Cerere de suspendare a executarii Deciziei de impunere emisa de DGFP. Conditii de admisibilitate a cererii de suspendare conform art. 14 din Legea nr. 554/2004

Asupra recursului de fata constata ca:
La data de 03 aprilie 2013 reclamanta SC N  SRL din judetul C a chemat in judecata pe parata DGFP C solicitand suspendarea executarii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, nr. F-CV 107/28.02.2013 (denumita in continuare „Decizia de impunere”) emisa de Agentia Nationala de Administrare  Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C si a Raportului de inspectie fiscala nr. F – CV 73/28.02.2013 (denumit in continuare „Raportul de inspectie fiscala) emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C.
Actiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 1181/119/2013 a Tribunalului Covasna.
In acest dosar instanta de fond a pronuntat sentinta civila nr. 1902/06.06.2013 a Tribunalului Covasna.
Prin aceasta hotarare s-au dispus urmatoarele:
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale a paratei Directia Generala a Finantelor Publice C.
S-a admis actiunea formulata de reclamanta SC N SRL in contradictoriu cu parata D  G F P C si in consecinta s-a dispus suspendarea executarii Deciziei de impunere nr. 107/28.02.2013 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa de intimata in baza  raportului de inspectie fiscala nr. F-CV 73/28.02.2013, pana la pronuntarea instantei de fond asupra legalitatii actului.
Parata a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 832,94 lei cheltuieli de judecata. 
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-CV 107/28.02.2013 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice C, in baza  raportului  de inspectie fiscala  nr. 73/28.02.2013 s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii suplimentare  de plata in suma totala de 73.660, constand in :
- impozit pe profit in suma de 17.982 lei,
- majorari de intarziere aferente impozitului pe profit  in suma de 1973 lei,
- penalitati de intarziere impozit pe profit in suma de 532 lei,
- TVA in cuantum de 8217 lei,
- majorari de intarziere aferente TVA in suma de 503 lei,
- penalitati de intarziere TVA in suma totala de 1232 lei,
- impozit pe  dividende  PF in suma de 33.579 lei,
- majorari  aferente impozitului pe dividende  in suma de 4606 lei,
- penalitati de intarziere  impozit pe dividende in suma de 5036 lei.
Potrivit art. 248 NCPC,  instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe, ori dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Potrivit art. 13 din H.G. nr. 13/2009,  unitatile aflate in subordinea sau sub autoritatea Ministerului Finantelor Publice, dupa caz, sunt prevazute in anexa nr. 2.
     In subordinea Ministerului Finantelor Publice se organizeaza si functioneaza Agentia Nationala de Administrare Fiscala, organ de specialitate al administratiei publice centrale, institutie publica cu personalitate juridica, finantata de la bugetul de stat si din venituri proprii, in conditiile legii.
Potrivit anexei 2 din acul normativ amintit, in subordinea Ministerului Finantelor Publice va functiona aparatul propriu al Agentiei Nationale de Administrare  Fiscala si directiile generale ale finantelor publice judetene.
   Conform art.  1 din HG nr. 109/2009, Agentia Nationala de Administrare Fiscala se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Finantelor Publice, finantata din bugetul de stat si din venituri proprii, iar potrivit art. 6, Agentia Nationala de Administrare Fiscala are structura organizatorica formata din directii generale, directii si alte structuri, prevazuta in anexa nr. 1. In cadrul acesteia, inclusiv in directa subordine a presedintelui, se pot organiza, prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, servicii, birouri, compartimente si colective temporare si se pot stabili numarul posturilor pe fiecare structura, numarul posturilor de conducere si numarul posturilor de executie, in conditiile legii.
Totodata, conform art. 4 pct. 37 din HG nr. 109/2009, Agentia Nationala de Administrare  Fiscala reprezinta statul in fata instantelor si a organelor de urmarire penala, ca subiect de drepturi si obligatii privind raporturile juridice fiscale si alte activitati ale agentiei, direct sau prin directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Garda Financiara si unitatile sale teritoriale si/sau Autoritatea Nationala a Vamilor si unitatile sale subordonate, in baza mandatelor transmise; renuntarea la calea de atac, in litigiile care au legatura cu raporturile juridice fiscale, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Tribunalul a avut in vedere ca in speta, calitatea procesuala pasiva presupune o identitate intre paratul chemat in judecata si persoana obligata in raportul juridic fiscal dedus judecatii, indreptatirea de a fi parte in proces apartinand numai titularului drepturilor si obligatiilor ce formeaza obiectul raportului de drept material si presupunand existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care ar fi titularul dreptului afirmat.
Or, tribunalul  a retinut ca decizia de impunere  F-Cv 107/28.02.2013 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata  stabilite de inspectia  fiscala   a fost emisa de  Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor  Publice a Judetului C, astfel  ca a respins ca fiind neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
Pe fond, instanta a retinut ca, in temeiul art. 129 alin.4 din OG nr. 92/2003 si in baza Deciziei de impunere  F-Cv 107/28.02.2013, organele fiscale au instituit masuri asiguratorii prin procesul  verbal  de sechestru  asigurator asupra bunurilor mobile nr. 7766 din 25.03.2013 ale reclamantei si prin care s-a aplicat sechestru asupra bunurilor  mobile – autoutilitara N1-Opel Astra, autoutilitara – Fiat Doblo Cargo 223/WXB1A2A nr. de inmatriculare CV-02-… si remorca O2- DC transport auto  cu nr. de inmatriculare CV-03-… (f.23-24) pentru garantarea  creantei in suma de 73660 lei.
Din raportul de inspectie fiscala  nr. 73/28.02.2012, cat si din continutul Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-CV 107/28.02.2012 emise de D.G.F.P. C, a rezultat ca s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata in suma totala sus mentionata, retinandu-se:
In perioada septembrie 2010 - septembrie 2012, societatea  a achizitionat  de la diferite  societati  comerciale bunuri si servicii constand in imbracaminte, incaltaminte, masina de tuns gazon, obiecte pentru gradinarit, mobilier, aparat de tuns, flori ornamentale, servicii de intretinere spatii verzi, acestea nefiind aferente realizarii de venituri impozabile, fiind efectuate in favoarea asociatilor societatii si prin inregistrarea acestora in evidentele contabile, respectiv in conturile de cheltuieli,  au  ca efect diminuarea bazei  impozabile a impozitului pe profit.
In ceea ce priveste investitia efectuata de societate conform autorizatiei  de construire nr. 109/28.10.2009, eliberata de Primaria mun. T avand ca obiect imobilul  cu destinatie de birouri, organele de inspectie fiscala au  retinut ca acesta a fost  receptionat conform  procesului verbal de receptie  la terminarea lucrarilor nr.1 din 23.01.2013, iar pe perioada verificata societatea si-a desfasurat  activitatea la punctul de lucru  situat in T, str. P S, nr. 28, in baza  contractului  de inchiriere nr. 3547/069.06.2007, incheiat cu SC A R SA B….
Astfel, societatea a denaturat soldul  sumei negative de TVA din decontul de TVA intocmit  pentru luna septembrie 2011, suma ce a fost preluata in deconturile intocmite pentru lunile ulterioare, a inregistrat TVA deductibil aferent unor bunuri  si prestari de servicii care nu sunt destinate folosului  operatiunilor taxabile ale acesteia
In acest sens, organele de control au  retinut prevederile art. 145 din  Legea nr. 571/2003 in sensul ca orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca  acestea sunt destinate utilizarii in folosul  operatiunii taxabile.
In consecinta,  au stabilit un TVA suplimentar  de plata la care  au calculat dobanzi  si penalitati de intarziere.
Totodata, organele  de control au retinut ca societatea  a efectuat achizitii de prestari servicii de amenajare/intretinere  spatiu verde, in perioada octombrie 2010 - martie 2012, aferente terenului unde  este  amplasat  imobilul   amintit, respectiv  anterior receptionarii lucrarilor de constructie conform proces verbal  de receptie la terminarea lucrarilor nr. 1 din 23.01.2013.
Facturile aferente acestor lucrari  au fost inregistrate in evidenta contabila in contul 303 ”Materiale de natura obiectelor de inventar” si ulterior in contul 603 ”Cheltuieli  privind  materialele de natura  obiectelor de inventar”, in contul 6028 „Cheltuieli privind  alte materiale consumabile”, cont 6021 ”Cheltuieli cu materiale auxiliare”, cont 6024 ”Cheltuieli privind piesele de schimb”, cont 628 ”Alte cheltuieli cu serviciile executate  de terti”  si in contul 4426 ”TVA Deductibil”.
 Organele de control au reincadrat tranzactiile in sensul ca bunurile  achizitionate nu au scop economic, fiind utilizate de asociati, respectiv  contravaloarea bunurilor fiind considerata drept  distributie de dividende.
Prin urmare, achizitiile in suma totala de 176.291 lei au fost considerate ca reprezinta  dividende  in favoarea asociatilor, sens in care  pentru dividendele in valoare  de 209.870 lei (valoare bruta)  au calculat un impozit  pe dividende suplimentar  in valoare de 33.579 lei. La aceasta suma au fost calculate dobanzi si penalitati de intarziere.
Tribunalul a retinut ca decizia de impunere nr. F-CV 107/28.02.2013 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala se bucura de prezumtia de legalitate si determina principiul executarii acesteia din oficiu.
Acest aspect  a fost retinut prin deciziile Curtii Constitutionale, care s-a pronuntat in mod constant in sensul ca prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care  reclamantul  poate formula in paralel  cu procedura  prealabila la organul emitent al actului administrativ, si o actiune separata la instanta de contencios administrativ, prin care solicita suspendarea actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond, instituie o garantie pentru  persoana vatamata in ceea ce priveste evitarea  eventualelor pagube suferite ca urmare a executarii actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de alta parte, prin stabilirea conditiilor de admisibilitate, previne si limiteaza eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre persoanele vatamate.
Totodata, a retinut ca, in acord cu principiile  dreptului administrativ, suspendarea  executarii actelor administrative prin hotarare judecatoreasca reprezinta o situatie de exceptie de la  regula  executarii din oficiu a actului administrativ, intrucat acestea se bucura de prezumtia de legalitate.
Or, conform art. 14 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ,,in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond".
Analizand cele doua conditii pe baza inscrisurilor depuse la dosar, respectiv decizia de impunere, raportul de inspectie fiscala nr. 73/28.02.2013 si, in limitele permise de natura speciala a procedurii instituite de art.14 din Legea nr.554/2004, s-a constatat ca in cauza este indeplinita cerinta legala a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit in art.2 alin.(1) lit. t) din Legea nr.554/2004 - ,,cazuri bine justificate - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ”
Astfel, instanta de fond a constatat ca stabilirea in sarcina reclamantei a sumelor suplimentare de plata cu titlu de impozit pe profit, taxa pe valoare adaugata, impozit pe dividende si accesoriile aferente fiecarui impozit a avut drept temei  faptul ca reclamanta  in perioada septembrie 2010- septembrie 2012 a achizitionat  de la diferite societati comerciale  bunuri si servicii, constand in imbracaminte, incaltaminte, masina de tuns gazon, obiecte  pentru gradinarit, mobilier,  aparat de tuns, flori ornamentale serviciu de intretinere spatii verzi si care au fost  calificate de organul de control ca fiind cheltuieli efectuate in interesul  asociatilor societatii si nu  aferente  realizarii de venituri si care au dus   la diminuarea bazei impozabile a impozitului pe profit .
 Fata de starea de fapt descrisa in actele administrativ atacate, reclamanta a aratat prin  actiunea formulata ca  in anul 2007 societatea a achizitionat  un teren  si o casa, pe care ulterior au demolat-o pentru  ca era intr-o stare avansata de degradare, si  ca achizitionarea a fost facut in scopul  construirii unui sediu cu birouri  pentru societate, necesar desfasurarii activitatii acesteia.
Or, organul fiscal a recalificat  aceasta investitie ca fiind efectuata in interesul asociatilor  societatii in cauza, fapt pentru care au calculat impozitele  descrise in  actele atacate.
De asemenea,  s-a retinut ca organul fiscal a apreciat ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile legate de  achizitionarea echipamentelor de protectie  pentru  personalul  angajat al societatii, intrucat potrivit  art. 21 din Legea nr. 571/2003,  sunt deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul  realizarii de venituri impozabile.
Reclamanta a depus la dosar fisele  de inventar prin care a aratat ca  imbracamintea acordata angajatilor ei,  a fost data ca  echipament de protectie.
Or, toate aceste imprejurari au creat o indoiala asupra temeiniciei actului administrativ fiscal atacat, in conditiile in care nu s-au antamat in aceasta etapa procesuala aspecte de fond; existenta cazului bine justificat nepresupunand prezentarea unor dovezi de nelegalitate sau netemeinicie evidenta, caci o asemenea cerinta si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Asa fiind, in speta, cazul bine justificat a reiesit nu numai in simplele afirmatii ale reclamantei  sumar probate, aparent valabile, de natura a crea insa o indoiala in ceea ce priveste actul contestat, emis de parata si a carei temeinicie si legalitate nu a fost inca pe deplin confirmata.
In acord cu prev. art. 14 alin.1) din Legea nr. 554/2004, instanta de fond a retinut ca si cerinta pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei in cazul executarii imediate este indeplinita in cauza si aceasta desigur ca nu in considerarea valorii debitului in sine, incontestabil de mare, ci fata de specificul activitatii acesteia, raportat la alte obligatii de plata ale acesteia decurgand din diverse acte de comert  pe care  le-a realizat  in scopul   realizarii  obiectului de activitate al societatii, direct afectate de conditiile in care o executare imediata ar putea atrage chiar desfiintarea societatii.
Toate aceste elemente, deopotriva de ordin obiectiv si subiectiv, au justificat suspendarea, in temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, a executarii actului administrativ fiscal a carei legalitate si temeinicie este contestata, pana la pronuntarea instantei de fond.
Masurile ce au fost dispuse in cauza sunt de acord si cu recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materia administrativa. In cuprinsul acesteia s-a aratat ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor juridice, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.
Totodata, sub aspectul  cererii de suspendare a actului administrativ, instanta de fond a retinut ca reclamanta a platit o cautiune in suma de 11.049 lei, conform  recipisei de consemnare  seria TA nr. 2034364/16.04.2013, depusa la dosar (f.98).
Partea reclamanta a facut dovada ca a suportat cheltuieli de judecata in suma totala de 832,94 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial, sens in care, in baza art. 274 C.proc civ, parata a fost obligata la plata acestor cheltuieli de judecata, intrucat s-a aflat in culpa procesuala.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal parata Directia Generala a Finantelor Publice C criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand  modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr. F-CV 107 din 28.02.2013 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala nr. F-CV 73 din 28.02.2013 pana la pronuntarea instantei de fond asupra legalitatii actului.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a adus urmatoarele argumente in sustinerea nelegalitatii si netemeinicie hotararii atacate:
Sentinta civila nr. 1902 din 06.06.2013 pronuntata de Tribunalul Covasna a fost criticabila si prin prisma motivului de recurs prevazut de art.488 pct.8 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
Astfel cum s-a aratat si prin intampinarea formulata in fata instantei de fond, formularea unei astfel de cereri este conditionata de dovada existentei unui caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum este prevazut la art. 14 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, „in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond", conditii avute in vedere si de inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia numarul 5191 din 27 octombrie 2005.
Sintagma paguba iminenta se refera la prejudiciul material viitor si previzibil sau dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, potrivit art. 2 alin. 1 lit s din Legea nr. 554/2004. Cererea reclamantei nu a continut nici o mentiune privind dreptul vatamat, interesul legitim vatamat, cazul bine justificat si prejudiciul iminent, ca si cerinte legale pe care le presupune o cerere intemeiata pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Din imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, este evident ca in speta nu a existat situatia de a se fi creat o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Aceste conditii au fost avute in vedere si de inalta Curte de Casatie si Justitie cand a pronuntat Decizia numarul 5191 din 27 octombrie 2005.
Ori, in cauza dedusa judecatii nu s-a facut dovada existentei acestor conditii.
Astfel cum s-a aratat si in fata instantei de fond, prezumtia de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executarii acestuia din oficiu, actul unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput avandu-se in vedere valorile ocrotite de legiuitor, fiind vorba de obligatii fiscale a carui beneficiar este intreaga societate.
Motivele invocate de catre reclamanta, in baza carora a solicitat suspendarea actului administrativ fiscal sunt: nelegalitatea Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare, precum si sustinerea acesteia cu privire la faptul ca punerea in executare a actului de impunere contestat ar insemna perturbarea activitatii contribuabilului, afirmand ca executarea silita o va pune in imposibilitate de plata.
Recurenta a considerat ca in cauza nu s-a facut dovada existentei unui caz bine justificat, care sa infranga principiul potrivit caruia actul administrativ este executoriu din oficiu (Decizia nr. 1390 din 20 aprilie 2006 pronuntata de Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a inaltei Curtii de Casatie si Justitie, publicata in Revista de Drept Comercial nr. 6/2006, p.129).
Instanta de fond analizand „cazul bine justificat" constatand starea de fapt a retinut ca exista o indoiala asupra temeiniciei actelor administrativ fiscale atacate.
TVA-ul suplimentar stabilit ca urmare a constatarii faptului ca societatea a denaturat soldul sumei negative de TVA din decontul TVA intocmit pentru luna septembrie 2011, suma preluata in continuare in deconturile depuse pentru lunile ulterioare, totodata a inregistrat TVA deductibil aferent unor bunuri si prestari servicii care nu au fost destinate in folosul operatiunilor taxabile ale acestuia, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 156 2 respectiv art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 impozit pe venit din dividende ca urmare a recalcularii impozitului e profit, stabilind ca au fost incalcate dispozitiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
In opinia recurentei, in prezenta cauza, contra celor retinute de instanta de fond, nici simpla sustinere  a reclamantei in sensul ca nu datoreaza suma la care a fost obligata prin actul administrativ in discutie, nu satisface cerintele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Totodata, simpla executare a unui act administrativ si fiscal, nu produce prin ea insasi o paguba fiind necesar ca iminenta producerii acesteia sa fie dovedita de catre partea adversa.
Faptul ca s-a invocat pericolul falimentarii prin eventuala executare a sumei stabilite suplimentar de plata pentru care solicita suspendarea executarii silite nu este de natura sa dovedeasca existenta sau producerea unei pagube iminente.
Recurenta a considerat ca prin invocarea unor situatii care s-ar produce nu inseamna ca s-a si creat acel pericol iminent care sa impiedice functionarea societati
Prin urmare, nici eventuala executare a sumei stabilite suplimentar de organul de control nu ar duce la crearea unei situatii catastrofale astfel cum a descris reprezentantul legal al reclamantei.
Iminenta prejudiciului, in opinia recurentei nu este dovedit la data prezentei. Astfel cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 1377 din 15 martie 2012 pronuntata in Dosarul nr. 446/64/2011, aplicabile si prezentei cauze: „argumentele retinute in sentinta atacata sunt nefondate, pentru ca paguba iminenta nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, prin probe concludente, ori in cauza nu s-a administrat nici un fel de proba de natura sa formeze convingerea instantei in sensul iminentei unei pagube materiale greu sau imposibil de inlaturat ulterior in cazul in care in final actul ar fi anulat astfel incat sa se circumscrie caracterului de exceptie al suspendarii executarii actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea in prezent in vigoare o confera acestei institutii juridice."
In acest sens s-a solicitat de catre  recurenta a se avea in vedere si considerentele care au fost la baza pronuntarii Deciziei nr. 3486 din 21.09.2007 de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Totodata, din actele dosarului nu a rezultat pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natura sa justifice suspendarea executarii actului administrativ, luarea unei astfel de masuri, in opinia recurentei ar fi o solutie nelegala si netemeinica.
Instanta de fond in graba de a solutiona aceasta cauza, a facut o apreciere gresita a probatoriului administrat.
Motivarea instantei nu face altceva decat sa reia sustinerile contestatoarei fara a avea insa nici un suport in probatoriul administrat.
Faptul ca reclamanta a achitat valoarea cautiunii stabilite de instanta si faptul ca a invocat prezumtiv pericolul privind incapacitatea de plata nu este sustinuta de situatia reala a societatii, asadar, executarea sumei stabilite suplimentar nu este de natura sa afecteze desfasurarea normala a activitatii contestatoarei cum in mod eronat a retinut instanta de fond.
Cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia civila nr. 1377 din 15 martie 2012, pentru a admite o cerere de suspendare a executarii unui act administrativ intemeiata pe art. 14 alin.1 din legea nr. 554/2004 care este, ca regula generala, executoriu din oficiu, instanta de fond trebuie sa constate si sa motiveze indeplinirea cumulativa a celor doua conditii cerute de dispozitiile mentionate, suspendarea executarii unui act administrativ fiind o masura exceptionala. In conditiile in care nu s-a dovedit indeplinirea uneia din conditiile mentionate la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 instanta de fond in mod neintemeiat a admis cererea de suspendarea a executarii actelor administrativ fiscale atacate.
In subsidiar, in temeiul art. 451 alin.2 C proc civ. recurenta parata a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata la plata careia a fost obligata parata.
Recursul si actiunea au fost formulate cu aplicare si respectarea procedurii prevazute de Noul Cod de Procedura Civila.
In recurs nu s-au cerut alte probe de recurenta.
Fata de recursul declarat in cauza intimata reclamanta a formulat intampinare, depusa in doua exemplare (filele 13 -20 si 23 – 30 dosar recurs), solicitand respingerea recursului ca nefondat argumentand pe larg sustinerile si apararile facute la criticile recurentei.
Intampinarea a fost comunicata recurentei conform inscrisului de la fila 31 cu mentiunea sa formuleze in termen de 3 zile raspuns la intampinare.
Intimata reclamanta a depus dovada cheltuielilor de judecata in recurs (pentru avocat ales, filele 41 – 43 dosar recurs), dar nu a depus raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din data de 20 august 2013 instanta constatand ca s-a parcurs procedura prealabila scrisa conform art. 486 – 487 din Noul Cod de Procedura Civila a acordat cuvantul partilor asupra recursului declarat in cauza, amanand pronuntarea pentru data de 21.08.2013.
Curtea examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata nr. 1902/06.06.2012 a Tribunalului Brasov, prin prisma criticilor de recurs si a prevederilor legale aplicabile fata de prevederile art. 14, art.15 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ, constata recursul declarat in cauza ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului probatoriu administrat in cauza, raportat la obiectul actiunii reclamantei, respectiv la cererea de suspendare a executarii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, nr. F-CV 107/28.02.2013 (denumita in continuare „Decizia de impunere”) emisa de Agentia Nationala de Administrare  Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C si a Raportului de inspectie fiscala nr. F – CV 73/28.02.2013 (denumit in continuare „Raportul de inspectie fiscala) emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C si fata de dispozitiile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum si fata de prevederile legale privind calcularea, aplicarea si obligatia de plata a TVA, deductibilitatea acesteia in conditiile  Legii 371/2003 se constata ca in mod corect si legal a apreciat si retinut instanta de fond situatia de drept si de fapt dedusa judecatii, pronuntand o hotarare temeinica si legala si conforma cu prevederile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 si cu probele de la dosar.
In ceea ce priveste criticile de recurs formulate de parata se retin doua critici esentiale de fond: nelegalitatea sentintei civile atacate pentru motivul ca nu au fost indeplinite conditiile impuse de art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executarii actelor administrativ fiscale atacate.
Ori, in cauza se retine ca din intreg probatoriu de la dosar si fata de argumentele prezentate de instanta de fond, in sustinerea solutiei pronuntate de admitere a cererii de suspendare formulata de reclamanta SC N SRL se constata ca au fost indeplinite cumulativ cele doua conditii privind cazul bine justificat si paguba iminenta ce  s-ar produce in patrimoniu reclamantei daca s-ar pune in executare aceste acte.
In sensul acesta instanta de recurs retine urmatoarele:
Conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin cazuri bine justificate se inteleg: „imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ".
In cauza de fata, intimata reclamanta a mai fost controlata pe linie de TVA pentru perioada 01.08.2010-30.06.2011, control finalizat prin Raportul de inspectie fiscala nr. F-CV 314/13.09.2011 si Decizia de impunere 514/13.09.2011, prin care inspectorii Directia Generala a Finantelor Publice  C, au considerat ca TVA-ul aferent facturilor din perioada mentionata este deductibil si prin urmare a fost dedus in mod legal de catre Societate.
De aici a rezultat prezumtia ca deducerile au fost facute in concordanta cu legea si prin urmare exista o aparenta de nelegalitate a actelor administrative atacate.
Cazul bine justificat a reiesit si din faptul ca exista indoieli puternice asupra
prezumtiei de legalitate de care se bucura actul administrativ, iar executarea
acestuia inainte ca un tribunal independent sa se pronunte asupra legalitatii,
a constituit un motiv intemeiat la adoptarea solutiei de suspendare.
Conform art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta in intelesul art. 14 alin. (1) din acelasi act normativ reprezinta „prejudiciul material si viitor previzibil sau dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public".
Diminuarea patrimoniului reprezinta in sine o paguba. Eventuala executare a actului a carui suspendare s-a cerut, in conditiile in care exista o vadita aparenta de nelegalitate a acestuia,  reprezinta o diminuare ilicita a patrimoniului intimatei reclamante, diminuare ilicita ce reprezinta o paguba iminenta.
Executarea actului administrativ atacat ar insemna imposibilitatea efectuarii unor plati de catre reclamanta catre furnizori, inclusiv a salariilor, ceea ce ar duce inevitabil la incetarea activitatii societatii si a pierderii clientilor existenti, iar ulterior la faliment.
Pe de alta parte se retine si faptul  ca in cauza  nu exista pericolul ca societatea sa nu isi execute obligatiile fiscale stabilite in sarcina ei prin Decizia atacata.
Bunurile intimatei reclamante in valoare ce acopera suma datorata au fost sechestrate, lucru dovedit cu procesul verbal de sechestru asigurator, anexat cererii introductive.
De asemenea, intimata reclamanta a facut dovada ca a achitat cautiunea ce i-a fost pusa in vedere de catre instanta de judecata.
Solutia suspendarii actului administrativ, pana la pronuntarea instantei se circumscrie notiunii de protectie provizorie corespunzatoare, si este o masura care se impune a fi luata de instanta de judecata.
In concluzie, toate criticile si argumentele de nelegalitate formulate de recurenta parata vor fi inlaturate ca nelegale si constatand recursul ca nefondat se va respinge in baza art. 483, art. 496 al. 1 si art. 498 al. 1 din Noul Cod de Procedura Civila.
Avand in vedere faptul ca in recurs s-a retinut culpa recurentei parate, instanta va acorda cheltuielile de judecata solicitate de intimata reclamanta SC N SRL C, in suma de 550,18 lei, conform inscrisului de la fila 42 din dosarul de recurs, in baza art. 451 al. 1 raportat la art. 453 al. 1 Noul Cod de Procedura Civila.
Decizia civila nr.  3614/ 21.08.2013, dosar nr. 1181/119/2013 redactat judecator I.M.