Contracte de munca
(Sentinta civila nr. 2534 din data de 06.06.2014 pronuntata de Tribunalul Mehedinti)Este atributul instantei sa emita judecatile pe care le socoteste a fi in concordanta cu dispozitiile legale si situatia de fapt, cata vreme acestea se circumscriu motivelor de fapt si de drept relevante in cauza. Desi in sarcina reclamantului se retine incalcarea dispozitiilor contractului individual de munca, obligatia ce se pretinde a fi incalcata nu e cuprinsa in CIM, in fapt Carta Universitatii fiind aceea care la art.41 enumera limitativ situatiile in care personalul didactic este in conflict de interese, printre care si desfasurarea de activitati in cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenta organizate de catre alte universitati, fara aprobarea Senatului universitar, in art.42 reglementand modalitatea de iesire a unui salariat dintr-un conflict de interese ivit, precum si faptul ca in situatia in care nu se iese din starea de conflict de interese pot fi aplicate sanctiunile de destituirea din functia de conducere sau dupa caz, desfacerea contractului individual de munca. Neexistand criterii de determinare a conditiilor ce trebuie respectate pentru obtinerea aprobarii de participare la comisii de doctorat si nefiind indeplinite conditiile de previzibilitate a oricarei dispozitii cu caracter normativ, Carta interna aplicabila in cauza nu a satisfacut exigentele de previzibilitate si nu a oferit garantii de protectie impotriva arbitrariului. Carta universitara nu poate contine prevederi contrare legislatiei in vigoare. Nerespectarea legilor in continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv. Prevederea invocata in aplicarea sanctiunii disciplinare, din Carta Universitatii parate cuprinde o norma de comportare care , de fapt, contine o limitare a libertatii academice, ce implica si dreptul de a participa la comisii de doctorat.
Pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului
Prin cererea adresata Tribunalului Gorj si inregistrata sub nr. 9337/95/2013, reclamantul P.Gh.a chemat in judecata pe parata Universitatea _. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei nr. 1624/18.03.2013 emisa de Rectoratul Universitatii prin care i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca nr. 67/01.10.1993, restabilirea situatiei anterioare ("Restitutio in integrum"), in sensul obligarii intimatei sa procedeze la reincadrarea sa in postul si in functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca (profesor universitar, doctor inginer, in cadrul Facultatii de Inginerie, Departamentul IMST),obligarea intimatei la plata, integrala, actualizata in functie de rata inflatiei, a tuturor drepturilor cuvenite, incepand cu data de 22.11.2013 (inclusiv toate sporurile) pana la reintegrarea efectiva in postul si functia detinute anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca si reprimirii sale in comunitatea universitara,obligarea intimatei la plata tuturor obligatiilor legale, sociale, de sanatate, ia fondul de pensii etc, cu caracter lunar, pe care ar fi trebuit sa le achite la bugetul consolidat al statului in calitate de angajator, ca angajat, incepand cu data de 22.11.2013 pana la data reintegrarii efective, in postul si functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca, perioada respectiva urmand a fi considerata ca vechime neintrerupta in munca. Obligarea intimatei la plata unor daune morale, ca urmare a lezarii imaginii publice prin emiterea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca, intr-un cuantum ce va fi apreciat de instanta si obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecata, precum si a tuturor celorlalte cheltuieli, ce sunt sau vor fi efectuate in legatura cu cauza respectiva. In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a indeplinit functia didactica de profesor universitar, avand o vechime de peste 20 de ani in cadrul paratei. Fiind un specialist al domeniului in care profesa, a fost solicitat sa participe in calitate de referent oficial ( membru specialist) in diferite comisii de doctorat in Sistem IOSUD de catre Scoala Doctorala a Universitatii din Petrosani. In conformitate cu Fisa de Autoevaluare Anuala, elaborata pe baza contractului colectiv de munca, participarea la comisii de doctorat este considerata a fi criteriul de performanta.
S-a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.168, alin.2 din Legea nr. 1/2011 "Comisia de sustinere publica a tezei de doctorat este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducatorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali din tara sau din strainatate, specialisti in domeniul in care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin doi isi desfasoara activitatea in afara IOSUD respective".
Organizarea si componenta comisiei de doctorat pentru sustinerea publica a tezei de doctorat este atributul exclusiv al Institutiei Universitare Doctorale (IOSUD), ce organizeaza studiile doctorale respective (potrivit art. 168 aiin.2 din Legea nr. 1/2011), iar potrivit art. 72 din H.G. nr. 681/2011 (privind aprobarea studiilor universitare de doctorat) la capitolul "Drepturile Conducatorului de Doctorat" lit.c, include si "Dreptul de a propune comisia de doctorat".
A aratat ca desi a participat in perioada 2011-2013 si in alte comisii de doctorat si acest aspect era cunoscut de Rectorul Universitatii care elibera adeverinta de incadrare unde avea functia de baza, nici acesta si nici Rectorul Universitatii organizatoare a sesiunilor de doctorat nu i-au solicitat o aprobare din partea Senatului Universitatii si nu au conditionat participarea acestuia in cadrul comisiilor respective de obtinerea unei astfel de aprobari.
A mai aratat faptul ca cercetarea disciplinara a fost formala si desfasurata in graba fara a i se aduce la cunostinta faptele, normele juridice pretins incalcate si consecinta incalcarii lor.
De asemenea, decizia contestata nu face referire Ia apararile sale si motivele pentru care i-au fost respinse, iar din comisia de cercetare disciplinara au facut parte si persoane din conducerea Senatului Universitatii parate.
Petitul referitor la solicitarea de daune morale a fost motivat prin aceea ca decizia nr. 1624/18.11.2013, reprezinta o decizie abuziva care ii lezeaza demnitatea si imaginea publica, producand un stres si o tensiune pentru el si pentru familia sa, pe langa consecintele pecuniare, fiind lipsit si de confortul unei situatii reale in zeci de ani, prin munca.
In aparare parata a formulat si a depus al dosar intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
S-a aratat ca au fost respectate dispozitiile art. 250 Codul Muncii deoarece desfacerea disciplinara a contractului de munca corespunde gravitatii faptei iar individualizarea acesteia a fost corecta. Gradul de vinovatie al salariatului este unul ridicat, avand in vedere abaterile disciplinare cu caracter repetat constatate, conflictul de interese in care acesta s-a aflat pentru o perioada mare de timp, precum si cele retinute si mentionate cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile. Comportarea anterioara salariatului nu a fost una tocmai corespunzatoare, avand in vedere faptul ca, prin decizia Rectorului Universitatii nr. 911/03.07.2013 acesta a mai fost sanctionat disciplinar cu diminuarea salariului de baza cu 20% pe o perioada de 2 luni conform disp. art. 312 alin. 2 din Legea 1/2011.
Urmarile abaterii, constau in nerespectarea prevederilor legale si a reglementarilor interne, prin incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului Universitatii, precum si in existenta conflictului de interese permanent in care s-a aflat persoana in cauza, in acest ultim caz, domnul profesor avand obligatia ca in termen de cel mult 30 zile calendaristice sa iasa din aceasta situatie juridica, obligatie pe care nu a inteles sa o indeplineasca intocmai.
S-a mai sustinut ca in cuprinsul deciziei contestate este descrisa fapta aratandu-se ca au fost incalcate dispozitiile art. 41 lit. e din Carta Universitatii prin aceea ca nu a fost dezbatuta si nu a fost obtinuta aprobarea Senatului Universitatii pentru a desfasura activitati in cadrul unor comisii de doctorat organizate de catre o alta Universitate si anume Universitatea din Petrosani. Prin aceasta fapta au fost incalcate si disp. art. 38 lit. g din Codul de etica si deontologie profesionala care prevede: "Personalul didactic, de cercetare si didactic auxiliar, titular este ih conflict de interese daca se afla in una dintre urmatoarele situatii: desfasoara activitati ih cadrul unor comisii de doctorat, de master sau de licenta,organizate de catre alte universitati, fara aprobarea Senatului universitar".
Prin savarsirea acestei abateri disciplinare de catre reclamant au fost incalcate si prevederile art. 122 alin. 1 din Regulamentul de organizare si functionare a Universitatii, dar si normele de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului Universitatii cuprinse in Carta Universitatii, Codul de etica si deontologie profesionala, Regulamentul de ordine interioara, contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca precum si fisa postului.
Ca o consecinta a aplicarii sanctiunii disciplinare prin Hotararea Senatului Universitatii nr. 313/15.11.2013, s-a aprobat excluderea acestuia din comunitatea universitara in temeiul art. 40 alin, 3,art. 41 lit e,art. 42 alin. 3 si ait. 43 alin. 2 din Carta Universitatii.
S-a mai sustinut ca motivele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantului au fost mentionate la punctul 5 din decizie si au constat atat in aceea ca reclamantul si-a recunoscut fapta cat si in aceea ca in perioada 01.01.2011-31.10,2013 nu exista nici o aprobare a Senatului Universitatii in vederea participarii reclamantului in cadrul unor comisii de doctorat la Universitatea din Petrosani
S-a mai sustinut ca reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinara si pe parcursul acesteia s-a respectat dreptul la aparare.
Sanctiunea disciplinara a fost aplicata in temeiul Legi 1/2011, lege care primeaza fata de Codul Muncii si care are aplicabile dispozitiile art. 248 alin. 1, Kt. c din acest act normativ.
In privinta caracterului repetat al abaterilor disciplinare savarsite de reclamant, anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca acesta in cadrul sedintelor de departament a avut interventii necontrolate constand ih acuze calomnioase si injurii la adresa colegilor lui, in special a celor care ocupa functii de conducere. Aceste manifestari au fost consemnate in procesul verbal al sedintei departamentului din data de 04,04.2013, in care reclamantul a acuzat lipsa unei sali de lectura a facultatii. in aceiasi sedinta a departamentului, prezentandu-se Raportul de evaluare institutionala a universitatii intocmit cu scopul evaluarii universitatii de catre o comisie de evaluatori externi European University Association, reclamantul in loc sa recunoasca eforturile facute de colegii care au elabora acest Raport i-a acuzat pe acestia ca au beneficiat de bani de la organizatorii proiectului ce avea drept obiectiv evaluarea universitatii, lucru total neadevarat, intrucat nici o persoana din universitate nu a beneficiat de bani sau alte foloase, castigul fiind doar al universitatii care a fost evaluat de evaluatori externi fara nici un cost.
Alte abateri ale reclamantului au constat in refuzul de a intocmi situatia centralizatoare privind rezultatele propriei activitati de cercetare pe perioada 2008-2012,salarizare pertinenta intrucat in fisa postului reclamantului au fost prevazute 90 de ore de activitati la dispozitia directorului de departament( intocmire situatii, documente, activitati departament); obiectiuni lipsite de temei la fisele postului; falsificarea raportarii din fisa de autoevaluare a cercetarii stiintifice, in care reclamantul si-a trecut de doua ori aceleasi trei lucrari in vederea obtinerii unui punctaj mai mare.
S-a aratat ca toti membrii Comisiei de analiza si cercetare a abaterilor disciplinare savarsite de catre reclamant au gradul didactic de profesor universitar, reprezentantul organizatiei sindicale fiind de asemeni cadru didactic.
S-a aratat ca HG nr. 681/2011 invocata de catre reclamant este aplicabila doar IOSUD si nu prevede nici o obligativitate pentru institutiile de invatamant de a permite propriilor salariati oricum si in orice conditii sa participe ca referenti oficiali in cadrul unei comisii de doctorat organizate de catre alta universitate.
De asemenea, s-a retinut ca parata nu a contestat, ingradit si limitat acest drept al fiecarui cadru didactic universitar al sau de a participa in cadrul unor comisii de doctorat ci prin Carta Universitatii a statuat aceasta regula obligatorie care a avut la baza inclusiv principul autonomiei universitare.
Faptul ca, Rectorul Universitatii din Petrosani a eliberat reclamantului o adeverinta prin care isi exprima doar punctul sau de vedere privind combaterea acelei obligatii legale pe care o avea de indeplinit, este un amestec in problemele interne, dar si in organizarea si functionarea universitatii, precum si o incalcare a principiului autonomiei universitare.
Ambele universitati sunt concurente pe piata educationala din Romania, iar conducerea Universitatii din Petrosani nu are dreptul sa aprecieze si sa se pronunte pe marginea legalitatii, Cartei si Regulamentelor interne care sunt aprobate, avizate si sunt in conformitate cu legea.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicita acordarea de daune morale s-a solicitat respingerea acestuia avand in vedere neevaluarea cuantumului acestuia, a neindeplinirii conditiilor prevazute de lege obligatorii pentru ca acest tip de daune sa fie atrase in sarcina angajatorului, dar si datorita nedovedirii prejudiciului cauzat. Solicitarea acestor daune in conditiile actiunii care face obiectul prezentului dosar si dedusa judecatii, dovedeste o injusta si cu orice pret imbogatire a reclamantului sau o solicitare nefondata.
Prin Sentinta nr. 33/18.03.2014 a Curtii de Apel Craiova pronuntata in dosarul nr. 402/54/2014 a fost admisa cererea de stramutare a cauzei si trimiterea cauzei spre judecata la Tribunalul Mehedinti.
Primind cauza spre solutionare instanta a solicitat paratei sa comunice daca in vederea emiterii aprobarii pentru participarea la teze de doctorat organizate de catre alte Universitati, de catre Senatul Universitatii pentru personalul didactic solicitant exista elaborate criterii, daca aprobarea este conditionata de indeplinirea anumitor conditii si in caz afirmativ care sunt acestea,sa comunice daca au existat si cereri de natura celor de mai sus care nu au fost aprobate si cu titlu exemplificativ sa comunice motivele ce au stat la baza respingerii lor, sa comunice daca a existat o hotarare a comisiei de etica universitara care sa constate in cazul reclamantului existenta unor abateri de la prevederile Codului de etica si deontologie profesionala in situatia supusa atentiei instantei.
Prin adresa nr. 4373//22.05.2014 s-au comunicat Hotararile nr. 93/05.04.2013, nr.126/26.04.2013, nr. 330/15.11.2013, nr. 67/22.03.2013ale Senatului UCB si s-a aratat ca din evidentele Universitatii nu rezulta situatii ih care o astfel de cerere a fost respinsa. Unele dintre cererile formulate au fost aprobate chiar in regim de urgenta tocmai pentru a da posibilitatea cadrului didactic respectiv de a beneficia de acest drept al sau. A fost detaliata procedura depunerii si discutarii cererii de aprobare a participarii in calitate de membru in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat,etc. si s-a motivat lipsa unei hotarari a Comisiei de etica universitara.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Mehedinti, sentinta civila nr.2534 din 06 iunie 2014, admis in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata Universitatea , a dispus anularea deciziei nr. 1624/18.11.2013 emisa de parata, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior emiterii deciziei contestate, a obligat parata la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva, a respins petitul privind acordarea daunelor morale si a obligat parata la 860 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul Mehedinti a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul paratei in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 67/1993, incepand cu data de 01.10,1993, ocupand functia de sef lucrari specialitatea mecanica aplicata in cadrul Facultatii de inginerie.
Prin decizia nr. 1624/18.11.2013, Rectorul Universitatii parate a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului conform dispozitiilor art. 312 alin.2 lit. e din Legea nr. 1/2011, din care rezulta ca reclamantului i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca intrucat nu a solicitat si nu a obtinut aprobarea Senatului Universitatii parate pentru a desfasura activitati in cadrul unor comisii de doctorat organizate de Universitatea din Petrosani, prin aceasta incalcandu-se prevederile art. 41 lit. e) din Carta Universitatii si dispozitiile art. 38 lit. g) din Codul de etica si deontologie profesionala care stipuleaza ca personalul didactic , de cercetare si didactic auxiliar este in conflict de interese daca desfasoara activitati in cadrul unor comisii de doctorat , master sau licenta, organizate de catre alte universitati fara aprobarea Senatului universitar.
S-a retinut ca potrivit dispozitiilor Codului Muncii salariatul are obligatia de a respecta disciplina muncii, obligatie de natura contractuala. Aceasta obligatie ia nastere in mod concret in sarcina unei persoane determinate, prin incadrarea acesteia in colectivul de munca al unui angajator. Ca o consecinta a raportului de subordonare intre partile contractului individual de munca, precum si a obligatiei salariatilor de a respecta disciplina muncii, este reglementata prerogativa angajatorului de a aplica sanctiuni celor ce savarsesc abateri disciplinare. Aceasta prerogativa a angajatorului decurge din necesitatea conducerii si desfasurarii normale a procesului de munca, disciplina muncii fiind o institutie de drept pozitiv a muncii. Legislatia muncii nu enumera si nu descrie in concret abaterile disciplinare, acestea fiind deduse implicit prin aratarea obligatiilor salariatilor. Desi in sarcina reclamantului se retine incalcarea dispozitiilor contractului individual de munca, se observa ca in cuprinsul acestui contract, anexat in copie la dosar, nu sunt cuprinse niciun minim de obligatii, nici macar de sinteza, ci se face referire la totalitatea obligatiilor specifice persoanelor incadrate in munca ce se pretinde a fi respectate prin incheierea contractului de munca respectiv. Este adevarat ca prin Carta Universitatii parate la art.41 se enumera limitativ situatiile in care personalul didactic este in conflict de interese, la lit. e fiind enuntata si desfasurarea de activitati in cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenta organizate de catre alte universitati, fara aprobarea Senatului universitar, prin art.42 este reglementata modalitatea de iesire a unui salariat dintr-un conflict de interese ivit, fiind de asemenea reglementata si situatia in care nu se iese din starea de conflict de interese si anume, destituirea din functia de conducere sau dupa caz, desfacerea contractului individual de munca. Se prevede ca persoanele care se afla in situatii de incompatibilitate sau conflict de interese au la dispozitie 30 zile calendaristice pentru a iesi din aceasta situatie, sub sanctiunea desfacerii contractului individual de munca, iar art.40 face referire la imposibilitatea de a face parte din comunitatea universitara a persoanelor care prin orice mijloace au adus atingere prestigiului si bunei functionari a universitatii, precum si a persoanelor care au avut calitatea de titular ai Universitatii si au fost exclusi din aceasta comunitate. Iesirea din starea de incompatibilitate pentru fiecare situatie in parte este distincta si presupune pasi de urmat de persoanele aflate in starile respective. In privinta incompatibilitatii de natura celei retinute in sarcina reclamantului iesirea nu putea avea loc pur si simplu ci presupunea o atentionare prealabila, care, asa cum se observa nu a avut loc, rectorul semnand fiecare adeverinta eliberata la cererea reclamantului si care era necesara pentru participarea la comisii de doctorat ale altor universitati, neavand nici o relevanta faptul ca erau emise de departamentul resurse umane, de vreme ce continutul era explicit si rezulta scopul in vederea caruia a fost eliberata. Decizia contestata face referire la perioada 2011-2013, perioada in care pasivitatea reclamantului a fost tolerata, la dosar nefiind depuse niciun fel de dovezi din care sa rezulte ca reclamantul a fost somat in aceasta perioada sa iasa din starea de incompatibilitate pentru a putea sa se apere corespunzator fata de aceste prevederi ale Cartei si fata de utilitatea si importanta lor. De asemenea, eliberarea adeverintei de salariat in scopul declarat nu a fost conditionata de prezentarea hotararii de aprobare din partea UCB. Lecturand atributiile senatului universitar din aceeasi carta se constata ca art.58, ce enumera aceste atributii, nu face referire si la emiterea unei astfel de aprobari, punctul 33 reglementand generic indeplinirea altor atributii conform cartei universitare. Partea finala a aceleiasi carte contine si Codul de etica si deontologie profesionala universitara, reglementand conduita membrilor comunitatii academice din Universitatea parata cod care prin art. 38-40 reglementeaza conflictul de interese, modalitatea de iesire din acest conflict, persoanele ce pot sesiza existenta situatiilor de conflict de interese, raspunderea persoanelor aflate in conflict de interese si raspunderea publica pentru rezolvarea situatiilor de incompatibilitate si de conflicte de interese. Acelasi cod reglementeaza posibilitatea desfacerii contractului individual de munca pentru situatia desfasurarii de activitati in cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenta organizate de alte universitati, fara aprobarea senatului universitar. Cap.IV din codul susmentionat reglementeaza structura si componenta comisiei de etica universitara si atributiile acestei comisii, printre care cercetarea si solutionarea abaterilor de la etica universitara, exercitand atributiile cuprinse si in Legea nr. 206/2004 astfel cum a fost completata. Pe baza datelor colectate si a audierii partilor, comisia de etica intocmeste un raport de caz, raport ce contine o constatare cu privire la natura si veridicitatea faptelor imputate si a altor fapte relevante, dupa care se va lua o decizie cu privire la masura in care faptele imputate constituie sau nu o incalcare a Codului de etica.
In situatia reclamantului se constata ca, desi prin decizia contestata se retine incalcarea Codului de etica si deontologie profesionala universitara si incalcarea unor " norme de comportare care dauneaza" interesului invatamantului si prestigiului Universitatii parate, in cauza nu exista o hotarare a Comisiei la care s-a facut mai sus referire prin care sa se gaseasca o incalcare a Codului de etica emisa in baza art. 45 pct.10 din Codul de etica susmentionat. Codul studiilor universitare de doctorat constituie cadrul legal care reglementeaza organizarea si implementarea programelor de studii universitare de doctorat din Romania. Potrivit dispozitiilor art. 2, prin aplicarea dispozitiilor Codului se urmareste atingerea urmatoarelor obiective: a) realizarea unui cadru minim de referinta pentru practicile de organizare a programelor de studii universitare de doctorat; b) promovarea de proceduri si principii comune pentru garantarea calitatii in organizarea si desfasurarea programelor de studii universitare de doctorat. Potrivit an. 67 din acelasi cod, studiile universitare de doctorat se finalizeaza prin sustinerea in sedinta publica a tezei de doctorat in fata comisiei de sustinere publica a tezei de doctorat. Comisia de doctorat este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de consiliul scolii doctorale. Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducatorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali, din tara sau din strainatate, specialisti ih domeniul in care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin 2 isi desfasoara activitatea in afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor si au cel putin functia didactica de conferentiar universitar sau de cercetator stiintific gradul II ori au calitatea de conducator de doctorat, in tara sau in strainatate. Atat IOSUD, cat si scoala doctorala pot impune standarde minimale de performanta stiintifica pe care membrii comisiei de doctorat trebuie sa le satisfaca pentru a putea face parte din comisia respectiva.
Este adevarat ca acest cod nu prevede obligatii in sarcina institutiilor care nu sunt posesoare de scoli doctorale, asa cum sustine parata cu ocazia apararilor formulate, insa nu prevede nici dreptul acestora de a interzice sau conditiona arbitrar participarea specialistilor recunoscuti la comisiile doctorale ale IOSUD.
ART. 168 din Legea 1/2011 a educatiei nationale prevede, de asemenea, ca teza de doctorat se elaboreaza conform cerintelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare si desfasurare a programelor de studii universitare de doctorat si in concordanta cu reglementarile prevazute in codul studiilor universitare de doctorat. Comisia de sustinere publica a tezei de doctorat este reglementat a fi propusa, de asemenea, de catre conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea IOSUD. Conform art. 127 din acelasi act normativ, comunitatea universitara este constituita din studenti, personal didactic si de cercetare si personal didactic si de cercetare auxiliar. Din comunitatea universitara fac parte si persoane carora li s-a conferit calitatea de membru al comunitatii universitare prin hotarare a senatului universitar. Membrii comunitatii universitare au drepturile si indatoririle stabilite prin reglementarile legale in vigoare si prin Carta universitara, unul dintre acestea fiind chiar libertatea academica, in cazul reclamantului aceasta fiind castigata prin ani de munca si recunoastere a capacitatilor profesionale de exceptie in domeniul cercetarii in care a profesat.
Carta universitara prezinta optiunile majore ale comunitatii universitare si se aplica in tot spatiul universitar. Carta universitara se refera, in mod obligatoriu, cel putin la: modalitatile de desemnare si revocare din functie a persoanelor care ocupa functii de conducere sau care fac parte din structurile si organismele de conducere ale universitatii, in conformitate cu legislatia in vigoare; Codul de etica si deontologie profesionala universitara; modul in care se realizeaza gestiunea si protectia resurselor universitatii; conditiile in care se constituie fondurile proprii si stabilirea destinatiei acestora si a conditiilor in care sunt utilizate; conditiile ih care se pot incheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori economici in vederea unor programe de cercetare fundamentala si aplicativa sau a cresterii nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare; conditiile in care universitatea se poate asocia cu alte institutii de invatamant superior sau cu alte organizatii pentru indeplinirea misiunii sale; modalitatile in care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei materiale a universitatii, necesare educatiei si cercetarii stiintifice; modalitatile in care se deruleaza actiunile de cooperare internationala ale institutiei de invatamant superior, incheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si internationale; modalitatile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitatilor si sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si organizatiile studentesti legal constituite; orice alte aspecte considerate relevante de catre senatul universitar si care corespund legislatiei in vigoare.
Aceasta carta se elaboreaza si se adopta de catre senatul universitar numai dupa dezbaterea cu comunitatea universitara, asa cum a aratat si parata cu ocazia apararilor formulate.
Carta universitara nu poate contine, insa, prevederi contrare legislatiei in vigoare. Nerespectarea legilor in continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
Institutiile de invatamant superior adopta un cod de etica si deontologie profesionala universitara. Acesta face parte din Carta universitara si include obligatoriu, printre altele, stabilirea situatiilor de conflicte de interese si incompatibilitati; prevederea ca persoanele care se afla in relatie de soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent functii, astfel incat unul sau una sa se afle fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala la orice nivel in aceeasi universitate si nu pot fi numiti in comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale caror decizii afecteaza sotii, rudele sau afinii pana la gradul al III-lea inclusiv si masurile educationale, administrative si tehnice care se iau pentru garantarea originalitatii lucrarilor de licenta, master, doctorat, articolelor stiintifice sau a altor asemenea lucrari, precum si sanctiunile aferente.
ART. 213 din legea educatiei nationale reglementeaza institutia Senatul universitar ca fiind forul care reprezinta comunitatea universitara si este cel mai inalt for de decizie si deliberare la nivelul universitatii. Printre atributiile senatului universitar legea prevede si pe cea de garantare a libertatii academice si a autonomiei universitare.
Raspunderea disciplinara este reglementata de dispozitiile art. 312 potrivit carora personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul superior raspunde disciplinar pentru incalcarea indatoririlor ce ii revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/ institutiei. Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice. Desi aparent incompatibilitatea in care s-a aflat reclamantul a fost stabilita ca atare de catre parata prin Carta proprie si sanctiunea a fost reglementata in aceleasi conditii in baza autonomiei universitare de care se bucura aceasta, nu pot fi ignorate dispozitiile Legii 1/2011 anterior enuntate potrivit carora dispozitiile Cartei nu pot limita libertatea academica. In contextul actelor normative anterior enuntate si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, s-a observat ca nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora." Este practica constanta si a Curtii Europene a Drepturilor Omului care in deciziile sale considera atunci cand se impune examinarea capetelor de cerere in temeiul art. 8 din Conventie, care se citeste dupa cum urmeaza: " Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale", ca limitarea libertatii de exercitare a profesiei prejudiciaza sansele reclamantilor de a exercita profesia lor si astfel are repercusiuni deosebite asupra exercitarii de catre acestia a dreptului la respectarea vietii lor private. De exemplu, in Cauza Mateescu impotriva Romaniei, invocand art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plans ca decizia autoritatilor nationale de a nu-i permite sa practice simultan profesiile de avocat si de medic era incorecta si incalca principiile dreptului international care garanteaza dreptul la munca al persoanelor. Se subliniaza ca decizia autoritatilor nationale de a conditiona dreptul reclamantului de a exercita o alta profesie decat cea de baza de renuntarea acestuia la cariera sa initiala a avut loc intr-un moment din viata sa profesionala cand acesta se astepta sa aiba posibilitatea de a utiliza in mod corespunzator competentele obtinute prin eforturi academice considerabile. Avand in vedere elementele mentionate, Curtea considera ca masura a prejudiciat sansele reclamantului de a exercita profesia sa, si, astfel a avut repercusiuni deosebite asupra exercitarii de catre acesta a dreptului la respectarea vietii sale private, ceea ce implica aplicabilitatea art. 8 din Conventie. Prin hotararea din 9 ianuarie 2013 pronuntata in cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei(cererea nr. 21722/11), Curtea a constatat atat incalcarea art. 6 din Conventie prin faptul ca reclamantul nu a beneficiat de garantiile privind "independenta si impartialitatea instantei" in procedura disciplinara desfasurata in fata Consiliului Superior de Justitie, a Parlamentului si a instantei de control judiciar, cat si incalcarea art. 8 din Conventie, prin faptul ca eliberarea sa nelegala din functia de judecator a constituit o ingerinta nejustificata in dreptul la viata privata, incluzand si aspecte legate de relatiile profesionale ale acestuia, dat fiind faptul ca sanctiunea aplicata acestuia si abaterea disciplinara imputata i-a afectat reputatia profesionala (par. 165-166). In prezenta cauza nu a fost identificata existenta vreunui reper textual sau a vreunei practici consistente care sa contribuie la intelegerea exacta a notiunii de aprobare si a conditiilor in care se acorda, ceea ce contravine principiului previzibilitatii legii. Asa cum s-a aratat mai sus, parata nu a considerat necesara existenta acestor criterii. Desi instanta europeana accepta ca in materie disciplinara apare drept obiectiva necesitatea ca acel verbum regens al abaterilor disciplinare sa fie formulat in termeni generali, pentru a putea acoperi varietatea de forme si modalitati de savarsire, totusi, se apreciaza ca se impune ca forurile, autoritatile si organismele care se pronunta in cazurile de raspundere disciplinara sa interpreteze sensul exact al textelor de lege care definesc faptele care constituie abateri disciplinare, intr-o maniera care exclude orice indoiala sau arbitrariu (cauza Gorzeliksi altii c. Poloniei [MQ, nr. 44158/98, par. 65).
Desi se sustine ca nu exista obligativitatea elaborarii de norme sau criterii pentru acordarea avizului de participare la comisii de doctorat si nu au existat cereri respinse, toate solicitarile fiind admise cu precadere pentru a nu prejudicia interesele solicitantilor, nu se justifica in niciun fel necesitatea avizului, in afara includerii lui in carta, dupa cum nu se justifica nici gravitatea abaterii neobtinerii unui astfel de aviz, considerat chiar de catre parata formal, gravitate care sa permita angajatorului sa ia fata de salariatul sau cea mai grav posibila sanctiune disciplinara.
In concluzie, instanta a considerat ca ingerinta in dreptul la viata privata al reclamantului a fost nelegala, incompatibila cu legea europeana, iar mai mult, Carta interna aplicabila in cauza nu a satisfacut exigentele de previzibilitate si nu a oferit garantii de protectie impotriva arbitrariului.
Sunt considerente pentru care instanta a apreciat ca petitul prin care se solicita anularea deciziei de sanctionare disciplinara este intemeiat.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale, tribunalul a retinut ca aceasta comporta discutii sub aspectul temeiniciei.
Astfel, in contextul unei concedieri nelegale/ netemeinice, daunele morale presupun o atingere adusa integritatii persoanei. Intr-o astfel de ipoteza, persoana suporta o frustrare greu de evaluat, se simte nedreptatita, se straduieste sa isi reprime cumva nemultumirea. La toate acestea se adauga si aspectul financiar.
S-a apreciat, insa, ca, pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului la respectul vietii private. Trebuie asigurat un echilibru rezonabil intre interesele aflate in conflict si anume intre, pe de o parte, dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale si, pe de alta parte, lipsa posibilitatii de apreciere atat de catre comisia de disciplina cat si de catre persoanele decidente asupra unui text lipsit de continut si cu o aplicabilitate aparent formala.
In acest context, instanta a apreciat ca nu exista nicio indoiala ca intr-o societate democratica salariatul este indrituit sa comenteze si sa critice activitatea de administrare a locului sau de munca precum si persoanele implicate in aceasta. Insa aceasta critica nu poate depasi anumite limite, tot astfel cum este in interesul general ca membrii Senatului sa se bucure de increderea comunitatii academice ceea ce face necesar ca acestia sa fie protejati de acuzatii nefondate.
In cauza, s-a constatat ca, in timp ce masura disciplinara este nefondata, se pot califica ca fiind simple judecati de valoare pretentiile inscrise in Carta Senatului UCB, distinctia clara dintre judecati de valoare si imputarea unor fapte concrete fiind aceea ca in acest ultim caz trebuie sa existe o baza factuala suficienta sa o sustina, in caz contrar aceasta fiind una excesiva.
Desi s-a constatat ca decizia contestata contine acuzatii cu privire la o conduita nelegala si improprie a reclamantului in exercitiul functiei sale de cadru didactic universitar, care ar fi refuzat sa se supuna unor reguli, tribunalul a apreciat ca aceste acuzatii reprezinta, doar afirmarea unor fapte in legatura cu care persoanele decidente nu au solicitat dovezi relevante, actiuni care nu sunt de natura a afecta activitatea profesionala a reclamantului si distruge reputatia sa.
Mai mult decat atat, reclamantului i-a fost oferita posibilitatea de a raspunde la acuzatiile ce i-au fost aduse, acesta avea posibilitatea sa conteste in timp prevederile Cartei pe care le considera drept nelegale sau de natura a-i ingradi anumite drepturi, insa s-a complacut intr-o atitudine de pasivitate, nefacand dovada unei minime diligente, iar motivele invocate de acesta in sustinerea cererii sale de acordare a daunelor morale sunt insuficiente punand instanta in imposibilitate de a aprecia in concret in raport cu dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale. S-a observat chiar precizarea reclamantului din sedinta publica din data de 23 mai 2014, ocazie cu care acesta a motivat cuantumul daunelor morale solicitate prin aceea ca s-ar incerca o tergiversare a procesului pana cand reclamantul va implini varsta de 65 ani, pentru a nu mai primi acceptul de a profesa dupa implinirea conditiilor legale de pensionare, aspect aleatoriu si de neprevazut la momentul de fata. Sunt aspecte care fac ca cererea reclamantului sa fie nefondata.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel atat reclamantul cat si parata Universitatea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantul reclamant P. Gh. in motivarea cererii de apel a aratat ca un prim motiv de apel este acela ca a solicitat instantei sa constate faptul ca prin desfacerea contractului individual de munca nr. 67/01.10.1993 si emiterea deciziei nr. 1624/18.11.2013, avand calitatea de petent in dosarul nr. 9337/95/2013, a fost victima unui abuz de putere savarsit de catre conducatorii Universitatii parate. Prin acest abuz de putere a fost vatamat din punct de vedere moral, fizic si psihic. S-a solicitat a se tine cont in stabilirea despagubirilor de jurisprudenta Tribunalului administrativ al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), care admite in cadrul conflictelor de munca la acest tip de abuz posibilitatea acordarii despagubirilor morale solicitate de salariati.
Apelantul reclamant a invederat ca un al doilea motiv de apel, pe care, de fapt, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela ca "...pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului la respectarea vietii private,, iar motivele invocate in sustinerea cererii de acordare a daunelor morale sunt mai mult decat suficiente, nu insuficiente, punand instanta in imposibilitatea de a aprecia in concret in raport cu dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale.
Instanta de fond nu a constatat si nu a luat in considerare, desi petentul a depus la dosarul cauzei, documente referitoare la initierea unui atac nejustificat asupra onoarei si reputatiei petentului.
In aprecierea acestui motiv de apel apelantul a sustinut urmatoarele aspecte:
a) Fiind un specialist recunoscut pe plan national si international in domeniul in care activeaza, pierzand calitatea de profesor universitar la Universitatea parata, a pierdut dreptul de a cerceta si publica rezultatele cercetarilor in reviste de specialitate nationale si
internationale, de a participa la simpozioane si manifestari stiintifice internationale, fapt ce echivaleaza cu ingradirea dreptului la munca si cercetare, lezarea demnitatii, umilirea si discriminarea.
b) Fiind un specialist recunoscut pe plan national si international in domeniul in care activeaza, prin desfacerea disciplinara a contractului de munca a pierdut dreptul de a activa ca referent oficial in diferite teze de doctorat organizate in sistem IOSUD. Din anexele la dosarul cauzei nr. 9337/95/2013, rezulta ca a participat la multe comisii de doctorat, acesta fiind mobilul desfacerii contractului de munca.
c) Fiind evaluator national in cadrul ARACIS, a pierdut increderea si posibilitatea de a fi numit in comisii de evaluare a calitatii in invatamantul superior;
d) Prin desfacerea contractului individual de munca i s-a creat imaginea unui infractor si impostor, cu consecinte grave asupra moralitatii sale, fapt ce a condus la marginalizarea sa, evitarea de catre colegi si cunostinte din domeniul universitar, intreruperea activitatilor de cercetare din fisa postului, pierderea unor contracte de cercetare.
Toate acestea prin articole de presa, bloguri, inregistrari audio-video postate pe You Tube, dupa cum urmeaza:
Apelantul reclamant a aratat ca al treilea motiv de apel, pe care, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela ca aceasta nu a tinut cont de interventia petentului in sedinta publica din data de 23.05.2014, prin care si-a "motivat cuantumul daunelor morale solicitate prin aceea ca s-ar incerca o tergiversare a procesului pana cand reclamantul va implini varsta de 65 ani, pentru a nu mai primi acceptul de a profesa dupa implinirea conditiilor legale de pensionare". Ca atare, a solicitat ca instanta sa tina cont ca aceasta este o motivare incorecta deoarece, tergiversarea procesului a fost catalogata de catre instanta de fond ca un "aspect aleatoriu si de neprevazut la momentul de fata".
Totodata, a solicitat ca instanta sa tina cont in judecarea apelului de urmatoarele aspecte:
Procedura utilizata de catre Universitatea parata de a stramuta procesul la o alta instanta inainte de administrarea probelor si de a depune in timpul sedintei fiecarui termen de judecata a cate unui inscris cu valoare nesemnificativa pentru cauza din dosarul nr. 9337/95/2013, constituie un evident mod de taraganare a pronuntarii sentintei finale pana la data de 5.11.2015 cand petentul implineste varsta de 65 ani si trebuie sa iese la pensie.
In continuare, apelantul reclamant a invederat ca al patrulea motiv de apel, este cauzat de subrezirea sanatatii.
Conform adeverintei medicale si retetei de medicamente lunare, din anexele existente la dosarul cauzei, a aratat faptul ca este suferind de inima, iar boala s-a agravat in acest timp fiind obligat sa urmeze tratament zilnic cu medicamente, iar ca urmare ingradirii dreptului la munca si cercetare, lezarii demnitatii, umilirii si discriminarii, boala de inima poate oricand sa-i provoace complicatii fatale.
In consecinta, apelantul a solicitat admiterea apelului, ca fiind fondat, obligarea, intimatei la plata unor daune morale in cuantum de 30 000 euro, in echivalent LEI, la cursul BNR, din data efectuarii platii si prelungirea activitatii de profesor universitar peste varsta de 65 ani, in postul si functia detinuta anterior pe o perioada echivalenta perioadei dintre desfacerea abuziva a contractului de munca si pronuntarea unei sentinte favorabile si definitive.
Apelanta parata Universitatea motivarea cererii de apel a aratat ca, in fapt, ca prim motiv de apel, ca instanta de control judiciar sa constate ca, pornind de la motivarea data la pagina 7 (partea finala) a sentintei civile recurate, potrivit careia desi in sarcina reclamantului se retine incalcarea dispozitiilor contractului individual de munca se observa ca, in cuprinsul acestui contract, anexat in copie la dosar, nu sunt cuprinse niciun minim de obligatii, nici macar de sinteza, ci se face referire la totalitatea obligatiilor specifice persoanelor incadrate in munca ce se pretinde a fi respectate prin incheierea contractului de munca respectiv, aceasta precizare este lipsita de temei legal, fiind o simpla afirmatie si nu o judecata de valoare.
In primul rand, contractul individual de munca are stabilit un model cadru, adaptat domeniului invatamantului, iar fiecare contract individual de munca are la baza un contract colectiv de munca la nivel national (la nivel de ramura), precum si un contract colectiv de munca incheiat la nivelul subscrisei. A pune la indoiala legalitatea unui contract individual de munca, inseamna a pune la indoiala legalitatea, atat a contractului colectiv de munca la nivel national (la nivel de ramura), cat si legalitatea contractului colectiv de munca incheiat la nivelul subscrisei, ori cu acest aspect nu a fost investita instanta de fond. Este vorba despre o incalcare a competentei de catre instanta de fond.
De asemenea, aceeasi instanta de fond omite doua aspecte: drepturile si obligatiile fiecarui cadru didactic universitar sunt cuprinse in fisa postului care se incheie anual, precum si obligatia oricarui salariat, indiferent de functia si profesia avuta, sa respecte, printre altele, actele normative si actele administrative interne, precum si dispozitiile sefilor ierarhici. In cazul de fata este vorba despre nerespectarea de catre parat a actelor administrative interne si implicit a dispozitiilor organelor de conducere colegiale, lucru nepermis in cadrul niciunei autoritati sau institutii publice.
Al doilea motiv de apel, pe care, de fapt, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela al modului cum instanta de fond incearca sa gaseasca o solutie favorabila reclamantului prin explicarea a ceea ce are de facut subscrisa in cazul incompatibilitatii sau conflictului de interese. Asa - zisa atentionarea despre care vorbeste instanta de fond este reprezentata de insasi cadrul de reglementare dat de Carta universitara si de Codul de etica si deontologie universitara, parte integranta a Cartei UCB.
De fapt, instanta de fond creeaza prin aceasta motivare un alt avantaj reclamantului, insa nu invoca vreun text de lege in sustinerea propriei afirmatii, care in acest context nu este motivata in fapt si in drept. Aceeasi instanta de fond in mod tendentios si abuziv nesocoteste acel principiu de drept elementar conform caruia necunoasterea legii nu absolva de raspundere, mai ales ca in cazul de fata reclamantul chiar a recunoscut abaterea savarsita. Obligativitatea solicitarii de catre orice cadru didactic din cadrul subscrisei (care are calitatea de conducator stiintific in cadrul altei Universitati -LO.S.U.D. - Institutie Organizatoare de Studii universitare de Doctorat) a aprobarii Senatului Universitatii este statuata prin Codul de etica si deontologie profesionala, parte a Cartei universitare.
Nu este de datoria niciunui angajator sa atentioneze prealabil proprii angajati despre un posibil conflict de interese sau despre o eventuala stare de incompatibilitate in care s-ar putea afla vreunul din acestia, obligatia principala a oricarui angajator fiind aceea de a crea cadrul legal de reglementare, obligatie indeplinita.
Apelanta a precizat ca nu a tolerat pasivitatea reclamantului asa cum retine tendentios aceeasi instanta de fond, ci atunci cand a avut dovada incalcarii prevederilor actelor administrative interne de catre reclamant a luat masurile conform reglementarilor legale si interne in vigoare.
De asemenea, apelanta parata a aratat ca a criticat sentinta civila pronuntata de catre instanta de fond in acest dosar si pentru faptul ca, desi a precizat onoratei instante de fond, la solicitarea acesteia, ca abaterea pentru care a fost sanctionat disciplinar reclamantul nu este una de competenta Comisiei de etica, ratiunea pentru care le-a solicitat sa precizeze acest lucru, a fost de a-si pregati motivarea in favoarea reclamantului, nicidecum sa respecte principiul impartialitatii judecatorului.
In primul rand, Codul de etica reglementeaza clar care sunt abaterile de la normele de etica si deontologie universitara, iar incompatibilitatea sau conflictul de interese nu se incadreaza in astfel de categorie, ci sunt doua aspecte care o data dovedite si probate, impun doar luarea masurilor stabilite de lege si documentele interne care se impun, lucru pe care subscrisa 1-a realizat.
Referitor la solicitarea instantei de fond de a-i comunica, daca exista o hotarare a Comisiei de etica universitara, care sa constate in cazul reclamantului, existenta unor abateri de la prevederile Codul de etica si deontologie profesionala in situatia supusa atentiei instantei, a precizat urmatoarele:
a. conflictul de interese nu constituie o abatere de la normele de etica si deontologie profesionala, ci este expres reglementata de prevederile art.38 si urm. din Codul de etica si deontologie profesionala;
b. abaterile de la normele de etica si deontologie profesionala si care pot face obiectul unei analize, cercetari de catre Comisia de etica sunt prevazute de dispozitiile art.48 si urm. din acelasi Cod de etica si deontologie profesionala. Doar acele abateri implica sesizarea / autosesizarea Comisiei de etica, data fiind deosebirile dintre acestea si conflictul de interese, asa cum sunt acestea reglementate de catre legiuitor;
c. rezolvarea conflictului de interese in care s-a aflat reclamantul, si care a avut drept consecinta desfacerea contractului individual de munca, este prevazuta de art.39-40 din Codul de etica si deontologie profesionala.
d. orice persoana poate sesiza existenta unui conflict de interese, iar responsabilitatea solutionarii acestuia, revine Senatului Universitatii Presedintelui Senatului Universitatii, Rectorului Universitatii si tuturor persoanelor cu functii de conducere in subordinea carora se ivesc astfel de situatii si in subordinea carora s/a aflat reclamantul.
Apelanta a mentionat ca un alt motiv de apel este consecinta motivarii instantei de fond aflata de la pagina 8-9 din sentinta civila atacata, referitoare la obligativitatea si necesitatea elaborarii unor criterii pentru personalul didactic solicitant al unei aprobari de a participa in cadrul unor comisii de licenta, masterat si doctorat, precizand faptul ca, in niciun act normativ sau act administrativ nu este prevazuta obligativitatea unei institutii de invatamant superior de a elabora criterii, care sa stea la baza adoptarii unei Hotarari de catre Senatul universitar.
Orice cadru didactic, ce detine calitatea de conducator stiintific sau care are dreptul de a participa in calitate de membru in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat etc., constituite la nivelul altor institutii de invatamant superior decat aceea unde acesta are norma didactica de baza, are obligatia prevazuta de Carta Universitatii (aprobata de catre Senatul acesteia si avizata de catre Ministerul Educatiei Nationale) de a solicita in scris, in acest sens, aprobarea Senatului Universitatii.
Pentru aceasta, cadrul didactic solicitant depune o cerere scrisa inregistrata si adresata Senatului Universitatii - Presedintelui Senatului Universitatii prin care solicita aprobarea participarii, cu indicarea calitatii detinute (conducator stiintific, referent oficial membru, etc), a institutiei de invatamant superior (I.O.S.U.D., in cazul petentului, a titlului tezei de doctorat, a doctorandului ce urmeaza a o sustine, precum si orice alte mentiuni, in sustinerea cererii sale.
Cererea respectiva urmeaza a fi discutata si aprobata, dupa caz, de catre Senatului Universitatii, care adopta o Hotarare, in sensul aprobarii sau respingerii cererii respective. De. altfel, etapele indeplinirii acestei obligatii prevazute de Carta Universitatii si, implicit de Codul de etica si deontologie universitara, parte a Cartei universitare, este asemanatoare pentru oricare alta cerere, in sensul depunerii documentelor doveditoare," pentru a sustine temeinicia si legalitatea acesteia. Din evidenta existenta la nivelul Universitatii, nu a identificat situatii in care o astfel de cerere ar fi fost respinsa, din contra, unele din acestea fiind discutate si aprobate, chiar in regim de urgenta si insotite de documente doveditoare, tocmai pentru a da posibilitatea cadrului didactic respectiv de a beneficia de acest drept al sau, dar cu respectarea acestor mentiuni obligatorii; - ratiunea, pentru care Senatul Universitatii a prevazut aceasta obligativitate in sarcina cadrelor didactice solicitante, a fost de a mentiona expres una din situatiile in care interesele, cadrelor didactice solicitante, personale, directe sau profesionale dar care nu privesc in mod direct subscrisa, ar fi contrare intereselor generale (institutionale) ale subscrisei.
Invocarea fara temei legal de catre instanta de fond a Codului studiilor universitare de doctorat in contextul prezentei cauze este o simpla afirmatie, intrucat acesta este valabil si se aplica obligatoriu doar universitatilor care organizeaza studii universitare de doctorat, ori subscrisa nu are astfel de nivel de studii, ci doar Universitatea din Petrosani, unde a participat reclamantul ca membru in comisia de doctorat respectiv, Universitate care nu este parte in cauza.
Invocarea oricarei prevederi din acest Cod al studiilor universitare de doctorat nu are nici cea mai mica relevanta juridica in speta de fata, fiind complet straina de obiectul cauzei deduse judecatii.
Apelanta parata a mentionat ca nu a interzis si nici nu a interzis arbitrar participarea propriilor cadre didactice in Cadrul unor comisii de studii organizate de alte universitati, iar reglementarea acestei participari pe plan intern este o prerogativa data de principiul autonomiei universitare, dar in primul rand de legislatia in vigoare.
A mai aratat apelanta ca nu a contestat si nu contesta experienta profesionala a reclamantului, insa aceasta experienta profesionala nu-i da dreptul acestuia de a nesocoti reglementarile interne si chiar cele legale in vigoare, de a sfida aceste dispozitii legale, fiind singurul care a inteles sa nu solicite acea aprobare de participare, de a jigni proprii colegi si sefi, de a nesocoti hotararile adoptate de organismele de conducere colegiale, de a folosi un limbaj strain de mediul academic si de nobila profesie de cadru didactic universitar (a se vedea email-urile prin care acesta intelegea sa corespondeze cu colegi si sefi ierarhici).
Faptul ca, instanta de fond retine ca, Carta Universitatii si implicit, Codul de etica si deontologie profesionala ar contine prevederi contrare legislatiei in vigoare este o afirmatie complet neadevarata din mai multe motive.
In primul rand instanta de fond nu a fost investita a se pronunta pe legalitatea unor astfel de documente, obiectul prezentei cauze fiind cu totul altul. In al doilea rand, Carta Universitatii si, implicit, Codul de etica si deontologie profesionala a fost intocmita redactata, aprobata si avizata in conditiile si cu respectarea dispozitiilor Legii nr.1/2011 - Legea educatiei nationale, cu modificarile si completarile ulterioare.
Anterior acestora, Carta Universitatii a fost supusa dezbaterii tuturor membrilor comunitatii academice, in cadrul carora fiecare membru al acesteia putea face completari, modificari etc., inclusiv reclamantul, lucru care nu a existat. Aprobarea si avizarea Cartei Universitatii s-a realizat dupa indeplinirea tuturor acestor etape obligatorii.
Desi instanta de fond face afirmatii de genul "Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice, aceasta nu le si motiveaza. Nimeni decat instanta de fond, inspirandu-se doar din afirmatiile nefondate ale reclamantului, nu a ingradit prin aceasta Carta aceste notiuni fundamentale, precum dreptul la opinie, libertatea exprimarii si libertatea academica, care in mod vadit vizibil nu au nici cea mai mica legatura cu obiectul prezentei cauze.
Instanta de fond nu precizeaza, desi avea aceasta obligatie, contextul si ce drept la opinie a fost ingradit reclamantului si cum i s-a limitat sau ingradit acestuia libertatea exprimarii si cea academica, care reprezinta cu totul altceva, asa cum sunt ele definite de catre legiuitor.
Instanta de fond recunoaste, chiar daca voalat, prin folosirea expresiei aparent incompatibilitatea in care s-a aflat reclamantul a fost stabilita ca atare de catre parata prin Carta proprie si sanctiunea a fost reglementata in aceleasi conditii in baza autonomiei universitare de care se bucura, nu pot fi ignorate dispozitiile legii 1/2011 anterior enuntate, potrivit carora dispozitiile cartei nu pot limita libertatea academica, insa da importanta in continuare acestei expresii libertate academica invocand practica CEDO, desi obiectul cauzei este cu totul altul.
Apelanta parata a aratat in continuare ca afirmatia instantei de fond conform careia avizul de participare la comisii de studii este considerat de catre subscrisa ca fiind unul formal, este straina de apararea formulata de catre subscrisa, aceasta nefacand aceasta afirmatie. Un aviz nu poate fi formal cata vreme, are caracter obligatoriu, iar pentru obtinerea acestuia nu este nevoie de elaborarea unor criterii sau norme, cata vreme nu orice cadru didactic poate participa in comisii de doctorat, ci doar care au calitatea de conducatori de (doctorat sau indeplinesc conditiile prevazute de lege. In ce priveste asa zisa gravitate a sanctiunii aplicate impotriva reclamantului, a precizat in scris instantei de fond, insa in zadar, faptul ca, alta sanctiune disciplinara nu putea fi luata, intrucat reclamantul mai fusese anterior sanctionat, dar si pentru ca sanctiunea aplicata in cazul incompatibilitatii sau conflictului de interese este expres stabilita in Carta si in Codul de etica si deontologie universitara, parte integranta.
La fel de bizara este si afirmatia instantei de fond, la fel de nefondata si lipsita de temei legal, a ingerintei in dreptul la viata privata al reclamantului a fost nelegala, incompatibila cu legea europeana, iar mai mult, Carta interna aplicabila in cauza nu a satisfacut exigentele de previzibilitate si nu a oferit garantii de protectie impotriva arbitrariului.
Instanta de fond nu a motivat care ar fi aceasta ingerinta, in ce a constat aceasta si cum a fost afectat dreptul la viata privata al reclamantului, cata vreme discutam despre o obligatie profesionala si nu una morala, personala, reclamantul avand calitatea de salariat, iar sanctiunea disciplinara a fost aplicata acestuia pentru incalcarea unor atributii de serviciu, in timpul si in legatura cu serviciul.
Imputarea faptelor concrete s-a facut avand o baza factuala suficienta care sa o sustina, nefiind astfel una excesiva, instanta de fond retinand contrariul, doar cu rol afirmativ, insa nemotivat. De altfel, cu toate ca a dispus admiterea contestatiei, aceeasi instanta de fond recunoaste si retine pasivitatea reclamantului in a nu contesta unele prevederi ale Cartei subscrisei.
Este dreptul si decizia subscrisei bazat, pe principiul autonomiei universitare, sa permita propriilor salariati participarea ca membri in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat sau de concurs la alte universitati, iar dispozitiile HGR nr.681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat nu prevad nicio obligativitate in sarcina oricarei institutii de invatamant de a permite propriilor salariati, oricum si in orice conditii sa participe ca referenti oficiali in cadrul unei comisii de doctorat organizata de catre alta universitate (IOSUD).
De asemenea, toate cadrele didactice au solicitat, pe baza unei cereri scrise, aprobarea participarii in cadrul comisiilor de doctorat si au primit aceasta aprobarea Senatului universitar al subscrisei. Doar petentul, prin atitudinea sa sfidatoare, de dispret fata de institutia unde a fost salariat, dar si fata de lege, a considerat ca prin lipsa acestei aprobari obligatorii este mai presus de lege. Subscrisa nu a contestat, ingradit si limitat acest drept al fiecarui cadru didactic universitar al sau de a participa in cadrul unor comisii de doctorat, ci prin Carta UCB aprobata si conforma cu legea, a statuat aceasta regula obligatorie si care a avut la baza inclusiv principiul autonomiei universitare. Faptul ca Universitatea din Petrosani, prin Rectorul acesteia, nu i-a solicitat petentului sa obtina aceasta aprobare, nu este in sarcina sa si nici obligatia sa, ci a petentului, avand in vedere raporturile de munca dintre petent si subscrisa si actele administrative incidente.
Nu in ultimul rand, instanta de fond incalca inclusiv principiul autonomiei universitare, pronuntandu-se in premiera dupa cea 3 ani de la adoptarea sa, asupra legalitatii unei Carte universitare intocmita, redactata, aprobata si avizata, conform legii, Carta dupa care s-au inspirat si alte universitatii in elaborarea propriilor Carte.
Curtea, analizand apelurile formulate in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de dispozitiile legale incidente in cauza, retine ca acestea sunt nefondate din consider
ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca – incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013
Pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului
Prin cererea adresata Tribunalului Gorj si inregistrata sub nr. 9337/95/2013, reclamantul P.Gh.a chemat in judecata pe parata Universitatea _. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei nr. 1624/18.03.2013 emisa de Rectoratul Universitatii prin care i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca nr. 67/01.10.1993, restabilirea situatiei anterioare ("Restitutio in integrum"), in sensul obligarii intimatei sa procedeze la reincadrarea sa in postul si in functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca (profesor universitar, doctor inginer, in cadrul Facultatii de Inginerie, Departamentul IMST),obligarea intimatei la plata, integrala, actualizata in functie de rata inflatiei, a tuturor drepturilor cuvenite, incepand cu data de 22.11.2013 (inclusiv toate sporurile) pana la reintegrarea efectiva in postul si functia detinute anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca si reprimirii sale in comunitatea universitara,obligarea intimatei la plata tuturor obligatiilor legale, sociale, de sanatate, ia fondul de pensii etc, cu caracter lunar, pe care ar fi trebuit sa le achite la bugetul consolidat al statului in calitate de angajator, ca angajat, incepand cu data de 22.11.2013 pana la data reintegrarii efective, in postul si functia detinuta anterior desfacerii disciplinare a contractului de munca, perioada respectiva urmand a fi considerata ca vechime neintrerupta in munca. Obligarea intimatei la plata unor daune morale, ca urmare a lezarii imaginii publice prin emiterea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca, intr-un cuantum ce va fi apreciat de instanta si obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecata, precum si a tuturor celorlalte cheltuieli, ce sunt sau vor fi efectuate in legatura cu cauza respectiva. In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a indeplinit functia didactica de profesor universitar, avand o vechime de peste 20 de ani in cadrul paratei. Fiind un specialist al domeniului in care profesa, a fost solicitat sa participe in calitate de referent oficial ( membru specialist) in diferite comisii de doctorat in Sistem IOSUD de catre Scoala Doctorala a Universitatii din Petrosani. In conformitate cu Fisa de Autoevaluare Anuala, elaborata pe baza contractului colectiv de munca, participarea la comisii de doctorat este considerata a fi criteriul de performanta.
S-a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.168, alin.2 din Legea nr. 1/2011 "Comisia de sustinere publica a tezei de doctorat este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducatorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali din tara sau din strainatate, specialisti in domeniul in care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin doi isi desfasoara activitatea in afara IOSUD respective".
Organizarea si componenta comisiei de doctorat pentru sustinerea publica a tezei de doctorat este atributul exclusiv al Institutiei Universitare Doctorale (IOSUD), ce organizeaza studiile doctorale respective (potrivit art. 168 aiin.2 din Legea nr. 1/2011), iar potrivit art. 72 din H.G. nr. 681/2011 (privind aprobarea studiilor universitare de doctorat) la capitolul "Drepturile Conducatorului de Doctorat" lit.c, include si "Dreptul de a propune comisia de doctorat".
A aratat ca desi a participat in perioada 2011-2013 si in alte comisii de doctorat si acest aspect era cunoscut de Rectorul Universitatii care elibera adeverinta de incadrare unde avea functia de baza, nici acesta si nici Rectorul Universitatii organizatoare a sesiunilor de doctorat nu i-au solicitat o aprobare din partea Senatului Universitatii si nu au conditionat participarea acestuia in cadrul comisiilor respective de obtinerea unei astfel de aprobari.
A mai aratat faptul ca cercetarea disciplinara a fost formala si desfasurata in graba fara a i se aduce la cunostinta faptele, normele juridice pretins incalcate si consecinta incalcarii lor.
De asemenea, decizia contestata nu face referire Ia apararile sale si motivele pentru care i-au fost respinse, iar din comisia de cercetare disciplinara au facut parte si persoane din conducerea Senatului Universitatii parate.
Petitul referitor la solicitarea de daune morale a fost motivat prin aceea ca decizia nr. 1624/18.11.2013, reprezinta o decizie abuziva care ii lezeaza demnitatea si imaginea publica, producand un stres si o tensiune pentru el si pentru familia sa, pe langa consecintele pecuniare, fiind lipsit si de confortul unei situatii reale in zeci de ani, prin munca.
In aparare parata a formulat si a depus al dosar intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
S-a aratat ca au fost respectate dispozitiile art. 250 Codul Muncii deoarece desfacerea disciplinara a contractului de munca corespunde gravitatii faptei iar individualizarea acesteia a fost corecta. Gradul de vinovatie al salariatului este unul ridicat, avand in vedere abaterile disciplinare cu caracter repetat constatate, conflictul de interese in care acesta s-a aflat pentru o perioada mare de timp, precum si cele retinute si mentionate cu ocazia cercetarii disciplinare prealabile. Comportarea anterioara salariatului nu a fost una tocmai corespunzatoare, avand in vedere faptul ca, prin decizia Rectorului Universitatii nr. 911/03.07.2013 acesta a mai fost sanctionat disciplinar cu diminuarea salariului de baza cu 20% pe o perioada de 2 luni conform disp. art. 312 alin. 2 din Legea 1/2011.
Urmarile abaterii, constau in nerespectarea prevederilor legale si a reglementarilor interne, prin incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului Universitatii, precum si in existenta conflictului de interese permanent in care s-a aflat persoana in cauza, in acest ultim caz, domnul profesor avand obligatia ca in termen de cel mult 30 zile calendaristice sa iasa din aceasta situatie juridica, obligatie pe care nu a inteles sa o indeplineasca intocmai.
S-a mai sustinut ca in cuprinsul deciziei contestate este descrisa fapta aratandu-se ca au fost incalcate dispozitiile art. 41 lit. e din Carta Universitatii prin aceea ca nu a fost dezbatuta si nu a fost obtinuta aprobarea Senatului Universitatii pentru a desfasura activitati in cadrul unor comisii de doctorat organizate de catre o alta Universitate si anume Universitatea din Petrosani. Prin aceasta fapta au fost incalcate si disp. art. 38 lit. g din Codul de etica si deontologie profesionala care prevede: "Personalul didactic, de cercetare si didactic auxiliar, titular este ih conflict de interese daca se afla in una dintre urmatoarele situatii: desfasoara activitati ih cadrul unor comisii de doctorat, de master sau de licenta,organizate de catre alte universitati, fara aprobarea Senatului universitar".
Prin savarsirea acestei abateri disciplinare de catre reclamant au fost incalcate si prevederile art. 122 alin. 1 din Regulamentul de organizare si functionare a Universitatii, dar si normele de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului Universitatii cuprinse in Carta Universitatii, Codul de etica si deontologie profesionala, Regulamentul de ordine interioara, contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca precum si fisa postului.
Ca o consecinta a aplicarii sanctiunii disciplinare prin Hotararea Senatului Universitatii nr. 313/15.11.2013, s-a aprobat excluderea acestuia din comunitatea universitara in temeiul art. 40 alin, 3,art. 41 lit e,art. 42 alin. 3 si ait. 43 alin. 2 din Carta Universitatii.
S-a mai sustinut ca motivele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantului au fost mentionate la punctul 5 din decizie si au constat atat in aceea ca reclamantul si-a recunoscut fapta cat si in aceea ca in perioada 01.01.2011-31.10,2013 nu exista nici o aprobare a Senatului Universitatii in vederea participarii reclamantului in cadrul unor comisii de doctorat la Universitatea din Petrosani
S-a mai sustinut ca reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinara si pe parcursul acesteia s-a respectat dreptul la aparare.
Sanctiunea disciplinara a fost aplicata in temeiul Legi 1/2011, lege care primeaza fata de Codul Muncii si care are aplicabile dispozitiile art. 248 alin. 1, Kt. c din acest act normativ.
In privinta caracterului repetat al abaterilor disciplinare savarsite de reclamant, anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de munca acesta in cadrul sedintelor de departament a avut interventii necontrolate constand ih acuze calomnioase si injurii la adresa colegilor lui, in special a celor care ocupa functii de conducere. Aceste manifestari au fost consemnate in procesul verbal al sedintei departamentului din data de 04,04.2013, in care reclamantul a acuzat lipsa unei sali de lectura a facultatii. in aceiasi sedinta a departamentului, prezentandu-se Raportul de evaluare institutionala a universitatii intocmit cu scopul evaluarii universitatii de catre o comisie de evaluatori externi European University Association, reclamantul in loc sa recunoasca eforturile facute de colegii care au elabora acest Raport i-a acuzat pe acestia ca au beneficiat de bani de la organizatorii proiectului ce avea drept obiectiv evaluarea universitatii, lucru total neadevarat, intrucat nici o persoana din universitate nu a beneficiat de bani sau alte foloase, castigul fiind doar al universitatii care a fost evaluat de evaluatori externi fara nici un cost.
Alte abateri ale reclamantului au constat in refuzul de a intocmi situatia centralizatoare privind rezultatele propriei activitati de cercetare pe perioada 2008-2012,salarizare pertinenta intrucat in fisa postului reclamantului au fost prevazute 90 de ore de activitati la dispozitia directorului de departament( intocmire situatii, documente, activitati departament); obiectiuni lipsite de temei la fisele postului; falsificarea raportarii din fisa de autoevaluare a cercetarii stiintifice, in care reclamantul si-a trecut de doua ori aceleasi trei lucrari in vederea obtinerii unui punctaj mai mare.
S-a aratat ca toti membrii Comisiei de analiza si cercetare a abaterilor disciplinare savarsite de catre reclamant au gradul didactic de profesor universitar, reprezentantul organizatiei sindicale fiind de asemeni cadru didactic.
S-a aratat ca HG nr. 681/2011 invocata de catre reclamant este aplicabila doar IOSUD si nu prevede nici o obligativitate pentru institutiile de invatamant de a permite propriilor salariati oricum si in orice conditii sa participe ca referenti oficiali in cadrul unei comisii de doctorat organizate de catre alta universitate.
De asemenea, s-a retinut ca parata nu a contestat, ingradit si limitat acest drept al fiecarui cadru didactic universitar al sau de a participa in cadrul unor comisii de doctorat ci prin Carta Universitatii a statuat aceasta regula obligatorie care a avut la baza inclusiv principul autonomiei universitare.
Faptul ca, Rectorul Universitatii din Petrosani a eliberat reclamantului o adeverinta prin care isi exprima doar punctul sau de vedere privind combaterea acelei obligatii legale pe care o avea de indeplinit, este un amestec in problemele interne, dar si in organizarea si functionarea universitatii, precum si o incalcare a principiului autonomiei universitare.
Ambele universitati sunt concurente pe piata educationala din Romania, iar conducerea Universitatii din Petrosani nu are dreptul sa aprecieze si sa se pronunte pe marginea legalitatii, Cartei si Regulamentelor interne care sunt aprobate, avizate si sunt in conformitate cu legea.
Referitor la petitul prin care reclamantul solicita acordarea de daune morale s-a solicitat respingerea acestuia avand in vedere neevaluarea cuantumului acestuia, a neindeplinirii conditiilor prevazute de lege obligatorii pentru ca acest tip de daune sa fie atrase in sarcina angajatorului, dar si datorita nedovedirii prejudiciului cauzat. Solicitarea acestor daune in conditiile actiunii care face obiectul prezentului dosar si dedusa judecatii, dovedeste o injusta si cu orice pret imbogatire a reclamantului sau o solicitare nefondata.
Prin Sentinta nr. 33/18.03.2014 a Curtii de Apel Craiova pronuntata in dosarul nr. 402/54/2014 a fost admisa cererea de stramutare a cauzei si trimiterea cauzei spre judecata la Tribunalul Mehedinti.
Primind cauza spre solutionare instanta a solicitat paratei sa comunice daca in vederea emiterii aprobarii pentru participarea la teze de doctorat organizate de catre alte Universitati, de catre Senatul Universitatii pentru personalul didactic solicitant exista elaborate criterii, daca aprobarea este conditionata de indeplinirea anumitor conditii si in caz afirmativ care sunt acestea,sa comunice daca au existat si cereri de natura celor de mai sus care nu au fost aprobate si cu titlu exemplificativ sa comunice motivele ce au stat la baza respingerii lor, sa comunice daca a existat o hotarare a comisiei de etica universitara care sa constate in cazul reclamantului existenta unor abateri de la prevederile Codului de etica si deontologie profesionala in situatia supusa atentiei instantei.
Prin adresa nr. 4373//22.05.2014 s-au comunicat Hotararile nr. 93/05.04.2013, nr.126/26.04.2013, nr. 330/15.11.2013, nr. 67/22.03.2013ale Senatului UCB si s-a aratat ca din evidentele Universitatii nu rezulta situatii ih care o astfel de cerere a fost respinsa. Unele dintre cererile formulate au fost aprobate chiar in regim de urgenta tocmai pentru a da posibilitatea cadrului didactic respectiv de a beneficia de acest drept al sau. A fost detaliata procedura depunerii si discutarii cererii de aprobare a participarii in calitate de membru in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat,etc. si s-a motivat lipsa unei hotarari a Comisiei de etica universitara.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Mehedinti, sentinta civila nr.2534 din 06 iunie 2014, admis in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata Universitatea , a dispus anularea deciziei nr. 1624/18.11.2013 emisa de parata, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior emiterii deciziei contestate, a obligat parata la plata unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data emiterii deciziei si pana la reintegrarea efectiva, a respins petitul privind acordarea daunelor morale si a obligat parata la 860 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul Mehedinti a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost salariatul paratei in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 67/1993, incepand cu data de 01.10,1993, ocupand functia de sef lucrari specialitatea mecanica aplicata in cadrul Facultatii de inginerie.
Prin decizia nr. 1624/18.11.2013, Rectorul Universitatii parate a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului conform dispozitiilor art. 312 alin.2 lit. e din Legea nr. 1/2011, din care rezulta ca reclamantului i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca intrucat nu a solicitat si nu a obtinut aprobarea Senatului Universitatii parate pentru a desfasura activitati in cadrul unor comisii de doctorat organizate de Universitatea din Petrosani, prin aceasta incalcandu-se prevederile art. 41 lit. e) din Carta Universitatii si dispozitiile art. 38 lit. g) din Codul de etica si deontologie profesionala care stipuleaza ca personalul didactic , de cercetare si didactic auxiliar este in conflict de interese daca desfasoara activitati in cadrul unor comisii de doctorat , master sau licenta, organizate de catre alte universitati fara aprobarea Senatului universitar.
S-a retinut ca potrivit dispozitiilor Codului Muncii salariatul are obligatia de a respecta disciplina muncii, obligatie de natura contractuala. Aceasta obligatie ia nastere in mod concret in sarcina unei persoane determinate, prin incadrarea acesteia in colectivul de munca al unui angajator. Ca o consecinta a raportului de subordonare intre partile contractului individual de munca, precum si a obligatiei salariatilor de a respecta disciplina muncii, este reglementata prerogativa angajatorului de a aplica sanctiuni celor ce savarsesc abateri disciplinare. Aceasta prerogativa a angajatorului decurge din necesitatea conducerii si desfasurarii normale a procesului de munca, disciplina muncii fiind o institutie de drept pozitiv a muncii. Legislatia muncii nu enumera si nu descrie in concret abaterile disciplinare, acestea fiind deduse implicit prin aratarea obligatiilor salariatilor. Desi in sarcina reclamantului se retine incalcarea dispozitiilor contractului individual de munca, se observa ca in cuprinsul acestui contract, anexat in copie la dosar, nu sunt cuprinse niciun minim de obligatii, nici macar de sinteza, ci se face referire la totalitatea obligatiilor specifice persoanelor incadrate in munca ce se pretinde a fi respectate prin incheierea contractului de munca respectiv. Este adevarat ca prin Carta Universitatii parate la art.41 se enumera limitativ situatiile in care personalul didactic este in conflict de interese, la lit. e fiind enuntata si desfasurarea de activitati in cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenta organizate de catre alte universitati, fara aprobarea Senatului universitar, prin art.42 este reglementata modalitatea de iesire a unui salariat dintr-un conflict de interese ivit, fiind de asemenea reglementata si situatia in care nu se iese din starea de conflict de interese si anume, destituirea din functia de conducere sau dupa caz, desfacerea contractului individual de munca. Se prevede ca persoanele care se afla in situatii de incompatibilitate sau conflict de interese au la dispozitie 30 zile calendaristice pentru a iesi din aceasta situatie, sub sanctiunea desfacerii contractului individual de munca, iar art.40 face referire la imposibilitatea de a face parte din comunitatea universitara a persoanelor care prin orice mijloace au adus atingere prestigiului si bunei functionari a universitatii, precum si a persoanelor care au avut calitatea de titular ai Universitatii si au fost exclusi din aceasta comunitate. Iesirea din starea de incompatibilitate pentru fiecare situatie in parte este distincta si presupune pasi de urmat de persoanele aflate in starile respective. In privinta incompatibilitatii de natura celei retinute in sarcina reclamantului iesirea nu putea avea loc pur si simplu ci presupunea o atentionare prealabila, care, asa cum se observa nu a avut loc, rectorul semnand fiecare adeverinta eliberata la cererea reclamantului si care era necesara pentru participarea la comisii de doctorat ale altor universitati, neavand nici o relevanta faptul ca erau emise de departamentul resurse umane, de vreme ce continutul era explicit si rezulta scopul in vederea caruia a fost eliberata. Decizia contestata face referire la perioada 2011-2013, perioada in care pasivitatea reclamantului a fost tolerata, la dosar nefiind depuse niciun fel de dovezi din care sa rezulte ca reclamantul a fost somat in aceasta perioada sa iasa din starea de incompatibilitate pentru a putea sa se apere corespunzator fata de aceste prevederi ale Cartei si fata de utilitatea si importanta lor. De asemenea, eliberarea adeverintei de salariat in scopul declarat nu a fost conditionata de prezentarea hotararii de aprobare din partea UCB. Lecturand atributiile senatului universitar din aceeasi carta se constata ca art.58, ce enumera aceste atributii, nu face referire si la emiterea unei astfel de aprobari, punctul 33 reglementand generic indeplinirea altor atributii conform cartei universitare. Partea finala a aceleiasi carte contine si Codul de etica si deontologie profesionala universitara, reglementand conduita membrilor comunitatii academice din Universitatea parata cod care prin art. 38-40 reglementeaza conflictul de interese, modalitatea de iesire din acest conflict, persoanele ce pot sesiza existenta situatiilor de conflict de interese, raspunderea persoanelor aflate in conflict de interese si raspunderea publica pentru rezolvarea situatiilor de incompatibilitate si de conflicte de interese. Acelasi cod reglementeaza posibilitatea desfacerii contractului individual de munca pentru situatia desfasurarii de activitati in cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenta organizate de alte universitati, fara aprobarea senatului universitar. Cap.IV din codul susmentionat reglementeaza structura si componenta comisiei de etica universitara si atributiile acestei comisii, printre care cercetarea si solutionarea abaterilor de la etica universitara, exercitand atributiile cuprinse si in Legea nr. 206/2004 astfel cum a fost completata. Pe baza datelor colectate si a audierii partilor, comisia de etica intocmeste un raport de caz, raport ce contine o constatare cu privire la natura si veridicitatea faptelor imputate si a altor fapte relevante, dupa care se va lua o decizie cu privire la masura in care faptele imputate constituie sau nu o incalcare a Codului de etica.
In situatia reclamantului se constata ca, desi prin decizia contestata se retine incalcarea Codului de etica si deontologie profesionala universitara si incalcarea unor " norme de comportare care dauneaza" interesului invatamantului si prestigiului Universitatii parate, in cauza nu exista o hotarare a Comisiei la care s-a facut mai sus referire prin care sa se gaseasca o incalcare a Codului de etica emisa in baza art. 45 pct.10 din Codul de etica susmentionat. Codul studiilor universitare de doctorat constituie cadrul legal care reglementeaza organizarea si implementarea programelor de studii universitare de doctorat din Romania. Potrivit dispozitiilor art. 2, prin aplicarea dispozitiilor Codului se urmareste atingerea urmatoarelor obiective: a) realizarea unui cadru minim de referinta pentru practicile de organizare a programelor de studii universitare de doctorat; b) promovarea de proceduri si principii comune pentru garantarea calitatii in organizarea si desfasurarea programelor de studii universitare de doctorat. Potrivit an. 67 din acelasi cod, studiile universitare de doctorat se finalizeaza prin sustinerea in sedinta publica a tezei de doctorat in fata comisiei de sustinere publica a tezei de doctorat. Comisia de doctorat este propusa de conducatorul de doctorat si aprobata de consiliul scolii doctorale. Comisia de doctorat este alcatuita din cel putin 5 membri: presedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducatorul de doctorat si cel putin 3 referenti oficiali, din tara sau din strainatate, specialisti ih domeniul in care a fost elaborata teza de doctorat si din care cel putin 2 isi desfasoara activitatea in afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor si au cel putin functia didactica de conferentiar universitar sau de cercetator stiintific gradul II ori au calitatea de conducator de doctorat, in tara sau in strainatate. Atat IOSUD, cat si scoala doctorala pot impune standarde minimale de performanta stiintifica pe care membrii comisiei de doctorat trebuie sa le satisfaca pentru a putea face parte din comisia respectiva.
Este adevarat ca acest cod nu prevede obligatii in sarcina institutiilor care nu sunt posesoare de scoli doctorale, asa cum sustine parata cu ocazia apararilor formulate, insa nu prevede nici dreptul acestora de a interzice sau conditiona arbitrar participarea specialistilor recunoscuti la comisiile doctorale ale IOSUD.
ART. 168 din Legea 1/2011 a educatiei nationale prevede, de asemenea, ca teza de doctorat se elaboreaza conform cerintelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare si desfasurare a programelor de studii universitare de doctorat si in concordanta cu reglementarile prevazute in codul studiilor universitare de doctorat. Comisia de sustinere publica a tezei de doctorat este reglementat a fi propusa, de asemenea, de catre conducatorul de doctorat si aprobata de conducerea IOSUD. Conform art. 127 din acelasi act normativ, comunitatea universitara este constituita din studenti, personal didactic si de cercetare si personal didactic si de cercetare auxiliar. Din comunitatea universitara fac parte si persoane carora li s-a conferit calitatea de membru al comunitatii universitare prin hotarare a senatului universitar. Membrii comunitatii universitare au drepturile si indatoririle stabilite prin reglementarile legale in vigoare si prin Carta universitara, unul dintre acestea fiind chiar libertatea academica, in cazul reclamantului aceasta fiind castigata prin ani de munca si recunoastere a capacitatilor profesionale de exceptie in domeniul cercetarii in care a profesat.
Carta universitara prezinta optiunile majore ale comunitatii universitare si se aplica in tot spatiul universitar. Carta universitara se refera, in mod obligatoriu, cel putin la: modalitatile de desemnare si revocare din functie a persoanelor care ocupa functii de conducere sau care fac parte din structurile si organismele de conducere ale universitatii, in conformitate cu legislatia in vigoare; Codul de etica si deontologie profesionala universitara; modul in care se realizeaza gestiunea si protectia resurselor universitatii; conditiile in care se constituie fondurile proprii si stabilirea destinatiei acestora si a conditiilor in care sunt utilizate; conditiile ih care se pot incheia contracte cu institutiile publice si cu alti operatori economici in vederea unor programe de cercetare fundamentala si aplicativa sau a cresterii nivelului de calificare a specialistilor cu studii universitare; conditiile in care universitatea se poate asocia cu alte institutii de invatamant superior sau cu alte organizatii pentru indeplinirea misiunii sale; modalitatile in care se pot construi, detine si folosi elementele aferente bazei materiale a universitatii, necesare educatiei si cercetarii stiintifice; modalitatile in care se deruleaza actiunile de cooperare internationala ale institutiei de invatamant superior, incheierea de contracte si participarea la organizatiile europene si internationale; modalitatile de colaborare dintre structurile de conducere ale universitatilor si sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic si administrativ si organizatiile studentesti legal constituite; orice alte aspecte considerate relevante de catre senatul universitar si care corespund legislatiei in vigoare.
Aceasta carta se elaboreaza si se adopta de catre senatul universitar numai dupa dezbaterea cu comunitatea universitara, asa cum a aratat si parata cu ocazia apararilor formulate.
Carta universitara nu poate contine, insa, prevederi contrare legislatiei in vigoare. Nerespectarea legilor in continutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
Institutiile de invatamant superior adopta un cod de etica si deontologie profesionala universitara. Acesta face parte din Carta universitara si include obligatoriu, printre altele, stabilirea situatiilor de conflicte de interese si incompatibilitati; prevederea ca persoanele care se afla in relatie de soti, afini si rude pana la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent functii, astfel incat unul sau una sa se afle fata de celalalt sau cealalta intr-o pozitie de conducere, control, autoritate sau evaluare institutionala la orice nivel in aceeasi universitate si nu pot fi numiti in comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale caror decizii afecteaza sotii, rudele sau afinii pana la gradul al III-lea inclusiv si masurile educationale, administrative si tehnice care se iau pentru garantarea originalitatii lucrarilor de licenta, master, doctorat, articolelor stiintifice sau a altor asemenea lucrari, precum si sanctiunile aferente.
ART. 213 din legea educatiei nationale reglementeaza institutia Senatul universitar ca fiind forul care reprezinta comunitatea universitara si este cel mai inalt for de decizie si deliberare la nivelul universitatii. Printre atributiile senatului universitar legea prevede si pe cea de garantare a libertatii academice si a autonomiei universitare.
Raspunderea disciplinara este reglementata de dispozitiile art. 312 potrivit carora personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul superior raspunde disciplinar pentru incalcarea indatoririlor ce ii revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/ institutiei. Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice. Desi aparent incompatibilitatea in care s-a aflat reclamantul a fost stabilita ca atare de catre parata prin Carta proprie si sanctiunea a fost reglementata in aceleasi conditii in baza autonomiei universitare de care se bucura aceasta, nu pot fi ignorate dispozitiile Legii 1/2011 anterior enuntate potrivit carora dispozitiile Cartei nu pot limita libertatea academica. In contextul actelor normative anterior enuntate si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, s-a observat ca nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora." Este practica constanta si a Curtii Europene a Drepturilor Omului care in deciziile sale considera atunci cand se impune examinarea capetelor de cerere in temeiul art. 8 din Conventie, care se citeste dupa cum urmeaza: " Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale", ca limitarea libertatii de exercitare a profesiei prejudiciaza sansele reclamantilor de a exercita profesia lor si astfel are repercusiuni deosebite asupra exercitarii de catre acestia a dreptului la respectarea vietii lor private. De exemplu, in Cauza Mateescu impotriva Romaniei, invocand art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plans ca decizia autoritatilor nationale de a nu-i permite sa practice simultan profesiile de avocat si de medic era incorecta si incalca principiile dreptului international care garanteaza dreptul la munca al persoanelor. Se subliniaza ca decizia autoritatilor nationale de a conditiona dreptul reclamantului de a exercita o alta profesie decat cea de baza de renuntarea acestuia la cariera sa initiala a avut loc intr-un moment din viata sa profesionala cand acesta se astepta sa aiba posibilitatea de a utiliza in mod corespunzator competentele obtinute prin eforturi academice considerabile. Avand in vedere elementele mentionate, Curtea considera ca masura a prejudiciat sansele reclamantului de a exercita profesia sa, si, astfel a avut repercusiuni deosebite asupra exercitarii de catre acesta a dreptului la respectarea vietii sale private, ceea ce implica aplicabilitatea art. 8 din Conventie. Prin hotararea din 9 ianuarie 2013 pronuntata in cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei(cererea nr. 21722/11), Curtea a constatat atat incalcarea art. 6 din Conventie prin faptul ca reclamantul nu a beneficiat de garantiile privind "independenta si impartialitatea instantei" in procedura disciplinara desfasurata in fata Consiliului Superior de Justitie, a Parlamentului si a instantei de control judiciar, cat si incalcarea art. 8 din Conventie, prin faptul ca eliberarea sa nelegala din functia de judecator a constituit o ingerinta nejustificata in dreptul la viata privata, incluzand si aspecte legate de relatiile profesionale ale acestuia, dat fiind faptul ca sanctiunea aplicata acestuia si abaterea disciplinara imputata i-a afectat reputatia profesionala (par. 165-166). In prezenta cauza nu a fost identificata existenta vreunui reper textual sau a vreunei practici consistente care sa contribuie la intelegerea exacta a notiunii de aprobare si a conditiilor in care se acorda, ceea ce contravine principiului previzibilitatii legii. Asa cum s-a aratat mai sus, parata nu a considerat necesara existenta acestor criterii. Desi instanta europeana accepta ca in materie disciplinara apare drept obiectiva necesitatea ca acel verbum regens al abaterilor disciplinare sa fie formulat in termeni generali, pentru a putea acoperi varietatea de forme si modalitati de savarsire, totusi, se apreciaza ca se impune ca forurile, autoritatile si organismele care se pronunta in cazurile de raspundere disciplinara sa interpreteze sensul exact al textelor de lege care definesc faptele care constituie abateri disciplinare, intr-o maniera care exclude orice indoiala sau arbitrariu (cauza Gorzeliksi altii c. Poloniei [MQ, nr. 44158/98, par. 65).
Desi se sustine ca nu exista obligativitatea elaborarii de norme sau criterii pentru acordarea avizului de participare la comisii de doctorat si nu au existat cereri respinse, toate solicitarile fiind admise cu precadere pentru a nu prejudicia interesele solicitantilor, nu se justifica in niciun fel necesitatea avizului, in afara includerii lui in carta, dupa cum nu se justifica nici gravitatea abaterii neobtinerii unui astfel de aviz, considerat chiar de catre parata formal, gravitate care sa permita angajatorului sa ia fata de salariatul sau cea mai grav posibila sanctiune disciplinara.
In concluzie, instanta a considerat ca ingerinta in dreptul la viata privata al reclamantului a fost nelegala, incompatibila cu legea europeana, iar mai mult, Carta interna aplicabila in cauza nu a satisfacut exigentele de previzibilitate si nu a oferit garantii de protectie impotriva arbitrariului.
Sunt considerente pentru care instanta a apreciat ca petitul prin care se solicita anularea deciziei de sanctionare disciplinara este intemeiat.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale, tribunalul a retinut ca aceasta comporta discutii sub aspectul temeiniciei.
Astfel, in contextul unei concedieri nelegale/ netemeinice, daunele morale presupun o atingere adusa integritatii persoanei. Intr-o astfel de ipoteza, persoana suporta o frustrare greu de evaluat, se simte nedreptatita, se straduieste sa isi reprime cumva nemultumirea. La toate acestea se adauga si aspectul financiar.
S-a apreciat, insa, ca, pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului la respectul vietii private. Trebuie asigurat un echilibru rezonabil intre interesele aflate in conflict si anume intre, pe de o parte, dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale si, pe de alta parte, lipsa posibilitatii de apreciere atat de catre comisia de disciplina cat si de catre persoanele decidente asupra unui text lipsit de continut si cu o aplicabilitate aparent formala.
In acest context, instanta a apreciat ca nu exista nicio indoiala ca intr-o societate democratica salariatul este indrituit sa comenteze si sa critice activitatea de administrare a locului sau de munca precum si persoanele implicate in aceasta. Insa aceasta critica nu poate depasi anumite limite, tot astfel cum este in interesul general ca membrii Senatului sa se bucure de increderea comunitatii academice ceea ce face necesar ca acestia sa fie protejati de acuzatii nefondate.
In cauza, s-a constatat ca, in timp ce masura disciplinara este nefondata, se pot califica ca fiind simple judecati de valoare pretentiile inscrise in Carta Senatului UCB, distinctia clara dintre judecati de valoare si imputarea unor fapte concrete fiind aceea ca in acest ultim caz trebuie sa existe o baza factuala suficienta sa o sustina, in caz contrar aceasta fiind una excesiva.
Desi s-a constatat ca decizia contestata contine acuzatii cu privire la o conduita nelegala si improprie a reclamantului in exercitiul functiei sale de cadru didactic universitar, care ar fi refuzat sa se supuna unor reguli, tribunalul a apreciat ca aceste acuzatii reprezinta, doar afirmarea unor fapte in legatura cu care persoanele decidente nu au solicitat dovezi relevante, actiuni care nu sunt de natura a afecta activitatea profesionala a reclamantului si distruge reputatia sa.
Mai mult decat atat, reclamantului i-a fost oferita posibilitatea de a raspunde la acuzatiile ce i-au fost aduse, acesta avea posibilitatea sa conteste in timp prevederile Cartei pe care le considera drept nelegale sau de natura a-i ingradi anumite drepturi, insa s-a complacut intr-o atitudine de pasivitate, nefacand dovada unei minime diligente, iar motivele invocate de acesta in sustinerea cererii sale de acordare a daunelor morale sunt insuficiente punand instanta in imposibilitate de a aprecia in concret in raport cu dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale. S-a observat chiar precizarea reclamantului din sedinta publica din data de 23 mai 2014, ocazie cu care acesta a motivat cuantumul daunelor morale solicitate prin aceea ca s-ar incerca o tergiversare a procesului pana cand reclamantul va implini varsta de 65 ani, pentru a nu mai primi acceptul de a profesa dupa implinirea conditiilor legale de pensionare, aspect aleatoriu si de neprevazut la momentul de fata. Sunt aspecte care fac ca cererea reclamantului sa fie nefondata.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel atat reclamantul cat si parata Universitatea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantul reclamant P. Gh. in motivarea cererii de apel a aratat ca un prim motiv de apel este acela ca a solicitat instantei sa constate faptul ca prin desfacerea contractului individual de munca nr. 67/01.10.1993 si emiterea deciziei nr. 1624/18.11.2013, avand calitatea de petent in dosarul nr. 9337/95/2013, a fost victima unui abuz de putere savarsit de catre conducatorii Universitatii parate. Prin acest abuz de putere a fost vatamat din punct de vedere moral, fizic si psihic. S-a solicitat a se tine cont in stabilirea despagubirilor de jurisprudenta Tribunalului administrativ al Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), care admite in cadrul conflictelor de munca la acest tip de abuz posibilitatea acordarii despagubirilor morale solicitate de salariati.
Apelantul reclamant a invederat ca un al doilea motiv de apel, pe care, de fapt, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela ca "...pentru a se putea acorda daune morale, un atac la onoarea sau reputatia unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa se manifeste intr-o maniera susceptibila de a cauza un prejudiciu in exercitarea dreptului la respectarea vietii private,, iar motivele invocate in sustinerea cererii de acordare a daunelor morale sunt mai mult decat suficiente, nu insuficiente, punand instanta in imposibilitatea de a aprecia in concret in raport cu dreptul reclamantului la protectia reputatiei sale.
Instanta de fond nu a constatat si nu a luat in considerare, desi petentul a depus la dosarul cauzei, documente referitoare la initierea unui atac nejustificat asupra onoarei si reputatiei petentului.
In aprecierea acestui motiv de apel apelantul a sustinut urmatoarele aspecte:
a) Fiind un specialist recunoscut pe plan national si international in domeniul in care activeaza, pierzand calitatea de profesor universitar la Universitatea parata, a pierdut dreptul de a cerceta si publica rezultatele cercetarilor in reviste de specialitate nationale si
internationale, de a participa la simpozioane si manifestari stiintifice internationale, fapt ce echivaleaza cu ingradirea dreptului la munca si cercetare, lezarea demnitatii, umilirea si discriminarea.
b) Fiind un specialist recunoscut pe plan national si international in domeniul in care activeaza, prin desfacerea disciplinara a contractului de munca a pierdut dreptul de a activa ca referent oficial in diferite teze de doctorat organizate in sistem IOSUD. Din anexele la dosarul cauzei nr. 9337/95/2013, rezulta ca a participat la multe comisii de doctorat, acesta fiind mobilul desfacerii contractului de munca.
c) Fiind evaluator national in cadrul ARACIS, a pierdut increderea si posibilitatea de a fi numit in comisii de evaluare a calitatii in invatamantul superior;
d) Prin desfacerea contractului individual de munca i s-a creat imaginea unui infractor si impostor, cu consecinte grave asupra moralitatii sale, fapt ce a condus la marginalizarea sa, evitarea de catre colegi si cunostinte din domeniul universitar, intreruperea activitatilor de cercetare din fisa postului, pierderea unor contracte de cercetare.
Toate acestea prin articole de presa, bloguri, inregistrari audio-video postate pe You Tube, dupa cum urmeaza:
Apelantul reclamant a aratat ca al treilea motiv de apel, pe care, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela ca aceasta nu a tinut cont de interventia petentului in sedinta publica din data de 23.05.2014, prin care si-a "motivat cuantumul daunelor morale solicitate prin aceea ca s-ar incerca o tergiversare a procesului pana cand reclamantul va implini varsta de 65 ani, pentru a nu mai primi acceptul de a profesa dupa implinirea conditiilor legale de pensionare". Ca atare, a solicitat ca instanta sa tina cont ca aceasta este o motivare incorecta deoarece, tergiversarea procesului a fost catalogata de catre instanta de fond ca un "aspect aleatoriu si de neprevazut la momentul de fata".
Totodata, a solicitat ca instanta sa tina cont in judecarea apelului de urmatoarele aspecte:
Procedura utilizata de catre Universitatea parata de a stramuta procesul la o alta instanta inainte de administrarea probelor si de a depune in timpul sedintei fiecarui termen de judecata a cate unui inscris cu valoare nesemnificativa pentru cauza din dosarul nr. 9337/95/2013, constituie un evident mod de taraganare a pronuntarii sentintei finale pana la data de 5.11.2015 cand petentul implineste varsta de 65 ani si trebuie sa iese la pensie.
In continuare, apelantul reclamant a invederat ca al patrulea motiv de apel, este cauzat de subrezirea sanatatii.
Conform adeverintei medicale si retetei de medicamente lunare, din anexele existente la dosarul cauzei, a aratat faptul ca este suferind de inima, iar boala s-a agravat in acest timp fiind obligat sa urmeze tratament zilnic cu medicamente, iar ca urmare ingradirii dreptului la munca si cercetare, lezarii demnitatii, umilirii si discriminarii, boala de inima poate oricand sa-i provoace complicatii fatale.
In consecinta, apelantul a solicitat admiterea apelului, ca fiind fondat, obligarea, intimatei la plata unor daune morale in cuantum de 30 000 euro, in echivalent LEI, la cursul BNR, din data efectuarii platii si prelungirea activitatii de profesor universitar peste varsta de 65 ani, in postul si functia detinuta anterior pe o perioada echivalenta perioadei dintre desfacerea abuziva a contractului de munca si pronuntarea unei sentinte favorabile si definitive.
Apelanta parata Universitatea motivarea cererii de apel a aratat ca, in fapt, ca prim motiv de apel, ca instanta de control judiciar sa constate ca, pornind de la motivarea data la pagina 7 (partea finala) a sentintei civile recurate, potrivit careia desi in sarcina reclamantului se retine incalcarea dispozitiilor contractului individual de munca se observa ca, in cuprinsul acestui contract, anexat in copie la dosar, nu sunt cuprinse niciun minim de obligatii, nici macar de sinteza, ci se face referire la totalitatea obligatiilor specifice persoanelor incadrate in munca ce se pretinde a fi respectate prin incheierea contractului de munca respectiv, aceasta precizare este lipsita de temei legal, fiind o simpla afirmatie si nu o judecata de valoare.
In primul rand, contractul individual de munca are stabilit un model cadru, adaptat domeniului invatamantului, iar fiecare contract individual de munca are la baza un contract colectiv de munca la nivel national (la nivel de ramura), precum si un contract colectiv de munca incheiat la nivelul subscrisei. A pune la indoiala legalitatea unui contract individual de munca, inseamna a pune la indoiala legalitatea, atat a contractului colectiv de munca la nivel national (la nivel de ramura), cat si legalitatea contractului colectiv de munca incheiat la nivelul subscrisei, ori cu acest aspect nu a fost investita instanta de fond. Este vorba despre o incalcare a competentei de catre instanta de fond.
De asemenea, aceeasi instanta de fond omite doua aspecte: drepturile si obligatiile fiecarui cadru didactic universitar sunt cuprinse in fisa postului care se incheie anual, precum si obligatia oricarui salariat, indiferent de functia si profesia avuta, sa respecte, printre altele, actele normative si actele administrative interne, precum si dispozitiile sefilor ierarhici. In cazul de fata este vorba despre nerespectarea de catre parat a actelor administrative interne si implicit a dispozitiilor organelor de conducere colegiale, lucru nepermis in cadrul niciunei autoritati sau institutii publice.
Al doilea motiv de apel, pe care, de fapt, instanta de fond isi motiveaza sentinta civila apelata este acela al modului cum instanta de fond incearca sa gaseasca o solutie favorabila reclamantului prin explicarea a ceea ce are de facut subscrisa in cazul incompatibilitatii sau conflictului de interese. Asa - zisa atentionarea despre care vorbeste instanta de fond este reprezentata de insasi cadrul de reglementare dat de Carta universitara si de Codul de etica si deontologie universitara, parte integranta a Cartei UCB.
De fapt, instanta de fond creeaza prin aceasta motivare un alt avantaj reclamantului, insa nu invoca vreun text de lege in sustinerea propriei afirmatii, care in acest context nu este motivata in fapt si in drept. Aceeasi instanta de fond in mod tendentios si abuziv nesocoteste acel principiu de drept elementar conform caruia necunoasterea legii nu absolva de raspundere, mai ales ca in cazul de fata reclamantul chiar a recunoscut abaterea savarsita. Obligativitatea solicitarii de catre orice cadru didactic din cadrul subscrisei (care are calitatea de conducator stiintific in cadrul altei Universitati -LO.S.U.D. - Institutie Organizatoare de Studii universitare de Doctorat) a aprobarii Senatului Universitatii este statuata prin Codul de etica si deontologie profesionala, parte a Cartei universitare.
Nu este de datoria niciunui angajator sa atentioneze prealabil proprii angajati despre un posibil conflict de interese sau despre o eventuala stare de incompatibilitate in care s-ar putea afla vreunul din acestia, obligatia principala a oricarui angajator fiind aceea de a crea cadrul legal de reglementare, obligatie indeplinita.
Apelanta a precizat ca nu a tolerat pasivitatea reclamantului asa cum retine tendentios aceeasi instanta de fond, ci atunci cand a avut dovada incalcarii prevederilor actelor administrative interne de catre reclamant a luat masurile conform reglementarilor legale si interne in vigoare.
De asemenea, apelanta parata a aratat ca a criticat sentinta civila pronuntata de catre instanta de fond in acest dosar si pentru faptul ca, desi a precizat onoratei instante de fond, la solicitarea acesteia, ca abaterea pentru care a fost sanctionat disciplinar reclamantul nu este una de competenta Comisiei de etica, ratiunea pentru care le-a solicitat sa precizeze acest lucru, a fost de a-si pregati motivarea in favoarea reclamantului, nicidecum sa respecte principiul impartialitatii judecatorului.
In primul rand, Codul de etica reglementeaza clar care sunt abaterile de la normele de etica si deontologie universitara, iar incompatibilitatea sau conflictul de interese nu se incadreaza in astfel de categorie, ci sunt doua aspecte care o data dovedite si probate, impun doar luarea masurilor stabilite de lege si documentele interne care se impun, lucru pe care subscrisa 1-a realizat.
Referitor la solicitarea instantei de fond de a-i comunica, daca exista o hotarare a Comisiei de etica universitara, care sa constate in cazul reclamantului, existenta unor abateri de la prevederile Codul de etica si deontologie profesionala in situatia supusa atentiei instantei, a precizat urmatoarele:
a. conflictul de interese nu constituie o abatere de la normele de etica si deontologie profesionala, ci este expres reglementata de prevederile art.38 si urm. din Codul de etica si deontologie profesionala;
b. abaterile de la normele de etica si deontologie profesionala si care pot face obiectul unei analize, cercetari de catre Comisia de etica sunt prevazute de dispozitiile art.48 si urm. din acelasi Cod de etica si deontologie profesionala. Doar acele abateri implica sesizarea / autosesizarea Comisiei de etica, data fiind deosebirile dintre acestea si conflictul de interese, asa cum sunt acestea reglementate de catre legiuitor;
c. rezolvarea conflictului de interese in care s-a aflat reclamantul, si care a avut drept consecinta desfacerea contractului individual de munca, este prevazuta de art.39-40 din Codul de etica si deontologie profesionala.
d. orice persoana poate sesiza existenta unui conflict de interese, iar responsabilitatea solutionarii acestuia, revine Senatului Universitatii Presedintelui Senatului Universitatii, Rectorului Universitatii si tuturor persoanelor cu functii de conducere in subordinea carora se ivesc astfel de situatii si in subordinea carora s/a aflat reclamantul.
Apelanta a mentionat ca un alt motiv de apel este consecinta motivarii instantei de fond aflata de la pagina 8-9 din sentinta civila atacata, referitoare la obligativitatea si necesitatea elaborarii unor criterii pentru personalul didactic solicitant al unei aprobari de a participa in cadrul unor comisii de licenta, masterat si doctorat, precizand faptul ca, in niciun act normativ sau act administrativ nu este prevazuta obligativitatea unei institutii de invatamant superior de a elabora criterii, care sa stea la baza adoptarii unei Hotarari de catre Senatul universitar.
Orice cadru didactic, ce detine calitatea de conducator stiintific sau care are dreptul de a participa in calitate de membru in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat etc., constituite la nivelul altor institutii de invatamant superior decat aceea unde acesta are norma didactica de baza, are obligatia prevazuta de Carta Universitatii (aprobata de catre Senatul acesteia si avizata de catre Ministerul Educatiei Nationale) de a solicita in scris, in acest sens, aprobarea Senatului Universitatii.
Pentru aceasta, cadrul didactic solicitant depune o cerere scrisa inregistrata si adresata Senatului Universitatii - Presedintelui Senatului Universitatii prin care solicita aprobarea participarii, cu indicarea calitatii detinute (conducator stiintific, referent oficial membru, etc), a institutiei de invatamant superior (I.O.S.U.D., in cazul petentului, a titlului tezei de doctorat, a doctorandului ce urmeaza a o sustine, precum si orice alte mentiuni, in sustinerea cererii sale.
Cererea respectiva urmeaza a fi discutata si aprobata, dupa caz, de catre Senatului Universitatii, care adopta o Hotarare, in sensul aprobarii sau respingerii cererii respective. De. altfel, etapele indeplinirii acestei obligatii prevazute de Carta Universitatii si, implicit de Codul de etica si deontologie universitara, parte a Cartei universitare, este asemanatoare pentru oricare alta cerere, in sensul depunerii documentelor doveditoare," pentru a sustine temeinicia si legalitatea acesteia. Din evidenta existenta la nivelul Universitatii, nu a identificat situatii in care o astfel de cerere ar fi fost respinsa, din contra, unele din acestea fiind discutate si aprobate, chiar in regim de urgenta si insotite de documente doveditoare, tocmai pentru a da posibilitatea cadrului didactic respectiv de a beneficia de acest drept al sau, dar cu respectarea acestor mentiuni obligatorii; - ratiunea, pentru care Senatul Universitatii a prevazut aceasta obligativitate in sarcina cadrelor didactice solicitante, a fost de a mentiona expres una din situatiile in care interesele, cadrelor didactice solicitante, personale, directe sau profesionale dar care nu privesc in mod direct subscrisa, ar fi contrare intereselor generale (institutionale) ale subscrisei.
Invocarea fara temei legal de catre instanta de fond a Codului studiilor universitare de doctorat in contextul prezentei cauze este o simpla afirmatie, intrucat acesta este valabil si se aplica obligatoriu doar universitatilor care organizeaza studii universitare de doctorat, ori subscrisa nu are astfel de nivel de studii, ci doar Universitatea din Petrosani, unde a participat reclamantul ca membru in comisia de doctorat respectiv, Universitate care nu este parte in cauza.
Invocarea oricarei prevederi din acest Cod al studiilor universitare de doctorat nu are nici cea mai mica relevanta juridica in speta de fata, fiind complet straina de obiectul cauzei deduse judecatii.
Apelanta parata a mentionat ca nu a interzis si nici nu a interzis arbitrar participarea propriilor cadre didactice in Cadrul unor comisii de studii organizate de alte universitati, iar reglementarea acestei participari pe plan intern este o prerogativa data de principiul autonomiei universitare, dar in primul rand de legislatia in vigoare.
A mai aratat apelanta ca nu a contestat si nu contesta experienta profesionala a reclamantului, insa aceasta experienta profesionala nu-i da dreptul acestuia de a nesocoti reglementarile interne si chiar cele legale in vigoare, de a sfida aceste dispozitii legale, fiind singurul care a inteles sa nu solicite acea aprobare de participare, de a jigni proprii colegi si sefi, de a nesocoti hotararile adoptate de organismele de conducere colegiale, de a folosi un limbaj strain de mediul academic si de nobila profesie de cadru didactic universitar (a se vedea email-urile prin care acesta intelegea sa corespondeze cu colegi si sefi ierarhici).
Faptul ca, instanta de fond retine ca, Carta Universitatii si implicit, Codul de etica si deontologie profesionala ar contine prevederi contrare legislatiei in vigoare este o afirmatie complet neadevarata din mai multe motive.
In primul rand instanta de fond nu a fost investita a se pronunta pe legalitatea unor astfel de documente, obiectul prezentei cauze fiind cu totul altul. In al doilea rand, Carta Universitatii si, implicit, Codul de etica si deontologie profesionala a fost intocmita redactata, aprobata si avizata in conditiile si cu respectarea dispozitiilor Legii nr.1/2011 - Legea educatiei nationale, cu modificarile si completarile ulterioare.
Anterior acestora, Carta Universitatii a fost supusa dezbaterii tuturor membrilor comunitatii academice, in cadrul carora fiecare membru al acesteia putea face completari, modificari etc., inclusiv reclamantul, lucru care nu a existat. Aprobarea si avizarea Cartei Universitatii s-a realizat dupa indeplinirea tuturor acestor etape obligatorii.
Desi instanta de fond face afirmatii de genul "Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice, aceasta nu le si motiveaza. Nimeni decat instanta de fond, inspirandu-se doar din afirmatiile nefondate ale reclamantului, nu a ingradit prin aceasta Carta aceste notiuni fundamentale, precum dreptul la opinie, libertatea exprimarii si libertatea academica, care in mod vadit vizibil nu au nici cea mai mica legatura cu obiectul prezentei cauze.
Instanta de fond nu precizeaza, desi avea aceasta obligatie, contextul si ce drept la opinie a fost ingradit reclamantului si cum i s-a limitat sau ingradit acestuia libertatea exprimarii si cea academica, care reprezinta cu totul altceva, asa cum sunt ele definite de catre legiuitor.
Instanta de fond recunoaste, chiar daca voalat, prin folosirea expresiei aparent incompatibilitatea in care s-a aflat reclamantul a fost stabilita ca atare de catre parata prin Carta proprie si sanctiunea a fost reglementata in aceleasi conditii in baza autonomiei universitare de care se bucura, nu pot fi ignorate dispozitiile legii 1/2011 anterior enuntate, potrivit carora dispozitiile cartei nu pot limita libertatea academica, insa da importanta in continuare acestei expresii libertate academica invocand practica CEDO, desi obiectul cauzei este cu totul altul.
Apelanta parata a aratat in continuare ca afirmatia instantei de fond conform careia avizul de participare la comisii de studii este considerat de catre subscrisa ca fiind unul formal, este straina de apararea formulata de catre subscrisa, aceasta nefacand aceasta afirmatie. Un aviz nu poate fi formal cata vreme, are caracter obligatoriu, iar pentru obtinerea acestuia nu este nevoie de elaborarea unor criterii sau norme, cata vreme nu orice cadru didactic poate participa in comisii de doctorat, ci doar care au calitatea de conducatori de (doctorat sau indeplinesc conditiile prevazute de lege. In ce priveste asa zisa gravitate a sanctiunii aplicate impotriva reclamantului, a precizat in scris instantei de fond, insa in zadar, faptul ca, alta sanctiune disciplinara nu putea fi luata, intrucat reclamantul mai fusese anterior sanctionat, dar si pentru ca sanctiunea aplicata in cazul incompatibilitatii sau conflictului de interese este expres stabilita in Carta si in Codul de etica si deontologie universitara, parte integranta.
La fel de bizara este si afirmatia instantei de fond, la fel de nefondata si lipsita de temei legal, a ingerintei in dreptul la viata privata al reclamantului a fost nelegala, incompatibila cu legea europeana, iar mai mult, Carta interna aplicabila in cauza nu a satisfacut exigentele de previzibilitate si nu a oferit garantii de protectie impotriva arbitrariului.
Instanta de fond nu a motivat care ar fi aceasta ingerinta, in ce a constat aceasta si cum a fost afectat dreptul la viata privata al reclamantului, cata vreme discutam despre o obligatie profesionala si nu una morala, personala, reclamantul avand calitatea de salariat, iar sanctiunea disciplinara a fost aplicata acestuia pentru incalcarea unor atributii de serviciu, in timpul si in legatura cu serviciul.
Imputarea faptelor concrete s-a facut avand o baza factuala suficienta care sa o sustina, nefiind astfel una excesiva, instanta de fond retinand contrariul, doar cu rol afirmativ, insa nemotivat. De altfel, cu toate ca a dispus admiterea contestatiei, aceeasi instanta de fond recunoaste si retine pasivitatea reclamantului in a nu contesta unele prevederi ale Cartei subscrisei.
Este dreptul si decizia subscrisei bazat, pe principiul autonomiei universitare, sa permita propriilor salariati participarea ca membri in cadrul unor comisii de licenta, disertatie, doctorat sau de concurs la alte universitati, iar dispozitiile HGR nr.681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat nu prevad nicio obligativitate in sarcina oricarei institutii de invatamant de a permite propriilor salariati, oricum si in orice conditii sa participe ca referenti oficiali in cadrul unei comisii de doctorat organizata de catre alta universitate (IOSUD).
De asemenea, toate cadrele didactice au solicitat, pe baza unei cereri scrise, aprobarea participarii in cadrul comisiilor de doctorat si au primit aceasta aprobarea Senatului universitar al subscrisei. Doar petentul, prin atitudinea sa sfidatoare, de dispret fata de institutia unde a fost salariat, dar si fata de lege, a considerat ca prin lipsa acestei aprobari obligatorii este mai presus de lege. Subscrisa nu a contestat, ingradit si limitat acest drept al fiecarui cadru didactic universitar al sau de a participa in cadrul unor comisii de doctorat, ci prin Carta UCB aprobata si conforma cu legea, a statuat aceasta regula obligatorie si care a avut la baza inclusiv principiul autonomiei universitare. Faptul ca Universitatea din Petrosani, prin Rectorul acesteia, nu i-a solicitat petentului sa obtina aceasta aprobare, nu este in sarcina sa si nici obligatia sa, ci a petentului, avand in vedere raporturile de munca dintre petent si subscrisa si actele administrative incidente.
Nu in ultimul rand, instanta de fond incalca inclusiv principiul autonomiei universitare, pronuntandu-se in premiera dupa cea 3 ani de la adoptarea sa, asupra legalitatii unei Carte universitare intocmita, redactata, aprobata si avizata, conform legii, Carta dupa care s-au inspirat si alte universitatii in elaborarea propriilor Carte.
Curtea, analizand apelurile formulate in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de dispozitiile legale incidente in cauza, retine ca acestea sunt nefondate din consider
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Litigiu privind functionarii publici - Hotarare nr. 56 din data de 18.01.2018ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca – incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013