LEGEA PRIVIND INSOLVENTA.CERERE DESCHIDERE PROCEDURA DEBITOR.CALE DE ATAC.

LEGEA PRIVIND INSOLVENTA.CERERE DESCHIDERE PROCEDURA DEBITOR.CALE DE ATAC.

Formuland cererea de deschidere a procedurii in conditiile art. 27 din Legea nr. 85/2006 debitorul nu tinde la stabilirea unui drept in contra unei alte parti, ci urmareste exercitarea controlului judecatoresc in procedura gratioasa, ca atare normele de procedura cuprinse la art. 27 din Legea insolventei se completeaza cu norma de drept comun cuprinsa in Cartea a III-a Codului de procedura civila, dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase.
Calea recursului este pusa la indemana oricarei persoane interesate, incidente fiind dispozitiile art. 336 alin. 3 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
In acest context, partile in recurs nu sunt in mod imperativ aceleasi persoane care au avut calitatea de parte in prima instanta. Aceasta hotarare judecatoreasca nu produce efectele relative ale hotararii judecatoresti pronuntate in procedura contencioasa, ca atare nu exista obligatoriu si restrictiv identitate de parti in prima instanta si in calea de atac.
Din perspectiva dispozitiilor art. 27 a Legii insolventei (care prevede in alineatul 5 ca cererea debitorului se va judeca de urgenta in termen de 5 zile in camera de consiliu, fara citarea partilor), cu cele cuprinse in art. 32 alin. 2 (in cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii prevazute de art. 61 din Lege, creditorii care se opun deschiderii procedurii vor formula opozitie la deschidere) si cu art. 7 din aceeasi lege (in care, data fiind incidenta solutionarii cererii debitorului, pe calea procedurii necontencioase, aceasta se solutioneaza conform Codului de procedura civila), vazand si dispozitiile din Cartea a III-a din Codul de procedura civila, "Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase", rezulta admisibilitatea recursului, ca si cale de atac cu privire la hotararea de deschidere a procedurii insolventei, procedura deschisa la cererea debitorului.
In aceste conditii, nu se poate retine opinia oponentei conform careia, hotararea prin care se admite cererea debitoarei de a se deschide procedura insolventei fata de aceasta, nu poate fi atacata decat cu opozitie.

TRIBUNALUL VALCEA - SECTIA A II A CIVILA,SENTINTA  Nr.4752/2013 din 19 Iunie 2013

La data de 06.02.2013  creditoarea , in calitate de creditor al debitoarei a formulat recurs impotriva sentintei din data 30.01.2013 a Tribunalului Valcea de deschidere a procedurii generale a insolventei, intrucat, in opinia recurentei, intrarea in insolventa nu garanteaza recuperarea integrala a datoriilor pe care statul le are la debitoare, sume care se regasesc in patrimoniul societatii si nu sunt capitalizate.
De asemenea, s-a aratat ca aceasta nu garanteaza pastrarea locurilor de munca, mai ales in conditiile in care majoritatea unitatilor isi leaga activitatea de functionarea acestui combinat, iar restructurarea propusa presupune reducerea capacitatii de productie si intrarea in somaj a cel putin 200 de angajati, din cauza lipsei de profesionalism managerial.
In continuare, s-a subliniat ca intrarea in insolventa nu garanteaza vanzarea unitatii la valoarea reala apreciata la un miliard de euro si nici partenerilor comerciali recuperarea sumelor pe care le au de incasat.
Au fost descrise desfasurarea raporturilor dintre recurenta si autoritatile nationale referitoare la modalitatile de recuperare sau compensare privind serviciile efectuate, receptionate sau facturate, recurenta considerand ca cea mai buna metoda ar fi transformarea creantelor statului in actiuni, asa cum a fost acceptata de Comisia Europeana, realizarea unui program de eficientizare cu mentinerea locurilor de munca, conform unui program ce va fi elaborat de un colectiv de specialisti, pe baza unui capital minimal provenit atat din vanzarea actiunilor, cat si din sumele oferite in avans de catre clienti.
Recurenta si-a exprimat opinia ca activitatea creditoarei poate fi reluata la capacitatea normala.
In ceea ce privesc relatiile comerciale dintre debitoare si recurenta, se arata ca acestea au la baza Contractele ce vizeaza tehnologii de inalta performanta privind utilizarea hidrogenului rezidual ca sursa de energie etc., dezvoltarea acestei activitati ce cercetare ducand la acumularea sumelor datorate de catre debitoare.
Fata de cele aratate, s-a solicitat admiterea recursului.
Prin Incheierea din 19.04.2013 Curtea de Apel a retinut ca la indemana creditorilor legiuitorul a pus calea de atac a opozitiei,  conditii in care a calificat prezenta cale de atac ca si opozitie la hotararea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoare  fiind trimisa judecatorului-sindic pentru solutionare.
Oponenta a depus la dosar precizare a cererii a aratat ca prin opozitia formulata a incercat sa aduca la cunostinta instantei ca solutia viabila pentru debitoare nu era intrare in insolventa, atata timp cat prin contractele incheiate cu debitoarea se asigura o profitabilitate imediata.
La data notificarii emise de administratorul judiciar, conform adresei din data de 06.02.2013,  creditoarea  deja formulase opozitia, dar nu a fost convocata in termen de 5 zile de la primirea cererii de opozitie, conform art.32 alin.2) din Legea nr.85/2006.
In aceste conditii, administratorii judiciari si Consiliul de Administratie au fost incunostintati despre existenta opozitiei si despre intentia mentinerii contractelor de cercetare aplicativa, la data de 15.02.2013 si respectiv 04.03.2013, notificare la care oponenta nu a primit niciun raspuns.
Citatia pentru recurs a fost primita la data de 08.03.2013, iar la data de 19.04.2013 calea de atac a fost calificata drept opozitie.
Pentru aceste considerente, s-a solictat admiterea opozitiei, in temeiul prevederilor art.32 alin.2) coroborate cu cele ale art.5 alin.2) din Legea nr.85/2006.
Prin Concluziile scrise depuse la dosar, administratorul judiciar a mentionat ca potrivit art.27 alin.1) din Legea nr.85/2006 "  (1) Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.", iar conform art.143 alin.1) "Constituie infractiunea de bancruta simpla si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut la art. 27."
Fata de dispozitiile citate, debitoare a inteles sa depuna cererea de deschidere a procedurii insolventei, societatea ce se afla intr-o vadita insolventa, fiind in imposibilitatea de a-si achita datoriile exigibile din fondurile banesti disponibile.
Referitor la dispozitiile art.32 alin.2) din legea nr.85/2006, se arata ca hotararea judecatorului-sindic de deschidere a procedurii insolventei este atacabila cu recurs, pentru motivele prevazute de art.304 Cod procedura civila, conform prevederilor art.12 din Legea nr.85/2006, hotarare ce poate fi atacata si cu opozitie.
Ratiunea textului art.32 alin.2) din Legea nr.85/2006 este aceea a posibilitatii revocarii sentintei de deschidere a procedurii, ca urmare a inexistentei starii de insolventa a debitoarei, conditii in care pe calea opozitiei nu se pot invoca  motive de nelegalitate.
O alta solutie ar conduce la concluzia ca judecatorul-sindic si-ar putea revizui propria decizie, ceea ce este inadmisibil.
Cu prilejul examinarii cererii formulate de societatea debitoare, judecatorul-sindic nu are parghiile necesare la indemana pentru verificarea realmente a situatiei de insolventa, acestea fiind motivul pentru care creditorii pot formula opozitii, pentru a dovedi ca debitorul nu este in insolventa.
Astfel, orice alt aspect ce tine de legalitatea hotararii judecatorului-sindic poate fi pus in discutie pe calea recursului.
S-a aratat ca oponenta nu a indicat nici un motiv din care sa rezulte faptul ca debitoarea nu se afla in stare de insolventa, neprezentand dovezi in acest sens.
Prin urmare, fata de definitia data de dispozitiile art.3 pct.1 din legea nr.85/2006, conform carora "insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa."
Mai mult, dreptul de creanta detinut de oponenta si materializat prin cererea de admitere a creantei si admisa de administratorii judiciari constituie un argument in sustinerea ipotezei afirmate de catre debitoarei, potrivit careia aceasta se afla in incetare de plati, deci in insolventa.
In aceste conditii, creditorul oponent trebuia sa faca  dovada faptului ca existau, la momentul contemporan cu scadenta obligatiilor neachitate, sume de bani suficiente pentru a le acoperi.
Existenta unor active valorificabile intr-un viitor apropiat sau indepartat nu este de natura sa anuleze starea de insolventa, stare ce se analizeaza la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Fata de cele expuse mai sus, s-a solicitat  respingerea opozitiei.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Cu privire la calea de atac mentionata in hotararea de deschidere a procedurii insolventei, se impun cateva precizari:
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, in procedurile contencioase reglementate de legea insolventei sunt citate in calitate de parti persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate. In toate celelalte cazuri se aplica dispozitiile din Codul de procedura civila referitoare la procedura necontencioasa, in masura in care nu contravin unor dispozitii exprese prevazute de legea insolventei.
Formuland cererea de deschidere a procedurii in conditiile art. 27 din Legea nr. 85/2006 debitorul nu tinde la stabilirea unui drept in contra unei alte parti, ci urmareste exercitarea controlului judecatoresc in procedura gratioasa, ca atare normele de procedura cuprinse la art. 27 din Legea insolventei se completeaza cu norma de drept comun cuprinsa in Cartea a III-a Codului de procedura civila, dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase.
Calea recursului este pusa la indemana oricarei persoane interesate, incidente fiind dispozitiile art. 336 alin. 3 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
In acest context, partile in recurs nu sunt in mod imperativ aceleasi persoane care au avut calitatea de parte in prima instanta. Aceasta hotarare judecatoreasca nu produce efectele relative ale hotararii judecatoresti pronuntate in procedura contencioasa, ca atare nu exista obligatoriu si restrictiv identitate de parti in prima instanta si in calea de atac.
Din perspectiva dispozitiilor art. 27 a Legii insolventei (care prevede in alineatul 5 ca cererea debitorului se va judeca de urgenta in termen de 5 zile in camera de consiliu, fara citarea partilor), cu cele cuprinse in art. 32 alin. 2 (in cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii prevazute de art. 61 din Lege, creditorii care se opun deschiderii procedurii vor formula opozitie la deschidere) si cu art. 7 din aceeasi lege (in care, data fiind incidenta solutionarii cererii debitorului, pe calea procedurii necontencioase, aceasta se solutioneaza conform Codului de procedura civila), vazand si dispozitiile din Cartea a III-a din Codul de procedura civila, "Dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase", rezulta admisibilitatea recursului, ca si cale de atac cu privire la hotararea de deschidere a procedurii insolventei, procedura deschisa la cererea debitorului.
In aceste conditii, nu se poate retine opinia oponentei conform careia, hotararea prin care se admite cererea debitoarei de a se deschide procedura insolventei fata de aceasta, nu poate fi atacata decat cu opozitie.
Dupa cum s-a aratat mai sus, legea permite in cuprinsul art. 32 alin. 2, ca, in termen de 10 zile de la primirea notificarii prevazute de art. 61 din lege, creditorii care se opun deschiderii procedurii sa formuleze opozitie la deschidere, aceasta fiind o cale procedurala speciala, prevazuta numai in favoarea acestei categorii.
Insa, legea nu prevede o astfel de limitare in ceea ce priveste exercitarea caii de atac a recursului, de catre o alta persoana interesata, care justifica un interes in cauza. Mai mult, prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006 stabilesc ca, in alin. 1, Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic in temeiul art. 11.
Din aceasta categorie (cea a hotararilor prevazute in cuprinsul art. 11 privitor la principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul legii) fac parte hotararile de deschidere a procedurii, fara vreo distinctie intre titularii acestei cereri (lit. a).
Cu privire la obiectul opozitiei, calea de atac a opozitiei limiteaza posibilitatea formularii acesteia doar creditorilor, categorie de persoane care, din perspectiva bunei-credinte a debitoarei sau a absentei acesteia, poate contesta numai starea de insolventa a debitoarei.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.27 alin.1) si 2) din Legea nr.85/2000 “Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta."
Prin stare de insolventa, conform art.3 pct.1 din lege, se intelege  acea “stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;
b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei."
Daca cererea debitorului corespunde exigentelor art.3 pct.1 si art.27, judecatorul-sindic va deschide procedura generala a insolventei.
In speta, la data de 25.01.2013, debitoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei, invocand lipsa lichiditatilor in patrimoniul societatii si a insuficientei fondurilor banesti disponibile pentru a fi achitate datoriile exigibile catre creditori, cerere prin care si-a exprimat intentia de a depune plan de reorganizare.
Debitoarea a mentionat ca se afla in insolventa vadita, nefiind achitate datoriile exigibile catre creditori, conform inscrisurilor depuse la dosar.
Instanta a constatat ca, in speta, sunt incidente dispozitiile art.3 pct.1 lit.a) din lege, conform carora "1.insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:
insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa."
S-a retinut ca, potrivit  actelor anexate cererii, debitoarea nu dispune de fonduri banesti pentru achitarea creantelor exigibile in cuantum de 2.674.847.276 lei, conform Situatiei centralizate a creditorilor societatii la data de 24.01.2013 si a actelor cuprinse in Anexa 4.
Prin dispozitiile art.32 alin.2) din lege se arata ca “Prin incheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 61. In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile."
In speta, creditoarea a formulat opozitie, aratand ca intrarea in insolventa nu este o solutie pentru salvarea societatii debitoare si nici pentru recuperarea sumelor pe care le au de incasat partenerii comerciale ai debitoarei.
S-a aratat ca solutiile viabile pentru functionarea la intreaga capacitate de productie a societatii debitoare ar fi conversiunea creantelor statului in actiuni, realizarea unui program de eficientizare, pe baza unui capital minim provenit din vanzarea actiunilor si din sumele oferite cu titlu de avans de catre clienti societatea putandu-si relua activitatea.
Din motivele de fapt cuprinse in opozitie, instanta a constatat ca oponenta se opune deschiderii procedurii, recunoscand in fapt lipsa lichiditatilor banesti ale debitoarei care sa asigure achitarea datoriilor catre oponenta si catre alti creditori, precum si reducerea activitatii de productie a debitoarei.
Oponenta, prin solutiile propuse, a prezentat instantei perspective de redresare a debitoarei in raport cu posibilitatile si specificul activitatii acesteia, precum si masuri de ordin economic, financiar si managerial in vederea redresarii societatii debitoare, aspecte ce se regasesc in dispozitiile privind planul de reorganizare cuprinse in art.95 din Legea nr.85/2006.
Fata de cele aratate, instanta a retinut ca, din analiza  situatiilor financiare din data de 31.12.2011 si 30.06.2012, precum si a balantelor de verificare din 30.11.2012 si 31.12.2012-provizorie rezulta ca, la data  formularii cererii introductive, debitoarea nu dispunea de  fondurile banesti corespunzatoare pentru achitarea datoriilor exigibile in cuantum de 2.674.847.276 lei, asa cum au fost identificate in Listele creditorilor depuse in Anexa 4.
Prin urmare, intrucat oponenta nu a dovedit o alta stare de fapt fata de cea prezentata anterior, referitoare la starea de insolventa a debitoarei la data de 25.01.2013-data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, instanta a constatat ca neintemeiata opozitia formulata.