petentul nu stie care este granita dintre cele doua proprietati.
Martorii M. I.si S. Gh., propusi de petent au aratat ca au vazut cand intimatul a mutat tevile si a intrat pe terenul petentului cu aproximativ 2 metri, sustineri care sunt diferite de cele ale petentului. Martorul M. I. a mai aratat ca tevile s-au deteriorat cand au fost mutate. La randul sau martorul B. V. a relatat ca in anul 2010, fara a preciza luna sau ziua, a vazut cand intimatul a scos din pamant  si le-a mutat  la o anumita distanta pe care nu o poate preciza si imediat a construit gardul pentru a nu se vedea ”mutarea” .
Ulterior a precizat ca intimatul a construit mai intai gardul dupa care a mutat tevile, pentru a “nu-l vedea ce face”. Or, martorul se contrazice in declaratie, ceea ce duce la concluzia ca nu a vazut personal cele intamplate.
Martorii  au relatat ca gardul construit de intimat este situat pe vechiul amplasament, avand ca punct de reper un cires plantat de tatal intimatului.
Martorul A. I. a aratat ca a lucrat la petentul G. Gh. fiind pus de acesta din urma sa improvizeze un gard dintre terenul sau si cel al lui S. gh. si a batut un numar de 3 tevi de fier in pamant  si a legat de acesta sarma ghimpata.
Afland de litigiu a mers si s-a uitat la hat si a vazut ca tevile batute in pamant de el nu erau mutate iar gardul construit de intimat este pe aliniamentul sau.
De asemenea  martorii au relatat ca acest gard se afla pe vechiul amplasament, punct d ereper fiind in cires.
Reprezentantii Primariei Filipe;ti au efectuat masuratori in teren la cererea partilor dupa constructia gardului si au intocmit nota de constatare nr. 5074/08.10.2010 (fila 61-62  dosar 333/P/2010),  din care rezulta ca amplasarea nu a fost corecta, imtimatul S.Gh. trebuind sa ocupe din terenul lui V. C., vecinul sau,  suprafata stapanita in plus de acesta de 223 m.p. iar petentul G. Gh. sa ocupe din terenul lui S. Gh..
     Expertiza tehnica efectuata in cauza releva ca atat partile cat si numitul V. C. nu stapanesc terenurile asa cum sunt prevazute in actele de proprietate.
Expertul a concluzionat ca intimatul S. Gh. stapaneste suprafata de 4830 m.p. suprapunandu-se peste  terenul de 4400 m.p. intabulat de petent.
Diferenta de teren se explica, probabil prin intocmirea documentatiei cadastrale a acestuia din urma, incat sa cuprinda un teren ce a fost cumparat de petent cu act sub semnatura privata de la numitul P. C..
Instanta apeciaza ca  nu s-a facut dovada ca intimatul a ocupat terenul petentului prin stramutarea semnelor de hotar.
Instanta, retine ca, in ceea ce priveste semnele de hotar, acestea sunt reprezentate de 3 tevi si un stalp din lemn, fixate in pamant, fara a reprezenta urme de distrugere asa cum rezulta din probele administrate.
Avand in vedere ca nici una din parti nu stapaneste suprafetele din titlurile de proprietate, singura cale pentru solutionarea litigiului este calea civila.
Instanta apreciaza ca solutia  adoptata de parchet este una corecta.
Fata de cele ce preced, instanta in temeiul art. 2781  al. 8 lit. a C.pr. penala, va respinge plangerea si va mentine ordonanta atacata.
Vazand si dispozitiile art. 192 al. 2 Cod procedura penala;