Decizie de revocare din functia de director de ingrijiri in cadrul unei unitati spitalicesti. Act administrativ. Necesitatea motivarii deciziei, ca si conditie de legalitate a actului administrativ

    
      Prin sentinta nr. 393/CA/22.04.2010 a Tribunalului Iasi a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul C.I. in contradictoriu cu paratul SC CF I , a fost anulata decizia nr. 137/31.08.2009 emisa de parat , s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamant a drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a acestei decizii pentru perioada 1.09.2009-16.02.2010 , sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii drepturilor si pana la plata efectiva .
      A fost respins capatul de cerere formulat de reclamant privind obligarea paratului la reintegrarea in functia detinuta anterior emiterii deciziei nr. 137/2009 si plata in continuare a drepturilor aferente acestei functii , precum si capatul de cerere referitor la plata daunelor morale.
      Pentru a se pronunta astfel , instanta a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul de administrare nr. 5/15.05.2008 ce are ca obiect  organizarea si conducerea activitatii de ingrijire a SC CF I, pe baza obiectivelor si atributiilor cuprinse in contract , in scopul furnizarii de servicii medicale si alte servicii, pe baza principiilor privind echitatea, necesitatea, eficacitatea, calitatea si eficienta, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Acest contract a fost incheiat de reclamant in calitate de director de ingrijiri.
La data de 31.08.2009 a fost emisa de parat decizia nr. 137, prin care  incepand cu data de 01.09.2009 a fost revocat reclamantul din functia de director  ingrijiri .
In preambulul acestui act s-au invocat prevederile art. 182, lit. e din Legea nr. 95/2006 cu completarile si modificarile ulterioare  si  punctul IX litera b din Contractul de administrare nr. 5/15.05.2008 - neindeplinirea  sarcinilor conform contractului de administrare.
Instanta a retinut ca actul atacat, fiind un act administrativ, este supus principiului motivarii.
Acest principiu este consacrat de art. 17 pct. 2 din Recomandarea (2007) a Comitetului de Ministri al Statelor Membre referitoare la o buna administratie, conform caruia  "actele individuale trebuie sa fie motivate adecvat cu indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care a fost adoptat, cel putin in situatiile in care acestea afecteaza drepturi individuale" si de Principiul IV din rezolutia (77) 31 a Comitetului de Ministri al Statelor Membre privind protectia individului in raport cu actele administratiei, conform caruia  "atunci cand un act este de natura a aduce atingere drepturilor, libertatilor sau intereselor individuale, persoana interesata este informata cu privire la motivele care au stat la baza emiterii actului. Acest lucru se face fie prin indicarea motivelor in cuprinsul actului, fie, la cererea persoanei interesate, prin comunicare in scris intr-un termen rezonabil".
Instanta a mai retinut ca motivarea actului ar trebui sa se regaseasca in cuprinsul sau si sa cuprinda considerentele de drept si de fapt care sa faca posibila analiza legalitatii si oportunitatii sale.
Aceasta cerinta a motivarii nu a fost indeplinita in cauza.
Astfel, actul atacat a mentionat generic motivul revocarii reclamantului, respectiv  neindeplinirea sarcinilor conform contractului de administrare,  fara a indica in concret care  au fost atributiile  si sarcinile nerespectate de reclamant,  momentul si modalitatea de incalcare a acestora, precum si probele in baza carora s-a ajuns la concluzia ca se justifica revocarea sa din functie.
De asemenea,  nu au fost evidentiate elemente de fapt privind existenta unor motive imputabile reclamantului sau a culpei grave ca urmare a neindeplinirii atributiilor functionale, dupa cum expres se prevede la art. IX lit. b din contractul de management.
Mai mult, nu s-a indicat in actul atacat termenul de contestare  si instanta competenta.
Toate omisiunile mentionate atrag anularea actului, deoarece vizeaza aspecte esentiale ce au ca scop asigurarea desfasurarii relatiilor dintre parti  in conditii de legalitate, dar si apararea drepturilor si intereselor legitime ale reclamantului.
      De altfel , reclamantul nu si-a putut formula apararile  necesare, deoarece nu i s-a solicitat un punct de vedere de catre parat anterior emiterii actului.
In cauza paratul a depus nota de constatare nr. 6932/28.08.2009 emisa de managerul Spitalului ,  insa aceasta  nota nu a fost adusa la cunostinta reclamantului inainte de a fi emisa decizia de revocare.
Aceasta nota este intocmita tot de persoana care a emis decizia de revocare si contine referiri cu caracter general,  pentru obligatii  neindeplinite in perioada 15.05.2008 - 20.08.2009, fara a fi individualizate ca moment, continut si fara a se  mentiona dovezile din care reies aspectele respective.
Instanta a mai retinut ca  intocmirea notei nr. 6932/28.08.2009 nu exonereaza paratul de obligatia de a indica in actul de revocare motivele de fapt si de drept,  de a descrie faptele imputate, de a mentiona calea de atac si instanta competenta, pentru motivele deja expuse.
S-a mai constatat ca paratul a invocat raportul comunicat cu adresa nr. 748/13.03.2010, emis de MTI,  urmare a controlului efectuat in perioada 25 - 29 ianuarie 2010, insa acest raport nu poate fi luat in considerare, deoarece nu a facut parte din  documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 137/2009, fiind intocmit ulterior.
Pentru aceste motive, constatand  intemeiata actiunea de fata, instanta o va admite in parte , va fi anulata decizia nr. 137/31.08.2009, va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului drepturile salariale cuvenite de la 1.09.2009 si pana la data de 16.02.2010, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii drepturilor si pana la plata efectiva.
S-a mai avut in vedere faptul ca la data de 16.02.2010 a fost emis Ordinul nr. 129 al MTI, in care nu se mai regaseste functia de director de ingrijiri in  organigrama paratului.
      Din acest considerent va fi respins capatul de cerere referitor la  reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior si plata in continuare a drepturilor salariale cuvenite acestei functii.
Va fi respinsa cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, avand in vedere ca reclamantul nu a invocat si dovedit existenta unor consecinte negative,  urmare a deciziei atacate, de natura a-i crea un sentiment de inferioritate si de a-i afecta prestigiul la locul de munca, instanta constatand ca  anularea deciziei de revocare este  suficienta pentru repararea  suferintelor psihice  inerente emiterii acestui act.