Anularea decizie

Cod operator: 2443

R O M A N I A

TRIBUNALUL G
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinta nr. 1077/2013
Sedinta publica din 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:

     
Pe rol judecarea actiunii formulata de  reclamanta S.C......SRL in contradictoriu cu paratele A.F.P. T si DGFP G, avand ca obiect anularea deciziei nr.106/29.07.2011 emisa de parata D.G.F.P. G - B.S.C., a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare nr. F-GJ nr.1574/21.06.2011, emisa de A.F.P. T si obligarea A.F.P. T sa emita o noua decizie de impunere.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile, reclamanta fiind reprezentata de avocat P.A.C., iar parata DGFP G de consilier juridic T.I..
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a  facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care  constatand ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul  apreciaza cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fondul cauzei.
Aparatorul societatii reclamante, avocat P.A.C. a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata cu luarea in considerare a faptului ca ordinul presedintelui ANAF nu este opozabil societatii reclamante intrucat nu a fost publicat in Monitorul Oficial
  Consilier juridic T.I. a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de fata ;
Prin cererea inregistrata la data de 02.09.2011,  reclamanta S.C......SRL a chemat in judecata paratii A.F.P. T, DGFP G , solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea deciziei nr.106/29.07.2011 emisa de parata D.G.F.P. G - B.S.C., a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare nr. F-GJ nr.1574/21.06.2011,  emisa de A.F.P. T si obligarea A.F.P. T sa emita o noua decizie de impunere.
In motivarea actiunii  reclamanta a aratat ca : in urma controlului efectuat a fost intocmita decizia de impunere privind obligatii suplimentare de plata stabilite de inspectie fiscala nr. F-GJ 1574/21.06.2011.
Prin respectivul act administrativ organul de control a stabilit obligatii fiscale suplimentare in suma totala de 22.906 lei, constand in : 7.121 lei - impozit pe profit ;2.178 lei - majorari de intarziere aferente impozit pe profit ;11.957 lei - taxa pe valoare adaugata ;1.650 lei - majorari de intarziere aferente TVA .
A considerat reclamanta ca s-au stabilit in mod eronat obligatii suplimentare in cuantum de 17.680 lei din care :
1.- suma de 3.992 lei reprezinta impozit pe profit suplimentar provenind din neacceptarea  pe cheltuieli deductibile a facturilor emise  de catre SC T G SRL S, furnizor declarat inactiv pe perioada verificata, suma la care s-au calculat majorari de intarziere in cuantum de 81 lei. Potrivit art.21 alin.4 lit.r din Legea nr.571/2003, urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile : cheltuieli inregistrate in evidenta contabila,  care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al carui certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat in baza ordinului presedintelui ANAF. Respectiva societate a emis catre reclamanta facturi fiscale in perioada octombrie-decembrie 2010 ( in total suma de  24.950 lei ) facturi ce cuprind toate mentiunile prevazute de lege ( ref. la decizia nr.V/15.01.2007 a I.C.C.J. invocata in cuprinsul raportului de inspectie fiscala ), facturi ce poarta stampila unitatii emitente, respectiv SC T G SRL S. Nu exista elemente care sa lipseasca din fiecare factura pentru care se acorda dreptul de deducere. Reclamanta are in  vedere si prevederile art.3 alin.1 si alin.2 al Ordinului nr.575/2006 privind stabilirea conditiilor si declararea contribuabililor inactivi, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare incepand cu  22.05.2007:
" (1) De la data declararii ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi,  facturi fiscale, alte documente  sau formulare tipizate cu regim special. Mai mult,  le-a fost comunicat de catre acestia o copie a certificatului de inmatriculare si a certificatului de inregistrare fiscala, neavand cunostinta de faptul  ca acesta este sau nu suspendat.
Interpretand prevederile art.21 alin.4 lit.r din Legea nr.571/2003, se poate deduce in mod clar ca una din conditii pentru a nu fi deduse aceste cheltuieli este ca certificatul de inregistrare fiscala sa fi fost suspendat in  baza ordinului presedintelui ANAF, or in nici un moment nu au fost sesizati cu acest lucru.
A considerat reclamanta ca in mod eronat organele de inspectie fiscala au stabilit acest impozit pe profit suplimentar in cuantum de 3.992 lei provenind din neacceptarea pe cheltuieli deductibile a facturilor emise de SC T G SRL S, furnizor declarat inactiv pe perioada verificata, suma la care s-au calculat majorari de intarziere in cuantum de 81 lei. Subscrisa societate are un comportament fiscal ireprosabil si ca nu poate fi raspunzatoare pentru conduita fiscala a altor societati comerciale, nu are nici o culpa ca societatea furnizoare nu si-a indeplinit obligatiile fiscale si nici nu avea cum sa cunoasca imprejurarea ca societatea furnizoare a fost declarata inactiva, din moment ce a emis facturi fiscale.
Potrivit art.1 din ordinul nr.1849 din 22.12.2003 facturile fiscale au fost imprimate pe exemplarul original, denumirea emitentului, numarul de inregistrare la Registrul Comertului, Codul de identificare fiscala, atributul fiscal, sediul social,  contul bancar si capitalul social. Documentele reprezinta amprenta stampilei societatii furnizoare, sunt semnate,  au inscrise datele de identificare ale delegatului si mijlocul de transport. Potrivit prevederilor art.3 al.2 din O.M.F.P. nr.29/14.01.2003, facturile fiscale au completate numele si prenumele persoanei care efectueaza livrarea, respectiv G.T., precum si datele de identificare ale acestuia.
Documentele intrunesc cerintele unui document justificativ asa cum sunt ele impuse prin art.6 din Legea nr.82/1991 modificata, O.M.F.P. nr.306 din  26.02.2002,  art.155 al.5 din Legea nr.571/2003, acestea fiind stampilate, semnate, avand completate elementele prevazute de normele legale mentionate. Intrucat bunurile furnizate au fost folosite pentru  obtinerea de venituri impozabile,  cheltuielile ocazionate cu achizitia lor sunt considerate deductibile. Prin urmare, cheltuielile facute cu aprovizionarea cu materiale sunt cheltuieli deductibile, facute in scopul realizarii de venituri, operatiunile sunt reale,  iar inregistrarea in contabilitate s-a facut in baza unor facturi fiscale ce contin toate elementele prevazute de lege si constituie documente justificative in sensul art.6 din Legea nr.82/1991.
A considerat reclamanta ca in mod eronat, organul fiscal a stabilit TVA suplimentar de plata in cuantum de 11.957 lei, din care suma de 5.969 lei, suma a carei provenienta nu ne apare ca fiind justificata. A considerat organele de inspectie fiscala, ca aceasta suma  reprezinta TVA nedeclarata in perioada 01.07.2007 - 31.12.2010 si rezulta din compararea datelor din evidenta contabila a reclamantei cu sumele declarate prin deconturile trimestriale la organul fiscal si centralizate in fisa sintetica.
Suma de 5.988 lei reprezinta TVA dedusa in mod eronat la aprovizionarile de piese de schimb, conform facturilor emise de  SC T G SRL S, furnizor care era inactiv la data emiterii facturilor.
Mai mult, temeiul de drept invocat de organele de inspectie fiscala, respectiv ordinul presedintelui ANAF nu le este opozabil, deoarece respectivul ordin nu a fost publicat in Monitorul Oficial partea I.
In ceea ce priveste deducerea TVA, dreptul de deducere a TVA este justificat cu factura fiscala care cuprinde informatiile prevazute la art.155 alin.5 si este emisa de un platitor de TVA. Facturile constituie documente justificative si, ca atare, pot fi deduse cheltuielile efectuate cu aprovizionarea cu materiale si sunt valabile si pentru deducerea TVA.
S-a mentionat de reclamanta ca  la cele doua sume s-au calculat majorari de intarziere in cuantum de 1.650 lei, insa nu in mod defalcat, cum s-ar fi impus. Totodata, reclamanta a procedat la contestarea deciziei de impunere, parcurgand procedura prealabila potrivit art.218 din Codul de procedura fiscala coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004, prin cererea inregistrata la DGFP G - Serviciul solutionare Contestatii sub nr.34671/15.07.2011, contestatie solutionata prin decizia nr.106/29.07.2011 emisa de catre DGFP G - Serviciul de solutionare contestatii.
Avand in vedere cele prezentate, s-a solicitat admiterea actiunii, anularea deciziei nr.106/29.07.2011 emisa de parata DGFP G - B.S.C., a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare nr. F-GJ nr.1574/21.06.2011 emisa de AFP T si obligarea AFP T sa emita o noua decizie de impunere.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.218 din Codul de procedura fiscala coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004.
In dovedirea celor sustinute, reclamanta a depus la dosar decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare nr. F-GJ nr.1574/21.06.2011, facturile fiscale emise de catre  SC T G SRL S, in perioada  octombrie-decembrie 2010,  contestatia deciziei de impunere, prin cererea inregistrata la DGFP G - Serviciul solutionare contestatii sub nr. 34671/15.07.2011,  decizia nr.106/29.07.2011 emisa de parata DGFP G - B.S.C., prin care a fost respinsa contestatia.
In baza dispozitiilor art.242 cod procedura civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Prin intampinare, parata A.F.P. T a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca fiind netemeinica si nelegala. Dupa cum se poate observa din vizualizarea  deciziei de impunere de care petenta face vorbire, se poate observa antetul DGFP G nu AFP cum sustine petenta drept pentru care s-a solicitat scoaterea din cauza a Administratiei Finantelor Publice T pentru lipsa calitatii procesuale pasive. In speta dedusa judecatii calitate procesuala o are D.G.F.P. G.  Pe fondul cauzei  s-a solicitat respingerea actiunii ca  netemeinica si nelegala si mentinerea actelor de control, respectiv decizia de impunere ca fiind temeinica si legala, intrucat aceasta este act consecvent al raportului de Inspectie Fiscala si reflecta creantele stabilite de catre organele de control ce necesita achitate bugetului de stat pe surse de impozitare.
Prin sentinta nr.166 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul G a respins actiunea formulata de reclamanta S.C......SRL in contradictoriu cu paratii D.G.F.P. G si A.F.P. T .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta  S.C......SRL
Recurenta a sustinut ca instanta de fond a inlaturat in totalitate concluziile expertizei contabile, desi, din raportul de expertiza reiesea in mod clar faptul ca subscrisa societate nu datoreaza sumele stabilite suplimentar.
A aratat ca instanta de fond isi motiveaza hotararea in sensul ca furnizorul reclamantei nu mai era inscris  in vectorul de TVA, aceasta taxa pe valoare, ce o adauga furnizorul la ce a vandut reclamantei si care nu mai putea sa fie perceputa de furnizor de la reclamanta, cu referire la acele valori adaugate de furnizor pe traseul care il facea marfa de la producator la consumatorul final. Insa aceasta taxa  a fost perceputa de catre furnizor de  la subscrisa societate.
A sustinut ca motivarea instantei de fond se bazeaza pe faptul ca  furnizorul, respectiv SC T G SRL a fost scos din vectorul de TVA la data de 21 iulie 2010, prin Ordinul Presedintelui ANAF nr.2130 d in 2 iulie 2010.
Temeiul de drept invocat  de catre organele de inspectie fiscala, respectiv  Ordinul Presedintelui ANAF, nu este opozabil deoarece  respectivul ordin nu a fost publicat in Monitorul Oficial partea I (privind lista contribuabililor inactivi), insasi intimata parata sustinand in intampinarea depusa la fond ca, potrivit Ordinului nr.575/2006 privind stabilirea conditiilor si declararea contribuabililor inactivi, cu modificarile si completarile ulterioare, art.1 alin.2 prevede faptul ca, contribuabili sunt declarati inactivi prin Ordin al Presedintelui ANAF, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, context in care instanta de fond avea obligatia sa solicite paratei intimate sa precizeze Monitorul Oficial in care a fost publicat Ordinul al Presedintelui ANAF nr.2130 din 2 iulie 2010.
 Raportat la dispozitiile Ordinului 575/2006 pentru Ordinul Presedintelui ANAF nr.2130/2010 exista obligatia de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, iar atata timp cat aceasta obligatie nu a fost in mod legal indeplinita, este evident faptul ca nu s-a asigurat publicitatea actului administrativ cu  caracter normativ  in cauza, prin urmare Ordinul a Presedintelui ANAF nr.2130 din 2 iulie 2010 nu este  opozabil particularilor.
S-a invocat in acest sens si art.11 alin.1 din Lg.24/2000 privind normele de tehnica legislativa: "In vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si Ordinele , instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I."
Absenta publicarii acestui ordin in Monitorul Oficial conduce la consecinta lipsirii sale de efecte juridice pana in momentul publicarii, iar intrarea in vigoare este o conditie indispensabila, obligatorie pentru intrarea actului in vigoare, conditie care nu este suplinita de o eventuala aducere a actului la cunostinta destinatarilor sai prin alte mijloace.
A solicitat, in baza art.304 pct.8 si 9, admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii principale asa cum a fost formulata iar in subsidiar, in baza art.312 alin.5 CPV, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Prin decizia nr. 4363/2012 din 29 mai 2012 recursul a fost admis, a fost casata sentinta si cauza a fost trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut ca recurenta reclamanta a investit instanta de contencios administrativ cu o cerere avand ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F-GJ nr. 1574/21.06.2011  emisa de  catre  parata D.G.F.P. G si a deciziei nr. 106/29.07.2011 emisa de parata D.G.F.P. G- B.S.C..
Esential in dezlegarea pricinii deduse judecatii este stabilirea calitatii de furnizor inactiv a SC T G SRL S., societate cu care recurenta reclamanta a avut relatii de natura comerciala, aprecierea organului fiscal cu privire la calitatea acestui comerciant, respectiv declararea acestuia ca furnizor inactiv, determinand stabilirea in sarcina recurentei reclamante a obligatiilor fiscale suplimentare, contestate de aceasta.
             Instanta de fond si-a insusit argumentele expuse in cauza de organul fiscal, retinand ca furnizorul  reclamantei  SC T G SRL S. a fost scos la data de 21.07.2010, conform Ordinului Presedintelui A.N.A.F nr.2130/02.07.2010 , din  vectorul  de  TVA,  facturile fiscale ce fac dovada relatiilor comerciale cu acest furnizor fiind emise dupa aceasta data, fara a analiza si a se pronunta asupra argumentelor reclamantei ce au fost in sensul ca Ordinului Presedintelui A.N.A.F nr.2130/02.07.2010 nu-i este opozabil, intrucat nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei.
              Procedand de aceasta maniera, instanta de fond a nesocotit dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c. si exigentele art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu privire la motivarea hotararii. 
  Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.p.c. hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
  Motivarea hotararii trebuie sa se refere in concret la motivele de fapt si de drept formulate de reclamant, nerespectarea acestei obligatii conducand la nulitatea hotararii potrivit art. 105 alin. 2 C.p.c. In acest context, instanta de fond nu a analizat sustinerea reclamantului referitoare la nepublicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a Ordinului Presedintelui A.N.A.F nr.2130/02.07.2010, aspect esential in dezlegarea pricinii deduse judecatii.  
  Motivarea hotararii recurate nu corespunde nici conditiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce consacra dreptul la un proces echitabil asa cum a fost consolidat in jurisprudenta Curtii, jurisprudenta potrivit careia art. 6 alin. 1 din Conventie include printre altele dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor, acest drept neputand fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real "ascultate", adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata. Art. 6 implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Cauza Albina impotriva Romaniei).
  Fata de aceste aspecte, Curtea a apreciat ca modalitatea in care instanta de fond a motivat hotararea recurata echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, intrucat cercetarea fondului in sensul dispozitiilor art. 312 C.p.c. presupune existenta tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei.
Din aceste motive si in raport de dispozitiile art. 312 alin. 5 C.p.c. Curtea a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, in vederea lamuririi aspectelor mentionate.
Cauza a fost reinregistrata sub nr. X* cu termen de judecata  la  14.09.2012 pentru cant partile au fost legal citate.
Cu ocazia rejudecarii cauzei instanta a pus in discutia partilor emiterea unei adrese catre parata pentru a comunica natura obligatiei fiscale, raspunsul fiind remis  pentru termenul de judecata din 28.01.2013.
Analizand inscrisurile existente la dosarul cauzei instanta retine ca reclamanta a fost supusa unei inspectii fiscale generale pe perioada 01.07.2007 - 31.12.2010, privind modul de calculare, evidenta si virare a obligatiilor datorate bugetului general consolidat, efectuata de catre organele de inspectie fiscala din cadrul Activitatii de inspectie fiscala a D.G.F.P. G.
Inspectia fiscala a cuprins perioada 01.07.2007 - 31.03.2011 cu privire  la  activitatea reclamantei , privind  impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata.
Prin  Decizia de impunere nr. F-GJ 1574/21.06.2011, emisa pe baza constatarilor din Raportul de inspectie fiscala nr. F-GJ 777/21.06.2011, organele de inspectie fiscala din cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala au stabilit in sarcina reclamantei S.C. U.  S.R.L. obligatii fiscale suplimentare de plata in suma de suma totala de 22.906 lei , reprezentand : 7.121 lei - impozit pe profit, 2.178 lei - majorari de intarziere aferente impozit pe profit,  11.957 lei - taxa pe valoarea adaugata, 1.650 lei - majorari de intarziere aferente TVA.
  Reclamanta S.C. U.  S.R.L. a contestat  suma  de 17.680 lei , reprezentand: 3.992 lei  impozit pe profit, 81 lei - majorari de intarziere aferente impozit pe profit,  11.957 lei - taxa pe valoarea adaugata si 1.650 lei - majorari de intarziere aferente TVA.
Contestatia reclamantei, formulata impotriva Decizia de impunere nr. F-GJ 1574/21.06.2011, emisa pe baza constatarilor din Raportul de inspectie fiscala nr. F-GJ 777/21.06.2011 ale organelor de inspectie fiscala din cadrul Activitatii de Inspectie Fiscala   din  cadrul   DGFP  G. a  fost  respinsa   prin decizia nr. 106/29.07.2011 emisa de  catre  parata D.G.F.P. G.
Raportul de inspectie fiscala a modificat baza de impunere pentru obligatia reclamantei cu privire la impozitul pe profit, pentru perioada verificata, obligatiile fiscale suplimentare stabilite la capitolul "impozit pe profit" au fost stabilite de parata ca urmare a majorarii profitului impozabil cu cheltuieli nedeductibile in valoare de 24.950 lei reprezentand contravaloarea facturilor fiscale cu marfuri aprovizionate in perioada 4.10.2010 de la SC T G SRL S, societate declarata inactiva incepand cu data de 21.07.2010 conform Ordinului Presedintelui ANAF nr. 2130/2.07.2010.
Analizand probatoriul administrat in cauza atat in primul ciclu procesual care a ramas castigat cauzei, cat si in cel de al doilea ciclu procesual, instanta apreciaza ca nu este intemeiata actiunea, motiv pentru care va fi respinsa pentru urmatoarele considerente ;
Prin prezenta actiune se solicita anularea deciziei nr. 106 din 29.07.2011 emisa de parata  DGFP G - B.S.C., a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare nr. 1574 din 21.06.2011 emisa de catre AFP T si obligarea acesteia din urma sa emita o noua decizie de impunere.
Principalul argument invocat de catre reclamanta atat in actiune cat si in concluziile scrise cu ocazia celui de al doilea ciclu procesual este acela ca temeiul de  drept invocat de catre organele de inspectie fiscala in emiterea deciziei pe care o contesta, respectiv Ordinul Presedintelui ANAF nr. 2130/2.07.2010 nu le este opozabil deoarece acest ordin nu a fost publicat in Monitorul Oficial ci a fost doar afisat pe site-ul Ministerului Finantelor Publice.
Reclamanta sustine ca acest ordin trebuia in mod obligatoriu sa fie publicat in Monitorul Oficial si atata timp cat aceasta obligatie nu a fost indeplinita este evident ca nu s-a asigurat publicitatea actului administrativ cu caracter normativ in cauza si prin urmare nu ii este opozabil, invocand in acest sens art. 11 al. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, in privinta actelor cu caracter normativ.
In acest context, instanta constata ca esentiala pentru solutionarea cauzei este   calificarea acestui ordin ca act administrativ cu caracter normativ sau act administrativ cu caracter individual, in raport cu care prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 sunt sau nu aplicabile.
Criteriile principale in raport cu care actele administrative se clasifica in acte cu caracter normativ si acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise si, pe de alta parte, intinderea efectelor juridice produse.
Astfel, in ceea ce priveste primul criteriu, in doctrina este unanim acceptat ca actele administrative  cu caracter normativ sunt adoptate/emise in scopul organizarii executarii legii/dispozitiilor legale  in timp ce actele administrative cu caracter individual se emit intotdeauna exclusiv pentru punerea in aplicare, pentru aplicarea in concret a legii sau a dispozitiilor legale.
In ceea ce priveste intinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ contin reguli sau norme cu caracter general avand aplicabilitate intr-un numar nedefinit de situatii, astfel ca produc efecte juridice  erga omnes  fata de un numar nedefinit de persoane, in timp ce actele administrative cu caracter individual urmaresc realizarea unor raporturi juridice intr-o situatie strict determinata si produc efecte  fie fata de o singura persoana, fie fata de un numar determinat sau determinabil de persoane.
Asadar, cele doua categorii de acte administrative trebuie diferentiate atat in functie de obiectul lor cat si in raport de criteriul determinabilitatii persoanelor  carora li se aplica, criterii in raport de care instanta constata ca Ordinul Presedintelui ANAF nr. 2130/2.07.2010 prin care au fost declarati inactivi anumiti contribuabili este un act administrativ  individual, intrucat acest ordin nu prevede reglementari de principiu si nu are o aplicabilitate generala, nu se adreseaza si nu produce efecte erga omnes ci urmareste  stabilizarea unei situatii juridice precise in favoarea unui numar restrans si bine definit de subiecte de drept, respectiv contribuabilii care nu si-au indeplinit obligatiile  de a depune declaratiile fiscale potrivit codului fiscal si care au fost declarati inactivi, cu posibilitatea de a se reactiva in situatia in care indeplinesc obligatiile legale, astfel ca acest ordin isi produce efectele  numi in raport cu acesti contribuabili , adresandu-se unui numar determinat de subiecte de drept, respectiv contribuabili inactivi.
Odata stabilit faptul ca acest ordin ,in temeiul caruia a fost emisa decizia de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala,este un act administrativ individual, in cazul reclamantei, devin aplicabile in cauza dispozitiile art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, potrivit carora "nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei actele normative clasificate potrivit legii, precum si cele cu caracter individual emise de autoritatile  administrative autonome si de organele administratiei publice centrale de specialitate" precum si dispozitiile art. 55 alin. 3 din anexa 1 la HG nr. 561/2009 privind aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea si prezentarea  proiectelor de documente, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente in vederea adoptarii potrivit carora "nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum si cele cu caracter individual".
Prin urmare, in ceea ce priveste opozabilitatea acestui ordin sunt aplicabile dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, cerinta publicarii fiind prevazuta de lege in raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual cum este cazul ordinului invocat in speta.
Astfel, se constata ca a fost asigurata publicitatea acestui ordin pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, in acest context, referitor la fondul cauzei, obligativitatea calculului impozitului pe profit si a TVA-ului revine societatii reclamante care trebuie sa aiba in vedere dispozitiile Codului fiscal,  respectiv art. 21 alin. 4 lit. r, care arata ca nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in evidenta contabila care au la baza un document emis  de un contribuabil inactiv, al carui certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat in baza Ordinului ANAF.
Prin urmare, societatea reclamanta, in momentul in care a inteles sa deduca cheltuielile inscrise  in facturile fiscale emise de SC T. G. SRL trebuia sa dea dovada de diligenta in sensul ca trebuia sa verifice daca documentele respective erau emise de un contribuabil activ sau inactiv intrucat nu se pot deduce cheltuielile de la societati comerciale  care nu sunt active.
Situatia este similara si in ceea ce priveste deducerea TVA-ului inscris in facturile contribuabilului inactiv intrucat contribuabilului inactiv din prezenta cauza i-a fost retras certificatul de inregistrare in scopul de TVA, astfel ca furnizorul nu mai avea calitatea de platitor TVA.
Instanta va inlatura sustinerile expertului, consemnate in raportul de expertiza, referitoare la legalitatea inregistrarii in evidenta contabila,a cheltuielilor care au la baza documente provenite de la S.C. T. G. SRL S., contribuabil inactiv, intrucat aceste sustineri vin in contradictie cu dispozitiile legale din codul fiscal   ,  respectiv art. 21 alin. 4 lit. r, care arata ca nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in evidenta contabila care au la baza un document emis  de un contribuabil inactiv al carui certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat in baza Ordinului ANAF.
In aceasta situatie, in mod corect, societatea parata a intocmit decizie de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 1574 /21.06.2011 prin care s-a stabilit obligatii fiscale suplimentare in suma totala de 22.906 lei constand in impozit pe profit, majorari de intarziere aferent impozitului pe profit, taxa pe valoare adaugata si majorari de intarziere aferente TVA, motiv pentru care ca fi respinsa ca nefondata actiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de  reclamanta S.C......SRL in contradictoriu cu paratele A.F.P. T si DGFP G.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 28 Ianuarie 2013 la Tribunalul G.