Legea nr.221/2009

Legea nr. 221/2009
            (Tribunalul Mehedinti - s.c. 22/08.02.2012)
      Prin cererea adresata Tribunalului Mehedinti si inregistrata sub nr. 5231/101/2012, la data de 31 mai 2012, reclamanta P.C.M., prin mandatar B.C. a chemat in judecata pe paratul S.R. - prin M.F.P. pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta paratul sa fie obligat la acordarea despagubirilor morale prevazute de lege, acordare de despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor confiscate ca efect al masurilor administrative si sa se constate caracterul politic al masurilor administrative  asupra bunicilor  reclamantei defunctii  D.B. si E.B.
      In motivarea actiunii reclamanta sustine ca bunicul sau defunctul D.B. provenea dintr-o familie bogata. In baza Decretului 83 din 2 martie 1040, in noaptea dintre 2 si 3 martie, orele 3,00 bunicii sai D. B. si E.B. au fost ridicati de la mosia lor din localitatea Vrata, jud.Mehedinti, li s-au confiscat toate bunurile si au fost transportati intr-o caruta pana la Craiova, unde li s-a stabilit domiciliu obligatoriu fiind in permanenta urmariti de organele de securitate, aceasta fiind o masura  administrativa cu caracter politic.
      Bunurile confiscate  au fost precizate intr-un proces verbal  de inventar, cu un scris greoi, proces din care lipsesc tablourile,multe bijuterii si foarte multe carti valoroase.
      In noaptea de 5/6 mai 1950 s-a dispus prin Ordinul 21879/1950 al DGSP perchezitionarea  domiciliului obligatoriu al familiei B., arestarea lui D. B., la varsta de  72 de ani si reeducarea  in unitatea de munca a Penitenciarului Sighet, fara nici un proces. Initial arestarea  s-a dispus pentru 15 luni , apoi s-a prelungit  pentru inca 2 ani, apoi i se majoreaza  pedeapsa cu inca 60 de luni conform Deciziei 559/1953, decedand in seara zilei 24 mai 1954.
      Reclamanta a depus la dosar urmatoarele inscrisuri; nota nr. 2856/1948 a Inspectoratului de Siguranta al  Capitalei, nota informativa nr. 42099/1947, referatul nr. 1495/15.06.1948, proces verbal de confiscare, Nota informativa a Directiei Regionale a Securitatii Poporului Craiova, fisa personala  intocmita de Directia Regionala a Securitatii Poporului Craiova, proces verbal de perchezitie din 05.05.1950, fisa personala, nota din 08.08.1953, adresa nr.C 2/0052673/04.045.1954 a MAI, nota raport  nr. 67761/1954 a MAI, anexele 5-13 din dosarul nr. P139703/1955, cerere pentru obtinerea deshumarii osemintelor E.B., scrisoarea administratorului gospodariei de la Corbii Mari, inventar intocmit dupa scrisoarea de la administratorului gospodariei de la Corbii Mari, extras din registrul sarii civile, dovada de nastere C.R., acte de filiatie, certificate de nastere, casatorie, deces, procura de reprezentare.
      Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii intrucat norma legala care prevedea acordarea daunelor morale a fost declarata neconstitutionala iar despagubiri materiale se acorda conform art.5 alin.1 lit. b doar pentru bunurile imobile confiscate si nerestituite, nu si pentru bunurile mobile .
      A fost admisa si administrata proba testimoniala, martorii C.F.si S.I. confirmand ca D.B. a fost un om bogat, ca in anul 1949 el si sotia sa au fost ridicati de la conacul acestuia din comuna Vrata, iar bunurile au fost confiscate .
      Reclamanta a solicitat incuviintarea unei expertize de specialitate, expertiza efectuata si depusa la dosar la data de 07.11.2012 de catre expert P.P.
       Din concluziile raportului intocmit a reiesit ca valoarea bunurilor expertizate este de 788.345 lei.   Obiectiunile formulate de parti au fost respinse de instanta .
      Analizand cererea formulata de reclamanta instanta constata si retine urmatoarele:
      Conform art.3 din Legea nr. 221/2009 "constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului;d) Ordinul nr.5/Cabinet/1948, Ordinul nr.26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr.8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului."
      Conform art. 4 din Legea nr. 221/2009 "persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora".
      Din inscrisurile depuse de reclamanta, obtinute de la CNSAS (filele 14-16, 19-23, 25) reiese ca D.B. impreuna cu sotia sa au avut domiciliul obligatoriu in Craiova primul pana la data de 05.05.1950 (fila 19-20), cand a fost arestat si sotia sa pana in anul 1951 (fila 26) cand a decedat.
      D.B. a decedat in inchisoare, dupa repetate prelungiri ale perioadei de detentie, la data de 24.05.1954 (fila 23) .
      Masurile administrative luate impotriva celor doi desi nu sunt printre cele prevazute de art. 3 din legea nr. 221, constituie masuri abuzive cu caracter politic avand in vedere ca nu exista o norma legala care, la acea vreme, sa justifice obligarea acestora la domiciliu fortat .
      Cat priveste pe D.B. acesta a suportat si o lipsire de libertate in perioada 05.05.1950.24.05.1954, lipsire de libertate pentru care, desi nu exista o hotarare de condamnare la pedeapsa inchisorii, apare cert din inscrisurile de la filele 19-23 ca a constat in detentie in penitenciar unde a si decedat ( fila 22) .
      Pentru aceste motive capatul de cerere vizand constatarea caracterului politic al masurilor luate impotriva defunctilor B.D. si B.E. urmeaza a fi admis .
       Capatul de cerere vizand acordarea daunelor morale va fi respins pentru urmatoarele considerente:
      Art. 5 alin 1 lit. a din Legea 221/2009 care prevedea posibilitatea acordarii daunelor morale a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr.1358 din 21.10.2010 a Curtii Constitutionale publicata in MO din 15 noiembrie astfel ca trebuie avute in vedere disp. art. 31 alin 1 din Legea 47/1992 si disp. art. 147 din Constitutia Romaniei .
In raport de aceste dispozitii decizia de neconstitutionalitate este general obligatorie, opozabila erga omnes, inclusiv pentru instantele judecatoresti si are putere numai pentru viitor, ceea ce inseamna ca, dupa publicare, decizia are efect in cauzele aflate in curs de solutionare sau care se vor solutiona in viitor .
Concluzia care se impune este aceea ca dispozitia din lege declarata neconstitutionala nu se mai aplica, instanta investita cu solutionarea unei actiuni careia i se aplica dispozitiile declarate neconstitutionale, continuand solutionarea cauzei, are obligatia sa nu aplice in acea cauza dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost constatata prin decizia Curtii Constitutionale.
In masura in care este necesar, instanta judecatoreasca aplica direct dispozitiile Constitutiei de care depinde solutionarea procesului, in lipsa unei reglementari legale care sa fi inlocuit dispozitiile declarate neconstitutionale, promovand actualitatea principiilor statului de drept .
Din aceasta perspectiva se retine ca reclamanta a beneficiat de masuri reparatorii cu caracter pecuniar in baza Decretului Lege 118/1990, care se apreciaza ca sunt suficiente in raport cu suferinta resimtita .
      De altfel prin Decizia nr.12 in dosarul nr. 14/2011 ICCJ s-a pronuntat in sensul admiterii recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati si a stabilit ca, urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 1358/2010 si nr. 1360/2010, dispozitiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.
      Conform  art. 3307 alin. 4 din Codul de procedura civila aceasta decizie este obligatorie pentru instantele judecatoresti .
      In privinta pretinsei discriminari se apreciaza ca aceasta nu poate exista in conditiile in care masura este prevazuta de lege, ori decizia data de ICCJ are valoare de lege pentru solutionarea cauzelor .
      Cat priveste capatul de cerere vizand acordarea daunelor materiale instanta constata urmatoarele:
      Conform art. 4 din Legea nr. 221/2009 "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:[_] b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare;".
      Din inscrisurile depuse de parti reiese ca odata cu stabilirea domiciliului obligatoriu, defunctului B.D. i-a fost confiscata si averea de la mosia Vrata, judetul Mehedinti asa cum reiese din procesul verbal aflat la filele 12-13 si anexele de la filele 31-36 .
      Nu exista nici o dovada ca averea confiscata apartinea defunctei B.E..
      Din actele de filiatie reiese ca, reclamanta este fiica lui C. R. care, la randul sau este fiul lui B. E. dar nu si al lui B.D.
      Fata de prevederile art. 5 din legea nr. 221/2009 care limiteaza persoanele ce se pot adresa cu cerere de despagubire la sot si descendenti gradul I si II se constata ca reclamanta nu are calitatea ceruta de lege asa incat fata de defunctul B.D. cererea va fi respinsa pentru lipsa calitatii procesuale active .
      Reclamanta are calitate de descendent gradul II fata de defuncta B.E. dar, nu se poate retine ca averea confiscata in anul 1949 odata cu stabilirea domiciliului obligatoriu la Craiova i-ar fi apartinut acesteia .
      Asa cum am mentionat deja averea confiscata, conform tuturor inscrisurilor depuse, i-a apartinut lui B.D.
      Sustinerile reclamantei ca cel putin jumatate din aceasta avere ar fi trebuit sa-i apartina bunici sale in calitate de sotie sunt neintemeiate.
      La data decesului lui B.E., anul 1951, erau in vigoare reglementarile codului civil din anul 1864 care statuau separatia de patrimonii a sotilor asa incat aceasta nu poate emite pretentii la averea sotului sau, cu atat mai mult cu cat nu putea nici sa-l mosteneasca o data pentru ca a decedat inaintea acestuia si a doua oara pentru ca legea care acorda drepturi sotilor a intrat in vigoare in anul 1954.
      De prisos a mai spune ca reclamanta solicita in special bunuri mobile care potrivit legii nr. 221/2009 nu fac obiect al restituirii contravalorii lor asa cum s-a pronuntat ICCJ in decizia de speta nr. 2192/23.03.2012 .
      In consecinta cererea de despagubiri materiale dupa bunica reclamantei, defuncta B.E. urmeaza sa fie respinsa ca nefondata.