Contract de munca

   Implicarea contestatorului, care indeplinea functia de director, in activitatea sindicala, contrar dispozitiilor date de organul ierarhic superior, constituie o abatere disciplinara, in sensul dispozitiilor art. 247 alin. 2 din Codul muncii,
           Prin sentinta nr.4739/23.10.2013, pronuntata de Tribunalul Mehedinti -Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosar nr. 7126/101/2013 s-a respins actiunea formulata de contestator  in contradictoriu cu  intimata angajatoare si s-a  dispus obligarea reclamantului sa plateasca acesteia din urma suma de 643 lei cu titlul de cheltuieli de judecata. Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut  ca reclamantul a fost angajatul paratei avand functia de director judetean retail la Sucursala Judeteana Mehedinti a SC ..SA in baza unui contract individual de munca pe perioada nedeterminata pana la data de 3.05.2013 cand raporturile juridice de munca au incetat prin acordul partilor, in temeiul art. 55 lit. b codul muncii cu plata drepturilor salariale legale pentru perioada lucrata, precum si a unui numar confidential de salarii brute lunare cu titlu de compensatii.
        Anterior incetarii contractului individual de munca, prin decizia contestata, reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu retrogradarea din functia de director retail judetean retail la ---- Sucursala Judeteana Mehedinti pe o durata de 60 de zile cu trecerea pe functia de consilier client retail in cadrul agentiei ------cu acordarea salariului corespunzator functiei de consilier client retail, pentru savarsirea cu vinovatie a unor fapte ce au fost considerate ca fiind abateri disciplinare si anume implicarea activa in organizarea unei sedinte de sindicat in afara orelor de program si implicare in activitati sindicale.
     S-a retinut incalcarea dispozitiei obligatorii a conducerii Bancii privind implicarea in activitatile sindicale de catre personalul cu functii de conducere transmisa in data de ----catre toti managerii din banca si art. ----din Regulamentul intern apreciindu-se ca prin functia pe care reclamantul o detinea, fiind reprezentantul cel mai inalt al Bancii in teritoriu trebuia sa fie rezervat, actiunile acestuia putand fi considerate drept un amestec al angajatorului in activitatea sindicala si in consecinta expuneau banca unui risc. S-a sustinut de asemenea ca prin pozitia pe care o detinea, reclamantul trebuia sa ceara acordul bancii pentru desfasurarea activitatilor in incinta Bancii chiar si in afara orelor de program.
       Pe fondul cauzei s-a constatat ca sanctionarea a fost aplicata de angajator in temeiul dreptului sau prevazut de art. 40 alin.1 lit. e si art. 247 din acelasi cod.
     Disp. art. 39 alin.2 lit. b, c si d din codul muncii reglementeaza indatoririle salariatului si anume aceea de a respecta disciplina muncii,  de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul Intern, in contractul colectiv de munca aplicabil si in contractul individual de munca precum si obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu.
Existenta unui fapte ilicite constituie conditia necesara pentru existenta raspunderii disciplinare. Potrivit disp. art. 247 alin.2 codul muncii fapta ilicita, sub aspect disciplinar, consta in incalcarea normelor legale ale reglementului intern, contractului individual sau contractului colectiv de munca aplicabil, ordinelor si dispozitiilor legale ale conducatorilor ierarhici.
     Ca regula, fapta ilicita poate fi savarsita la locul de munca si in cadrul programului de lucru dar si in afara acestuia.
     Din actele dosarului de fond a rezultat ca Presedintele executiv al -----a fost sesizat de catre anumite persoane cu privire la unele aspecte legate de modul de organizare si desfasurare a intalnirii membrilor de sindicat si a fostilor membri de sindicat din data de ----La data de 4.04.2013 acesta a solicitat initierea unei " investigatii oficiale" pentru identificarea unor potentiale incalcari ale regulamentului si consecintelor imediate ale acestuia.
       Cercetarea abaterii disciplinare constituie prima faza a actiunii disciplinare si de regula seful ierarhic al autorului abaterii, cel solicitat sa aplice sanctiunea, trebuie sa o dispuna. Codul Muncii prevede doar prerogativa disciplinara a angajatorului. Nimic nu se opune intervina o delegare expresa si distincta de atributii disciplinare, inclusiv in favoarea persoanei care raspunde de compartimentul resurse umane ca in cazul de fata. Nu pot fi primite sustinerile reclamantului potrivit carora nu a fost respectata procedura cercetarii disciplinare, nefiindu-i comunicate actele de sesizare si fara a i se da posibilitatea de a se apara in mod eficient.
          Nu  a fost apreciata ca fiind obligatorie prezentarea documentului sesizator, fiind suficienta prezentarea faptei ce i se imputa cu atat mai mult sesizarea putandu-se face si din oficiu.
          Faptele precizate in convocatorul inaintat reclamantului au fost cele analizate de comisia de disciplina si sanctionate prin decizia contestata, iar in cursul cercetarii, reclamantul a fost ascultat avand dreptul de a formula si a sustine toate apararile in favoarea sa. Din cuprinsul deciziei contestate rezulta cu claritate motivele pentru care apararile formulate de catre salariatul cercetat au fost inlaturate si cum in cursul judecatii reclamantul nu a precizat ce alte aparari i-au fost refuzate si sub ce forma si nu a aratat cum dreptul sau la aparare a fost incalcat, altfel decat prin neprezentarea actului de sesizare a comisiei de disciplina sau a conducatorului ierarhic, sustinerile acestuia referitoare la formalismul cercetarii disciplinare sunt considerate neintemeiate.
Referitor la sustinerile potrivit carora faptele de care este acuzat nu se circumscriu obligatiilor salariatilor cuprinse in Regulamentul Intern si nici in dispozitia conducerii bancii, neinserata in Regulamentul Intern, iar sanctiunea i-a fost aplicata pentru exercitarea unor drepturi legale si anume dreptul de a adera la un sindicat si dreptul de a participa la actiuni colective, incalcandu-se astfel disp. art. 5 din Codul Muncii, instanta le-a  constatat neintemeiate.
         Reclamantul nu a fost sanctionat pentru exercitarea dreptului sau de a adera la un sindicat si a dreptului de a participa la actiuni colective ci pentru faptul de a fi incalcat un ordin direct al conducatorului ierarhic, acela de a nu se implica in activitati sindicale in timpul programului de lucru si a nu influenta salariatii sa adere la unul sau altul din sindicatele active din ------Decizia a fost motivata prin aceea ca o atitudine de partizanat fata de unul sau altul dintre sindicate poate fi considerata drept un amestec al angajatorului in activitatea sindicala.
         Nu i s-a interzis reclamantului un drept ci s-a impus o conduita aratandu-se limitele in care poate fi exercitata libertatea de exprimare conform cu exigentele impuse de functia ocupata pentru fiecare dintre managerii din teritoriu, egalitatea de tratament invocata potrivit disp. art. 5 codul muncii neinsemnand neaparat uniformitate ci impunand si luarea in considerare a particularitatilor si cerintelor specifice postului.
         Au fost apreciate ca fiind  pertinente apararile intimatei sub acest aspect, functia de conducere ocupata de catre reclamant presupunand si modul in care acesta gestioneaza cadrul si limitele de manifestare a acestei libertati de exprimare.
        Ori, reclamantul nu a fost sanctionat pentru ca a ales ca faca parte dintr-unul sau altul din sindicate, ca si-ar fi exprimat un punct de vedere referitor la problemele sindicale ce au facut obiectul intalnirii sindicale din  data de------, ci pentru atitudinea contrara regulamentului intern si dispozitiilor conducatorului ierarhic de a organiza o intrunire in incinta bancii, in afara orelor necesare pentru executarea sarcinilor de serviciu, in timpul sau in afara orelor de program, si de influentare a salariatilor din subordine pentru a adera la un sindicat.
       Nu au fost incalcate dispozitiile art.10 si 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene asa cum s-a invocat de catre reclamant, limitarile impuse persoanelor cu functii de conducere si care faceau parte din echipa de management la nivel local fiind necesara pentru protectia drepturilor si imaginii angajatorului si pentru a garanta tuturor salariatilor  libertatea de a se exprima, de a alege conform constiintei sale si convingerilor sale.
     A fost  dovedit ca reclamantul s-a asigurat de prezenta salariatilor, fie membri de sindicat sau nu la intrunirea convocata, ca s-a ocupat personal de semnarea procesului verbal incheiat in cadrul sedintei respective de catre toti participantii prin deplasarea in teritoriu la sediul tuturor filialelor,  aspecte care tin de activitatile dezavuate de conducerea ierarhica prin dispozitia transmisa si de natura a expune angajatorul unui potential risc, pe fondul unei iminente activitati de negociere a contractului colectiv de munca la nivel de unitate si a negocierilor purtate cu organizatiile sindicale pentru identificarea masurilor pentru limitarea numarului de concedieri si pentru atenuarea efectelor concedierilor colective.
        Codul Muncii nu prevede obligativitatea ca in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara sa fie cuprinse mentiuni referitoare la criteriile de individualizare a sanctiunii disciplinare, astfel ca necuprinderea acestora in cuprinsul deciziei contestate nu afecteaza valabilitatea acesteia.
       Au fost motive pentru care s-a  apreciat ca decizia de sanctionare emisa de catre parata a fost  legala si temeinica, considerente pentru care a fost respinsa actiunea sub acest aspect  ca fiind neintemeiata.
      Tinand cont de solutia pronuntata asupra capatului de cerere principal nu s-a  mai impus analizarea celorlalte petite ale actiunii asa cum au fost precizate pe parcursul judecatii acestea fiind respinse ca atare.
     Vazand si disp. art. 253 cod proc civila instanta a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 634 lei cu titlu de cheltuieli de judecata asa cum au fost dovedite cu actele depuse la dosarul de fond.  
      Curtea a constatat ca apelul este nefondat si in temeiul art. 480 Cod procedura civila a fost respins.