Litigii de Munca - prestatii periodice acordare in urma unui accident de munca

     Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr. 4027/99/2009 la data de 23.06.2009 reclamantele M E si M O S, in contradictoriu cu parata S.C. "x" S.A., au solicitat obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, 100.000 euro, la cursul BNR de la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale, la plata unei prestatii lunare in echivalent lei a sumei de 250 euro pe perioada studiilor, dar nu mai mult de implinirea varstei de 26 ani pentru M O S precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare s-a aratat faptul ca defunctul M C a fost angajat al paratei pe functia de sudor incepand cu data de 06.06.2007 si pana la 05.12.2008 cand i-a incetat contractul conform art. 56 lit.a C.M. La data de 24.03.2008 partile au incheiat conventia nr. 9/440 avand ca obiect activitatea de lucrari montaj la Fabrica de Ciment din Republica Letona, pentru care i se achita lunar o indemnizatie neta de 1000 euro. Decesul lui M C a intervenit in urma unui accident de munca, cauza acestuia fiind organizarea insuficienta a locului de munca, faptul ca nu au fost eliminate cauzele de risc mediu (accesul si lucrul accidentatului intr-o zona periculoasa) - conform Declaratiei nr. 01/1300072009 a Comisiei de Cercetare a accidentului la locul de munca. Concluzia a fost ca parata este responsabila de incalcarile regulamentului de securitate a muncii precum si a altor acte normative. In urma autopsiei efectuate cadavrului nu s-au constatat urme de alcool, medicamente sau substante psihotrope in sangele lui M C si nici incalcari ale acestuia ale regulamentului de securitate a muncii.
Daunele materiale constau in cheltuielile de inmormantare efectuate conform obiceiului (inclusiv praznicele traditionale: la 9 zile, la 40 zile si la 6 luni). Arata reclamantele faptul ca nu au primit nici un ajutor de la parata, ci doar de la colegii defunctului.
Daunele morale au fost solicitate drept urmare a suferintei prin care au trecut reclamantele, pierderea tatalui, respectiv sotului fiind ireparabila.
In ceea ce priveste prestatia lunara se arata faptul ca fiica acestuia este eleva in clasa a XII-a, are 19 ani, cheltuielile cu cresterea si educarea acesteia trebuind a fi suportate si de catre angajator corespunzator cotei de 1/4 din media veniturilor pe ultimele 6 luni pe care le realiza  M C.
In dovedirea actiunii se solicita proba cu acte, martori.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 269, 281, 282 si 286 C.M. S-au anexat o serie de acte in copie xerox (filele 10-32).
La primul termen parata a depus intampinare prin care a invocat o serie de exceptii (necompetenta materiala si functionala, netimbrare) ce au fost respinse de catre instanta. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata pentru urmatoarele motive: parata a fost alaturi de reclamante, acordandu-le suma de 3730 lei (1550+1650) platiti din fonduri proprii si din fonduri destinate CAS, cu titlu de ajutor de deces si ajutor de inmormantare; pe langa acest ajutor au beneficiat si de ajutorul colegilor autorului reclamantelor. De asemenea acestea au mai beneficiat si de o despagubire de 14.174.82 lei (3300 euro) achitate de O (in baza asigurarii de accidente). Tot in sprijinul reclamantelor li s-a pus la dispozitie o unitate locativa in cadrul unui camin propriu incepand cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispus scutirea de chirie si subventionarea utilitatilor de catre parata (aprox. 500 lei lunar). In consecinta, arata parata, daunele materiale au fost acoperite. In privinta daunelor morale se arata faptul ca si acestea au fost acoperite de despagubirile primite in baza politei de asigurare. Se mai arata faptul ca instanta trebuie sa aiba in vedere criterii de apreciere ce trebuie sa decurga direct din situatia concreta a persoanelor ce solicita daunele si nu doar o prezumtie a efectelor negative asupra psihicului persoanelor apropiate. Daunele morale nu trebuie deturnate de la scopul pe care l-a dat legiuitorul; ele nu trebuie transformate intr-o metoda de imbogatire rapida. In ceea ce priveste prestatia lunara se arata faptul ca diurna nu reprezinta un venit, ci este o suma platita angajatului in scopul acoperirii cheltuielilor de deplasare in interes de serviciu (este inscrisa in contabilitatea angajatorului ca si cheltuiala deductibila, nu salariu). Mai mult, legislatia nu prevede posibilitatea acordarii unor daune in prestatie succesiva, reclamanta putand solicita doar o suma globala. Reclamanta nu a facut dovada faptului ca urmeaza o forma de invatamant.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 115 C.pr.civ., art. 998-999 C.civil.
In dovedire s-a solicitat proba cu acte, cu interogatoriul reclamantelor precum si orice alte probe necesare. S-au anexat o serie de acte in copie xerox (filele 38-72).
La 14.10.2009 instanta a incuviintat reclamantelor proba cu acte si cu 2 martori, probe administrate in cauza; parata nu s-a prezentat in instanta pentru a formula probe.
Reclamantele au mai depus o serie de precizari la ultimul termen.
     La ultimul termen parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active si pasive a paratei. Instanta, in analizarea acestor exceptii, va avea in vedere faptul ca in cauza nu se poate vorbi de calitatea procesuala activa a paratei (doar reclamantele au calitate procesuala activa intrucat aceasta presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat), faptul ca instanta s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor la 30.09.2009. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata si cel ce este subiect pasiv  in raportul dedus judecatii. Calitatea procesuala pasiva apartine celui fata de care se poate realiza interesul reclamantului, in cazul nostru al paratei, societatea la care a fost angajat M C, si care si-a asumat anumite obligatii prin incheierea Conventiei nr. 9/440 din 24.03.2008; nerespectarea acestor obligatii a dus la producerea accidentului de munca, respectiv a prejudiciului solicitat de reclamante prin formularea prezentei actiuni. Pentru aceste motive instanta va respinge cele doua exceptii invocate de catre parata prin precizarile depuse.
     Fata de actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
M C a decedat la data de 05.12.2008 (conform certificatului de deces depus, in copie, la fila 60), de pe urma sa ramanand in calitate de mostenitoare reclamantele: fiica si sotie (conform certificatului de mostenitor si actelor de stare civila depuse la dosar la filele 27,28 si 32). M C a fost angajatul paratei, conform contractului de munca nr. 132/07.06.2007, avand functia de sudor si un salariu de baza de 656 lei. La 24.03.2008 partile au incheiat conventia nr. 9/440 conform careia M C urma sa lucreze timp de 10 luni la Fabrica de Ciment Cemex - Broceni. Pe aceasta perioada de timp M C primea o indemnizatie de 1000 euro lunar reprezentand salariu net de 500 lei lunar (echivalentul a 135 euro), diurna neta la santier de 865 euro lunar (28 euro pe zi). Prin aceasta conventie parata s-a obligat si la incheierea unei politie de asigurare pentru accidente de munca si medicala, pe perioada detasarii, polita depusa la dosar (fila 44) in copie.
Asa cum reiese din  Declaratia nr. 01/1300072009 a Comisiei de Cercetare a accidentului la locul de munca (filele 10-14) M C a decedat in timpul serviciului  in urma lovirii cu un obiect in cadere. Se retine, la punctul 14, faptul ca parata se face responsabila de incalcarea clauzei 2 din partea 1 a art.4 Lg. securitatii muncii, a regulamentului de securitate a muncii si a altor acte normative ce au determinat producerea accidentului in urma caruia M C a decedat. Se mai retine, la pct. 13 al.2 si pct. 14.4 faptul ca M C utiliza, la momentul producerii accidentului, mijloace de protectie individuala (casca de protectie, vesta reflectorizanta, bocanci de lucru, mijloace de protectie a ochilor si manusi de lucru) precum si faptul ca nu consumase alcool, medicamente sau substante psihotrope.
> In ceea ce priveste daunele materiale:
Instanta retine faptul ca, in baza politei de asigurare seria  nr.  reclamantele au primit suma de 14.174.82 lei reprezentand despagubire integral cuvenita ca urmare a evenimentului produs la 5.12.2008; M E a declarat ca nu mai are nici o pretentie in legatura cu paguba respectiva. Mai retine instanta faptul ca reclamantele au mai primit un ajutor financiar din partea colegilor defunctului (aspect necontestat de catre reclamante), din partea vecinilor (asa cum reiese din declaratia martorului N, de la societatea parata: din fondurile unitatii suma de 1650 lei, din fondurile CAS suma de 1550 lei, punerea la dispozitie o unei unitati locative in cadrul unui camin propriu incepand cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispus scutirea de chirie si subventionarea utilitatilor de catre parata (aprox. 500 lei lunar, in total 3714 lei conform adresei emise de parata cu nr. 2577/09.07.2009).
     Conform art.4 din Lg. nr. 346 din 5 iunie 2002 republicata privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale: "(1) Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale raspunderea civila a persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in prezenta lege si pentru care s-a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator.(2) In situatia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, in mod subsidiar si complementar, intra in functiune raspunderea civila, potrivit dreptului comun." Iar conform art. 45." (1) In cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale, beneficiaza de despagubire in caz de deces o singura persoana, care poate fi, ...sau, in lipsa acesteia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.(2) Cuantumul despagubirii in caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de Institutul National de Statistica."
Avand in vedere faptul ca parata si-a indeplinit obligatia prevazuta de art. 175 C.M., faptul ca prejudiciul material suferit de reclamante a fost reparat prin plata unei despagubiri de 14.174.82 lei (3300 euro) achitate de O (M E declarand ca nu mai are nici o pretentie in legatura cu paguba respectiva), prin ajutorul financiar din partea colegilor defunctului si al vecinilor, prin suma achitata de  societatea parata (din fondurile unitatii suma de 1650 lei, din fondurile CAS suma de 1550 lei), prin punerea la dispozitie o unei unitati locative in cadrul unui camin propriu incepand cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispus scutirea de chirie si subventionarea utilitatilor de catre parata (aprox. 500 lei lunar, in total 3714 lei conform adresei emise de parata cu nr. 2577/09.07.2009) precum si prin angajarea reclamantei (sotia defunctului) la societatea parata, instanta retine faptul ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile prevazute de art. 998.999 C.Civil datorita faptului ca prejudiciul a fost reparat, motiv pentru care va respinge acest capat de cerere (T.Suprem, col.civ., decizia nr.212/02.02.1956). Suma solicitata cu titlu de daune materiale - pentru acoperirea cheltuielilor de inmormantare - a putut fi acoperita prin sumele primite de reclamante.
> In ceea ce priveste daunele morale:
Instanta retine faptul ca au fost solicitate raportat la suferinta prin care au trecut reclamantele, pierderea tatalui, respectiv sotului fiind ireparabila.
Conform art. 269 C.M. "Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul."
Dispozitiile art. 998 si 999 C.Civil nu fac distinctie dupa cum prejudiciul este moral sau material, astfel incat ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale baneasca, in aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere. Suprimarea vietii celui apropiat este un caz semnificativ de acordare a daunelor morale
     In cauza de fata instanta retine faptul ca reclamantele, prin probele administrate, au facut dovada prejudiciului moral suferit; astfel din declaratiile de martori rezulta faptul ca reclamantele au trecut prin puternice stari de depresie. Suferinta psihica se afla in strans raport de cauzalitate cu accidentul de munca in urma caruia a decedat M C, fiind astfel intrunite conditiile prevazute de lege.  Daunele morale nu sunt acoperite prin despagubirea acordata in baza politei de asigurare ce priveste doar daunele materiale.
           Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de retinut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. Stabilirea cuantumului acestora include o doza de aproximare avandu-se in vedere consecintele negative suferite de reclamante pe plan psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii este necesar ca cel ce pretinde daunele sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie, au fost lezate prin suferinta produsa, si, pe cale de consecinta, sa se poata proceda la o evaluare a despagubirilor ce urmeaza sa compenseze prejudiciul. In privinta daunelor morale - a retinut ICCJ in decizia 4505/3.07.2008 a sectiei civile si de proprietate intelectuala - nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, care sa compenseze prejudiciul moral cauzat, fara ca prin aceasta sa se incerce o reparare cu mult peste vatamarea produsa, determinand o imbogatire fara justa cauza in persoana reclamantului. Totodata, in cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs victimei (in cauza de fata mostenitorilor defunctei) - S.C.J., Completul de 9 judecatori, decizia nr.89 din 9 iunie 2003.
Fata de toate aceste aspecte, instanta va admite cererea de acordare a daunelor morale de catre parata doar pentru suma de 25.000 euro cu atat mai mult cu cat suferinta in urma decesului unei persoane apropiate nu poate fi acoperita prin acordarea unei sume de bani(chiar reclamantele au aratat, in motivarea cererii, faptul ca pierderea suferita este ireparabila). Instanta a avut in vedere si practica CEDO raportat la art. 41 din Conventie.
> In ceea ce priveste prestatia lunara in favoarea reclamantei M O S
     Instanta retine faptul ca, la dosar, exista dovada faptului ca aceasta urmeaza o forma de invatamant. (fila 26 si 92). Instanta are in vedere, in solutionarea acestui capat de cerere, sumele de bani pe care defunctul le afecta pentru intretinerea si pregatirea profesionala a reclamantei. Astfel, persoana care, potrivit Codului Familiei (art.86-96), primea efectiv intretinere de la defunct este indreptatita sa obtina despagubiri de la autorul faptei. Instanta in ceea ce priveste cota va avea in vedere dispozitiile art. 94 C.familiei (1/4 din veniturile realizate de defunct). Faptul ca reclamanta este majora, in continuarea studiilor o indreptateste la primirea acestei prestatii lunare intrucat incapacitatea de a munca este considerata ca exista, nu doar in cazurile in care ea se datoreaza unor cauze fiziologice, ci si a unor cauze de ordin social, cum este cazul copilului major aflat in continuarea studiilor (conform art. 86 alin. 2 din Codul familiei dreptul la intretinere il are numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci.).
      Avand in vedere situatia speciala a reclamantei, instanta apreciaza ca aceasta, daca ar fi constransa sa-si asigure singura, prin munca, veniturile necesare intretinerii, timpul dedicat pregatirii pentru examene ar fi cu mult diminuat, ceea ce ar avea consecinte negative asupra formarii sale profesionale.
     Ca urmare, instanta apreciaza ca reclamanta, se afla in stare de nevoie, determinata de continuarea studiilor.
     Pe de alta parte, in ceea ce priveste varsta pana la care reclamanta este indreptatita sa primeasca pensia de intretinere, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000, care prevad dreptul copilului la "pensia de urmas pana la varsta de 16 ani, iar daca isi continua studiile, pana la terminarea acestora fara a depasi varsta de 26 de ani". De asemenea, se va raporta si la prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, conform carora "la cererea tanarului (...) daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia sociala se acorda, in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani."
     Astfel, pentru identitate de ratiune si in temeiul principiului egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constitutie, instanta apreciaza  ca nu exista nici un motiv pentru care copilul major ai carui parinti sunt in viata ar trebui sa se afle intr-o situatie inferioara  in raport cu cea a copilului major ai carui parinti au decedat sau care este lipsit temporar sau definitiv de protectia parintilor sai.
     Ca urmare, data pana la care reclamanta este indreptatit sa primeasca prestatia lunara este cea a terminarii studiilor, fara a putea depasi varsta ce 26 de ani.
In ceea ce priveste veniturile realizate de defunct instanta va avea in vedere veniturile din cartea de munca si nu din conventia la care fac trimitere reclamantele pentru urmatoarele motive: conventia a fost incheiata pe o perioada de 10 luni, neavand caracter permanent iar in suma prevazuta in conventie este trecuta diurna ce nu poate fi avuta in calcul la stabilirea prestatiei. Diurna reprezinta indemnizatia zilnica in valuta in vederea acoperirii cheltuielilor de hrana, a celor marunte uzuale, precum si a costului transportului in interiorul localitatii in care isi desfasoara activitatea persoana respectiva.
Fata de cele mentionate, instanta va admite in parte actiunea reclamantelor si va obliga parata sa achite reclamantelor suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale, sa achite reclamantei M O S o prestatie in cuantum de 164 lei lunar, pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani, Va respinge cererea reclamantelor de obligare a paratei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.