Raspunderea penala a persoanei juridice

Prin Rechizitoriul nr. 622/P/2010 din data de 30 iulie 2010 al P. de pe langa T. I. s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a invinuitelor C. (M.) L. pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 277 si respectiv art. 278 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen., si SC CLK I. R. SRL U. pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 277 si respectiv art. 278 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen.
S-a retinut in actul de sesizare ca in perioada 25.06.2007-01.09.2007, in calitate de administrator al SC CLK I. R. SRL U., invinuita C. (M.) L. nu s-a conformat prevederilor sentintei civile nr. 586/F/31.05.2007 a T. I. si nu a executat aceasta hotarare cu privire la plata drepturilor salariale si a reintegrarii in munca a partii vatamate N. M., in urma cererii depuse de acesta.
Totodata, s-a mai retinut ca persoana juridica SC CLK I. R. SRL U., cu buna-stiinta, incepand din data de 01.09.2007 nu a executat sentinta civila nr. 586/F/31.05.2007 a T. I. cu privire la plata drepturilor salariale si reintegrarea in postul de munca a partii vatamate N. M.
Prin sentinta penala nr. 346 din 16 noiembrie 2011 pronuntata de J. U. in dosar nr. 2396/330/2010, inculpata C. (M.) L. a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 6 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni. Totodata, inculpata SC CLK I. R. SRL U. (in prezent CLK I. RO SRL) a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 10.000 lei. S-a dispus obligarea, in solidar, a celor doua inculpate, la plata catre partea civila N. M. a sumei de 91.520 lei despagubiri civile, precum si a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, mentinandu-se sechestrul asigurator asupra imobilului situat in M. B., str. Sf. S. nr. 13, sector 2.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs inculpatele, admis prin decizia penala nr. 82/R din data de 05.06.2012 a T. I., prin care s-a dispus casarea sentintei si rejudecarea cauzei de catre instanta de fond. S-a retinut ca in mod nelegal a fost considerat cabinetul individual de insolventa desemnat in cauza din oficiu de catre instanta de fond ca reprezinta pe inculpata persoana juridica la judecarea cauzei pe fond, apararea in acest caz pentru termenul de judecata din data de 09.11.2011 fiind nu doar formala, ci si inexistenta.
Cauza a fost reinregsitrata pe rolul J. U. la data de 25.06.2012 sub dosar nr. 2396/330/2010*.
Urmare a rejudecarii, dupa casare, prin sentinta penala nr. 308 din 15 noiembrie 2012, J. U. a dispus : In baza art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" Cod procedura penala a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatei C. (M.) L. D., pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 261 din Legea nr. 53/2003 republicata si respectiv art. 262 din Legea nr. 53/2003 republicata, prin intervenirea prescriptiei.
In baza art. 261 din Legea nr. 53/2003 republicata cu aplicarea art. 531 al. 2 C. pen. si art. 711 al. 2 C. pen. a fost condamnata inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., in prezent S.C. CLK I. RO SRL, cu sediul in _., la pedeapsa amenzii in cuantum de 7.000 lei.
In baza art. 262 din Legea nr. 53/2003 republicata cu aplicarea art. 531 al. 2 C. pen. si art. 711 al. 2 C. pen. a fost condamna inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., in prezent S.C. CLK I. RO SRL la pedeapsa amenzii in cuantum de 9.000 lei.
In baza art. 401 al. 1 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite anterior, urmand ca in final inculpata persoana juridica sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv amenda penala in cuantum de 9.000 lei.
In baza art. 14 si art. 346 C. pr. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. de la 1864 s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila N. M. si, in consecinta, au fost oblige inculpatele, in solidar, la plata catre partea civila a sumei de 67.581 lei cu titlu de despagubiri materiale, precum si la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a mentinut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului situat in M. B., str. Sf. S. nr. .., sector 2, prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din data de 02.09.2008, in vederea acoperirii prejudiciului cauzat partii civile.
In baza art. 192 pct. 3 lit. b C. pr. pen. a fost obliga inculpata C. (M.) L. D. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 191 al. 1 C. pr. pen. a fost obliga inculpata S.C. CLK I. R. S.R.L. U., in prezent S.C. CLK I. RO SRL la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 4797 al. 5 C. pr. pen. dupa ramanerea definitiva a prezentei hotarari, se va comunica o copie de pe dispozitivul hotararii T. I. ca organ ce a autorizat infiintarea persoanei juridice; O. R. C. de pe langa T. I. ca organ ce a inregistrat persoana juridica si O. R. C. de pe langa T. B., in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
In argumentarea sentintei pronuntate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :
La data de 17 decembrie 2001 s-a incheiat contractul individual de munca, inregistrat la ITM, prin care partea vatamata, N. M. devine angajat al SC CLK I. R. SRL U. (in prezent SC CLK I. RO SRL), in functia de director economic, din data de 3 decembrie 2001, pe o durata nedeterminata, cu o retributie lunara de 2.000.000 ROL.
Valabilitatea contractului a fost constatata de T. I., prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007, definitiva si irevocabila, recunoscand partii vatamate functia de director economic, contrar apararii in sensul ca in cadrul societatii nu ar fi existat niciodata o asemenea functie.
Incepand cu 28 martie 2002, partea vatamata a fost numit si in functia de administrator al societatii inculpate, pentru ca ulterior, prin decizia nr. 17/3 martie 2003, inculpata persoana juridica sa dispuna concedierea lui N. M., conform art. 61 lit. "a" din Codul Muncii.
Aceasta decizie a fost contestata de catre partea vatamata, initial pronuntandu-se sentinta civila nr. 141/F/2003 a T. I., prin care s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere, inculpata persoana juridica fiind obligata sa-i plateasca partii vatamate drepturile salariale de la 1 ianuarie 2003 la zi, actualizate cu rata inflatiei, suma de 2.204.709 ROL, actualizata, reprezentand regularizare impozit si alte sume constand din compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat in anul 2002, avansul pentru luna octombrie 2002 si daune morale, precum si sa dispuna reintegrarea partii vatamate pe postul detinut anterior, desfacerii contractului de munca, respectiv cel de director economic.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs inculpata persoana juridica, dosarul fiind examinat timp de patru ani, de diferite instante, de la niveluri diferite, urmare a schimbarilor din legislatia romaneasca, in final fiind calificat drept litigiu de munca, dispunandu-se rejudecarea cauzei de catre T. I. - S. C. si L. de M..
Urmare a rejudecarii, prin sentinta civila nr. 587/F/31 mai 2007 a T. I., s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 17/2003, dispunandu-se reintegrarea partii vatamate in postul de director economic si obligarea societatii inculpate sa-i plateasca acestuia drepturile banesti de la 1 martie 2003 si pana la efectiva reintegrare, mai putin cele deja achitate.
Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 4414/2007 a C. A. B., iar la data de 25 iunie 2007 partea vatamata, N. M., a adresat o cerere societatii inculpate prin care solicita plata drepturilor salariale si reintegrarea la locul de munca, conform sentintei sus-mentionate.
Partea vatamata a trecut si la executarea silita, ocazie cu care s-a constituit dosarul de executare nr. 132/2007 la B. E. J. C. R., ocazie cu care s-a efectuat si o expertiza contabila, stabilindu-se ca suma datorata partii vatamate, cu titlu de drepturi salariale in perioada aprilie 2004 - iunie 2007, 29.577 lei.
La 13 octombrie 2007 societatea inculpata, prin avocat, a trimis partii vatamate N. M., o notificare instiintandu-l ca i-a pus la dispozitie suma de 2.314 lei, considerata ca i se cuvenea in baza sentintei civile nr. 586/F/2007 a T. I..
Prin aceeasi notificate, lui N. M. i se aduce la cunostinta faptul ca celelalte dispozitii ale respectivei hotarari nu mai pot fi puse in executare, intrucat societatea si-a inchis activitatea.
Obligatia de plata a drepturilor salariale restante precum si de reintegrare a partii vatamate in munca revenea administratorului societatii, C. (M.) L., numita in aceasta functie la 8 aprilie 2003, prin contractul nr. 124543 din 26 martie 2004, aceasta devenind si salariat al societatii pentru postul de administrator de societate comerciala.
Contractul de munca al inculpatei C. (M.) L. a incetat incepand cu data de 1 septembrie 2007, astfel ca, dupa aceasta data, nu se mai poate angaja, in mod obiectiv, raspunderea penala a inculpatei persoana fizica, in continuare, pentru aceleasi fapte, refuz de plata a salariilor restante datorate partii vatamate, N. M. si de reintegrare a acestuia la locul de munca, raspunderea incumband persoanei juridice SC CLK I. R. SRL Urziceni (in prezent SC CLK I. RO SRL).
Intrucat la data concedierii nelegale a partii vatamate postul de director economic exista, imprejurarea ca ulterior acest post a fost desfiintat nu este de natura a exonera de raspundere penala pe inculpate, practica statuand ca persoanele obligate sa execute o hotarare si care au procedat in asa fel incat hotararea sa nu mai poata fi executata tocmai pentru a putea invoca ulterior lipsa vinovatiei, nu se afla in situatia unui refuz justificat de executare.
Dupa cum nici imprejurarea diminuarii activitatii firmei, fapt ce nu ar mai justifica existenta postului de director economic, nu poate inlatura raspunderea penala a celor doua inculpate, acestea avand in continuare obligatia de a depune toate obligatiile in vederea executarii unei hotarari definitive si irevocabile.
Apararea inculpatelor in sensul ca s-ar fi lovit de refuzul partii vatamate in incercarea de executare a hotararii judecatoresti, nu poate fi primita, dat fiind actele de executare intocmite de catre executorii judecatoresti, din care rezulta indubitabil pasivitatea inculpatelor, chiar si dupa epuizarea tuturor formelor de contestatie (inclusiv a executarilor silite).
De asemenea, este de observat ca desi partea vatamata a solicitat societatii inculpate executarea sentintei civile nr. 586/F/2007, la 25 iunie 2007, suma de 12314 lei a fost consemnata pe numele lui N. M. abia la 7 octombrie 2008, ulterior formularii plangerilor penale, rezultand astfel ca cele doua inculpate se fac vinovate de savarsirea faptelor pentru care au fost trimise in judecata, acestea actionand cu forma de vinovatie a intentiei.
Sub aspectul laturii civile prima instanta a retinut ca partea vatamata, N. M., s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 91.520 lei, reprezentand despagubiri materiale si cu suma de 90.000 lei, daune morale, depunand in dovedirea pretentiilor raportul de expertiza extrajudiciara (expert B. E.), prin care se stabileste ca suma de 91.520 lei, reprezinta drepturile salariale actualizate, aferente perioadei iunie 2003 - decembrie 2011.
Prima instanta a avut in vedere concluziile acestei expertize, apreciind ca neintemeiata sustinerea inculpatelor cum ca in mod gresit s-ar fi luat ca baza de calcul nu salariul de 9000000 ROL, in loc de 2000000 lei, conform contractului de munca.
A apreciat instanta de fond ca prejudiciul este corect calculat, intrucat atat in 2003 cat si in anul 2007, partea civila a pornit executarea silita a societatii inculpate pentru plata salariilor restante, avand la baza doua expertize efectuate de doi experti diferiti, care stabileau intinderea titlului executoriu luand ca baza de calcul salariul de 9000000 ROL, de fiecare data contestatiile societatii inculpate fiind respinse, iar la revocarea din functie a partii vatamate, nu s-a emis nicio decizie de imputare, necesara daca salarizarea ar fi fost incorecta, societatea inculpata recunoscand practic salariul de 9000000 lei, cu care, de altfel, partea vatamata a si fost retribuita in lunile ianuarie 2003 si februarie 2003.
Cat priveste prejudiciul moral a apreciat ca este dificil sa cuantifici o suferinta psihica, totusi, suma de 15.000 lei reprezinta o reparatie echitabila si suficienta.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen, atat inculpatele C. L. D. si SC CLK I. R. SRL cat si partea civila N. M..
Recursul partilor civile nu este motivat, iar recursurile formulate de inculpatele C. L. D. si SC "CLK I. R." SRL sunt motivate pe larg.
Se critica sentinta recurata atat pe latura penala cat si pe latura civila in ceea ce o priveste pe inculpata SC "CLK I. R." SRL si doar pe latura civila referitor la inculpata C. L. D..
Se sustine, referitor la inculpata, SC "CLK I. R." (RO) SRL, ca infractiunile prevazute de art. 261 si 262 din Legea nr. 53/2003 nu exista, intrucat sunt lipsite de unul dintre elementele constitutive, respectiv, latura subiectiva (aspectul intentional), iar obligarea la plata pretentiilor civile este neintemeiata, absurda chiar, in conditiile in care partea vatamata, N. M., a refuzat, in cel mai categoric mod, sa se prezinte la sediul unitatii, dupa pronuntarea hotararii civile de obligare la reincadrare in munca si plata unor drepturi banesti necuantificate prin  hotarare.
Societatea inculpata nu a avut niciodata post de director economic, se arata in continuare in motivele de recurs, si nici fond de salarii pentru o asemenea functie, concedierea lui N. M. a avut loc doar din functia de administrator, deoarece societatea, prin reprezentantii sai italieni, nu cunostea ca N. M. si-a confectionat practic un contract de munca ca director si si-a stabilit singur un  salariu de 9000000 lei.
Cu toate acestea se sustine pentru recurenta inculpata persoana juridica, in conditiile existentei unei hotarari judecatoresti chiar si incorecta, s-a procedat de indata, la convocarea partii vatamate la sediu pentru aducerea ei la indeplinire, N. M. refuzand insa a se prezenta, convocarile ulterioare, scrise si telefonice, orale chiar, ramanand fara rezultat, ceea ce conduce la concluzia ca prin actiunile sale, partea vatamata a urmarit tocmai ca societatea sa nu-si poata aduce la indeplinire obligatiile stipulate in hotararea judecatoreasca, de unde lipsa laturii subiective a faptelor astfel cum sunt descrise de textele de lege, a intentiei deci de a nu respecta o hotarare judecatoreasca.
Cu privire la latura civila se mentioneaza ca suma datorata cu titlu de salarii restante nu poate fi calculata, decat pe baza unui salariu prevazut prin contract, de 2000000 lei lunar, fiind binecunoscut ca in legislatia muncii orice modificare a salariului nu poate avea loc decat printr-un act aditional, ceea ce nu s-a intamplat in realitate.
Asadar hotararea este nelegala sub aspectul stabilirii unui prejudiciu material, pe baza unui salariu lunar de 9000000 lei, pe baza unor state de plata intocmite de N. M. si depuse la I.T.M., fara stirea si aprobarea societatii, pe baza unei expertize extrajudiciare, cu consecinta aplicarii unui sechestru penal pana la concurenta unei sume de 29.000 lei, incorect stabilit, pe un imobil care la data respectiva valora circa 2.000.000 euro si producerii unui grav prejudiciu in dauna fostului administrator, C. L. D., constand din imposibilitatea instrainarii lui.
Se invoca expertiza extrajudiciara intocmita la cererea societatii inculpate, pe baza salariului real de 2.000.000 lei, prevazut in contract, rezultand suma de 12314 lei, cuprinzand inclusiv cheltuielile de judecata, consemnata la CEC pe numele si la dispozitia partii civile, ceea ce reprezinta, de fapt, achitarea intregii suma datorate, aspect ignorat atat de parchet, cat si de prima instanta de judecata.
Dupa cum atat organele de urmarire penala cat si instantele de judecata au ignorat reaua-credinta a partii vatamate, N. M., intentia acestuia de a obtine o suma cat mai mare de la societate, prin intarzierea hotararii civile, cu consecinta falimentarii societatii, a pierderii locurilor de munca a unui numar mare de muncitori.
Acelasi N. M., se sustine in motivele de recurs, a solicitat suma de 50.000 Euro pentru retragerea plangerii, iar cu ocazia judecarii in fond, inculpatei SC "CLK I. R. (RO)" SRL i s-a respins proba cu expertiza contabila, menita sa asigure un calcul corect al prejudiciului.
In opinia recurentei sentinta penala data de J. U. nu a abordat toate aspectele, ignorand cu desavarsire probele cauzei, in special actele din care rezulta ca, dupa concediere, N. M. a functionat cu contract de munca in functii de conducere la mai multe institutii si intreprinderi de la care a primit suma de bani, cu titlu de salarii, acesta putand constitui, de fapt, adevaratul motiv pentru care partea vatamata a refuzat reincadrarea pe post, in ciuda eforturilor repetate si sustinute ale societatii inculpate.
Recurenta sustine ca nu poate fi vorba nici de un prejudiciu moral, intrucat nu a existat nicio suferinta a partii vatamate, N. M., de pe urma sa,  atat daunele materiale cat si cele morale acordate de instanta de fond fiind practic drepturi necuvenite.
Se invoca, de asemenea, nemotivarea, in fapt si in drept, a sentintei recurate, incalcarea dreptului la un proces echitabil, inadvertenta dintre suma mentionata in considerente drept daune morale, 1500 lei si cea din dispozitiv 15.000 lei.
Se solicita, admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei fondului, rejudecarea si achitarea societatii in conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. "d" Cod procedura penala, iar in subsidiar in temeiul art. 10 lit. "b1" Cod procedura penala, iar sub aspectul laturii civile, respingerea actiunii privind acordarea de drepturi salariale si daune morale, prejudiciul in cuantum de 12314 lei, fiind deja achitat.
In drept, cererea de recurs este intemeiata pe dispozitiile art. 3859 pct. 17 si 18 Cod procedura penala, precum si dispozitiile art. 1 si 6 din CEDO.
Prin recursul declarat de inculpata persoana fizica, C. L. D. se solicita admiterea caii de atac, modificarea sentintei si, rejudecand; respingerea pretentiilor partii civile indreptate atat impotriva societatii cat si impotriva inculpatei recurente; ridicarea de indata a sechestrului penal aplicat pe imobilul proprietatea lui C. L. D..
Motivele acestui recurs sunt in principiu aceleasi cu cele ce privesc recursul declarat de C. L. D., se sustin aceleasi critici : concedierea partii vatamate N. M. s-a dispus exclusiv din postul de administrator; nemotivarea in fapt si in drept a sentintei recurate; interventia procurorului de caz pentru a-i achita partii vatamate o suma de 50.000 euro in schimbul retragerii plangerii, in conditiile in care suma stabilita in favoarea acestuia luand in calcul un salariu oricum nereal, de 9.000.000 lei/lunar, era de numai 29.000 lei; refuzul partii vatamate de a se prezenta la societate pentru negocieri in vederea punerii in executare a sentintei civile; inexistenta unui post de director economic si incheierea in mod fraudulos a unui contract, in acest sens, de catre insusi N. M.; achitarea sumei de 12.314 lei coincide cu plata intregii sume datorate partii vatamate, cu titlul de drepturi salariale restante; lipsa oricarui prejudiciu moral; incalcarea dreptului la un proces echitabil; nejustificata respingere a probei cu expertiza contabila, sustinuta si de R. P. U. care si-a insusit calculul facut de partea vatamata, pe baza propriei expertize extrajudiciare, dand dovada de partinire; recurenta aratand, totodata ca, in situatia in care i s-a retinut vinovatia doar pana la 1 septembrie 2007 nu exista nici un temei pentru care sa fie obligata sa achite contravaloarea despagubirilor in solidar cu inculpata persoana juridica si dupa aceasta data, pana in anul 2011.
In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art. 3859 si urm. Cod procedura penala, pe dispozitiile art. 261 si art. 262 din Legea nr. 53/2003, republicata.
Tribunalul, examinand sentinta atacata cu recurs, actele dosarului, criticile formulate precum si din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, constata ca recursurile declarate de cele 2 inculpate sunt fondate sub aspectul laturii civile, urmand a fi admise pentru urmatoarele consideratiuni :
Instanta de prim-grad a stabilit o situatie de fapt corecta in ceea ce priveste latura penala, in sensul unei juste retineri a vinovatiei celor doua inculpate sub aspectul comiterii infractiunilor prevazute de art. 261 si de art. 262 din Legea nr. 53/2003.
Argumentatia instante de fond, in acest sens este ampla si pertinenta, raspunzand tuturor criticilor din aparare reluate cu ocazia judecarii recursurilor.
Corecta este de asemenea, retinerea incidentei dispozitiilor art. 122 alin. 1 lit. "e" Cod penal si a dispozitiilor art. 124 Cod penal privind intervenirea prescriptiei raspunderii penale, pentru infractiunile comise de inculpata C. (M.) L., precum si individualizarea sanctiunilor aplicate inculpatei societate comerciala, intr-un cuantum orientat spre minimul special prevazut de lege.
Criticile recurentilor, sub acest aspect, sunt nefondate, din probele cauzei rezultand, indubitabil, ca societatea inculpata, SC "CLK I. R." SRL (in prezent SC "CLK I. RO" SRL si persoana fizica C. (M.) L. D., nu s-au conformat dispozitiilor art. 261 si art. 262 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003, in sensul ca nu au procedat la executarea sentintei civile nr. 586/F/2007 in termen de 15 zile de la data cerii de executare adresata de N. M., in calitate de creditor, privind plata drepturilor salariale si nici nu au procedat la reintegrarea in munca a acestuia pe postul detinut anterior.
Chiar daca, s-ar considera intemeiata apararea inculpatelor privind achitarea intregii sume de bani reprezentand drepturi salariale restante, de 12.314 lei, este de observat ca aceasta suma a fost platita la 13 octombrie 2007, deci cu mult peste termenul de 15 zile prevazut de lege, fata de momentul in care N. M. s-a adresat cu cerere societatii angajatoare si anume 25 iunie 2007.
Nici apararile privind efortul societatii inculpate de a proceda la reangajarea partii vatamate si refuzul acestuia din urma nu pot fi primite, dovada in contra acestor sustineri fiind cererile de executare silita formulate de partea civila si dosarele de executare intocmite in  acest sens.
Despre inexistenta unui post de director economic in cadrul SC CLK I. R. SRL, nu poate fi vorba in conditiile existentei contractului individual de munca inregistrat la I.T.M. Ialomita sub nr. 88572 din 17 decembrie 2001, semnat de C. A. in calitate de prepus al angajatorului si purtand aceasta mentiune.
Criticile din aparare referitoare la faptul ca reprezentantii SC CLK I. R. (RO) SRL nu ar fi avut cunostinta despre infiintarea postului de director economic nu sunt sustinute de probele dosarului.
Sentinta este criticabila sub aspectul laturii civile dintr-un motiv pe care Tribunalul l-a analizat din oficiu.
Astfel partea vatamata, N. M. s-a constituit parte civila in cauza, solicitand atat despagubiri materiale, salarii restante cat si daune morale.
Ori este de observat ca prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007, definitiva si irevocabila, se recunosc drepturile banesti constand din salariile cuvenite, actualizate cu indicele de inflatie, la data platii, incepand cu 31 martie 2004, pana la efectiva reintegrare.
Altfel spus, cu privire la desdaunarile materiale solicitate (salarii restante), partea civila N. M. dispune deja de un titlu executoriu.
Pronuntarea unei noi hotarari, prin care s-ar constata o suma globala, pentru intreaga valoare a salariilor restante datorate de SC CLK I. R. SRL, fostului salariat N. M., cuantificarea practic a ceea ce s-a dispus prin sentinta civila nr. 586/F/31 mai 2007 a T. I., ar insemna emiterea unui nou titlu executoriu pentru aceeasi creanta.
Asadar, in conditiile in care, pentru suma solicitata cu titlu de daune materiale partea civila dispune de o hotarare judecatoreasca, definitiva si irevocabila, cererea sa de pretentii formulata in cadrul procesului penal trebuia respinsa, partea civila avand deja posibilitatea sa-si recupereze drepturile banesti cuvenite prin executarea silita a sentintei civile nr. 586/F/2007.
Aspecte precum cuantumul global al sumei cuvenite, eventuala prescriptie a dreptului la actiune, orice alte probleme legate de cuantificarea sumei se pot lamuri doar pe calea executarii silite a sentintei civile mentionate.
Ceea ce sanctioneaza dispozitiile art. 261 din Legea nr. 53/2003 este neexecutarea obligatiei de plata a salariilor restante intr-un anumit termen, nicidecum nu confera posibilitatea obtinerii unui nou titlu executoriu.
Cat priveste daunele morale solicitate de aceeasi parte civila, N. M., acordarea lor nu se justifica, in opinia Tribunalului, atata timp cat nu s-a probat existenta unui disconfort in viata personala, dupa concedierea de la SC "CLK I. R." SRL, partea civila, N. M., continuand sa-si desfasoare atat viata sociala cat si profesionala in conditii normale.
In cazul de fata dauna morala ar fi trebuit acordata pentru eventualele sale repercutari patrimoniale, aspect nedovedit in cauza.
Pentru considerentele expuse si fata de dispozitiile art. 38515 pct. 2 lit. "d" Cod procedura penala recursurile au fost admise, iar sentinta civila nr. 308/15 noiembrie 2012 a J. U. casata cat priveste latura civila si rejudecand s-a respins actiunea civila formulata de partea civila, N. M., privind obligarea inculpatelor, in solidar, la plata de despagubiri materiale si de daune morale.
Potrivit art. 163 Cod procedura penala masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal si constau in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile in vederea repararii pagubei produse prin infractiune.
In situatia data, in lipsa unei pagube nu se mai impune mentinerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat in M. B., str. Sf. S., nr. .., sector .., prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 2 septembrie 2008, se va dispune ridicarea lui si instiintarea corespunzatoare a O. de C. si P. I. sector 3 B..