Daune morale. Inhumarea unei persoane decedate in conditii suspecte de catre Primarie intr-un loc rezervat persoanelor fara apartinatori legali ca urmare a absentei verificarilor de catre IPJ la domiciliul cunoscut al defunctei respectiv a comunicari...

Daune morale. Inhumarea unei persoane decedate in conditii suspecte de catre Primarie intr-un loc rezervat persoanelor fara apartinatori legali ca urmare a absentei verificarilor de catre IPJ la domiciliul cunoscut al defunctei respectiv a comunicarii catre IML de date nereale privind lipsa apartinatorilor legali.

Prin sentinta civila nr. 2348/16.02.2010 Judecatoria Iasi a hotarat urmatoarele:
"Respinge exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor invocate de acestia.
Admite actiunea, asa cum a fost precizata, formulata de reclamantele M. C. L. si G. D. E., prin curator M. L., ambele domiciliate in Iasi. str. S., nr. 16, jud. Iasi, in contradictoriu cu paratii Inspectoratul de Politie Judetean Iasi, cu sediul in Iasi, str. M. Costachescu , nr. 6, jud. Iasi si Ministerul Administratiei si Internelor cu sediul in Piata Revolutiei nr.1 A, sect. 1, Bucuresti.
Obliga paratii sa plateasca in solidar fiecarei reclamante cate 50.000 de lei daune morale.
Obliga paratii sa plateasca in solidar reclamantelor suma de 4000 lei cheltuieli de judecata.
Obliga paratii sa plateasca Statului Roman suma de 4504,4 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar pentru care s-a admis ajutor public judiciar reclamantelor."
Pentru a hotari in acest sens prima instanta a avut in vedere ca:
"Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 30.05.2008 sub numarul de dosar 10654/245/2008 reclamanta M. L. si G. D. E. a solicitat in contradictoriu cu paratii MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR - POLITIA MUNICIPIULUI IASI, MUNICIPIUL IASI - CONSILIUL LOCAL IASI, PRIMARIA IASI - PRIN PRIMAR si MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA IASI, obligarea acestora la plata sumei de 50 000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.
S-au solicitat cheltuieli de judecata.
In fapt motiveaza reclamantele sa sunt mama, respectiv fiica minora in varsta de 10 ani, ale numitei G. G., care la data de 21 decembrie 2007 a murit in Iasi in conditii neelucidate. Sustin reclamantele ca aceasta fusese casatorita, insa divortase de 2 ani, locuind impreuna cu ele in Iasi, pe strada Scaricica nr.16, adresa care figura si pe actul de identitate a acesteia, ca din cauza dezamagirii provocate de divort si din cauza lipsei banilor a hotarat sa plece in strainatate si deoarece a lipsit de la domiciliu mai mult timp, reclamanta M. L. a sesizat Politia. Cu aceasta ocazie a aflat ca la data de 21.12.2007 un barbat a reclamat decesul numitei G. G., ca decesul a fost constatat la I.M.L. Iasi, unde aceasta a fost tinuta timp de 40 de zile, pentru identificarea unor posibile apartinatori, si ca Politia Iasi, Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi si serviciile de specialitate ale Primariei au dat dovada de superficialitate si neglijenta in activitatea de identificare a rudelor acesteia, ajungandu-se la data de 01.02.2008 G. G. sa fie inmormantata intr-un cimitir din Iasi, pe cheltuiala Primariei si intr-un loc destinat persoanelor necunoscute.
Se sustine ca astfel defuncta a fost lipsita de efectuarea datinilor crestinesti si totodata reclamantele nu au certitudinea ca identificarea acesteia a fost corecta sau care sunt cauzele reale ale decesului.
Nu a fost indicat temeiul in drept al cererii.
Actiunea a fost insotita de inscrisuri.
Reclamantele au fost scutite de plata taxei de timbru aferente cererii.
Prin sentinta civila nr.3031 din 26.02.2009 a Judecatoriei Iasi, a fost admisa cererea reclamantelor in contradictoriu cu paratii MIRA si IPJ Iasi, dispunandu-se obligarea acestora la plata catre reclamante a cate 500000 de lei daune morale, a fost admisa exceptia lispei capacitatii de folosinta a Primariei Iasi, au fost respinse exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a IPJ Iasi si lipsa capacitatii de folosinta a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
Prin decizia civila nr. 1606 din 29.06.2009 a Tribunalului Iasi, a fost admis recursul formulat de IPJ Iasi si Ministerul Public , iar cauza a fost trimisa spre rejudecare. S-a retinut ca se impune ca instanta de fond sa stabileasca in mod clar cadrul procesual in vederea pronuntarii unei hotarari care sa asigure exercitarea legala a drepturilor procesuale a partilor implicate.
Reclamantele M. L. si G. D. E. prin curator au precizat , urmare deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, ca inteleg sa se judece in contradictoriu numai cu Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si Ministerul Administratiei si Internelor Bucuresti, solicitand obligarea in solidar a acestora a sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, cate 50000 lei pentru fiecare reclamanta, suma justificata de incalcarea cu neglijenta , nerespectarea grava a atributiilor de serviciu a lucratorilor de politie care in luna decembrie 2007 si anul 2008 au intocmit indolent acte fictive cu privire la pretinse verificari ale domiciliului numitei G. G., decedata in conditii dubioase intr-un adapost improvizat in orasul Iasi, retinandu-se in mod nereal ca defuncta nu are rude si nu i se cunoaste domiciliul. Acest fapt a determinat pastrarea cadavrului timp de 2 luni la Morga spitalului Iasi, inhumarea acesteia de Primaria Iasi in conditii inumane, fara stirea familiei. Solicita reclamantele a se avea in vedere si motivarea initiala.
Reclamantele au solicitat proba testimoniala si proba cu inscrisuri.
Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si Ministerul Administratiei si Internelor au inteles sa mentina apararile formulate initial in ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in ce ii priveste, iar la termenul din 26.01.2010 reprezentantul paratilor a invocat si exceptia netimbrarii, ultima exceptie fiind respinsa la acelasi termen, constatandu-se ca anterior reclamantelor li s-a incuviintat ajutor public judiciar si ca acest aspect nu a fost criticat de parati in recurs.
Paratii au solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu moral cert si determinat, generat de lipsa indelungata de la domiciliu a numitei G. G. si moartea acesteia in conditii necunoscute. Aceasta a parasit in mod voluntar domiciliul si nu a pastrat legatura cu ceilalti membri ai familiei prin propria manifestare de vointa si ca nu se poate demonstra existenta unei puternice legaturi afective si emotionale care sa justifice acordarea unor daune morale din partea administratiei publice locale sau din partea institutiilor statului. Se mai sustine ca organele de politie nu au atributii si competente legale in desfasurarea activitatii de identificare si stabilire a tuturor rudelor sau apartinatorilor legali a unor persoane decedate. Pe de alta parte familia , desi a constatat disparitia defunctei, nu s-a interesat de soarta acesteia, demersurile de cautare incepand atunci cand s-a pus problema dezbaterii unei succesiuni. Au mai relevat ca defuncta avea o alcoolemie de peste 4g la mie in sange. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fost motivata prin aceea ca fata de lucratorii de politie implicati in verificarile ocazionate de moartea suspecta a numitei G. G. , s-a dispus neinceperea urmaririi penale in dosar nr. 479/P/2008 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri, iar reclamantelor proba testimoniala constand in audierea martorului L. D.
Analizand inscrisurile dosarului, raportat la prevederile legale incidente, instanta retine:
La data de 21.12.2008, numitul M. C. a adus la cunostinta organelor de politie de la sectia a II a, a Politiei Municipiului Iasi, ca intr-un adapost improvizat din strada Moara de Foc, nr.35 a fost gasita decedata numita G. G.. Au fost efectuate ulterior cercetari la fata locului de agentii din partea I.P.J. Iasi, insotiti de angajati ai Biroului Criminalistic, constatandu-se apoi, de organele abilitate data si imprejurarile decesului. Cadavrul numitei G. G. a fost depus la morga I.M.L. Iasi . In urma cercetarilor efectuate, neconstatandu-se intrunite elementele constitutive ale unor infractiuni, la data de 20.02.2008 s-a intocmit referatul cu propunerea de neincepere a urmaririi penale, in baza caruia s-a emis rezolutia de neincepere a urmaririi penale de catre Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, in dosarul nr.294/P/2008. Paralel au fost facute cercetari si cu privire la existenta apartinatorilor legali ai defunctei, necesare pentru demararea procedurii de inhumare a acesteia. In baza adresei nr.700181/10.01.2008, eliberata de I.P.J. Iasi - Politia Municipiului Iasi, sectia a II a de Politie, din care rezulta ca numita G. G., nu are apartinatori legali, s-a hotarat ca aceasta sa fie inhumata de Directia de Servicii Publice Municipale Iasi conform H.C.L. nr.259/2003.
La data de 21.04.2008, reclamanta M. L. s-a prezentat la sectia a II a Politie, solicitand a se efectua cercetari cu privire la posibilul deces al numitei G. G., imprejurarea ca aceasta a decedat fiind confirmata de organele de politie la acea data, reclamanta aratandu-si nemultumirea ca desi defuncta a avut asupra sa acte de identitate, unde figura cu acelasi domiciliu legal ca si reclamanta, totusi aceasta nu a fost anuntata de decesul fiicei sale, pentru a avea posibilitatea sa o ingroape conform datinilor crestine.
Din raportul intocmit de organele de politie, cuprinzand rezultatul verificarilor aspectelor sesizate de M. L. , rezulta ca ofiterul desemnat cu solutionarea respectivului caz, nu a facut nici un fel de verificari, pentru a identifica apartinatorii legali ai decedatei, motiv pentru care s-a declansat cercetarea prealabila a acestuia sub aspectul savarsirii abaterii disciplinare prevazute de art.12 lit. b din OMAI nr.400/2004.
Ulterior s-a relevat ca actiunea disciplinara a ramas fara obiect, cei vizati nemaiactivand in structurile IPJ Iasi sau MAI . De asemenea fata de lucratorii de politie a fost deschis un dosar penal , nr. 479/P/2008 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi, in care la data de 10.06.2009 s-a dispus neinceperea urmarii penale.
 In Romania , Ministerul Administratiei si Internelor este cel care stabileste, potrivit legii, masuri pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, precum si a proprietatii publice si private, asa cum rezulta din prevederile OUG 30 din 2007. Potrivit art. 1 si urm. din Legea nr. 218 din 2002, Politia Romana face parte din Ministerul de Interne si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii, activitatea Politiei Romane constituind serviciu public specializat si realizandu-se in interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si in executarea legii. Inspectoratul de Politie Judetean Iasi este structura administrativ teritoriala a Politiei Romane, cu competenta pe raza judetului Iasi, deci si pentru municipiul Iasi, locul evenimentelor prezentate anterior.
 In consecinta, raportat la normele relevate anterior, instanta retine ca paratii au calitate procesuala pasiva , astfel ca exceptiile vor fi respinse.
Este de necontestat ca defuncta G. G. este fiica primei reclamante si mama celei de-a doua. Legatura afectiva dintre aceste persoane nu trebuie dovedita si nu poate fi combatuta conform sustinerilor paratilor prin aceea ca defuncta a rupt orice relatie cu familia sa. Tot astfel nu are importanta ca defuncta era o persoana fara adapost , apartinand categoriei sociale cunoscuta sub denumirea de boschetar. Nu are importanta nici alcoolemia avuta de defuncta la momentul decesului. In aceeasi ordine de idei este lipsit de importanta daca organele de ancheta au considerat sau nu ca lucratorii de politie au incalcat vreo obligatie de serviciu, sau au indeplinit defectuos o asemenea obligatie. Nu intereseaza nici daca lucratorii de politie desemnati aveau in fisa postului obligatia de a aduce la cunostinta familiei defunctei despre decesul acesteia.
Singurul aspect ce poate fi retinut in sarcina paratilor este acela ca, desi au fost sesizati cu privire la decesul unei persoane, cu identitate cunoscuta, nu au efectuat nici un fel de demers real prin care sa incunostiinteze familia despre decesul acesteia.
Defuncta G. G. era un cetatean roman, cu date de identitate si cu o stare civila clara, figurand ca avand un domiciliu, la care locuia inca familia sa. La adresa respectiva, familia sa locuia de mai multi ani.
Conform art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie. Elementele determinante pentru existenta vietii de familie sunt in primul rand legatura biologica dintre parinti si copii si existenta unei relatii personale efective, de substanta.
In cauza Marckx c. Belgia, art. 8 al. 1 din Conventie este interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu numai in sensul ca obliga statele sa se abtina de la orice ingerinta, ci in plus, fata de aceasta obligatie in esenta negativa, pot exista obligatii pozitive inerente unui respect efectiv al dreptului la viata de familie. Este indubitabil ca in cauza de fata, autoritatile romane erau obligate , odata ce au constatat decesul numitei G. G. , sa protejeze interesele familiei acesteia, si sa o informeze asupra starii defunctei. Aceasta obligatie nu are nici o legatura cu faptul ca familia nu a reclamat disparitia defunctei sau cu ruperea aparenta a legaturilor dintre aceasta si familie.
Este mai mult decat evident ca autoritatile nu au depus eforturi rezonabile pentru a gasi posibila familie a defunctei si pentru a da posibilitate acestora de a asigura acesteia o inmormantare crestineasca sau de organiza in orice mod doreau funeraliile rudei lor. Paratii nu au dovedit contrariul si anume ca ar fi depus vreun efort efectiv in acest sens, ci au incercat sa se disculpe si sa arunce vina pe familia defunctei care, potrivit sustinerilor acestora, aveau obligatia de a o cauta pe aceasta sau de a o declara disparuta.
Desi au sustinut ca nu au atributii in sensul precizat de reclamante, paratii nu au aratat in concret o alta persoana - autoritate sau nu - care ar avea o asemenea obligatie.
Un alt aspect retinut de instanta este acela ca autoritatile au la dispozitie baze de date, avand acces la informatii potrivit carora la adresa la care domicilia defuncta, locuiesc reclamantele adica mama si fiica acesteia, dar , cu toate acestea, nu au considerat necesar a informa sau a cauta efectiv aceste persoane, iar acest lucru inseamna mai mult decat a verifica o singura data la adresa respectiva daca acolo locuia familia defunctei. Dupa cum s-a retinut, familia locuia la adresa de mai multa vreme, astfel ca si vecinii acesteia puteau da relatii daca ar fi fost intrebati cu privire la persoana defunctei.
Notabil, pentru stabilirea culpei paratilor, este faptul ca organele de ancheta au facut comunicari cu privire la moartea suspecta a defunctei catre o persoana care este tocmai cea care a sesizat autoritatilor decesul numitei G. G. si care nu a recunoscut ca ar avea o legatura cu defuncta. Astfel din declaratiile acelei persoane rezulta ca impartea adapostul cu numitul T. Gh. si cu concubina acestuia , G.G., iar in dimineata zilei de 21.12.2007 a gasit-o pe aceasta din urma decedata. Organele de ancheta au considerat necesar a face comunicare referitor la rezultatul cercetarilor privind pe defuncta, persoanei care a sesizat despre decesul acesteia, desi, in mod evident aceasta nu avea absolut nici o legatura de nici un fel cu G. G.
Instanta de fata nu este competenta a aprecia asupra aspectelor de natura penala, cum ar fi cauzele decesului sau modul de indeplinire a atributiilor de serviciu de catre persoanele implicate in anchetarea cazului, fiind chemata doar sa aprecieze daca paratii aveau sau nu obligatia de a informa pe reclamante cu privire la decesul sus-numitei.
S-a sustinut ca lucratorii de politie implicati nu aveau obligatia de a cauta si instiinta apartinatorii legali ai unei persoane decedate, dar nu s-a indicat de catre paratii din cauza cine avea aceasta obligatie. Lipsa unei atributii din fisa postului sau din normele ce reglementeaza activitatea interna a institutiei, referitor la cercetarea mortii tratata de autoritati in acest caz ca suspecta, care implica in esenta si incunostiintarea familiei persoanei decedate, nu poate avea nici un efect sub aspectul raspunderii delictuale, reprezentand in cel mai rau caz doar o lipsa de organizare institutionala care nu poate fi imputabila, in nici un caz, familiei defunctei.
In baza actelor si lucrarilor dosarului instanta apreciaza ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art.998-999 Cod civil, ce presupun existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate intre acestea precum si vinovatia persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, conditii ce se impun a fi intrunite cumulativ pentru a putea atrage obligatia de reparare a acestuia, in speta fiind evident ca, reclamantele au suferit un prejudiciu moral datorat angoasei si suferintei celor doua de a nu-si conduce mama, respectiv fiica pe ultimul drum si de a o inmormanta conform datinilor crestinesti, sau de a se putea ocupa in orice mod de funeraliile acesteia , prejudiciu ce le-a fost cauzat de paratii din cauza, carora le revenea obligatia legala de a face cercetari la ultimul domiciliu al defunctei si in acest fel de a informa familia asupra decesului. Prejudiciul este dovedit si de toate demersurile care au fost intreprinse de reclamante ulterior datei la care au aflat despre decesul fiicei , respectiv, mamei lor, cum ar fi deshumarea defunctei si reinhumarea acesteia in cavoul familiei.
Despagubirile banesti acordate pentru repararea daunei morale constau intr-o suma necesara pentru a-i procura victimei satisfactii de ordin moral, susceptibile sa inlocuiasca valoarea de care a fost privata. Valoarea daunei morale nu poate fi stabilita prin probe materiale, prin probe trebuind dovedita doar existenta daunei, deoarece numai in acest caz, judecatorul, in raport cu consecintele faptei, poate sa aprecieze suma globala care sa compenseze pentru cel prejudiciat, ceea ce ii lipseste ca urmare a faptei savarsite.
In raport cu consecintele daunei morale, care, de regula, se stabilesc dupa pretuirea de catre victima a valorilor lezate, judecatorul este in drept sa aprecieze cuantumul despagubirilor. In cauza de fata, consecintele sunt cu atat mai grave cu cat nici la acest moment paratii nu si-au asumat vreo culpa in privinta faptei delictuale ce a fost retinuta in sarcina lor.
In consecinta, raportat la consecintele daunei morale, instanta apreciaza ca sumele solicitate de reclamante asigura o reparatie echitabila a prejudiciului care le-a fost cauzat., astfel ca instanta urmeaza a dispune obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 50 000 lei pentru fiecare dintre reclamante, cu titlu de daune morale.
Vazand dispozitiile art.274 Cod procedura civila si ale art.18 din O.U.G.51/2008, paratii vor fi obligati si la plata catre reclamante a cheltuielilor de judecata rezultate din acest proces (respectiv onorariu de avocat) si la plata catre stat a sumei reprezentand taxa de timbru de care reclamantele au beneficiat de scutire in baza O.U.G. 51/2008."
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si Ministerul Administratiei si Internelor.
Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si-a intemeiat declaratia de recurs pe urmatoarele motive:
1) gresit instanta a respins exceptia de netimbrare a actiunii in conditiile in care cauza a ajuns in rejudecare iar etapa procesuala pentru care se admisese cererea de ajutor public judiciar se incheiase, in plus, s-a dovedit si o imbunatatire a situatei materiale a reclamantelor, care au achitat in numerar onorariu de avocat de 13.000 lei, iar cf. art. 10 din OUG 51/2008 se impunea timbrarea actiunii.
2) gresit prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a IPJ in conditiile in care obligatia de incunostiintare a rudelor celor decedati nu apare in legea care le reglementeaza activitatea, decat in cazul celor disparuti, instanta adaugand astfel la lege.
3) pe fond, gresit instanta a retinut ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale intrucat: Parchetul Curtii de Apel Iasi a constatat ca lucratorii de politie nu au incalcat legea prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale data in dos. 479/P/2008; instanta nu indica actul normativ in baza caruia politia trebuia sa faca cercetari la ultimul domiciliu al defunctei si sa informeze familia de deces; nu exista culpa pentru ca Parchetul nu a facut comunicarea solutiei la domiciliu, comunicarile facandu-se fata de cei care au facut sesizarea cf. art. 228 alin 6 cod procedura penala; cuantumul daunelor morale este nejustificat avand in vedere ca: reclamanta nu a reclamat disparitia fiicei sale desi cunostea comportamentul antisocial al acesteia decat atunci cand a avut un interes patrimonial, dezbaterea unei mosteniri; declaratia martorului este indoielnica, acesta relatand ca a vazut-o pe fiica reclamantei in septembrie-octombrie 2007 la domiciliu, urma sa plece in strainatate, iar reclamanta a afirmat ca fiica sa a parasit domiciliul din aprilie 2007; suma acordata de prima instanta nu se justifica in conditiile in care CEDO acorda despagubiri de 1000/1500 euro, instanta putand lua ca reper disp. HG 1083/2008. Solicita, in consecinta admiterea recursului.
In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 4 si 9 cod procedura civila.
Recurentul Ministerul Administratiei si Internelor a invocat in motivarea recursului urmatoarele:
1) gresit prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerul Administratiei si Internelor si a admis actiunea fara a indica actul normativ in baza caruia paratii trebuiau sa faca cercetari la ultimul domiciliu al defunctei si sa informeze familia de deces; nu poate exista o raspundere a MAI pentru fapta lucratorilor unei structuri din subordine, cu personalitate juridica, motivarea instantei de fond fiind insuficienta, neidicand care sunt faptele pentru care poate fi angajata raspunderea sa, neindicand care sunt persoanele care reprezinta aceste institutii si care sunt obligatiile pe care aceste persoane nu le-au respectat.
2) pe fond, nu s-a probat ca s-a savarsit o fapta de catre angajati cu care MAI are raporturi directe de serviciu cu prilejul exercitarii functiei, nu s-a probat un prejudiciu care sa fie acoperit prin daunele acordate cata vreme este evident dezinteresul reclamantelor pentru modul in care defincta isi ducea traiul; temeiul raspunderii nu poate fi nici prev. art. 1000 alin 3 cod civil, necercetandu-se si nedovedindu-se calitatea de comitent si de prepus de catre prima instanta, dar nici disp. art. 998/999 cod civil, neexistand dovada in aceste sens; raporturile dintre reclamante si defuncta erau iremediabil compromise, reclamantele cunoscand riscul la care se expunea defuncta prin modul de viata adoptat, acestea nu au sesizat niciodata politiei disparitia defunctei, ci doar atunci cand se impunea dezbaterea unei mosteniri, nu s-au interesat de soarta defunctei nici in preajma sarbatorilor de iarna, astfel ca daunele acordate sunt exagerate avand in vedere dezinteresul manifestat de reclamanta si lipsa oricaror dovezi privind prejudiciul nepatrimonial produs.
Intimatele nu au formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata urmatoarele:
Exceptia de netimbrare a actiunii invocata de paratul Inspectoratul de Politie Judetean Iasi in rejudecare a fost corect solutionata de Judecatorie. Constata Tribunalul in acest sens ca in prima faza procesuala reclamantelor li se admisese cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru (incheierea din data de 19.09.2008 a Judecatoriei Iasi), ulterior casarii sentintei pronuntate in cauza dosarul fiind trimis spre rejudecare, situatie in care nu se datoreaza o alta taxa de timbru si nu se impune o noua cerere de scutire de la plata timbrajului. Situatia invederata de parat, anume ca reclamantele aveau posibilitati materiale pentru a achita timbrajul stabilit in sarcina lor in fata instantei de fond cata vreme au achitat un onorariu de avocat foarte mare nu poate fi retinuta cata vreme nu s-a probat ca cererea de ajutor public judiciar a fost facuta cu rea-credinta, prin ascunderea adevarului, la momentul la care s-a invocat acest aspect, in sedinta din data de 26.01.2010, nefacandu-se nici o proba care sa denote ca situatia materiala a reclamantelor s-a imbunatatit si ele nu s-ar mai incadra in prevederile art. 8 din OUG 51/2008. In consecinta, primul motiv de recurs invocat de IPJ este neintemeiat si va fi respins.
Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat si urmeaza a fi inlaturat, Tribunalul notand ca potrivit disp. art. 26 alin 1 din Legea 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, pct. 24, Politia Romana acorda sprijin, potrivit legii, autoritatilor administratiei publice centrale si locale in vederea desfasurarii activitatii acestora, obligatie legala in baza careia Politia Romana prin angajatii sai trebuie sa coopereze cu celelalte autoritati si institutii publice atunci cand este necesar pentru normala desfasurare a activitatii acestora.
Retine Tribunalul in acest sens ca desi nu este prevazuta expres obligatia IPJ de a efectua verificari la domiciliul persoanei decedate in conditii suspecte si de incunostiintare a familiei in vederea inhumarii acesteia in cazul decesului persoanelor cu identitate cunoscuta, totusi o asemenea obligatie reiese indirect din textul legal citat, Primaria Iasi realizand inhumarea cadavrului numitei G. G. ca urmare a solicitarii Institutului de Medicina Legala Iasi care a fost insotita de adresa nr. 700181/10.01.2008 a Inspectoratului de Politie Judetean Iasi, Politia Municipiului Iasi, Sectia a II a Politie care atesta ca "in urma verificarilor s-a constatat ca defuncta nu are apartinatori legali". Altfel spus, la momentul la care i s-au solicitat asemenea verificari, Politia nu a negat obligatia de coopera si de a efectua verificarile care se impuneau, sustinand nefondat acum ca nu avea obligatia de a incunostiinta familia despre deces.
Noteaza Tribunalul si ca potrivit disp. art. 41 din Ordinul 255/2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale emis de Ministerul Sanatatii, "Inhumarea persoanelor fara reprezentanti legali sau fara identitate se face prin grija primariilor, cu informarea prealabila a organelor de politie." Acesta a fost contextul in care, constatand lipsa oricarui apropiat din familie in vederea ridicarii cadavrului defunctei G. G., IML, respectand procedura de lucru impusa de norma sus citata, a solicitat cercetari politiei, doar in urma primirii raspunsului negativ al acestei institutii, IML solicitand Primariei efectuarea demersurilor in vederea inhumarii.
De aici deriva culpa institutiei care, prin angajatii sai, a comunicat IML date nereale, date care au determinat ulterior atat neincunostiintarea familiei in vederea inmormantarii fiicei, respectiv mamei reclamantelor si a efectuarii celorlalte obiceiuri crestinesti cat si inhumarea de catre Primarie intr-un loc rezervat persoanelor fara apartinatori legali. De notat e faptul ca fara un raspuns negativ din partea Politiei ca defuncta nu are apartinatori legali, IML nu proceda la inaintarea cadavrului in vederea inhumarii, ci la pastrarea acestuia pana la ridicarea lui de catre familie iar inmormantarea de catre primarie nu avea loc.
Asadar, chiar in lipsa unei prevederi exprese in lege sau in fisa postului angajatilor IPJ a obligatiei de incunostiintare a familiei persoanei cu identitate cunoscuta, decedata in conditii suspecte, IPJ este in culpa intrucat prin fapta sa - aceea de a comunica altei institutii (IML) aspecte nereale in sensul ca defuncta nu are apartinatori legali in conditiile in care nu a efectuat nici un fel de verificari in acest sens la domiciliul cunoscut al defunctei - a influientat desfasurarea ulterioara a evenimentelor, reiesind de aici si legatura de cauzalitate dintre fapta retinuta si prejudiciul produs, raportul de cauzalitate fiind unul indirect.
 In aceste conditii reclamantele au suferit in mod clar un prejudiciu moral, suferinta lor determinata de pierderea unei persoane apropiate fiind amplificata de imposibilitatea de a-si conduce fiica, respectiv mama pe ultimul drum, de a organiza inmormantarea si celelalte obiceiuri crestinesti impuse de asemenea evenimente. De altfel, modul in care au decurs ulterior faptele au dovedit ca vestea disparitiei si mortii fiicei, respectiv mamei reclamantelor nu a ramas fara urmari, acestea facand toate demersurile la autoritati pentru a afla unde si cine a inmormantat-o, solicitand ulterior chiar si obtinand deshumarea cadavrului, defuncta fiind mutata in cavoul familiei.
In concluzie, corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a IPJ neadaugand nimic la lege, obligatia de cooperare cu autoritatile si institutiile statului si de furnizare a unor informatii care pot fi obtinute in cadrul activitatii proprii fiind stabilita de lege, cum s-a aratat in cele de mai sus, realizarea defectuoasa a acestei activitati antrenand raspunderea civila delictuala atunci cand cauzeaza altuia prejudicii.
Pentru considerentele retinute mai sus si avand in vedere si constatarile primei instante tribunalul constata ca Judecatoria a stabilit corect existenta faptei, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate, a vinovatiei.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale acordate celor doua reclamante de Judecatorie, apreciaza Tribunalul ca acesta este exagerat de mare raportat la toate conditiile in care s-au produs faptele: a retinut Tribunalul ca in fapt relatiile dintre reclamante si defuncta nu erau foarte apropiate in ultima perioada, aceasta lipsind de acasa de ceva vreme, ultima data fiind vazuta in toamna anului 2007, dupa cum marturiseste martorul L. D. audiat la solicitarea reclamantelor, de Sarbatoarea Sf-tului Dumitru; de asemenea, chiar prin lipsa lor de implicare, reclamantele au lasat sa curga o perioada mare de timp pana la efectuarea cercetarilor privind starea rudei lor care a parasit domiciliul (octombrie 2007-aprilie 2008), cercetari care, daca erau initiate mai devreme puteau influienta cursul evenimentelor. Avem in vedere si ca inhumarea cadavrului de catre Primarie a avut loc la data de 01.02.2008, iar daca reclamantele manifestau interes si declarau disparitia rudei lor mai devreme exista chiar posibilitatea ca inhumarea sa nu aiba loc, cadavrul fiind pastrat la morga 40 de zile.
De asemenea, are in vedere Tribunalul ca prin daunele morale se urmareste a se asigura celui prejudiciat o satisfactie de ordin moral, Tribunalul apreciind ca repararea prejudiciului moral produs este asigurata prin stabilirea unor daune morale in cuantum de 7500 lei pentru fiecare din cele doua reclamante. In aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca poate asigura reclamantelor o reparatie de ordin moral pentru prejudiciul suferit, luand in considerarare toate conditiile care au determinat sau infuientat desfasurarea evenimentelor astfel cum acestea au fost mai sus detaliate.
In ceea ce priveste recursul formulat de recurentul Ministerul Administratiei si Internelor Tribunalul retine ca acesta este intemeiat, gresit prima instanta respingand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerul Administratiei si Internelor si admitand actiunea fata de acest parat. Noteaza tribunalul in acest sens ca in cauza s-a retinut ca fapta a fost savarsita de lucratorii de politie care nu au efectuat verificarile care se impuneau in astfel de situatii si fara a efectua aceste verificari au comunicat institutiilor solicitante date nereale. In aceste conditii nu poate fi retinuta raspunderea Ministerului nici pentru fapta sa, Ministerului nerevenind obligatii de natura celor stabilite de lege in sarcina Politiei Romane si nici pentru fapta prepusului, fapta fiind savarsita de lucratorii de politie fata de care Ministerul nu poate avea calitatea de comitent.
In consecinta, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acestui recurent trebuie admisa, urmand a fi admis recursul si respinsa actiunea impotriva acestuia ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Fata de cele mai sus retinute, in baza disp. art. 312 alin 1-3 cod procedura civila, Tribunalul a admis recursurile declarate de Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si Ministerul Administratiei si Internelor impotriva sentintei civile nr. 2348/16.02.2010 pronuntata de Judecatoria Iasi, a modificat in parte sentinta in sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul administratiei si Internelor si a respins actiunea formulata de M. L. si G. D. E. in contradictoriu cu acest parat ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, a admis in parte actiunea formulata de M. L. si G. D. E. in contradictoriu cu Inspectoratul de Politie Judetean Iasi si a obligat paratul Inspectoratul de Politie Judetean Iasi la plata in favoarea reclamantei M. L. a sumei de 7500 lei si la plata in favoarea reclamantei G. D. E. a sumei de 7500 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, avand in vedere disp. art. 274 cod procedura civila Tribunalul va obliga paratul Inspectoratul de Politie Judetean Iasi la plata catre reclamante a sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, masura in care acestea pot fi admise fiind data de dispozitiile art. 276 cod procedura civila, text aplicabil in situatia de fata cand s-a admis in parte solicitarea procesuala a reclamantelor si acestea solicita cheltuielile de judecata, obligatia de plata a cheltuielilor de judecata fundamentandu-se exclusiv pe ideea de culpa procesuala care apartine paratului care a ocazionat procedura judiciara, acesta pierzand procesul in limita in care actiunea a fost admisa.
Vazand si disp. art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, Tribunalul va obliga paratul Inspectoratul de Politie Judetean Iasi la plata catre Stat a sumei de 1066,52 lei reprezentand o parte din ajutorul public judiciar acordat reclamantelor prin incheierea de sedinta din data de 19.09.2010, corespunzator limitei in care actiunea a fost admisa.