Actiunea formulata de reclamanta cu privire la suspendarea executarii Deciziei emise de Camera de Conturi Judeteana – Admisibilitatea cererii de suspendare – dovedirea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea asupra recursului de fata:
Constata ca la data de 30.04.2013,  reclamanta G din S a chemat in judecata  pe paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a Judetului C solicitand suspendarea executarii Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisa de Camera de Conturi a Judetului C in ce priveste constatarile punctului 4 si a deciziei de la punctul II.7 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a Dosarului nr. 1347/119/2013, avand ca obiect anularea deciziei mentionate.
Actiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr.  1379/119/2013 a Tribunalului  Covasna.
In acest dosar, prima instanta a admis cererea formulata de reclamanta G in contradictoriu cu  paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a Judetului C.
S-a dispus suspendarea executarii masurilor dispuse la punctul 4 si punctul II. 7  ale Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisa de Camera de Conturi a Judetului C - pana la solutionarea irevocabila pe fond a actiunii in contencios administrativ avand ca obiect anularea acestui act - dos. nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei  - Camera de Conturi a Judetului C la entitatea verificata G a fost emisa Decizia nr.  43/11.12.2012 prin care s-au dispus in sarcina reclamantei  stabilirea intinderii prejudiciului estimat la suma de 17.479,27 lei la care s-au calculat accesorii in cuantum de 14.041,71 lei si declansarea  procedurilor de recuperare a  acestei sume reprezentand articole de  cheltuieli acceptate la plata insa neidentificate fizic si nepuse in opera  sau decontate la un pret superior celui inscris in factura de achizitie.
S-a stabilit prin decizia mai sus aratata termen pentru executarea acestor masuri, data de 29.03.2013.
Impotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestatie, aceasta fiind respinsa prin incheierea nr. VI.32/29.03.2012, sens in care a fost promovata actiune in contencios administrativ conform art. 106 din Hotararea   Nr. 1 din  4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, actiune in cadrul careia s-a solicitat anularea deciziei si a incheierii de solutionare a contestatiei, aceasta actiune facand obiectul dosarului nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.
Totodata, reclamanta a formulat prezenta actiune avand ca obiect suspendarea masurilor dispuse prin decizia mai sus aratata.
 In solutionarea cererii de suspendare, instanta de fond a avut in vedere in drept ca potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004  “(1) in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,  dupa sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.” – iar conform art. 15 alin.1 din acelasi act normativ – “(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.”
De asemenea, instanta de fond a avut in vedere ca potrivit disp. art.2 lit. s din Legea 554/2004 prin paguba iminenta se intelege – “prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”, iar conform art. 2 lit.t notiunea de  cazuri bine justificate vizeaza  -“imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.”
In ceea ce priveste temeinicia cererii, instanta de fond a retinut - raportat la art. 15 redat anterior – ca pentru suspendarea executarii unui act administrativ, pe langa cerinta initierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi intrunite cumulativ alte doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenita, fiind esential a se avea in vedere ca cele doua conditii trebuie indeplinite cumulativ, in lipsa uneia cererea neputand fi primita.
In  sensul celor de mai sus tribunalul a retinut ca masura stabilita in sarcina reclamantei consta in declansarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani conform celor de la punctul 4, respectiv declansarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani de la o societate comerciala, aceste demersuri presupunand promovarea unei actiuni in justitie, actiune in interdependenta cu procesul de fond in contencios administrativ in care se analizeaza legalitatea actului incheiat de Curtea de Conturi si care poate fi de natura a genera cheltuieli in patrimoniul  institutiei bugetare, cheltuieli aferente purtarii procesului, respectiv onorariu pentru efectuarea unei expertize tehnice sau onorarii avocatiale, aceste cheltuieli putandu-se concretiza intr-un prejudiciu material viitor si previzibil in sensul in care este definita aceasta notiune de art.2 lit. s din Legea 554/2004.
Analizand si cea de a doua conditie in privinta acestor masuri dispuse prin decizie, respectiv conditia cazului justificat, tribunalul a retinut ca sub aspectul definirii acestei conditii astfel cum s-a statuat in interpretare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie – exemplificativ  in decizia nr.  3015 din 23 septembrie 2008  a Sectiei de contencios administrativ si fiscal, existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerinta si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, acesta rezidand nu doar in simplele afirmatii ale reclamantei, dar si in argumentele juridice prezentate si sumar probate, aparent valabile, de natura a crea insa o indoiala in ceea ce priveste actele contestate, emise de recurenta-parata si a caror legalitate nu a fost inca pe deplin confirmata, considerente prin prisma carora s-a constatat ca in speta este indeplinita si cea de a doua conditie prin raportare la  motivele de nelegalitate invocate de catre reclamanta cu privire la actele administrative atacate.
Fata de toate considerentele expuse, indeplinite fiind toate conditiile legale pentru a putea fi dispusa masura suspendarii actului administrativ in ceea ce priveste punctul 4 si II.7 din decizie, conditii analizate in limitele permise de natura speciala a acestei proceduri, tribunalul a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta in conformitate cu art. 106 din Hotararea   Nr. 1 din  4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi rap. la art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, dispunandu-se suspendarea actului administrativ aratat in  ceea ce priveste  constatarile de la punctul 4 si deciziei de la punctul  II. 7  pana la solutionarea irevocabila pe fond a actiunii in contencios administrativ.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal parata Curtea de Conturi a Romaniei pentru Camera de Conturi a Judetului C criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului formulat, casarea hotararii si rejudecand cauza in fond, respingerea cererii de suspendare a Decizie nr. 43/11.12.2012, emisa de catre Camera de Conturi Covasna, ca fiind neintemeiata.
Prin motivarea hotararii recurate nu s-a facut dovada si analiza concludenta a intrunirii cumulative a conditiilor prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Tribunalul Covasna, in opinia recurentei gresit a considerat  ca in cauza a existat  cazul bine justificat, atata timp cat reclamanta nu  a facut dovada existentei unei imprejurari legate de starea de fapt si de drept, de natura  sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor administrative incheiate de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi C.
Probele administrate  in cauza nu au permis instantei de judecata sa conchida ca exista o vadita aparenta de nelegalitate a actelor atacate.
In prezenta cauza recurenta a apreciat ca este vorba de masuri prin care se urmareste inlaturarea unor nereguli de catre entitatea controlata, care nu pot justifica o actiune de suspendare.
Instanta de fond solutionand cauza, eronat a interpretat Decizia nr. 3015/2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in sensul ca existenta cazului bine justificat nu presupune  prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o  asemenea cerinta si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Or, probele administrate pana la data  pronuntarii sentintei prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi  C, nu permiteau instantei sa ajunga la concluzia ca exista o vadita aparenta de nelegalitate a actelor atacate.
Natura masurii  dispusa prin actul a carui suspendare s-a solicitat nu a constituit prin ea insasi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate  de reclamanta in sustinerea  cazului bine justificat si insusite de instanta de fond au presupus cercetarea in profunzime a fondului cauzei si nu s-au circumscris conditiei prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Procedand astfel, instanta de fond care a solutionat cererea de suspendare a incalcat prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, cu modificarile si completarile  ulterioare care prevad la alin. 1 ca „ in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art. 7 a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei pe fond”.
Asadar, legea prevede ca suspendarea se poate cere „in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Acestea sunt, asa cum s-a conturat in doctrina, dar si in practica, doua conditii care trebuie indeplinite in mod cumulativ.
Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerata ca o situatie de exceptie. In doctrina se vorbeste despre principiul revocabilitatii actului administrativ, dar nu si despre principiul suspendarii, suspendarea fiind o exceptie de la regula executarii din oficiu.
Fata de cele aratate, recurenta a apreciat ca Tribunalul Covasna, solutionand cauza, gresit a considerat ca ne aflam in prezenta unui caz bine justificat, atata timp cat reclamanta nu a facut dovada existentei unei imprejurari legate de starea de fapt si de drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitati actului de control incheiat de Curtea de Conturi.
Cat priveste paguba iminenta, in opinia recurentei, instanta de fond in  mod gresit a apreciat ca prin luarea masurilor dispuse de Camera de Conturi C, prin Decizia 43/11.12.2012, s-ar genera cheltuieli in patrimoniul reclamantei, prin plata onorariului pentru efectuarea unei expertize sau onorarii avocatiale, deoarece platile nelegale facute de catre reclamanta au fost cele care au prejudiciat bugetul entitatii verificate, iar prin actul administrativ suspendat de instanta de fond a urmarit tocmai recuperarea acestor prejudicii de ordonatorul de credite, conform prevederilor art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi.
Cat priveste notiunea de "paguba iminenta", s-a retinut ca in art.2 alin. 1 lit. s din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avandu-se in vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci si sensul de perturbare previzibila grava a  functionarii unei autoritati publice, dupa caz a unui serviciu public.
Textul de lege cere ca pe langa "iminenta pagubei” sa fie infatisate si alte imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, imprejurari care fie de natura a argumenta faptul ca este vorba de „un caz bine justificat”.
Aparenta de valabilitate a unui argument juridic nu este intemeiata numai  pe simple supozitii ori afirmatii, fara o analiza pertinenta in fapt si in drept, caci altfel exista riscul caderii in arbitrar si subiectivism. Este necesara o analiza proprie a instantei intemeiata pe rationamente clare, obiective, evidente. Acest lucru echivaleaza cu o prejudecare a fondului cauzei.
Acceptarea de plano a  afirmatilor reclamantei, fara a fi supuse unui studiu riguros raportat la institutia juridica a suspendarii actelor administrative, in opinia recurentei este de neacceptat. Instanta nu poate fi de acord si nici nu poate respinge/admite o cerere fara propria analiza si argumentatie, caci altfel s-ar transforma intr-o institutie goala de continut.
Atat in practica, cat si in doctrina de specialitate s-a pus deseori problema dreptului de apreciere al judecatorului,  in ce masura acesta depinde de rationamentul magistratului si in ce masura de argumentarea cererii. Este cunoscut faptul ca orice demonstratie logica implica cel putin o ipoteza de lucru si o concluzie de fond. In aceasta situatie decizia magistratului nu poate inclina intr-o parte sau alta, fara o argumentare solida insotita de dovezi evidente.
Asadar, in opinia recurentei prin admiterea actiunii reclamantei si dispunerea suspendarii executarii masurilor dispuse prin hotararea  mai sus amintita, instanta de fond nu a facut  altceva decat sa inlesneasca intreruperea procedurii de luare a masurilor nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiti nelegal o perioada nedeterminata, dar indelungata de timp, ceea ce poate determina perpetuarea  unor astfel de acte si in viitor.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotararii pronuntate de instanta de fond si rejudecand cauza in fond respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 43/11.12.2012, emisa de catre Camera de Conturi C.
In drept s-a intemeiat prezentul recurs pe dispozitiile art. 483, art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, art. 10 alin. 1 si art. 14 – 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificari si completarile ulterioare.
In sustinerea recursului recurenta a inteles sa se foloseasca de inscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si orice alte inscrisuri utile in  solutionarea prezentei cauze.
Recursul a fost declarat in termenul legal si scutit de la plata taxei judiciare de timbru  si timbru judiciar.
In cauza a fost indeplinita procedura  scrisa prealabila filele 14 – 17, 21 – 33 dosar recurs conform prevederilor NCPC cauza fiind inregistrata in data de 30.04.2013 (dosar fond), fiind aplicabile noile dispozitii ale C pr. civ.
In cauza intimata reclamanta  G, din S a formulat in termenul legal intampinare (filele 18 – 19 dosar recurs) solicitand respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata, pentru argumentele prezentate  pe larg in intampinare.
Alte cereri sau probe nu s-au formulat, astfel incat la termenul de judecata din data de 20.08.2013 instanta a dat cuvantul partilor asupra recursului, amanand pronuntarea pentru data de 21 august 2013.
Curtea examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata nr. 1997/17.06.2013 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulat de parata  Curtea de Conturi a Romaniei pentru Camera de Conturi a Judetului C, raportat la prevederile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, la prevederile OUG 99/2000 si fata de actele administrative  emise de parate, respectiv Decizia nr. 43/11.12.2012 a Camerei de Conturi a judetului C pct. 4 si pct. II. 7 din aceeasi decizie,  constata recursul declarat in cauza ca fondat pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului probatoriu administrativ in cauza la fond, raportat la obiectul cererii reclamantei ce consta  in suspendarea executarii Deciziei Camerei de Conturi a Judetului C nr. 43/11.12.2012, pct. 4 si pct. II. 7,  fata de dispozitiile cuprinse in  aceeasi decizie si fata de prevederile  art. 14 si art.15 din Legea nr. 554/ 2004 republicata, instanta constata ca in mod gresit a retinut instanta de fond prin hotararea data, ca fiind indeplinite conditiile legale cumulative prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisibila cererea de suspendare a executarii actelor atacate de reclamanta.
Ori, in speta din actele dosarului rezulta ca reclamanta a depus ca inscrisuri copia Deciziei  nr. 43/11.12.2013 (fila 6 – 14 dosar fond), copia plangerii formulate de reclamanta impotriva incheierii nr. VI 32/29.03.2013, a Curtii de Conturi a Romaniei prin care s-a respins contestatia reclamantei impotriva  Deciziei cu nr. 43/2012 (filele 15 – 19 dosar fond), aceste 2 inscrisuri fiind singurele probe depuse – respectiv actele atacate.
Insa ca si probe efective in sustinerea si dovedirea cererii de suspendare, reclamanta nu a depus nicio proba pentru a  dovedi, conform art. 1169 C.civil si art. 14  din Legea 554/2004  cazul bine justificat si paguba iminenta ce s-ar produce prin executarea actului atacat.
Ori, este bine stiut ca orice cerere, actiune trebuie dovedita de reclamant cu probe in fapt si in drept.
Cum in cauza reclamanta nu a facut dovada indeplinirii celor doua conditii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanta de recurs constata ca solutia instantei de fond, de admitere a cererii de suspendare este nelegala si neconforma cu legea, urmand a fi modificata aceasta hotarare.
Ca atare sunt incidente prevederile art. 488 pct.8 C.pr.civ., iar criticile de recurs formulate de Curtea de Conturi a Romaniei pentru Camera de Conturi a Judetului C,  de la punctele 1 si 2 din recurs privind nedovedirea si neindeplinirea de reclamanta a cazului bine justificat si a pagubei iminente, vor fi retinute ca justificate si legale.
Asa fiind, se constata recursul ca fondat, fiind incidente prevederile art. 488 pct.8 NCPC, iar in baza art. 496 alin. 1 NCPC  va fi admis in sensul ca se va modifica hotararea atacata si se va respinge cererea  de suspendare formulata de reclamanta, ca netemeinica si nelegala.
Referitor la apararea formulata de intimata reclamanta prin intampinare la recurs, aceasta se va inlatura ca nelegala si netemeinica fata de cele expuse mai sus.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.

Decizia nr. 3616/R/21 august 2013,  Dosar nr. 1379/119/2013 – redactat judecator IM