civil-nulitate absoluta partiala certificat de mostenitor

Dosar nr. 3049/1748/2009*
R O M A N I A

TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 45 A
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE O.E.M.
JUDECATOR D.C.
Grefier D.C.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta V.M. impotriva sentintei civile nr. 1199/31.03.2011 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. 3049/1748/2009*, in contradictoriu cu intimata D.F., in cauza avand ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica de la 28.01.2014 fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta decizie cand tribunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea la 04.02.2014 cand in aceeasi compunere a decis urmatoarele:

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelului recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 1199/31.03.2011 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr. 3049/1748/2009*,  constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu sub nr. 3049/1748/2009 la data de 10.07.2009 reclamanta D.F. a chemat-o in judecata pe parata V. M. solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie anulat certificatul de mostenitor nr. 109/02.04.2007; sa se constate ca are calitatea de mostenitor legal al defunctului N. D. M., decedat la data de 05.06.1992 si ca in aceasta calitate este indreptatita sa culeaga o cota de ½ din succesiune, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a precizat ca e sora cu parata, fiind sigurele mostenitoare cu vocatie succesorala utila si concreta la succesiunea defunctului, iar masa succesorala se compune din terenurile cuprinse in titlul de proprietate nr. 67628/31.10.2003.
In baza inscrisurilor pe care le detine are dreptul la 1/2 din mostenire, asa cum i-a fost lasata de autorul sau, insa parata cu rea-credinta i-a ascuns faptul ca a fost emis certificatul de mostenitor nr. _/02.04.2007 de BNP M.V., in care se mentioneaza ca aceasta este unica mostenitoare.
Solicita a se constata ca emiterea certificatului de mostenitor atacat s-a realizat in lipsa sa, reclamanta nefiind citata pe parcursul procedurii succesorale notariale, desi era cunoscut faptul ca defunctul avea doua fiice si ca parata nu era singura persoana cu vocatie succesorala in calitate de descendent direct.
In speta parata a declarat in fals ca este unica mostenitoare a defunctului, reclamanta fiind vatamata in drepturile sale.
In drept cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 88, 77, 75 din L. 36/1995, art. 5, art. 948 si urm. Cod civil, art. 6735 Codul de procedura civila.
Parata a formulat intampinare conform art. 115-118 Codul de procedura civila, solicitand respingerea cererii.
Invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active intrucat reclamanta nu este mostenitoare acceptanta a succesiunii, dreptul sau fiind prescris in termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, fiind straina de succesiune prin neacceptare in termenul legal. A depus la dosar inscrisuri probatorii.
Instanta a unit exceptia cu fondul.
Prin sentinta civila nr. 1199/31.03.2011, Judecatoria Cornetu a respins exceptia calitatii procesuale active a reclamantei ca neintemeiata, a admis actiunea, a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 109/02.04.2007 si a obligat parata la plata sumei de 24 de lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca, in principiu,  frauda este o cauza de nulitate, fie ca este vorba de frauda la lege, fie ca este vorba de fraudarea intereselor unor terte persoane prin incheierea actului.
Prin sanctiunea nulitatii, care este o masura ce tinde ca anumite efecte ale actului juridic sa nu se produca, este ocrotita persoana in frauda careia a fost incheiat actul.
Astfel, in baza art. 88 din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notariala, "Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor  pot cere instantelor judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii."
Din examinarea textului de lege mentionat se constata ca pot cere anularea certificatului de mostenitor  cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea acestuia, dar care pretind si drepturi succesorale proprii dupa acelasi defunct.
Asa cum se poate constata, reclamanta in cauza invoca si dovedeste cu actele depuse in cauza, relatii de rudenie cu defunctul (autorul), precum si calitatea sa de fiica a acestuia.
Asa cum reiese si din declaratia martorilor, parata, care este sora reclamantei, nu era in relatii bune cu reclamanta.
Totusi, desi avea cunostinta ca si reclamanta este indreptatita la succesiune, parata a declarat in fata notarului public ca este singura mostenitoare a defunctului.
Mai mult decat atat, notarul avea obligatia sa verifice in registrul de succesiuni eventualele acte incheiate si autentificate de defunct si sa cheme la dezbaterea succesiunii pe toti mostenitorii acestuia, legali sau testamentari.
Prin aceasta omisiune s-a produs fraudarea legii, actul efectuat de notar, respectiv certificatul de mostenitor nr.109/02.04.2007, fiind intocmit nelegal.
Impotriva sentintei civile nr. 1199/31.03.2011, a formulat apel parata.
In sedinta publica din data de 04.12.2012, Tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind recurs.
Prin decizia civila nr. 911R din 10.12.2012, Tribunalul Ilfov - Sectia Civila a admis recursul formulat de recurenta parata V. M.  impotriva sentintei civile nr.1199/31.03.2011, pronuntata de Judecatoria Cornetu, in dosarul nr. 3049/1748 /2009, in contradictoriu cu intimata reclamanta D.F., a modificat in tot sentinta civila recurata in sensul ca: A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins cererea de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa. S-a luat act ca partile si-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca, prin cererea de chemare in judecata, intimata - reclamanta a investit instanta de judecata cu solutionarea cererii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor legal nr. 109/02.04.2007 emis de BNP M.V..
In determinarea vocatiei succesorale generale, fata de dispozitiile art. 654 si 655 din Codul civil din anul 1864 si, avand in vedere materialul probator administrat la dosarul cauzei, fata de legatura de descendenta intre defunct si parti, se retine ca vocatie succesorala generala la mostenirea defunctului N.D. M. ar avea partile din prezenta cauza.
Cu toate acestea, pentru a veni efectiv la mostenirea lui de cujus, cel cu vocatie succesorala generala trebuie sa accepte succesiunea inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 700 alin. 1 Cod civil din anul 1864. Expirarea termenului de prescriptie, fara ca succesibilul sa fi facut acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea, iar odata cu acesta si a vocatiei succesorale, fiind considerat strain de mostenire.
Instanta a constatat ca intimata - reclamanta nu a dovedit ca a acceptat expres sau tacit succesiunea lasata de defunct in termenul legal prevazut de art. 700 cod civil, respectiv 6 luni de la data deschiderii succesiunii si astfel are vocatie succesorala concreta la mostenirea lasata de defunct. Pentru a constata acest fapt nu era necesara formularea vreunei cereri exprese din partea paratei, avand in vedere exceptiile invocate de aceasta.
Acceptarea succesiunii consta in actul sau faptul juridic unilateral savarsit de succesibil, prin care acesta isi consolideaza  calitatea de mostenitor, definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii  succesiunii.
Potrivit art. 689 C.civ. din anul 1864 succesiunea este acceptata tacit daca  succesibilul face un act sau fapt juridic pe care nu il putea indeplini decat in calitatea sa de mostenitor si din care rezulta neindoielnic intentia sa de acceptare a succesiunii. Legea nu stabileste in concret care sunt actele prin care se manifesta intentia de a accepta succesiunea, insa prin art. 690 c.civ. se precizeaza ca nu constituie acte de acceptare a succesiunii actele de conservare, ingrijire sau administrare provizorie a bunurilor din succesiune. De asemenea, art. 691 c.civ. stabileste ca au ca efect acceptarea succesiunii actele de donatie, vindere sau cesiune a drepturilor succesorale.
S-a mai retinut ca in practica  judiciara au fost considerate acte de acceptare a succesiunii intrarea in posesia si folosinta bunurilor succesorale, care prin natura, numarul si valoarea lor exced ideea unor amintiri de familie, mutarea definitiva in casa mostenita, demolarea unor constructii, efectuarea unor lucrari care nu comporta urgenta, edificarea unor constructii pe terenul succesoral etc.
In cauza de fata, desi reclamanta a invocat existenta unor acte de acceptare nu a facut dovada efectuarii vreunui act in calitate de mostenitor. Astfel, actiunea pentru emiterea titlului de proprietate asupra terenului de 1, 22 ha a fost formulata si exercitata de recurenta - parata, la fel si punerea in executare a dispozitivului sentintei prin care a fost admisa in mod irevocabil actiunea. Tot aceasta a fost aceea care a achitat impozitele pentru terenurile din titlul de proprietate nr. 67628/2003 (f. 47 ) si a suportat cheltuielile de inmormantare, asa cum rezulta din interogatoriul luat intimatei - reclamante care a recunoscut ca nu a suportat aceste cheltuieli. De asemenea, din declaratiile martorilor audiati in cauza nu rezulta efectuarea de catre intimata - reclamanta a vreunui act de acceptare a mostenirii, luarea cazanului din curtea recurentei - parate unde locuia si defunctul, in conditiile in care nu s-a stabilit cui ii apartinea acest cazan, nu face dovada acceptarii mostenirii si contrazice faptul ca intimatei - reclamante nu i se permitea accesul in curtea imobilului pentru a lucra pamantul.
Avand in vedere cele mai de sus, concluzia care se impune este aceea ca intimata - reclamanta nu a intreprins nici un demers materializat prin acte sau fapte juridic din care sa rezulte intentia sa de a accepta succesiunea in termen de 6 luni de la data decesului, participarea la  inmormantare sau pomeniri nefiind un astfel de act.
In  contextul in care intimata - reclamanta nu a acceptat succesiunea autorului sau, este lipsit de relevanta modul in care certificatul de mostenitor a fost emis, deoarece nulitatea acestuia pentru necitarea intimatei - reclamante de catre notar nu produce efecte asupra calitatii de mostenitor a acesteia. 
Altfel spus, cum mostenirea nu a fost acceptata in termenul legal, reclamanta nu are nici un interes a solicita constatarea nulitatii certificatului de mostenitor emis in favoarea mostenitorului acceptant - recurenta - parata V.M..
Dupa cum s-a aratat, interesul actual si direct al  promovarii actiunii  il constituie recunoasterea calitatii de mostenitor, care se pretinde a fi rezultatul actelor de acceptare tacita a succesiunii, insa in conditiile in care astfel de acte nu au fost intreprinse, este lipsit de interes si efect juridic constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor.
In principiu, calitatea procesuala si interesul sunt conditii de executare a actiunii civile care actioneaza autonom, neexistand o legatura de dependenta intre ele.
In anumite situatii, (precum acelea in care, prin dispozitia legii, dreptul de a promova actiunea ii este recunoscut doar persoanei  interesate"), lipsa interesului determina si lipsa de calitate procesuala activa, interesul furnizand calitate procesuala.
In cauza de fata, se impune retinerea lipsei calitatii procesuale active a intimatei - reclamante avand in vedere ca, de vreme ce nu a acceptat in termenul legal succesiunea dupa defunctul N. D M., decedat la data de 05.06.1992, nu are calitatea de a solicita constatarea nulitatii certificatului de mostenitor nr. 109/02.04.2007 deoarece aceasta nu-i poate profita, lipsindu-i insasi calitatea de mostenitoare.
Prin urmare, nefiind administrate la dosar dovezi pertinente si concludente pe aspectul acceptarii succesiunii defunctului de catre intimata - reclamanta si nici cu privire la sustinerile din cuprinsul cererii de chemare in judecata, potrivit dispozitiilor art. 1169 din Codul civil din anul 1864, care statueaza ca reclamantului ii revine sarcina de a proba afirmatiile facute in cuprinsul cererii de chemare in judecata, tribunalul, in raport de toate considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, tribunalul a admis recursul formulat de recurenta - parata si a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si in consecinta, a respins cererea de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
De asemenea, s-a luat act ca partile si-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata
In termenul legal prevazut de art. 301 C.proc.civ., impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.F..
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca Tribunalul Ilfov, instanta investita cu solutionarea caii de atac formulata de parata V.M. impotriva sentintei civile a Judecatoriei Cornetu, prin care s-a admis actiunea si s-a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatul de mostenitor legal nr.109/02.04.2007 emis in mod fraudulos de BNP M.V. pe numele  paratei, cu omiterea recurentei, in calitate de descendent direct si mostenitor legal al defunctului N.D. M., decedat la data de 05.06.1992, in mod gresit a apreciat ca actiunea ar fi fost evaluabila in bani si, prin citatie i-a pus in vedere apelantei V.M.sa evalueze  provizoriu valoarea obiectului pricinii in vederea timbrarii la valoare.
In doctrina si jurisprudenta s-a retinut ca in toate situatiile in care prima instanta de control judiciar a calificat gresit calea de atac susceptibila a fi exercitata impotriva sentintei pronuntata de prima instanta apreciind ca aceasta ar fi recursul si nu apelul, impotriva hotararii pronuntate de instanta de control judiciar este admisibil a se exercita calea atac a recursului pentru motive care vizeaza exclusiv gresita calificare a caii de atac.
Fiind vorba despre o decizie pronuntata de tribunal in recurs aceasta este doar aparent irevocabila deoarece, in realitate, daca sentinta atacata era supusa apelului (asa cum este cazul si in speta de fata) iar instanta sesizata cu judecarea caii de atac in mod gresit a calificat-o drept recurs a rapit partilor un grad de jurisdictie si o cale de atac prevazuta de lege, iar aceasta greseala nu poate fi remediata in alt mod decat prin admiterea recursului de instanta competenta, potrivit legii, cu solutionarea acestei cai de atac, casarea in intregime a deciziei pronuntata de tribunal in temeiul art. 304 pct. 1 C.p.c. si trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului pentru solutionarea apelului, in complet legal constitui pentru apeluri si nu pentru recursuri.
De altfel, prin Minuta nr. 6/17488/1154/2008 a intalnirii dintre Consiliul Superior al Magistraturii si membri Comisiei pentru  unificarea practicii judiciare pentru judecarea problemelor de practica judiciara neunitara din data de 11.06.2008 (pe care o depun in extrans) s-a retinut, cu ocazia solutionarii punctului 37, ca, in actiunile civile prin care se solicita anularea sau constatarea nulitatii absolute a unui certificat de mostenitor si pe cale de consecinta, dezbaterea succesiunii, calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in astfel de litigii, prin prisma prevederilor art.2821 Cod procedura civila este apelul.
Astfel Comisia pentru unificarea practicii judiciare a CSM a apreciat ca fiind corecta opinia potrivit careia impotriva sentintei pronuntate in prima instanta prin care s-a dispus anularea sau constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor calea de atac este intotdeauna apelul indiferent de valoarea obiectului litigiului, intrucat aceasta cerere este neevaluabila in bani, iar celelalte capete de cerere sunt subsecvente si depind de modul de rezolvare a primului capat de cerere.
Mai mult, s-a retinut ca, in cazul Iitigiilor prin care se solicita doar constatarea calitatii de mostenitor, respectiv stabilirea cotelor parti ce revin din masa succesorala, deoarece litigiul nu poarta asupra unui obiect ce poate fi cuantificat, respectiv obiectul litigiului nu este materializat intr-o valoare economica, sentinta pronuntata este supusa atat apelului, cat si recursului.
In jurisprudenta instantei supreme s-a retinut ca "in conformitate cu dispozitiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca republicata apelurile se judeca in complet format de 2 judecatori. Curtea de Apel Oradea, calificand gresit calea de atac exercitata drept recurs in loc de apel, a pronuntat o hotarare in complet format din 3 judecatori in loc de doi incalcand normele imperative privind compunerea instantei. (Decizia nr.3558/1999 a Curtii Supreme de Justitie - revista Dreptul nr.8/2000 p.157 - 158).
In mod similar, in Decizia nr. 3497/2002 (nepublicata), pronuntata de sectia comerciala a instantei supreme, s-a statuat in sensul ca: "se retine ca in mod gresit curtea de apel a calificat calea de atac impotriva sentintei tribunalului ca fiind recurs si a solutionat-o in complet de 3 judecatori, deoarece calea de atac impotriva respectivei hotarari este apelul si se impune a fi solutionat potrivit normelor legale imperative stabilite de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 92/1992.
In prezent, urmare a abrogarii partiale a Legii nr. 92/1992, sunt incidente prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicata in care se stipuleaza, in mod imperativ, ca, la tribunale si curtile de apel, apelurile se judeca in complet de 2 judecatori iar recursurile in complet format din 3 judecatori.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a exceptia inadmisibilitatii recursului, avand in vedere ca a fost declarat recurs impotriva unei decizii irevocabile, pronuntata tot in calea de atac a recursului.
Prin decizia civila nr. 484 R/05.03.2013 curtea a respinge exceptia inadmisibilitatii, a admis recursul formulat de recurenta reclamanta D.F., a casat decizia recurata si trimis cauza la Tribunalul Ilfov pentru rejudecare ca instanta de apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie curtea a constatat urmatoarele:
Sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii, Curtea considera ca, in ipoteza in care, prin intermediul caii de atac a recursului, se pune in discutie insasi calificarea unei cai de atac declansata impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta de fond, aceasta cale de atac nu poate fi inadmisibila, ci instanta are obligatia de a examina daca a fost respectat in cauza principiul legalitatii cailor de atac.
Astfel, intr-o ierarhie a principiului unicitatii caii de atac, invocat de intimata si a principiului legalitatii caii de atac, instanta de recurs considera ca are prioritate principiul legalitatii caii de atac, cu precizarea necesara ca dispozitiile procesuale care instituie, intr-un sistem de drept, caile de atac pe care o parte poate sa le exercite trebuie sa fie nu doar accesibile, dar si previzibile, calitatea legii, de a fi accesibila si previzibila, fiind o garantie a procesului echitabil in materie civila, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Rotaru impotriva Romaniei, hotararea din 4 mai 2000, par. 52, 55).
Cum, in cauza dedusa judecatii, in fata Tribunalului Bucuresti s-a pus in discutie recalificarea caii de atac formulata impotriva sentintei civile nr. 1199 din 31.03.2011, pronuntata de Judecatoria Cornetu, este evident ca se impune verificarea aspectului legalitatii caii de atac, ce ar fi putut fi exercitata impotriva acestei sentinte.
In acest context, Curtea apreciaza ca cercetarea admisibilitatii recursului, in cauza dedusa judecatii, nu poate fi paralizata prin invocarea acestei exceptii procesuale si se impune cercetarea motivelor de recurs si dezlegarea acestui aspect de legalitate.
Procedand la examinarea recursului, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta D. F., instanta de fond a fost investita cu o actiune in anularea certificatului de mostenitor nr.109/02.04.2007 si constatarea calitatii de mostenitor legal a reclamantei de pe urma defunctului N.D. M., decedat la data de 05.06.1992, calitate care o indreptateste sa culeaga o cota de ½ din succesiune.
Aceasta cerere nu este evaluabila in bani, intrucat, in lipsa unui petit subsecvent care sa priveasca masa succesorala, obiectul litigiului nu este materializat intr-o valoare economica, astfel incat nu poate fi cuantificat. In aceasta situatie, Curtea apreciaza ca sentinta pronuntata de Judecatoria Cornetu era supusa atat apelului cat si recursului, Tribunalul Ilfov, investit cu calea de atac promovata impotriva acestei hotarari judecatoresti, prin aplicarea si interpretarea gresita a dispozitiilor 2821 alin.1 Cod de procedura civila calificand gresit calea de atac ca fiind apel.
O consecinta logica a calificarii caii de atac drept apel consta in posibilitatea partii de a ataca cu recurs hotararea pronuntata de catre instanta de apel, astfel incat in prezenta cauza, se pun in dezbatere aspecte ce tin de dreptul de acces la un tribunal, ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In acest sens, Curtea considera necesar sa precizeze ca, daca in materie civila, instanta de contencios european a drepturilor omului nu instituie, in sarcina statelor contractante, obligatia de a crea instante de apel sau de recurs (casatie), nu mai putin, in ipoteza in care, statul reglementeaza, in propriul sistem de drept, atat calea de atac a apelului, cat si a recursului, accesul la aceste grade de jurisdictie trebuie sa fie efectiv, garantiile fundamentale ale articolului 6 din Conventie fiind aplicabile (cauza Blandeau c. Frantei, hotararea din 10 iulie 2008, cauza Gregorio de Andra.
In cauza dedusa judecatii, cata vreme cererea  nu era evaluabila in bani, Curtea apreciaza ca sentinta Judecatoriei Cornetu era susceptibila de a fi atacata cu apel, si nu cu recurs, un argument suplimentar al acestui rationament fiind acela al ratiunii legii (ratio legis), in sensul in care ratiunea legiuitorului roman, in actualul sistem procesual, este aceea de a institui, si in materie civila, accesul la calea de atac a apelului si a recursului, dispozitiile art. 2821 Cod de procedura civila reglementand exceptia de la aceasta regula, respectiv de a se ataca doar cu recurs hotararile pronuntate, in cauze de o importanta redusa. Exceptiile fiind de stricta interpretare si aplicare, Curtea apreciaza ca prin calificarea gresita a caii de atac drept apel i s-a produs recurentei reclamante o vatamare procesuala esentiala, constand in suprimarea unei cai de atac prevazuta de lege, singurul remediu efectiv in cauza, pentru a garanta partii dreptul de acces la un tribunal, ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului este acela al casarii deciziei recurate si rejudecarii caii de atac.
Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca intemeiat si motivul referitor la incalcarea normelor referitoare la compunerea instantei care a judecat calea de atac, aceasta reprezentand o alta consecinta a calificarii gresite a caii de atac. Astfel, calificarea calea de atac impotriva sentintei Judecatoriei Cornetu ca fiind recurs a determinat solutionarea acestei cai de atac in complet de 3 judecatori, desi calea de atac impotriva respectivei hotarari era apelul si se impunea a fi solutionat potrivit normelor legale imperative stabilite prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicata in care se stipuleaza, in mod imperativ, ca, la tribunale si curtile de apel, apelurile se judeca in complet de 2 judecatori.
In aceste conditii, vatamarea produsa prin incalcarea unei norme de compunere a instantei nu poate fi inlaturata decat prin trimiterea cauzei spre rejudecare care, de altfel, este strict reglementata de dispozitiile art. 304 pct.1 si art. 312 alin. (3) C.proc.civ.
Fata de cele retinute, Curtea constata ca sunt incidente dispozitiile art.304 pct.1 Cod procedura civila, motiv pentru care admite recursul, caseaza decizia si trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov, ca instanta de apel.
Cauza a fot inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 21.03.2013, sub nr. 3049/1748/2009*.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.
Arata intimata ca nu sunt corecte alegatiile apelantei in sensul ca prezenta actiune ar avea natura juridica a unei actiuni in constatare, intemeiata pe dispozitiile art. 111 C.p.c.
Obiectul principal al cererii de chemare in judecata l-a constituit constatarea nulitatii absolute partiale a Certificatul de mostenitor legal nr. _./02.04.2007 emis de BNP M. V. cu omiterea intimatei din prezenta cauza, petit intemeiat pe dispozitiile art. art. 88, 77, 75 si 79 din legea nr. 36/1995, si ale art. 5 si art. 948 si urm. C. civ. din 1864, si care, in mod evident este o cerere in realizarea dreptului si nu in constatare.
Petitul prin care intimata a solicitat sa se constate ca are calitate de mostenitor legal al defunctului N.D. M., decedat la data de 05.06.1992 in calitate de descendent direct si ca, in aceasta calitate este indreptatita sa culeaga o cota de 1/2 din succesiunea ramasa de pe urma acestuia, se afla in raport de subsidiaritate fata de capatul de cerere principal si consituie o consecinta legala a constatarii nulitatii absolute a unui certificat de mostenitor pentru omiterea unuia dintre mostenitori si o aplicatie a principiului quod nullum este nullum producit effectum, in materia mostenirii.
Se sustine de catre apelanta ca intimata nu ar jusitifica niciun interes in cererea de constatare a nulitatii absolute a certificatului de mostenitor intrucat desfiintarea acestui certificat emis cu incalcarea normelor imperative ale legii nu i-ar putea aduce niciun folos practic.
Arata intimata ca aceste afirmatii nu pot fi primite intreucat este evident ca, pe calea prezentei actiuni,  intentioneaza sa obtina anularea unui act prejudiciabil pentru aceasta, de natura a o priva de drepturile succesorale de pe urma defunctului sau tata si, pe cale de consecinta, sa ii fie recunoscuta calitatea de mostenitor.
Se mai sustine de catre apelanta parata ca lipsa interesului in cadrul actiunii "in constatare" ar fi natura a antrena si lipsa calitatii procesuale active a intimatei, rationament incorect deoarece, in materie succesorala, sunt aplicabile dispozitiile art. 88 din legea nr. 36/1995 privind activitatea notariala, potrivit carora actiunea in constatarea nulitatii unui certioficat de mostenitor poate fi promovata de orice persoana care se considera vatamata prin acest act.
Solicita intimata sa se constatate ca aceasta este vatamata, in mod direct si neindoielnic, de mentiunea din cetificatul de mostenitor contestat, potrivit careia defunctul N.M.ar fi avut o singura fiica care, in calitate de unic mostenitor legal, este indreptatita sa culeaga intreaga succesiune ramasa de pe urma acestuia.
Or, aceasta mentiune s-a realizat in conditiile in care intimata nu a fost deloc citata pe parcursul dezbaterii procedurii succesorale notariale, pe baza unor marturii false, cu incalcarea esentiala a normelor imperative continute in dispozitiile art. 77, 75 si 79 din Legea nr. 36/1995
In ce priveste chestiunile referitoare la pretinsa neacceptare a succesiunii de catre intimata, inauntrul termenului de optiune succesorala prevazut de art. 700 C. civ. din 1864, solicita intimata sa se retina urmatoarele consideratiuni.
Se afirma de catre apelanta ca intimata, prin probele administrate la fond, nu ar fi dovedit, fara putinta de tagada, faptul aceeptarii tacite a succesiunii, prin preluare de bunuri din masa succesorala, in conditiile art. 689 C. civ. din 1864. Aceste sustineri nu sunt corecte, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor D.G., A. S., V.E..
Precizeaza intimata ca proba testimoniala pe aspectul acceptarii tacite a succesiunii s-a administrat si in dosarul nr. 1192/1748/2008 al Judecatoriei Cornetu, cauza avand aceleasi parti ca in dosarul de fata iar ca obiect partaj succesoral, imprejurare care rezulta fara echivoc din Incheierea de admitere in principiu ponuntata in acest dosar, incheiere prin care s-a respins si exceptia lipsei calitatii procesuale active a intimatei din prezenta cauza invocata tot sub aspectul neacceptarii succesiunii in termen legal de catre subsemnata.
Aceasta incheiere de admitere in principiu pronuntata in conditiile art. 673 ind. 5 alin. 1 C.p.c. se bucura de autoritate de lucru judecat, provizorie, pana la desfiintarea ei intr-o eventuala cale de atac.

Preluarea de bunuri din succesiune este un fapt juridic caruia legea ii confera valoare juridica de acceptare tacita in sensul art. 689 C. civ. din 1864, fapt juridic ce poate fi dovedit cu orice mijloc de proba, inclusiv cu incheierea sus-mentionata
Daca de va aprecia ca este utila si necesara suplimentarea probei testimoniale in apel, in temeiul art. 295 alin. 2 C.p.c. solicita incuviintarea in contraproba, a probei testimoniale cu 2 martori.
In ce priveste proba cu interogatoriu, apreciaza intimata ca suplimentarea acesteia este inutila in apel, fata de complexitatea intrebarilor din interogatoriile administrate la fond.
Mai sustine apelanta parata ca, in cuprinsul considerentelor sentintei apelate nu se face nicio referire la acceptarea succesiunii de catre intimata si nici cu privire la depozitiile martorilor audiati in cauza sub acest aspect. Aceste sustineri nu sunt fondate.
In subsidiar, in ipoteza in care se va aprecia ca hotararea primei instante este lacunara sub acest aspect, urmeaza sa se faca aplicatiunea art. 261 pct. 5 rap la art. 105 alin. 2 C.p.c. si sa fie trimisa cauza spre rejudecare pentru a nu priva partile de un grad de jurisdictie.
Sub aspectul probatoriului, in cauza a fost incuviintata si administrata proba testimoniala cu cate un martor, sens in care au fost audiati martorii D.A., propus de apelanta si H.V.propus de intimata(filele 45,46 dosar). In conditiile art. 138 c.p.c. tribunalul a incuviintat pentru apelant proba cu inscrisuri (filele 40-44 dosar).
Analizand  apelul civil de fata, Tribunalul constata ca acesta este intemeiat pentru urmatoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecata, intimata - reclamanta a investit instanta de judecata cu solutionarea cererii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor legal nr. _/02.04.2007 emis de BNP M. V.de pe urma defunctului N. D. M.- tatal partilor.
Fata de dispozitiile art. 654 si 655 din Codul civil si avand in actele de stare civila depuse la dosar tribunalul constata ca vocatie succesorala generala la mostenirea defunctului N.D. M. au partile din prezenta cauza, in calitate de fiice.
In ceea ce priveste vocatia succesorala concreta tribunalul retine ca pentru a veni efectiv la mostenirea lui de cuius, persoana cu vocatie succesorala generala trebuie sa accepte succesiunea inauntrul termenului de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 700 alin. 1 Cod civil. Omisiunea de a efectua acte de acceptare expresa sau tacita a mostenirii are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea persoana fiind considerata straina de mostenire.
Acceptarea succesiunii este un act unilateral de vointa a succesorului prin care acesta se invoieste sa pastreze calitatea de mostenitor al defunctului. Acceptarea poate fi expresa sau tacita.
  Dispozitiile art. 689 C.civ. stabilesc 2 conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a opera acceptarea tacita: actul sa nu poata fi  indeplinit decat in calitate de mostenitor si sa nu fie echivoc, intentia de acceptare a succesiunii rezultand in mod neindoielnic. De asemenea potrivit art. 690 si 691 c.civ. nu constituie acte de acceptare a succesiunii actele de conservare, ingrijire sau administrare provizorie a bunurilor din succesiune ci doar cele de dispozitie cum ar fi actele de donatie, vindere sau cesiune a drepturilor succesorale.
Astfel, tribunalul apreciaza ca  pot fi considerate acte de acceptare a succesiunii intrarea in posesia si folosinta bunurilor succesorale, care prin natura, numarul si valoarea lor exced ideea unor amintiri de familie, mutarea definitiva in casa mostenita, demolarea unor constructii, efectuarea unor lucrari care nu comporta urgenta, edificarea unor constructii pe terenul succesoral.
Analizand coroborat materialul probator administrat in cauza in ambele cicluri procesuale tribunalul retine ca intimata - reclamanta nu a dovedit ca a acceptat expres sau tacit succesiunea lasata de defunct in termenul legal prevazut de art. 700 cod civil -  6 luni de la data deschiderii succesiunii. Pe cale de consecinta constata ca aceasta nu are vocatie succesorala concreta la mostenirea lasata de defunctul N.D. M..
Din inscrisurile depuse la dosar reiese ca atat actiunea pentru emiterea titlului de proprietate asupra terenului de 1, 22 ha cat si cererea de punerea in executare a dispozitivului sentintei prin care a fost admisa in mod irevocabil actiunea au fost formulate de apelanta - parata. De asemenea doar apelanta a achitat impozitele pentru terenurile din titlul de proprietate nr. 67628/2003  si a suportat cheltuielile de inmormantare, asa cum rezulta din raspunsurile la interogatoriu prin care intimata reclamanta a recunoscut ca lipsa inexistenta contributiei sale.
Potrivit declaratiilor martorilor incuviintati intimatei reclamante si audiati in fata primei instante  si in fata tribunalului cu ocazia judecarii prezentului apel intimata reclamanta a luat din curtea de defunctului un cazan cu tuica, insa nu se poate stabili cui ii apartinea acest bun. Ambii martori declara ca stiu de la reclamanta faptul ca respectivul cazan era al defunctului ( marturia fiind una indirecta ), astfel incat nu se poate stabili, fara dubiu, natura de bun succesoral a cazanului ( si implicit natura de act de acceptare a actiunii de a ridica bunul din curtea defunctului ).
Totodata tribunalul retine ca declaratiile martorilor conform carora stiu de la intimata reclamanta ca aceasta a lucrat impreuna cu apelanta terenul aferent casei defunctului sunt in contradictie cu sustinerile reclamantei conform carora nu i s-a mai permis accesul in curte. Pe cale de consecinta, apreciaza ca nici apararile privind efectuarea actelor de acceptare reprezentate de lucrarea terenului in vederea obtinerii recoltelor nu pot fi primite. Participarea la inmormantare si la pomenirile ulterioare nu pot fi considerate acte de acceptare, ci indeplinirea unor ritualuri in scopul respectarii traditiei crestine.
Fata de cele expuse tribunalul retine ca intimata reclamanta nu a probat efectuarea vreunui act din care sa rezulte intentia sa de a accepta succesiunea in termen de 6 luni de la data decesului tatalui sau.
Tribunalul retine ca nulitatea certificatului de mostenitor  poate fi invocata doar de succesorii cu vocatie concreta la mostenire iar intimata reclamanta nu a facut dovada acceptarii in termen a succesiunii si a consolidarii calitatii de mostenitor astfel incat apreciaza ca nu se impune analizarea modului in care a fost emis certificatul de mostenitor, deoarece nulitatea acestuia pentru necitarea intimatei  reclamante in cadrul procedurii notariale nu produce efecte asupra calitatii de mostenitor a acesteia.
Prin urmare, in raport de toate considerentele expuse, intrucat calitatea procesuala reprezinta o conditie de executare a actiunii civile in temeiul dispozitiilor art. 297 Cod procedura civila, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta  parata, si va modifica in tot sentinta apelata in sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active si in consecinta, va respinge cererea de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
 

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul apelanta V.M., cu domiciliul in comuna Cornetu, Sos.Alexandriei, nr. 102, judetul Ilfov,  in contradictoriu cu intimata D.F., cu domiciliul ales la avocat I.N. in B., Bd_. nr_..,
Schimba in tot sentinta civila apelata in sensul ca:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Respinge cererea de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 04 februarie 2014.

PRESEDINTE,                                   JUDECATOR,                      GREFIER, Red. judecator  Codruta Stramb/Tribunalul Ilfov

Red. jud. C.D./17.03.2014
Thn. red. gr. C.D./4 ex./2014

Com. 2 ex./