Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.)

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta V.R. impotriva sentintei civile nr. 8369/16.11.2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosarul nr. 4204/320/2008.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este  legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza
Se constata ca mersul dezbaterilor este consemnat in cuprinsul incheierii de sedinta din data de 14 .09.2010, prin care s-a dispus amanarea pronuntarii la data de 21.09.2010,  iar prin incheierea de sedinta din data de 21.09.2010 s-a dispus amanarea pronuntarii pentru data de azi, ambele incheieri de sedinta urmand a face parte din prezenta hotarare.

INSTANTA

Prin sentinta civila nr. 8369/16.11.2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, s-a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta V.R., in contradictoriu cu paratii R.J.G. si B.J. si B.I. si s-a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata catre paratul de rand 1.
In motivarea hotararii instanta de fond a retinut ca:
Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 16.05.2008 si inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de dosar 4204/320/2008, reclamanta V.R. au chemat in judecata paratii R.J.G., B.J. si B.I., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. 6 din data de 04.01.2000 a BNP Felicia Doinita Albulescu, sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 599/18.04.2008incheiat la BNP Balgaradean Stela; radierea inscrierilor in CF 30772 Tg-Mures, nr. top 2501/42/XXXVIII poz. B 2 si B3, prin care s-a inscris dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 38 din Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12, format din 3 camere si 4 dependinte, in favoarea paratilor de rand 2, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat faptul ca la finele anului 1999 si inceputul anului 2000 o cunoscuta de-a sa, numita B.M., avand nevoie de un imprumut banesc a apelat la ajutorul reclamantei pentru a garanta imprumutul pe care urma sa-l contracteze. In aceste sens reclamanta si-a predat bijuteriile numitului R.J.G. care detine o casa de amanet, iar in contul acestor bijuterii numita B.M. a primit cu titlu de imprumut de la paratul de rand 1 o suma de bani.
Ulterior reclamanta a aratat ca i-a insotit la notarul public, unde a fost solicitata sa semneze un inscris al carui continut nu-l cunostea, intrucat aceste inscris nu i-a fost citit reclamantei, nu i s-a inmanat un exemplar, nu cunoaste bine limba romana, avand la acea data varsta de 74 de ani. Cele doua persoane, paratul R.J.G. si B.M. au asigurat-o pe reclamanta ca incheierea acelui act nu o va afecta in nici un fel.
La inceputul anului 2008 reclamanta a primit o notificare din partea paratului R.J.G., prin care i s-a pus in vedere ca pana la data de 15.01.2008 sa achite acestuia suma de 4.695 USD pentru imprumutul de 10.000 DEM angajat la data de 04.01.2000 prin contract de imprumut cu garantie imobiliara autentificata la BNP Albulescu  D.F. din aceeasi data, in caz contrar urmand sa se uzeze de toate mijloacele legale pentru recuperarea sumei imprumutate.
Urmare a notificarii, fiica paratei a facut demersuri la cartea funciara, reclamanta afland cu stupoare ca era inscrisa, asupra apaertamentului sau, o ipoteca pentru suma de 10.00 DEM in favoarea paratului R.J.G.. Ulterior reclamanta a depus o plangere la Parchet pentru savarsirea infractiunilor de fals, uz de fals si inselaciune.
La data de 18.04.2008 paratul R.J.G., desi cercetarile penale nu erau finalizate, a vandut cu act autentic apartamentul reclamantei catre paratii de rand 2 Benko. Cu acea ocazie a aflat reclamanta ca paratul de rand 1 ii vanduse apartamentul in baza unei procuri speciale autentificata sub nr. 6/04.01.2000 la BNP Albulescu, deci la aceeasi data la care semnase contractul de imprumut cu garantie ipotecara, procura prin care reclamanta il mandatase pe parat "sa vanda in numele meu si pentru mine, oricui va crede de cuviinta, la pretul si conditiile pe care le va stabili mandatarul meu imobilul proprietatea mea".
Reclamanta a sustinut prin cererea introductiva faptul ca nu a avut cunostinta de nici un fel de "conventie" trimisa prin notificarea de la inceputul anului, prin care sa fi fost de acord cu transformarea sumei de 10.000 DEM in ISD, avand in vedere retragerea DEM din circulatie.
Reclamanta a aratat ca prin manevre dolosive, paratul R.J.G. cu concursul paratilor Benko, i-au vandut apartamentul la varsta sa de 80 de ani si si-a insusit o anumita suma, urmare a radierii ipotecii.
In esenta, reclamanta afirma ca pe actele contestate apar trei tipuri de semnaturi ale sale, la momentul incheierii acestor acte nu a fost asistata de nici o persoana care sa-i explice importanta juridica a actelor pe care le semneaza, nu ar fi avut nici o motivatie pentru a-si vinde apartamentul si sa-l mandateze in acest sens pe parat, paratul nu si-a valorificat dreptul de garantie ipotecara in termenul de prescriptie al infractiunii.
Reclamanta a aratat faptul ca invoca nulitatea absoluta a procurii speciale si a contractului de vanzare-cumparare autentificate, avand in vedere faptul ca nu si-a exprimat un consimtamant valabil in anul 2000 pentru vanzarea apartamentului sau , neavand nici un interes si motivatie pentru a-si vinde locuinta la 74 de ani. Lipsa consimtamantului reclamantei a fost explicata astfel de reclamanta: semnatura de pe procura nu este identica cu cea de pe contractul de imprumut, iar procura speciala se fondeaza, ca si continut, pe o cauza falsa.
In drept a fost invocat art. 948, 953, 966, 968 si 970 Cod Civil.
Paratii de rand 2 Benko au formulat intampinare (f. 26-28), solicitand respingerea ca neintemeiata a actiunii, cu cheltuieli de judecata. In motivarea intampinarii, s-a aratat faptul ca in baza art. 25 din Legea nr. 115/1938, actiunea de revendicare impotriva unui tert care a dobandit imobilul prin act cu titlu oneros nu poate fi admisa decat in ipoteza in care acesta a fost de rea-credinta in momentul in care a contractat. Mai mult, in baza art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep., dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese nici o neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
Paratii de rand 2 au mai aratat ca au aflat despre oferta de vanzare a apartamentului reclamantei de la paratul de rand 1, care este o cunostinta de a lor, paratii de rand 2 erau tineri casatoriti si, desi nu au vazut apartamentul pe care l-au cumparat, cunosteau tipul acestuia, elementul de pret fiind cel care i-a determinat sa-l cumpere.
Pe de alta parte, au aratat paratii ca in extrasul CF reclamanta figura ca proprietara, dar paratul Rusz Gyorg era trecut ca beneficiarul unei ipoteci si prezenta o procura valabila pentru vanzarea apartamentului, iar in cartea funciara nu era notata existenta vreunui litigiu sau a unui fapt din care sa rezulte o alta stare de drept si de fapt. Mai mult, paratii au solicitat de buna-credinta intabularea dreptului lor de proprietate in cartea funciara.
 Astfel, paratii au invocat in aparare principiile de drept ce ocrotesc buna-credinta, precum si acela al securitatii circuitului civil al actelor juridice.  In drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod proced. civila, art. 25 din Legea nr. 115/1938, art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep.
Paratul de rand 1 R.J.G. a formulat la randul sau intampinare (f. 30-31), solicitand respingerea cererii de chemare in judecata a reclamantei ca netemeinica si nelegala, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. S-a aratat ca actele in privinta carora se cere constatarea nulitatii absolute sunt legale, reale si incheiate de reclamanta in cunostinta de cauza.
In fapt, in intampinare s-a mai aratat faptul ca a cunoscut-o pe reclamanta la finele anului 1999 prin familia Mircea; reclamanta a avut nevoie de un credit, prin contract de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 5/04.01.2000 la BNP Albulescu paratul i-a imprumutat suma de 10.000 DEM
Reclamanta si-a exprimat dorinta de a-si cauta o locuinta mai mica, iar paratul,  pentru a-si asigura o garantie suplimentara si a avea posibilitatea de a-si recupera suma imprumutata intr-un timp cat mai scurt, fara a fi obligat la cheltuieli suplimentare, a solicitat reclamantei si o procura speciala, prin care a fost mandatat sa vanda apartamentul reclamantei asupra caruia sa-si instituie si o ipoteca, conditii cu care reclamanta a fost de acord.
La data incheierii contractului de imprumut cu garantie imobiliara, respectiv 04.01.2000, reclamantul locuia faptic la adresa din Tg-Mures, str. Franz Liszt nr. 11, unde a fost cautat de multe ori de reclamanta inainte si dupa incheierea contractului de imprumut, pentru a solicita alte sume de bani cu titlu de imprumut, care au fost refuzate pana la restituirea imprumutului initial de 10.000 DEM.
Avand in vedere ca reclamanta nu a restituit suma imprumutata pana la data de 04.01.2002, paratul Rusz Janos a luat legatura cu reclamanta pentru a clarifica situatia, iar aceasta din urma i-ar fi spus ca suma imprumutata de ea, la randul sau a imprumutat-o directoarei CEC, vecina cu ea, care nu i-a mai restituit-o; isi va schimba apartamentul pe unul mai mic, iar din diferenta ii va returna imprumutul paratului.
In ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta, paratul a aratat ca semnaturile de pe actele atacate ii apartin, pot fi dovedite prin expertiza grafologica, paratul nu poate fi acuzat de rea-credinta, utilizand acte valabile in urma carora si-a recuperat suma imprumutata reclamantei.
La termenul de judecata din 10.11.2008 s-au luat interogatoriile reclamantei si al paratului R.J.G. (f. 44-47).
In cauza a fost administrata si proba cu expertiza medico-legala psihiatrica a reclamantei (f. 69.71, 79-80), concluzii scrise (f. 88-90).
In probatiune s-au depus inscrisuri in copie la dosar, respectiv: contractul de imprumut autentificat sub nr. 5/4.01.2000 (f. 7-8), procura speciala sub nr. 6/4.01.2000 (f. 9), "conventie" de recalculare a imprumutului (f. 10), plangere penala (f. 11-13), notificare si somatie (f. 14-15), CF 30772 Tg-Mures (f. 16-17), contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 599/18.04.2008 (f. 18-19), acte medicale (f. 49-53, 55-60), probe de scris (f. 64), somatie-notificare din partea reclamantei (f. 65), ancheta sociala (f. 54).
A fost acvirat dosarul nr. 614/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures.
Analizand actele si probele dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:
 In fapt, in data de 04.01.2000 reclamanta V.R. a contractat un imprumut de 10.000 DM de la paratul R.J.G., incheindu-se un contract de imprumut autentic cu garantie imobiliara (f. 7) la BNP Albulescu. Prin acesta, reclamanta a dat debitoarei-reclamante cu imprumut suma de 10.000 DEM, echivalentul a 94.000.000 lei rol, incepand cu data de 04.01.2000 pana la data de 04.01.2002, data la care reclamanta se obliga sa restituie aceeasi suma in valuta.
Prin acelasi contract reclamanta a garantat imprumutul cu imobilul proprietatea sa si a solicitat inscrierea ipotecii pentru suma de 10.000 DEM, in favoarea creditorului-parat asupra imobilului situat in Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12/38, inscris in CF nr. 30734 Tg-Mures, nr. top 2501/42.
In aceeasi zi (04.01.2000) si la acelasi BNP Albulescu Felicia s-a incheiat o procura autentica prin care reclamanta in calitate de mandanta il imputernicea pe paratul R.J.G. in calitate de mandatar "sa vanda in numele meu si pentru mine, oricui va crede de cuviinta, la pretul si conditiile pe care le va stabili mandatarul meu imobilul proprietatea mea situat in Tg-Mures, str. Secuilor Martiri nr. 12/38, inscris in CF nr. 30734 Tg-Mures, nr. top 2501/42 " (f. 9).
 Instanta a retinut din actele dosarului si imprejurarea ca la data de 10.09.2001 intre aceleasi parti s-a incheiat o "conventie" (f. 10), prin care reclamanta a fost de acord cu transformarea sumei de 10.000 DEM imprumutata de la paratul de rand 1 in USD, avand in vedere retragerea DEM din circulatie, recunoscand astfel contractul de imprumut incheiat in anul 2000.
Avand in vedere ca reclamanta nu a restituit suma imprumutata pana la data scadentei de 04.01.2002, prevazuta in conventia de imprumut a partilor, desi a fost notificata in acest sens, paratul R.J.G. a vandut in baza procurii autentice data de reclamanta, apartamentul proprietatea acesteia catre paratii de rand 2 B.J. si B.I. prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 599/18.04.2008 la BNP Balgaradean Stela, care si-au inscris dreptul de proprietate in cartea funciara.
Actiunea reclamantei este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
In baza art. 1169 Cod civil, "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
Reclamanta a formulat plangere penala impotriva numitilor R.J.G. si B.M., facand obiectul dosarului nr. 614/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Tg-Mures.
Prin rezolutia procurorului din data de 15.10.2008 s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de paratul R.J.G. si fata de numita B.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Prin aceeasi rezolutie se confirma sustinerile paratului R.J.G. din intampinare, conform carora acesta a retinut din pretul vanzarii imobilului apartinand reclamantei, suma reprezentand valoarea creantei sale, asumandu-si obligatia de a-i inmana diferenta reclamantei.
Asupra sustinerilor reclamantei conform carora semnatura de pe cele 3 acte incheiate cu paratul nu i-ar apartine, instanta constata ca in cursul cercetarilor penale reclamanta fiind audiata nu a contestat semnatura sa de pe actele autentice, respectiv contract de imprumut si procura.
Asupra aceluiasi aspect, reclamanta nu a inteles sa probeze in nici un fel in prezenta cauza aceste sustineri, conform art. 1169 Cod Civil, renuntand la proba cu expertiza grafologica solicitata initial, iar in consecinta instanta a apreciat ca aceste sustineri nu mai fac obiectul analizei prezentei cauze.
Actele a caror anulare se solicita prin actiunea introductiva de instanta sunt inscrisuri autentice. Conform prevederilor art. 1173 Cod Civil, un inscris autentic face dovada pana la inscrierea in fals in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile simturi. Aceste constatari se refera la identitatea partilor, prezenta partilor in fata notarului public, semnarea contractului de catre parti, plata pretului, data certa, alte clauze contractuale dispuse de parti.
Singura modalitate de a demonstra lipsa consimtamantului partilor la incheierea unui act autentic ar fi sa se demonstreze ca actul a fost semnat de o persoana incapabila sau de o alta persoana decat autoarea. Admiterea concluziei opuse ar determina aprecierea ca se contesta faptul ca notarul public si-ar fi indeplinit atributiile legale la acel moment, legat de realizarea formalitatilor de autentificare a inscrisului.
In ceea ce priveste lipsa capacitatii, invocata de reclamanta ca motiv de nulitate a actelor autentice atacate, instanta a retinut ca prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 233/26.02.2009 cu completare, depus la dosarul cauzei, s-a retinut in concluzii faptul ca "referitor la afectarea discernamantului numitei V.R. la data de 04.01.2000, data la care a semnat contractul de imprumut si procura speciale aflate la filele 7-9 din dosar, va comunicam ca discernamantul acesteia (capacitate psihica de a semna acte) putea fi usor modificat in sensul unei usoare diminuari, avand in vedere diagnosticele psihiatrice cu care a fost luata in evidenta si trecuta in gradul II de invaliditate in anul 1978_, fara insa sa putem preciza cu exactitate cuantumul acestei diminuari din cauza lipsei documentatiei medicale din acea perioada". (f. 72)
Prin suplimentul de expertiza (f. 79-80) s-au reluat aceleasi concluzii, cu mentiunea ca "aceasta stare a susnumitei ar fi necesitat asistarea sa de o alta persoana in momentul incheierii actelor civile, avand in vedere complexitatea continutului acestor acte, in raport cu discernamantul atenuat_"
Din aceste expertize instanta a retinut faptul ca nu se probeaza sustinerile reclamantei conform carora avea discernamantul abolit la data incheierii actelor autentice atacate, neoperand motivul de nulitate absoluta invocat prin cererea introductiva si prevazut de art. 949, 950 Cod civil rap. la art. 948 Cod Civil.
Alte motive invocate de reclamanta in vederea anularii contractului de vanzare-cumparare si a procurii autentificate, respectiv lipsa consimtamantului, eroarea obstacol  si dolul, se circumscriu prevederilor art. 953 si urm. din Codul civil, care prevad urmatoarele: "Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol." (art. 953); "Eroarea nu produce nulitate decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei." (art. 954); "Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune." (art. 960)
In sensul celor de mai sus, instanta a retinut ca nu s-a facut dovada de catre reclamanta a cauzelor de nulitate invocate. Astfel, pentru a dovedi ca nu s-au prezentat personal in fata notarului public si nu au cunoscut natura contractului pe care l-au incheiat nu au declansat procedura inscrierii in fals.
Asupra manevrelor dolosive si inselaciunii ale caror victime ar fi fost din parte paratilor (initial a paratului R.J.G.) nu s-a produs nici o proba certa din partea reclamantei.
Mai mult, prin incheierea conventiei de transformare a DEM in USD din data de 10.09.2001 (f. 10), instanta a retinut faptul ca reclamanta a recunoscut faptul ca paratul de rand 1 R.J.G. ii imprumutase in data de 01.04.2000 suma de 10.000 DEM.
In privinta sustinerilor reclamantei conform carora nu au avut nevoie de un extras CF timp de 8 ani si nu au cunoscut situatia juridica a imobilului in care locuiau, nu au putut fi retinute de instanta, nefiind credibile si nici probate, iar reclamanta nu-si pot invoca propria culpa de nediligenta in informarea corecta, un timp indelungat, asupra situatiei legale a imobilului respectiv.
Astfel, dispozitiile art. 960 Cod Civil la care se face trimitere prin sustinerile reclamantilor nu au corespondent in probatoriu, nedovedindu-se existenta dolului care nu se presupune. Reclamantii, desi invoca in actiune, nu arata in concret care sunt mijloacele viclene prin care paratul de rand 1 a ajuns sa incheie acea intelegere. Nici prevederile art. 953 Cod civil nu pot fi aplicate in cauza, privind lipsa consimtamantului, deoarece nu s-a demonstrat ca reclamanta nu si-au dat consimtamantul valabil, avand in vedere ca in inscrisul autentificat s-a mentionat faptul ca inainte de a-l semna, partile l-au citit si au constat ca acesta corespunde vointei lor.
In ceea ce priveste petitul de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 599/18.04.2008 incheiat pentru acelasi imobil intre paratul de rand 1 ca mandatar al reclamantei si paratul de rand 2 B.J., s-a constatat ca reclamanta nu a indicat in concret si nici nu a probat motivele de nulitate.
In baza art. 969 Cod civil, "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante", iar art. 971 Cod Civil prevede ca "in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii_proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor_, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului."
In acelasi timp, cu privire la actul subsecvent a carui nulitate absoluta se cere a se constata, instanta a retinut ca in baza art. 25 din Legea nr. 115/1938, actiunea de revendicare impotriva unui tert care a dobandit imobilul prin act cu titlu oneros nu poate fi admisa decat in ipoteza in care acesta a fost de rea-credinta in momentul in care a contractat. Mai mult, in baza art. 31 al. 2 din Legea nr. 7/1996 rep., dobanditorul este considerat de buna-credinta daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, nu a fost notata nici o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare sau daca din titlul transmitatorului si din cuprinsul cartii funciare nu reiese nici o neconcordanta intre aceasta si situatia juridica reala.
Pentru considerentele de fapt si de drept dezvoltate in prezenta, instanta a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata si precizata de reclamanta V.R., in contradictoriu cu paratii R.J.G., B.J. si B.I..
Prin aceeasi, instanta a respins ca neintemeiata si cererea paratului de rand 1 de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial, avand in vedere faptul ca dovada achitarii acestuia a fost depusa dupa incheierea dezbaterilor asupra fondului, odata cu concluziile scrise, cu nerespectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare al partilor ce guverneaza procesul civil.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta solicitand modificarea in tot a hotararii recurate si in consecinta admiterea integrala a actiunii formulate cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9 si 304 ind.1 Cod procedura civila, aratandu-se ca instanta de fond a retinut gresit concluziile raportului de expertiza neluand in considerare constatarile lor, de asemenea ca asa cum a aratat si in actiunea introductiva sunt indeplinite prevederile art.966 Cod civil conform carora obligatia fara cauza sau fondate pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect, mandatul dat paratului R.J.G. prin procura nr.6/2000 nu reprezinta vointa reclamantei fondandu-se pe o cauza falsa aspect care nu s-a solutionat de instanta de fond, ca aceasta vointa lipseste in totalitate, in prezenta cauza nu exista nici un scop mediat si nici un scop imediat urmarit de reclamanta care nu avea niciodata intentia de a-si vinde apartamentul si de a se muta la varsta sa inaintata dintr-un loc intr-altul, ca si paratul a recunoscut ca a administrat redactarea procurii pe langa contractul de imprumut cu garantie imobiliara doar ca un supliment de siguranta in vederea recuperarii sumei de bani remisa numitei B.M., ca in cazul in care a fost un mandat real baza pe o cauza reala si nu doar in scopul conservarii posibilitatii recuperarii sumei paratul nu ar fi declarat in mod denaturat ca dorinta reclamantei a fost de a-si cumpara o casa mai mica cu gradina asa cum a declarat la politie sau daca sustinerea aceasta ar fi fost reala toate aceste detalii ar fi fost cuprinse chiar in continutul procurii, ca in vederea pronuntarii hotararii intemeiate instanta de fond ar fi trebuit sa aprecieze inclusiv comportamentul paratului in indeplinirea acestui mandat, dupa redactarea unei procuri in anul 2000 fara ca reclamanta sa primeasca macar un exemplar s-au lasat sa treaca 8 ani fara ca ea sa fie informata asupra indeplinirii cu buna - credinta asupra mandatului, in timpul cercetarii penale declansata ca urmare a aflarii notarii ipotecii in cartea funciara paratul nu declara nimic in legatura cu existenta procurii in fata organelor de urmarire penala, ii trimita o adresa ironica prin avocatul sau ca daca nu ii va restitui suma se va folosi de toate mijloacele legale de recuperare a sumei pretinse, fara aratarea procurii care era in posesia lui, iar in aprilie 2008 instraineaza imobilul unor cunostinte (paratilor Benko) iar dupa declansarea procesului ii trimite din nou adresa ironica si lipsita de bun simt prin care o instiinteaza ca in sfarsit a reusit sa-si indeplineasca mandatul, recurenta apreciind ca un astfel de comportament nu este voie sa fie protejat de lege si de instanta, ca in consecinta anularii procurii a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare incheiat de paratul R.J.G. si persoanele interpuse paratii Benko, ca este criticabila si atitudinea notarului public care nu a verificat valabilitatea procurii.
Intimatul parat R.J.G. a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta, mentinerea dispozitiilor sentintei atacate cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata in fond si in recurs, in motivarea intampinarii reiterand argumentele prezentate in fata primei instante si in sentinta atacata.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art.304 ind.1 Cod procedura civila, tribunalul il constata fondat.
Prima instanta a retinut gresit faptul ca nu se probeaza din expertizele medico - legale psihiatrice efectuate sustinerile reclamantei conform carora avea discernamantul abolit la data incheierii actelor autentice atacate, neoperand motivul de nulitate absoluta invocat prin cererea introductiva si prevazut de art. 949, 950 Cod civil rap. la art. 948 Cod Civil.
Tribunalul constata din continutul completarii expertizei medico - legale psihiatrice (fila 80 dosar prima instanta) ca reclamanta a fost luata in evidenta cu afectiuni psihiatrice si trecuta in gradul II de invaliditate din anul 1978 cu diagnosticele de psihopatie cverulenta revendicativa decompensata si deficienta accentuata neuropsihica prin tulburari de sensibilitate si afectivitate, respectiv stare psihopatoida cu tulburari de personalitate polimorfe, depresiva, revendicativa cverulenta, cu decompensari frecvente de intensitate nevrotica si psihotica cu degradarea globala a personalitatii, diagnostic stabilit in anul 1982 peste care se suprapune un meningiom (proces expansiv tumoral) de coasa cerebrala anterioara calcificata, inoperabil, pus in evidenta in anul 2007 astfel ca s-a considerat ca la data de 4.01.2000, data semnarii contractului de imprumut si a procurii in titlu capacitatea psihica a reclamantei de a realiza continutul si consecintele actelor civile incheiate era absenta.
Cum la data semnarii procurii mentionate reclamanta nu putea sa realizeze continutul si consecintele actelor civile incheiate, fapt care rezulta si din imprejurarea ca din procura atacata l-a imputernicit pe paratul  R.J.G. sa vanda imobilul proprietatea reclamantei, care ii servea drept locuinta, "oricui va crede de cuviinta, la pretul si conditiile la care le va stabili singur mandatarul meu", tribunalul constata ca a lipsit total consimtamantul reclamantei la emiterea procurii mentionate si la incheierea contractului de vanzare - cumparare subsecvent autentificat sub nr.599/18.04.2008, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Tribunalul mai constata din raspunsurile paratului R.J.G. la interogatoriu (f.46-47 dosar fond) precum si din sustinerile sale din cuprinsul intampinarii depuse in prima instanta si in recurs rezulta ca procura judiciara atacata a fost incheiata si in vederea asigurarii unei garantii suplimentare a restituirii imprumutului acordat si pentru a avea posibilitatea recuperarii sumei acordate intr-un termen cat mai scurt, fara a fi obligat la parcurgerea unei proceduri judiciare si executionale.
Ca atare tribunalul constata ca scopul mediat concret si subiectiv era ilicit urmarindu-se in realitate ca paratul sa obtina garantarea rambursarii imprumutului acordat reclamantei conform contractului autentificat sub nr.5/04.01.2000 in alte forme decat cele legale, ceea ce atrage nulitatea absoluta conform art.966 Cod civil. Trebuie aratat ca prin contractul de imprumut mentionat paratul R.J.G. obtinuse deja garantarea imprumutului intr-o modalitate legala respectiv prin constituirea unei ipoteci in favoarea sa asupra imobilului reclamantei.
In privinta reclamantei lipseste cauza actului juridic, aceasta nedorind nici sa-si numeasca un mandatar pentru instrainarea locuintei sale si nici sa isi instraineze locuinta ceea ce de asemenea atrage sanctiunea nulitatii absolute conform art.966 Cod civil.
Nu pot fi retinute sustinerile paratilor B.J. si B.I. ca ar trebui respinsa cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.599/2008 avandu-se in vedere prevederile art.25 din Legea nr.915/1938 si buna lor credinta in sensul art.31 alin.2 din Legea nr.7/1996.
Trebuie observat ca paratii au dobandit imobilul in litigiu prin contractul mentionat incheiat chiar cu reclamanta, paratul R.J.G. fiind doar mandatarul acesteia in acest contract. Petitul de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.599/2008 poate fi respins doar in situatia in care s-ar constata ca paratii Benko s-ar fi aflat la incheierea contractului intr-o eroare comuna si invincibila, pentru a se putea face aplicarea principiului error communis facit jus.
Pentru a se retine eroarea comuna si invincibila trebuie indeplinite mai multe conditii, si anume:
- se aplica  numai cu privire la dobandirea unui bun imobil prin  act juridic cu titlu oneros,
- dobanditorul trebuie sa fie de buna-credinta;
- trebuie sa existe o eroare comuna privitoare la  calitatea instrainatorului asa incat nu este suficient ca dobanditorul bunului sa se insele cu privire la calitatea cocontractantului, este necesara existenta unei erori comune cu privire la calitatea lui asa incat oricine sa poata sa se insele, dobanditorul avand obligatia de a face proba acestei conditii,
- eroarea comuna trebuie sa fie invincibila, ceea ce inseamna ca era imposibil ca dobanditorul bunului sa nu se fi inselat in conditiile situatiei de fapt concrete.
In speta paratii Benko puteau afla adevaratele imprejurari privind calitatea de mandatar a paratului R.J.G., emiterea procurii nr.6/2000 si intentia reala a reclamantei cu privire la locuinta sa prin simpla vizitare a imobilului anterior incheierii contractului de vanzare - cumparare, ceea ce era perfect posibil si constituie comportamentul obisnuit al oricaror persoane ce doresc achizitionarea unei locuinte.
Ca atare, tribunalul constata ca paratii Benko nu s-au aflat intr-o eroare comuna si invincibila.
Fata de cele retinute anterior tribunalul constata recursul fondat urmand ca in baza textelor legale invocate anterior, art.312 alin.3 Cod procedura civila raportat la art.304 pct.9 si art.304 ind.1 Cod procedura civila sa admita recursul, sa modifice in tot sentinta atacata cu consecinta admiterii actiunii reclamantei, constatarii nulitatii procurii speciale autentificata sub nr. 6 din 04.01.2000 eliberata de BNP Felicia Doinita Albulescu, constatarii nulitatii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 599 din 18.04.2008 de BNP Balgaradean Eva Stela si dispunerii radierii inscrierilor din CF nr. 30772 Tg. Mures, nr. top 2501/42/XXXVIII poz.B2,3 efectuate asupra apartamentului nr. 38 din Tg. Mures, str. Secuilor martiri nr. 12.
Vazand prevederile art.274, art.277 Cod procedura civila, va obliga paratii la plata in solidar a sumei de 1615,30 lei cheltuieli de judecata in prima instanta si  a sumei de 2788,75 lei cheltuieli de judecata in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,  IN NUMELE LEGII  HOTARASTE

Admite recursul formulat de recurenta V.R. (domiciliata in Tg. Mures, str. Secuilor Martiri, nr. 10-12) impotriva sentintei civile nr. 8369 din 16.11.2009 a Judecatoriei Tg. Mures, pronuntata in dosarul nr. 4204/320/2008.
Modifica in tot sentinta civila atacata si in rejudecare:
Admite actiunea formulata de reclamanta V.R. in contradictoriu cu paratii R.J.G. (cu domiciliul in Tg. Mures, str. Francz Liszt, nr. 11, jud. Mures), B.J. si B.I. (cu domiciliul in Tg. Mures str. Dambu Pietros, nr. 2, jud. Mures ).
Constata nulitatea procurii speciale autentificata sub nr. 6 din 04.01.2000 eliberata de BNP Felicia Doinita Albulescu.
Constata nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 599 din 18.04.2008 de BNP Balgaradean Eva Stela.
Dispune radierea inscrierilor din CF nr. 30772 Tg. Mures, nr. top 2501/42/XXXVIII poz.B2,3 efectuate asupra apartamentului nr. 38 din Tg. Mures, str. Secuilor martiri nr. 12.
Obliga paratii la plata in solidar a sumei de 1615,30 lei cheltuieli de judecata in prima instanta.
Obliga intimatii la plata in solidar a sumei de 2788,75 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 24 Septembrie 2010.