Prescriptia raspunderii penale. Stabilirea legii mai favorabile in functie de legea din care se deduce un termen de prescriptie mai mic. Rolul activ al instantei si obligatia de impartialitate a acesteia.
(Hotarare nr. 43/A din data de 08.02.2011 pronuntata de Tribunalul Mures)R O M A N I A
TRIBUNALUL MURES
SECTIA PENALA
Dosar nr. 1432/320/2006 (Numar in format vechi 3358/2010)
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991
DECIZIA PENALA Nr. 43/A
Sedinta publica din 08 Februarie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE B.I.
Judecator E.H.
Grefier A.B.
Cu participarea d-nei procuror Rita Niculae, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures si partea civila DGFP Mures impotriva sentintei penale nr. 308/22.03.2010 a Judecatoriei Tg. Mures, pronuntata in dosar nr. 1432/320/2006.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile in fond ale partilor sunt consemnate in incheierea de sedinta din data de 26.01.2011, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare penala si cand s-a amanat pronuntarea la data de 08.02.2011.
INSTANTA
Prin sentinta penala nr. 304/22.03.2010 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosar nr. 1432/320/2006, in baza art. 334 din Codul de procedura penal, s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de reprezentanta Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures si s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului H.Z., respectiv din infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.
In baza art. 345 alin. 3 Cod de procedura penala, raportat la art.11 pct. 2 lit.a Cod de procedura penala, raportat la art.10 alin.1 lit. d Cod de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului H.Z. de sub acuza savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.
In baza art. 346 alin. 1,2 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b si alin 4 Cod de procedura penala, raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata-civila Statul Roman, reprezentat prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si prin Directia Generala a Finantelor Publice Mures si a fost obligat inculpatul H.Z.la plata sumei sumei de 39.198,466 RON plus dobanzi si penalitati de intarziere, de la momentul scadentei si pana la data achitarii efective, reprezentand despagubiri materiale.
In baza art.192 alin.1 lit. c Cod de procedura penala, arima instanta l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 830 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei este aferenta fazei de urmarire penala, iar suma de 200 lei, reprezentand onorariile avocatilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures.
In motivare se arata ca in perioada aprilie 2000 - decembrie 2003 sau august 2003 inculpatul a fost administrator si unic asociat la SC C. SRL, iar incepand cu luna august 2001 a fost administrator si asociat unic si la SC C.P.C. SRL.
Prin cele doua societati a desfasurat activitate comerciala avand ca obiect inclusiv cumpararea de combustibili, aditivarea acestora si revanzarea acestora, aditivati sau nu, aceasta activitate figurand potrivit actelor constitutive in obiectul de activitate al SC C. SRL, insa nu si in cel al SC C.P.C. SRL.
In concret, ponderea activitatii comerciale a constat in cumpararea de produse petroliere de la furnizori pe care, in urma aditivarii, le-a vandut prin ambele societati beneficiarilor sub denumirea de "motorina Roman", pe care a fabricat-o dupa o reteta proprie, inculpatul fiind merceolog de produse petroliere, aditivand motorina 10 sau 15, nu numai cu combustibil P sau M in proportiile stabilite de STAS 240-8, ci si cu alte produse petroliere: Whitespirt, combustibil tip I, Vegasol, in proportii necunoscute.
Inculpatul nu a condus evidenta contabila in mod continuu pentru toata perioada controlata la nici una dintre cele doua societati, iar atunci cand a facut-o nu a respectat principiile privind evidenta contabila, neexistand in fiecare luna atasat la documentele contabile balantele de verificare, jurnalele de vanzari-cumparari si lipsind registrul jurnal.
In concret, de contabilitatea celor doua societati s-a ocupat in mod informal martora D. E., mai putin de contabilitatea primara.
De asemenea, in ce priveste taxa MTR, inculpatul a achitat furnizorilor taxa aferenta numai pentru motorina achizitionata, insa a facturat beneficiarilor taxa MTR si pentru aditivii sui generis, pentru care nu platise respectiva taxa. In plus, nu a calculat si nu a evidentiat in cont separat in contabilitatile celor doua societati taxa MTR; aceasta a fost inclusa in valoarea marfurilor, contabilizata la profit si nu a fost virata separat in contul Fondului special al drumurilor publice.
Inculpatul i-a cerut martorei D. E. sa nu evidentieze separat taxa MTR, spunandu-i ca aceasta nu trebuie virata la buget - pentru a retine acest aspect instanta a inlaturat declaratia inculpatului in sens contrar ca nesincera, fata de caracterul divizibil al acesteia.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a retinut cele rezultate din tot materialul probatoriu administrat siantementionat, care se coroboreaza, in esenta inclusiv inculpatul recunoscand acuza -mai putin sub aspectul laturii subiective- cu mentionarea expresa a exceptiilor.
In consecinta celor mentionate anterior au rezultat consecinte financiar-fiscale, astfel:
- rezultate din neinregistrarea unor operatiuni comerciale
Desi toate facturile emise de furnizorii celor doua societati au fost inregistrate in contabilitatea acestora, totusi in ceea ce priveste facturile emise de acestea au existat 2 exceptii privind vanzari incrucisate dintre societati, pentru perioadele cercetate, respectiv: SC C. SRL nu a inregistrat factura nr. 9555311 pe care a emis-o pentru suma de 354.431.010 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 77.621.917 ROL si TVA aferent de 43.943.340 ROL; SC C.P.C. SRL nu a inregistrat factura nr. 0372961/02.11.2001, pe care a emis-o pentru suma de 279.594.000 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 61.233.662 ROL si TVA aferent de 34.659.353 ROL. De asemenea, SC C.P.C. SRL nu a inregistrat in contabilitate venituri de 396.650.882 ROL rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 99.162.720 ROL si TVA aferent de 75.363.668 ROL.
Instanta apreciaza, fata de dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicata (care stabileste obligatia administratorilor de a raspunde fata de societate pentru existenta si corecta tinere a registrelor prevazute de lege, deci au aceasta atributie) ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
- rezultate din faptul ca SC C.P.C. SRL nu era inregistrata ca platitoare de TVA
Desi in luna septembrie 2001 SC C.P.C. SRL a realizat venituri peste plafonul de 50.000.000 ROL, totusi nu a declarat legal organelor competente acest lucru, pentru a fi luata in evidenta ca platitor de TVA. In acest context, instanta retine ca in toate facturile emise catre si de societate a fost inscris separat TVA, care a fost ulterior evidentiat distinct in contabilitate, ca si cum societatea ar fi fost platitoare de TVA, rezultand un TVA aferent operatiunilor comerciale cercetate in cuantum de 269.432.588 ROL, pe care SC C.P.C. SRL l-a platit si apoi l-a colectat, desi nu era inregistrata ca platitoare de TVA.
In ce priveste SC C. SRL, aceasta a preluat si a colectat TVA in suma de 3.248.869.772 lei in urma achizitionarii de marfa de la SC C.P.C. SRL, care la randul sau il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fara insa sa fi fost platitoare de TVA.
Instanta apreciaza, in raport cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicata (care prevede ca administratorii raspund fata de societate pentru indeplinirea indatoririlor pe care legea le impune, deci au aceasta atributie) ca inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA, intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
Astfel, potrivit art. 6 pct. A lit. k 11 din OUG nr.17/2000, in vigoare in luna septembrie 2001, in situatia in care contribuabilii scutiti de TVA depasesc venitul de 50.000.000 ROL anual devin platitori de TVA , iar potrivit art.25 lit. A a al aceluiasi act normativ sunt obligati sa depuna in acest sens o declaratie la organul fiscal competent in 15 zile de cand a intervenit modificarea, ceea ce inculpatul nu a facut.
In ceea ce priveste faptul in sine al perceperii si deducerii de TVA de catre SC C.P.C. SRL, instanta retine ca acesta a fost corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. De asemenea, cu privire la faptul ca SC C. SRL a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si ca l-a colectat ulterior, instanta retine ca aceasta din urma il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fiind corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. In concluzie instanta apreciaza ca aceste fapte nu intrunesc pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite nici de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 (in mod evident) si nici de lit. a din acelasi text de lege - ascunderea sursei taxabile.
- rezultate din modul de aditivare si comercializare a motorinei Roman
In urma necontabilizarii separate si a nevirarii la bugetul de stat, a rezultat o taxa MTR incasata fara a fi fost platita in cuantum de 72.427401 ROL pentru SC C.P.C. SRL si respectiv 5.840.002.220 ROL pentru SC C. SRL.
Potrivit art. 1 din Normele nr. 1521/MM - 521821 din 29.04.2002 si ulterior, din 01.01.2003, potrivit art. 1 din Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002, ambele emise de Ministerul Lucrarilor Publice si preluate in mod corespunzator de Ministerul de Finante prin emiterea de norme metodologice proprii, producatorii de carburanti auto care livreaza la intern au obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat rezultate din aplicarea cotei unice de 110 EURO/tona - taxa MTR.
Prin carburanti auto, primul act normativ intelege carburantii asa cum sunt " clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei", in timp ce al doilea, care il abroga pe primul in 23.12.2002 se refera numai la mentionarea "sortimentului" de carburant.
De asemenea, Normele nr. 1521/MM - 521821 asimileaza producatorilor si persoanele care prin aditivare obtin carburanti auto, de asemenea asa cum sunt " clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei", in timp ce Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002 nu mai mentin referita prevedere.
In continuare, prin "motorina", potrivit Note complementare din pct.1 lit d si e ale Anexei OUG 171/13.12.2001, pentru aprobarea modificarii denumirii si clasificarii marfurilor din Tariful vamal de import al Romaniei, motorina este acel ulei greu care distila in proportie de 65 % in volum inclusiv pierderile la 250 grade Celsius si in proportie de 85 % in volum inclusiv pierderile la 350 grade Celsius, dupa metoda ASTM D 86.
In mod similar, in anexele OUG 204/18.12.2002 si ulterior ale legii nr. 608/22.12.2003 care abroga succesiv OUG 171/13.12.2001, motorina este definita in functie de caracteristici fizico-chimice precise, corespunzatoare unor coduri vamale distincte.
Intrucat sesizarea instantei potrivit Rechizitoriului vizeaza nevirarea taxei de drum de catre inculpat rezultata in urma livrarilor produselor rezultate din procesul de aditivare, in limita acesteia si din analiza textelor legale mentionate, instanta apreciaza ca, daca inculpatul ar fi fabricat motorina pe care sa o fi livrat ulterior beneficiarilor, indiferent daca aceasta ar fi fost Roman (avand caracteristicile conform STAS 240-80. cf. fila 55 vol I dup), cel putin pana la data de 23.12.2002, in calitate de administrator de persoane juridice care prin aditivare obtin carburanti auto clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei inculpatul ar fi avut obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat reprezentand taxa de drum, MTR.
Insa instanta a retinut ca inculpatul nu a facut acest lucru, preparand un produs din combinarea mai multor derivati din petrol, in proportii necunoscute, care cu siguranta nu sunt ale motorinei Roman - pentru a retine acest aspect instanta s-a intemeiat pe declaratiile martorului Todea Marius, pe prezumtii rezultate din concluziile raportului de expertiza si a inlaturat declaratiile in sens contrar ale inculpatului.
In lipsa conformitatii rezultate din respectarea parametrilor fizico-chimici prevazuti de clasificarea marfurilor din tariful vamal, nu se poate afirma nici ca produsul confectionat de inculpat este "carburant";
Instanta apreciaza in consecinta ca necontabilizarea separata si nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, intrucat aceasta nici nu era datorata.
- rezultate din modul de operare al inculpatului in gestiunea celor doua societati
In perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, din care a crE.at SC C. SRL cu suma de 4.846.296.600 ROL.
De asemenea, instanta apreciaza ca in acest caz s-ar fi putut pune problema savarsirii de catre inculpat a infractiunii de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 Cod penal in dauna SC C.P.C. SRL - desi la aceasta era unic asociat, asadar reaua-credinta intentiei cu care a actionat ar fi fost discutabila. Insa sesizarea instantei nu vizeaza acest aspect, intrucat desi situatia de fapt a fost descrisa asa cum a stabilit instanta de control judiciar -chiar daca sumar - totusi urmarirea penala nu a avut in vedere vatamarea societatii inculpatului prin pricinuirea de pagube, ci fraudarea fiscala a statului si nici nu s-a cerut extinderea procesului penal.
Instanta apreciaza in consecinta ca faptul ca in perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, lipsind elementul material al laturii obiective.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata, instanta, va analiza in continuare in principal:
- neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL si respectiv
- inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA,
despre care a retinut ca intrunesc din punct de vedere al laturii obiective elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
Instanta retine in acest context ca incriminarea potrivit art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 a infractiunii de evaziune fiscala a preluat incriminarea prevazuta de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicata.
Comuna ambelor incriminari este cerinta esentiala a elementului subiectiv ca omisiunea contabila sa fie facuta " in scopul de a nu plati impozitul, taxa sau contributia", infractiunea putand astfel a se considera savarsita numai cu vinovatie sub forma intentiei directe.
In consecinta instanta, cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei de neinregistrare in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL, instanta retine urmatoarele:
- se reclama o vatamare cauzata statului prin 3 acte materiale intr-o perioada de aproximativ 3 ani;
- rezultatul reclamat a fi fost obtinut de inculpat, respectiv dimensiunea evaziunii fiscale ce formeaza obiectul acuzei este reprezentat diminuarea impozitului pe profit in cuantum total pentru cele doua societati de 238.018.299 ROL si de diminuarea TVA aferent in cuantum total pentru cele doua societati de 153.966.361 ROL.
- in perioada verificata inculpatul a achzitionat produse petroliere prin cele doua societati in valoare de 49.890.017.010 ROL in ce priveste SC C.P.C. SRL si respectiv 62.481.446.387 ROL in ce priveste SC C. SRL f. 31 si 44 vol III dup.
In aceste conditii - fara a prelua aprecierile in acelasi sens ale expertului care nu au valoare juridica, nefiind competent sa le faca - instanta apreciaza ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL a fost savarsita de acesta cu intentie indirecta, in conditiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, intrucat acesta, prin modul in care a operat si prin faptul ca nu a condus contabilitatea in mod corespunzator, cel mult a acceptat posibilitatea neinregistrarii unor operatiuni comerciale cu consecinta fraudarii fiscale a statului , insa nu a si urmarit-o.
In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.
In ce priveste inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA, cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei, instanta apreciaza savarsirea faptei ca este rodul neglijentei inculpatului, deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL, desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si l-a colectat ulterior, nu a prejudiciat astfel statul in nici un fel, pentru ca aceasta din urma il platise anterior.
In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune - reprezintand in concret numai o contraventie, pentru care inculpatul a si fost sanctionat, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.
In final, in ce priveste faptul ca inculpatul recunoaste sub aspect obiectiv ca a savarsit infractiunea de evaziune fiscala prin necontabilizarea separata si nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR, instanta apreciaza ca ar fi fost indeplinite conditiile sub aspectul laturii subiective a infractiunii cercetate, deoarece inculpatul a actionat cu intentia directa atunci i-a spus martorei D. sa nu o evidentieze separat.
In drept, nici una dintre faptele care formeaza obiectul acuzei in prezentul proces penal nu intruneste cumulativ pe latura obiectiva si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 .
In concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanta retine ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista, a fost savarsita de inculpat, insa nu constituie infractiunea de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal motiv pentru care, in temeiul art. 345 alin. 3 C.proc.pen, va achita pe inculpat pentru savarsirea acesteia.
Privitor la incadrarea juridica a faptelor, prima instanta arata ca acuza vizeaza perioada ianuarie 2000 - decembrie 2003 pentru ambele societati.
In concluzie, deoarece acuza vizeaza savarsirea unei infractiuni in forma continuata de catre inculpat, in calitate de administrator la ambele societati, instanta retine ca la momentul epuizarii presupusei infractiuni era in vigoare Legea nr. 87/1994 republicata, respectiv din 29 august 2003.
Intrucat de la momentul epuizarii si pana in prezent a fost adoptata Legea nr. 241/2005 care a abrogat-o pe prima, tinand cont ca limitele de pedeapsa prevazute de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicata (incadrare juridica care in mod incorect nu a fost retinuta in Rechizitoriu, fiind retinut art. 13 din legea nr. 87/1994) si art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 sunt aceleasi (de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi), tinand cont ca Legea nr. 241/2005 prevede in plus cauze de nepedepsire si de reducere a pedepselor, instanta apreciaza ca legea cea mai favorabila inculpatului in concret o reprezinta, in conditiile art. 13 Cod penal, cea corespunzatoare incadrarii solicitate de Ministerul Public.
In ce priveste latura civila a procesului penal instanta retine ca persoana vatamata Ministerul Finantelor Publice, prin Anaf si DGFP Mures, in calitate de reprezentant al Statului Roman s-a constituit la termenul de judecata din 13.02.2006 parte civila pentru suma de 57488 RON, precum si dobanzi si penalitati de intarziere pana la data achitarii efective, reprezentand despagubiri, impotriva inculpatului in solidar cu SC C.P.C. SRL - persoana juridica radiata din Registrul Comertului, cf fila 28 dosar.
Din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata:
- in ce priveste pagubirea statului prin neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal. Instanta apreciaza ca prejudiciul aferent este in cuantum total de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume pana la data achitarii sale efective, reprezentand despagubiri materiale constand in diminuarea impozitului pe profit in cuantum total platit de cele doua societati de 238.018.299 ROL si in diminuarea TVA aferent in cuantum total platit de cele doua societati de 153.966.361 ROL
- in ce priveste pagubirea statului prin inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL, care nu era inregistrata ca platitoare de TVA instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal, deoarece delictul este contraventional si nu civil, statul nefiind prejudiciat patrimonial deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL, desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si l-a colectat ulterior, nu a pagubit astfel statul in nici un fel.
- in ce priveste pagubirea statului in urma deficientelor de conducere a contabilitatii referitoare la neinregistrarea separata a taxei MTR aferenta produselor rezultate din aditivare si comercializate sub numele de motorina Roman, de catre inculpat prin societatile sale, instanta apreciaza ca , desi sub aspect civil a fost savarsita o fapta ilicita, considera aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu exista in ce priveste statul, fiind prejudiciati eventual cumparatorii produselor petroliere respective, insa sub acest aspect instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal, asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.
De asemenea, in ce priveste neinregistrarea separata in contabilitate a taxei MTR, instanta considera ca sub acest aspect civil inculpatul nu a savarsit o fapta ilicita, deoarece asa cum s-a mai aratat, acesta nu a produs in urma aditivarii un "carburant", si numai in aceasta situatie ar fi avut obligatia inregistrarii separate a sumelor reprezentand taxa MTR aplicata motorinei Roman livrate la intern, asadar nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal.
- in ce priveste pagubirea statului prin faptul ca inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, instanta apreciaza ca desi a fost savarsita o fapta ilicita, aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu existenta in ce priveste statul, fiind prejudiciata eventual SC C.P.C. SRL - aspecte sub care instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.
In concluzie, instanta apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru ca inculpatul sa raspunda civil pentru despagubiri materiale fata de partea civila, in limita sumei de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume componente a sumei de 39.198,466 RON si pana la data achitarii efective a acestora.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures si partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures.
In motivarea apelului, Parchetul arata ca solutia de achitare pronuntata de prima instanta este gresita, in cauza impunandu-se condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, pentru care a fost trimis in judecata.
Partea civila solicita repararea intregului prejudiciu solicitat, intrucat intinderea despagubirii nu este limitata de gradul vinovatiei inculpatului, nu trebuiau avute in vedere concluziile expertizei contrarii actului de control intocmit de organele fiscale, intrucat acesta din urma nu a fost contestat de inculpat in conditiile prevederilor de procedura fiscala si, in fine, prima instanta nu avea indrituirea de a stabili cuantumul prejudiciului, aceasta atributie revenind in exclusivitate partii civile.
Analizand apelul declarat Parchet prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta il considera fondat. In schimb, considera nefondat apelul partii civile.
Considerentele pe care instanta de apel le are in vedere sunt urmatoarele:
In ce privesteprobele aflate la acest moment la dosar, aceastea au fost in mod corect analizate de prima instanta. Din acest punct de vedere, considerentele primei instante sunt atat pertinente si suficiente pentru motivarea solutiei date, cat si exhaustive. Daca se au in vedere expertiza contabila, coroborata cu restul probelor dosarului, este adevarat ca singurele acte neinregistrate in contabilitatea celor doua societati administrate de inculpat, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt cele indicate la obiectivul nr. 9 din Raportul de expertiza, ca nu exista date certe in sensul ca neinregistrarea s-a facut in scopul diminuarii taxelor si impozitelor, si ca efectul fiscal al omisiunii inregistrarii este de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere. De asemenea, in mod temeinic s-a retinut ca neinregistrarea SC C.P.C. IMPEX SRL ca platitoare de TVA, in conditiile in care actele comerciale generatoare de TVA au fost inregistrate contabil, iar taxa a fost platita, nu constituie o fapta penala. In fine, s-a retinut in mod corect ca nu este probat daca produsele pentru care inculpatul nu a calculat taxa de drum intruneau caracteristicile motorinei, si taxa era datorata, ori erau un produs care nu intrunea aceste caracteristici, si taxa de drum nu era datorata.
Sub acest din urma aspect instanta de apel observa ca, intr-adevar, organele de urmarire penala nu au inteles sa propuna probe in dovedirea faptului ca asa-numita "motorina Roman" livrata de inculpat intrunea standardele carburantilor taxabili, conditie sine qua non pentru a se retine ca inculpatul a comis infractiunea de evaziune fiscala prin necalcularea taxei. Totusi, de lege lata, in dreptul roman instanta are rol activ potrivit art. 4 din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca teoretic are posibilitatea si in acelasi timp obligatia sa faca din oficiu demersuri pentru strangerea si administrarea unor asemenea probe. Desigur ca si in cazul in care instanta ar fi incercat administrarea probelor, este discutabil ca, la 7 ani dupa perioada in care s-au comis faptele, combustibilul vandut de inculpat ar fi putut fi identificat si supus analizei. Pe de alta parte, demersul instantei ar fi fost discutabil prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a drepturilor Omului, care a condamnat in mod repetat ca incalcand dreptul la un tribunal impartial prevazut de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului confuzia dintre functia de judecator si cea de procuror rezultata din comportamentul instantei - a se vedea hotararea Krivoshapkin c. Rusiei si hotararile acolo citate.
Esential este urmatorul aspect: In mod teoretic, se putea pune in discutie continuarea cercetarii judecatoresti, pentru stabilirea cu certitudine a existentei infractiunii de evaziune fiscala si a vinovatiei inculpatului H.Z.. In speta, continuarea procesului este insa la acest moment impiedicata de intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale, in conditiile in care, la ultimul termen in apel, inculpatul prin avocat a cerut incetarea procesului penal, si nu adorit continuarea acestuia.
Mai concret, instanta de apel are in vedere ca faptele incadrate juridic drept evaziune fiscala sunt cele constatate prin procesele verbale intocmite de DGFP Mures, aflate la filele 206 si urmatoarele si 276 si urmatoarele dosar urmarire penala. Perioada supusa controlului a fost ianuarie 2000 - decembrie 2002 in primul proces verbal, si august 2001 - februarie 2003 in al doilea. In februarie 2003, fapta de evaziune fiscala constand in omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia era pedepsita conform art. 13 din Legea 87/1994 cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. Fata de limitele de pedeapsa de la acel moment, termenul prescriptiei raspunderii penale era de 5 ani, conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal. Potrivit art. 124 Cod penal, termenul prescriptiei speciale este in acest caz de 7 ani si 6 luni. Calculat de la momentul epuizarii faptei, in februarie 2003, el s-a implinit in august 2010.
In conditiile concrete ale cauzei, rezulta ca legea mai favorabila inculpatului este legea de la data comiterii faptei, care prevede limitele de pedeapsa fata de care este implinita prescriptia si se poate dispune incetarea procesului penal, conform solicitarii inculpatului. Intrucat, din alte considerente, prima instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, in art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal, se impune in apel revenirea la incadrarea initiala, in art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal.
In mod consecutiv, se va dispune in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. si art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 si art. 124 Cod penal incetarea procesului penal intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Fata de solutia data actiunii penale, nu mai exista temei pentru obligarea inculpatului la cheltuilei judiciare. In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta vor ramane in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariile avocatilor din oficiu se va avansa Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures
In latura civila, dispozitiile primei instante sunt legale si temeinice.
Singura fapta a inculpatului prin care s-a creat in mod culpabil un prejudiciu bugetului de stat este neinregistrarea operatiunilor mentionate in raportul de expertiza contabila la obiectivul nr. 9, pentru care prima instanta a stabilit in mod corect despagubirile.
In ce priveste neinregistrarea formala a SC C. ca platitoare de TVA, prin aceasta inculpatul nu a cauzat in mod real un prejudiciu, fiindca in fapt nu se contesta ca a inregistrat si platit in mod corect TVA, cu exceptia situatiilor mentionate in paragraful precedent. Si in cazul in care partea civila ar justifica un prejudiciu, de vreme ce TVA a fost inregistrata in mod corect in contabilitate, prejudiciul nu este cauzat de infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 13 din Legea 87/1997, care formeaza obiectul cauzei.
Ridicarea din casieria SC C. de catre inculpat a unor sume de bani fara documente justificative nu a prejudiciat bugetul de stat, in discutie putand fi doar prejudicierea societatii comerciale contrar dispozitiilor Legii 31/1990, asa cum rezulta si din cele consemnate la punctul 4.2 din procesul verbal de control din data de 15.04.2003 intocmit de DGFP Mures.
Prejudiciul constand in diferenta dintre taxa de drum incasata de cele doua societati administrate de inculpat de la beneficiari si taxa platita furnizorilor nu este probat ca s-a produs in patrimoniul statului, fiindca nu este probat ca diferenta intre cantitatea de produse cumparata si cea vanduta este constituita din combustibili minerali taxabili. Asa cum arata DGFP Mures in sesizarea nr. 499 din 18.03.2003 adresata Parchetului National Anticoruptie, la motorina cumparata societatile administrate de inculpat au adaugat diverse alte produse, iar amestecul obtinut l-au vandut beneficiarilor. Numai daca s-ar fi dovE. ca produsul obtinut ar fi prezentat caracteristicile motorinei, se impunea concluzia ca a fost comisa o fapta de evaziune fiscala (a se vedea fila 347 din dosarul de urmarire penala). Instanta reaminteste consideratiile de mai sus, privitoare la faptul ca nici Parchetul, nici partea civila nu au inteles sa probeze acest fapt, si la impedimentele in calea demersurilor instantei de a face ea, in acest stadiu, din oficiu proba respectiva. Retine, in concluzie, ca suferirea de catre partea civila a unui prejudiciu constand in diferenta de taxa de drum nu este probata.
Instanta mai retine, in latura civila, ca in cuprinsul unei Adrese (fila 33) partea civila ia act ca partile responsabile civilmente, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt, ambele, radiate la acest moment din Registrul Comertului. Cu alte cuvinte, nu mai au capacitatea procesuala pentru a fi subiecte pasive ale obligatiei de plata a despagubirilor.
Potrivit art. 122 ind. 1 din Codul de procedura fiscala nu se datoreaza si nu se calculeaza majorari de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei contribuabilului. Potrivit acestui text legal ar rezulta ca inculpatul trebuia obligat la majorari de intarziere, nu pana la data platii despagubirilor, ci pana la data deschiderii procedurii insolventei celor doua societati. Cum, insa, ambele apeluri cu care instanta este sesizata sunt formulate in defavoarea, iar nu in favoarea inculpatului, eventuala neregula nu mai poate fi indreptata de instanta de apel.
Cu privire la motivele de apel ale partii civile, instanta retine urmatoarele:
Considerentele pentru care pretentiile civile nu au fost in totalitate admise sunt cele prezentate mai sus, iar nu gradul culpei inculpatului.
Pentru ceea ce intereseaza actiunea civila din prezenta cauza, procedura prescrisa de Codul de procedura fiscala pentru contestarea proceselor verbale de control intocmite de DGFP Mures nu este relevanta, fiidca cele doua procese verbale stabilesc obligatiile fiscale datorate bugetului de cele doua societati, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, in timp ce in prezenta cauza s-a stbilit prejudiciul creat de inculpatul H.Z. prin comiterea infractiunii de evaziune fiscala.
Sustinerea ca instanta nu are competenta de a stabili intinderea prejudiciului, aceasta revenind exclusiv organelor fiscale, este eronata, fiindca potrivit art. 44 Cod pr. pen. instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante. Potrivit alineatului 3 al acestui articol, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal hotararea definitiva a instantei civile, iar nu actul de control, fie si necontestat in termen, al organului fiscal.
Pentru aceste motive, instanta va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. si in rejudecare in latura penala va dispune conform celor de mai sus: va rspinge ca nefondat apelul partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures, in baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen..
Avand in vedere si prev. art. 192 alin. 2, 3 Cod procedura penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures impotriva Sentintei penale nr. 304/22.03.2010 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosar nr. 1432/320/2006, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala si in consecinta:
Desfiinteaza partial sentinta atacata si rejudeca in limitele de mai jos cauza:
In baza art. 334 Cod pr. pen. schimba incadrarea juridica a infractiunii de evaziune fiscala din prev. art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal in prev. art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. si art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 si art. 124 Cod penal inceteaza procesul penal privitor la inculpatul H.Z. (fiul lui Mihai si Ana, nascut la data de 23.08.1958 in Miercurea Nirajului, judet Mures, domiciliat in XXXXXXX, judet Mures, fara antecedente penale, CNP XXXXXXXXX) pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal, intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta vor ramane in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariile avocatilor din oficiu se va avansa Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures.
Mentine restul dispozitiilor din sentinta atacata.
In baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures (sediul in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 1-3, judet Mures) impotriva aceleeasi sentinte.
In baza art.192 alin.2, 3 Cod procedura penala obliga partea civila ANAF prin DGFP Mures sa plateasca statului suma de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel, urmand ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in apel, 140 de lei, sa ramana in sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor suma de 200 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu sa se avanseze Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures.
Cu drept de recurs in 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru partea civila ANAF prin DGFP Mures.
Pronuntata in sedinta publica din 8.02.2011.
Presedinte, Judecator,
B.I. E.H.
Grefier,
A.B.
TRIBUNALUL MURES
SECTIA PENALA
Dosar nr. 1432/320/2006 (Numar in format vechi 3358/2010)
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991
DECIZIA PENALA Nr. 43/A
Sedinta publica din 08 Februarie 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE B.I.
Judecator E.H.
Grefier A.B.
Cu participarea d-nei procuror Rita Niculae, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures si partea civila DGFP Mures impotriva sentintei penale nr. 308/22.03.2010 a Judecatoriei Tg. Mures, pronuntata in dosar nr. 1432/320/2006.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile in fond ale partilor sunt consemnate in incheierea de sedinta din data de 26.01.2011, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare penala si cand s-a amanat pronuntarea la data de 08.02.2011.
INSTANTA
Prin sentinta penala nr. 304/22.03.2010 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosar nr. 1432/320/2006, in baza art. 334 din Codul de procedura penal, s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de reprezentanta Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures si s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului H.Z., respectiv din infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, in infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.
In baza art. 345 alin. 3 Cod de procedura penala, raportat la art.11 pct. 2 lit.a Cod de procedura penala, raportat la art.10 alin.1 lit. d Cod de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului H.Z. de sub acuza savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.
In baza art. 346 alin. 1,2 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b si alin 4 Cod de procedura penala, raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata-civila Statul Roman, reprezentat prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si prin Directia Generala a Finantelor Publice Mures si a fost obligat inculpatul H.Z.la plata sumei sumei de 39.198,466 RON plus dobanzi si penalitati de intarziere, de la momentul scadentei si pana la data achitarii efective, reprezentand despagubiri materiale.
In baza art.192 alin.1 lit. c Cod de procedura penala, arima instanta l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 830 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei este aferenta fazei de urmarire penala, iar suma de 200 lei, reprezentand onorariile avocatilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures.
In motivare se arata ca in perioada aprilie 2000 - decembrie 2003 sau august 2003 inculpatul a fost administrator si unic asociat la SC C. SRL, iar incepand cu luna august 2001 a fost administrator si asociat unic si la SC C.P.C. SRL.
Prin cele doua societati a desfasurat activitate comerciala avand ca obiect inclusiv cumpararea de combustibili, aditivarea acestora si revanzarea acestora, aditivati sau nu, aceasta activitate figurand potrivit actelor constitutive in obiectul de activitate al SC C. SRL, insa nu si in cel al SC C.P.C. SRL.
In concret, ponderea activitatii comerciale a constat in cumpararea de produse petroliere de la furnizori pe care, in urma aditivarii, le-a vandut prin ambele societati beneficiarilor sub denumirea de "motorina Roman", pe care a fabricat-o dupa o reteta proprie, inculpatul fiind merceolog de produse petroliere, aditivand motorina 10 sau 15, nu numai cu combustibil P sau M in proportiile stabilite de STAS 240-8, ci si cu alte produse petroliere: Whitespirt, combustibil tip I, Vegasol, in proportii necunoscute.
Inculpatul nu a condus evidenta contabila in mod continuu pentru toata perioada controlata la nici una dintre cele doua societati, iar atunci cand a facut-o nu a respectat principiile privind evidenta contabila, neexistand in fiecare luna atasat la documentele contabile balantele de verificare, jurnalele de vanzari-cumparari si lipsind registrul jurnal.
In concret, de contabilitatea celor doua societati s-a ocupat in mod informal martora D. E., mai putin de contabilitatea primara.
De asemenea, in ce priveste taxa MTR, inculpatul a achitat furnizorilor taxa aferenta numai pentru motorina achizitionata, insa a facturat beneficiarilor taxa MTR si pentru aditivii sui generis, pentru care nu platise respectiva taxa. In plus, nu a calculat si nu a evidentiat in cont separat in contabilitatile celor doua societati taxa MTR; aceasta a fost inclusa in valoarea marfurilor, contabilizata la profit si nu a fost virata separat in contul Fondului special al drumurilor publice.
Inculpatul i-a cerut martorei D. E. sa nu evidentieze separat taxa MTR, spunandu-i ca aceasta nu trebuie virata la buget - pentru a retine acest aspect instanta a inlaturat declaratia inculpatului in sens contrar ca nesincera, fata de caracterul divizibil al acesteia.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a retinut cele rezultate din tot materialul probatoriu administrat siantementionat, care se coroboreaza, in esenta inclusiv inculpatul recunoscand acuza -mai putin sub aspectul laturii subiective- cu mentionarea expresa a exceptiilor.
In consecinta celor mentionate anterior au rezultat consecinte financiar-fiscale, astfel:
- rezultate din neinregistrarea unor operatiuni comerciale
Desi toate facturile emise de furnizorii celor doua societati au fost inregistrate in contabilitatea acestora, totusi in ceea ce priveste facturile emise de acestea au existat 2 exceptii privind vanzari incrucisate dintre societati, pentru perioadele cercetate, respectiv: SC C. SRL nu a inregistrat factura nr. 9555311 pe care a emis-o pentru suma de 354.431.010 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 77.621.917 ROL si TVA aferent de 43.943.340 ROL; SC C.P.C. SRL nu a inregistrat factura nr. 0372961/02.11.2001, pe care a emis-o pentru suma de 279.594.000 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 61.233.662 ROL si TVA aferent de 34.659.353 ROL. De asemenea, SC C.P.C. SRL nu a inregistrat in contabilitate venituri de 396.650.882 ROL rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 99.162.720 ROL si TVA aferent de 75.363.668 ROL.
Instanta apreciaza, fata de dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicata (care stabileste obligatia administratorilor de a raspunde fata de societate pentru existenta si corecta tinere a registrelor prevazute de lege, deci au aceasta atributie) ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
- rezultate din faptul ca SC C.P.C. SRL nu era inregistrata ca platitoare de TVA
Desi in luna septembrie 2001 SC C.P.C. SRL a realizat venituri peste plafonul de 50.000.000 ROL, totusi nu a declarat legal organelor competente acest lucru, pentru a fi luata in evidenta ca platitor de TVA. In acest context, instanta retine ca in toate facturile emise catre si de societate a fost inscris separat TVA, care a fost ulterior evidentiat distinct in contabilitate, ca si cum societatea ar fi fost platitoare de TVA, rezultand un TVA aferent operatiunilor comerciale cercetate in cuantum de 269.432.588 ROL, pe care SC C.P.C. SRL l-a platit si apoi l-a colectat, desi nu era inregistrata ca platitoare de TVA.
In ce priveste SC C. SRL, aceasta a preluat si a colectat TVA in suma de 3.248.869.772 lei in urma achizitionarii de marfa de la SC C.P.C. SRL, care la randul sau il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fara insa sa fi fost platitoare de TVA.
Instanta apreciaza, in raport cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicata (care prevede ca administratorii raspund fata de societate pentru indeplinirea indatoririlor pe care legea le impune, deci au aceasta atributie) ca inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA, intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
Astfel, potrivit art. 6 pct. A lit. k 11 din OUG nr.17/2000, in vigoare in luna septembrie 2001, in situatia in care contribuabilii scutiti de TVA depasesc venitul de 50.000.000 ROL anual devin platitori de TVA , iar potrivit art.25 lit. A a al aceluiasi act normativ sunt obligati sa depuna in acest sens o declaratie la organul fiscal competent in 15 zile de cand a intervenit modificarea, ceea ce inculpatul nu a facut.
In ceea ce priveste faptul in sine al perceperii si deducerii de TVA de catre SC C.P.C. SRL, instanta retine ca acesta a fost corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. De asemenea, cu privire la faptul ca SC C. SRL a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si ca l-a colectat ulterior, instanta retine ca aceasta din urma il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fiind corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. In concluzie instanta apreciaza ca aceste fapte nu intrunesc pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite nici de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 (in mod evident) si nici de lit. a din acelasi text de lege - ascunderea sursei taxabile.
- rezultate din modul de aditivare si comercializare a motorinei Roman
In urma necontabilizarii separate si a nevirarii la bugetul de stat, a rezultat o taxa MTR incasata fara a fi fost platita in cuantum de 72.427401 ROL pentru SC C.P.C. SRL si respectiv 5.840.002.220 ROL pentru SC C. SRL.
Potrivit art. 1 din Normele nr. 1521/MM - 521821 din 29.04.2002 si ulterior, din 01.01.2003, potrivit art. 1 din Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002, ambele emise de Ministerul Lucrarilor Publice si preluate in mod corespunzator de Ministerul de Finante prin emiterea de norme metodologice proprii, producatorii de carburanti auto care livreaza la intern au obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat rezultate din aplicarea cotei unice de 110 EURO/tona - taxa MTR.
Prin carburanti auto, primul act normativ intelege carburantii asa cum sunt " clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei", in timp ce al doilea, care il abroga pe primul in 23.12.2002 se refera numai la mentionarea "sortimentului" de carburant.
De asemenea, Normele nr. 1521/MM - 521821 asimileaza producatorilor si persoanele care prin aditivare obtin carburanti auto, de asemenea asa cum sunt " clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei", in timp ce Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002 nu mai mentin referita prevedere.
In continuare, prin "motorina", potrivit Note complementare din pct.1 lit d si e ale Anexei OUG 171/13.12.2001, pentru aprobarea modificarii denumirii si clasificarii marfurilor din Tariful vamal de import al Romaniei, motorina este acel ulei greu care distila in proportie de 65 % in volum inclusiv pierderile la 250 grade Celsius si in proportie de 85 % in volum inclusiv pierderile la 350 grade Celsius, dupa metoda ASTM D 86.
In mod similar, in anexele OUG 204/18.12.2002 si ulterior ale legii nr. 608/22.12.2003 care abroga succesiv OUG 171/13.12.2001, motorina este definita in functie de caracteristici fizico-chimice precise, corespunzatoare unor coduri vamale distincte.
Intrucat sesizarea instantei potrivit Rechizitoriului vizeaza nevirarea taxei de drum de catre inculpat rezultata in urma livrarilor produselor rezultate din procesul de aditivare, in limita acesteia si din analiza textelor legale mentionate, instanta apreciaza ca, daca inculpatul ar fi fabricat motorina pe care sa o fi livrat ulterior beneficiarilor, indiferent daca aceasta ar fi fost Roman (avand caracteristicile conform STAS 240-80. cf. fila 55 vol I dup), cel putin pana la data de 23.12.2002, in calitate de administrator de persoane juridice care prin aditivare obtin carburanti auto clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei inculpatul ar fi avut obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat reprezentand taxa de drum, MTR.
Insa instanta a retinut ca inculpatul nu a facut acest lucru, preparand un produs din combinarea mai multor derivati din petrol, in proportii necunoscute, care cu siguranta nu sunt ale motorinei Roman - pentru a retine acest aspect instanta s-a intemeiat pe declaratiile martorului Todea Marius, pe prezumtii rezultate din concluziile raportului de expertiza si a inlaturat declaratiile in sens contrar ale inculpatului.
In lipsa conformitatii rezultate din respectarea parametrilor fizico-chimici prevazuti de clasificarea marfurilor din tariful vamal, nu se poate afirma nici ca produsul confectionat de inculpat este "carburant";
Instanta apreciaza in consecinta ca necontabilizarea separata si nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, intrucat aceasta nici nu era datorata.
- rezultate din modul de operare al inculpatului in gestiunea celor doua societati
In perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, din care a crE.at SC C. SRL cu suma de 4.846.296.600 ROL.
De asemenea, instanta apreciaza ca in acest caz s-ar fi putut pune problema savarsirii de catre inculpat a infractiunii de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 Cod penal in dauna SC C.P.C. SRL - desi la aceasta era unic asociat, asadar reaua-credinta intentiei cu care a actionat ar fi fost discutabila. Insa sesizarea instantei nu vizeaza acest aspect, intrucat desi situatia de fapt a fost descrisa asa cum a stabilit instanta de control judiciar -chiar daca sumar - totusi urmarirea penala nu a avut in vedere vatamarea societatii inculpatului prin pricinuirea de pagube, ci fraudarea fiscala a statului si nici nu s-a cerut extinderea procesului penal.
Instanta apreciaza in consecinta ca faptul ca in perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, lipsind elementul material al laturii obiective.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata, instanta, va analiza in continuare in principal:
- neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL si respectiv
- inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA,
despre care a retinut ca intrunesc din punct de vedere al laturii obiective elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.
Instanta retine in acest context ca incriminarea potrivit art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 a infractiunii de evaziune fiscala a preluat incriminarea prevazuta de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicata.
Comuna ambelor incriminari este cerinta esentiala a elementului subiectiv ca omisiunea contabila sa fie facuta " in scopul de a nu plati impozitul, taxa sau contributia", infractiunea putand astfel a se considera savarsita numai cu vinovatie sub forma intentiei directe.
In consecinta instanta, cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei de neinregistrare in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL, instanta retine urmatoarele:
- se reclama o vatamare cauzata statului prin 3 acte materiale intr-o perioada de aproximativ 3 ani;
- rezultatul reclamat a fi fost obtinut de inculpat, respectiv dimensiunea evaziunii fiscale ce formeaza obiectul acuzei este reprezentat diminuarea impozitului pe profit in cuantum total pentru cele doua societati de 238.018.299 ROL si de diminuarea TVA aferent in cuantum total pentru cele doua societati de 153.966.361 ROL.
- in perioada verificata inculpatul a achzitionat produse petroliere prin cele doua societati in valoare de 49.890.017.010 ROL in ce priveste SC C.P.C. SRL si respectiv 62.481.446.387 ROL in ce priveste SC C. SRL f. 31 si 44 vol III dup.
In aceste conditii - fara a prelua aprecierile in acelasi sens ale expertului care nu au valoare juridica, nefiind competent sa le faca - instanta apreciaza ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL a fost savarsita de acesta cu intentie indirecta, in conditiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, intrucat acesta, prin modul in care a operat si prin faptul ca nu a condus contabilitatea in mod corespunzator, cel mult a acceptat posibilitatea neinregistrarii unor operatiuni comerciale cu consecinta fraudarii fiscale a statului , insa nu a si urmarit-o.
In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.
In ce priveste inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA, cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei, instanta apreciaza savarsirea faptei ca este rodul neglijentei inculpatului, deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL, desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si l-a colectat ulterior, nu a prejudiciat astfel statul in nici un fel, pentru ca aceasta din urma il platise anterior.
In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune - reprezintand in concret numai o contraventie, pentru care inculpatul a si fost sanctionat, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.
In final, in ce priveste faptul ca inculpatul recunoaste sub aspect obiectiv ca a savarsit infractiunea de evaziune fiscala prin necontabilizarea separata si nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR, instanta apreciaza ca ar fi fost indeplinite conditiile sub aspectul laturii subiective a infractiunii cercetate, deoarece inculpatul a actionat cu intentia directa atunci i-a spus martorei D. sa nu o evidentieze separat.
In drept, nici una dintre faptele care formeaza obiectul acuzei in prezentul proces penal nu intruneste cumulativ pe latura obiectiva si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 .
In concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanta retine ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista, a fost savarsita de inculpat, insa nu constituie infractiunea de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal motiv pentru care, in temeiul art. 345 alin. 3 C.proc.pen, va achita pe inculpat pentru savarsirea acesteia.
Privitor la incadrarea juridica a faptelor, prima instanta arata ca acuza vizeaza perioada ianuarie 2000 - decembrie 2003 pentru ambele societati.
In concluzie, deoarece acuza vizeaza savarsirea unei infractiuni in forma continuata de catre inculpat, in calitate de administrator la ambele societati, instanta retine ca la momentul epuizarii presupusei infractiuni era in vigoare Legea nr. 87/1994 republicata, respectiv din 29 august 2003.
Intrucat de la momentul epuizarii si pana in prezent a fost adoptata Legea nr. 241/2005 care a abrogat-o pe prima, tinand cont ca limitele de pedeapsa prevazute de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicata (incadrare juridica care in mod incorect nu a fost retinuta in Rechizitoriu, fiind retinut art. 13 din legea nr. 87/1994) si art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 sunt aceleasi (de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi), tinand cont ca Legea nr. 241/2005 prevede in plus cauze de nepedepsire si de reducere a pedepselor, instanta apreciaza ca legea cea mai favorabila inculpatului in concret o reprezinta, in conditiile art. 13 Cod penal, cea corespunzatoare incadrarii solicitate de Ministerul Public.
In ce priveste latura civila a procesului penal instanta retine ca persoana vatamata Ministerul Finantelor Publice, prin Anaf si DGFP Mures, in calitate de reprezentant al Statului Roman s-a constituit la termenul de judecata din 13.02.2006 parte civila pentru suma de 57488 RON, precum si dobanzi si penalitati de intarziere pana la data achitarii efective, reprezentand despagubiri, impotriva inculpatului in solidar cu SC C.P.C. SRL - persoana juridica radiata din Registrul Comertului, cf fila 28 dosar.
Din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata:
- in ce priveste pagubirea statului prin neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL si 396.650.882 ROL, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal. Instanta apreciaza ca prejudiciul aferent este in cuantum total de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume pana la data achitarii sale efective, reprezentand despagubiri materiale constand in diminuarea impozitului pe profit in cuantum total platit de cele doua societati de 238.018.299 ROL si in diminuarea TVA aferent in cuantum total platit de cele doua societati de 153.966.361 ROL
- in ce priveste pagubirea statului prin inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL, care nu era inregistrata ca platitoare de TVA instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal, deoarece delictul este contraventional si nu civil, statul nefiind prejudiciat patrimonial deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL, desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si l-a colectat ulterior, nu a pagubit astfel statul in nici un fel.
- in ce priveste pagubirea statului in urma deficientelor de conducere a contabilitatii referitoare la neinregistrarea separata a taxei MTR aferenta produselor rezultate din aditivare si comercializate sub numele de motorina Roman, de catre inculpat prin societatile sale, instanta apreciaza ca , desi sub aspect civil a fost savarsita o fapta ilicita, considera aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu exista in ce priveste statul, fiind prejudiciati eventual cumparatorii produselor petroliere respective, insa sub acest aspect instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal, asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.
De asemenea, in ce priveste neinregistrarea separata in contabilitate a taxei MTR, instanta considera ca sub acest aspect civil inculpatul nu a savarsit o fapta ilicita, deoarece asa cum s-a mai aratat, acesta nu a produs in urma aditivarii un "carburant", si numai in aceasta situatie ar fi avut obligatia inregistrarii separate a sumelor reprezentand taxa MTR aplicata motorinei Roman livrate la intern, asadar nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civila in cadrul procesului penal.
- in ce priveste pagubirea statului prin faptul ca inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, instanta apreciaza ca desi a fost savarsita o fapta ilicita, aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu existenta in ce priveste statul, fiind prejudiciata eventual SC C.P.C. SRL - aspecte sub care instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.
In concluzie, instanta apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru ca inculpatul sa raspunda civil pentru despagubiri materiale fata de partea civila, in limita sumei de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume componente a sumei de 39.198,466 RON si pana la data achitarii efective a acestora.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures si partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures.
In motivarea apelului, Parchetul arata ca solutia de achitare pronuntata de prima instanta este gresita, in cauza impunandu-se condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, pentru care a fost trimis in judecata.
Partea civila solicita repararea intregului prejudiciu solicitat, intrucat intinderea despagubirii nu este limitata de gradul vinovatiei inculpatului, nu trebuiau avute in vedere concluziile expertizei contrarii actului de control intocmit de organele fiscale, intrucat acesta din urma nu a fost contestat de inculpat in conditiile prevederilor de procedura fiscala si, in fine, prima instanta nu avea indrituirea de a stabili cuantumul prejudiciului, aceasta atributie revenind in exclusivitate partii civile.
Analizand apelul declarat Parchet prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta il considera fondat. In schimb, considera nefondat apelul partii civile.
Considerentele pe care instanta de apel le are in vedere sunt urmatoarele:
In ce privesteprobele aflate la acest moment la dosar, aceastea au fost in mod corect analizate de prima instanta. Din acest punct de vedere, considerentele primei instante sunt atat pertinente si suficiente pentru motivarea solutiei date, cat si exhaustive. Daca se au in vedere expertiza contabila, coroborata cu restul probelor dosarului, este adevarat ca singurele acte neinregistrate in contabilitatea celor doua societati administrate de inculpat, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt cele indicate la obiectivul nr. 9 din Raportul de expertiza, ca nu exista date certe in sensul ca neinregistrarea s-a facut in scopul diminuarii taxelor si impozitelor, si ca efectul fiscal al omisiunii inregistrarii este de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere. De asemenea, in mod temeinic s-a retinut ca neinregistrarea SC C.P.C. IMPEX SRL ca platitoare de TVA, in conditiile in care actele comerciale generatoare de TVA au fost inregistrate contabil, iar taxa a fost platita, nu constituie o fapta penala. In fine, s-a retinut in mod corect ca nu este probat daca produsele pentru care inculpatul nu a calculat taxa de drum intruneau caracteristicile motorinei, si taxa era datorata, ori erau un produs care nu intrunea aceste caracteristici, si taxa de drum nu era datorata.
Sub acest din urma aspect instanta de apel observa ca, intr-adevar, organele de urmarire penala nu au inteles sa propuna probe in dovedirea faptului ca asa-numita "motorina Roman" livrata de inculpat intrunea standardele carburantilor taxabili, conditie sine qua non pentru a se retine ca inculpatul a comis infractiunea de evaziune fiscala prin necalcularea taxei. Totusi, de lege lata, in dreptul roman instanta are rol activ potrivit art. 4 din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca teoretic are posibilitatea si in acelasi timp obligatia sa faca din oficiu demersuri pentru strangerea si administrarea unor asemenea probe. Desigur ca si in cazul in care instanta ar fi incercat administrarea probelor, este discutabil ca, la 7 ani dupa perioada in care s-au comis faptele, combustibilul vandut de inculpat ar fi putut fi identificat si supus analizei. Pe de alta parte, demersul instantei ar fi fost discutabil prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a drepturilor Omului, care a condamnat in mod repetat ca incalcand dreptul la un tribunal impartial prevazut de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului confuzia dintre functia de judecator si cea de procuror rezultata din comportamentul instantei - a se vedea hotararea Krivoshapkin c. Rusiei si hotararile acolo citate.
Esential este urmatorul aspect: In mod teoretic, se putea pune in discutie continuarea cercetarii judecatoresti, pentru stabilirea cu certitudine a existentei infractiunii de evaziune fiscala si a vinovatiei inculpatului H.Z.. In speta, continuarea procesului este insa la acest moment impiedicata de intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale, in conditiile in care, la ultimul termen in apel, inculpatul prin avocat a cerut incetarea procesului penal, si nu adorit continuarea acestuia.
Mai concret, instanta de apel are in vedere ca faptele incadrate juridic drept evaziune fiscala sunt cele constatate prin procesele verbale intocmite de DGFP Mures, aflate la filele 206 si urmatoarele si 276 si urmatoarele dosar urmarire penala. Perioada supusa controlului a fost ianuarie 2000 - decembrie 2002 in primul proces verbal, si august 2001 - februarie 2003 in al doilea. In februarie 2003, fapta de evaziune fiscala constand in omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia era pedepsita conform art. 13 din Legea 87/1994 cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. Fata de limitele de pedeapsa de la acel moment, termenul prescriptiei raspunderii penale era de 5 ani, conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal. Potrivit art. 124 Cod penal, termenul prescriptiei speciale este in acest caz de 7 ani si 6 luni. Calculat de la momentul epuizarii faptei, in februarie 2003, el s-a implinit in august 2010.
In conditiile concrete ale cauzei, rezulta ca legea mai favorabila inculpatului este legea de la data comiterii faptei, care prevede limitele de pedeapsa fata de care este implinita prescriptia si se poate dispune incetarea procesului penal, conform solicitarii inculpatului. Intrucat, din alte considerente, prima instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, in art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal, se impune in apel revenirea la incadrarea initiala, in art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal.
In mod consecutiv, se va dispune in baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. si art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 si art. 124 Cod penal incetarea procesului penal intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Fata de solutia data actiunii penale, nu mai exista temei pentru obligarea inculpatului la cheltuilei judiciare. In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta vor ramane in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariile avocatilor din oficiu se va avansa Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures
In latura civila, dispozitiile primei instante sunt legale si temeinice.
Singura fapta a inculpatului prin care s-a creat in mod culpabil un prejudiciu bugetului de stat este neinregistrarea operatiunilor mentionate in raportul de expertiza contabila la obiectivul nr. 9, pentru care prima instanta a stabilit in mod corect despagubirile.
In ce priveste neinregistrarea formala a SC C. ca platitoare de TVA, prin aceasta inculpatul nu a cauzat in mod real un prejudiciu, fiindca in fapt nu se contesta ca a inregistrat si platit in mod corect TVA, cu exceptia situatiilor mentionate in paragraful precedent. Si in cazul in care partea civila ar justifica un prejudiciu, de vreme ce TVA a fost inregistrata in mod corect in contabilitate, prejudiciul nu este cauzat de infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 13 din Legea 87/1997, care formeaza obiectul cauzei.
Ridicarea din casieria SC C. de catre inculpat a unor sume de bani fara documente justificative nu a prejudiciat bugetul de stat, in discutie putand fi doar prejudicierea societatii comerciale contrar dispozitiilor Legii 31/1990, asa cum rezulta si din cele consemnate la punctul 4.2 din procesul verbal de control din data de 15.04.2003 intocmit de DGFP Mures.
Prejudiciul constand in diferenta dintre taxa de drum incasata de cele doua societati administrate de inculpat de la beneficiari si taxa platita furnizorilor nu este probat ca s-a produs in patrimoniul statului, fiindca nu este probat ca diferenta intre cantitatea de produse cumparata si cea vanduta este constituita din combustibili minerali taxabili. Asa cum arata DGFP Mures in sesizarea nr. 499 din 18.03.2003 adresata Parchetului National Anticoruptie, la motorina cumparata societatile administrate de inculpat au adaugat diverse alte produse, iar amestecul obtinut l-au vandut beneficiarilor. Numai daca s-ar fi dovE. ca produsul obtinut ar fi prezentat caracteristicile motorinei, se impunea concluzia ca a fost comisa o fapta de evaziune fiscala (a se vedea fila 347 din dosarul de urmarire penala). Instanta reaminteste consideratiile de mai sus, privitoare la faptul ca nici Parchetul, nici partea civila nu au inteles sa probeze acest fapt, si la impedimentele in calea demersurilor instantei de a face ea, in acest stadiu, din oficiu proba respectiva. Retine, in concluzie, ca suferirea de catre partea civila a unui prejudiciu constand in diferenta de taxa de drum nu este probata.
Instanta mai retine, in latura civila, ca in cuprinsul unei Adrese (fila 33) partea civila ia act ca partile responsabile civilmente, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt, ambele, radiate la acest moment din Registrul Comertului. Cu alte cuvinte, nu mai au capacitatea procesuala pentru a fi subiecte pasive ale obligatiei de plata a despagubirilor.
Potrivit art. 122 ind. 1 din Codul de procedura fiscala nu se datoreaza si nu se calculeaza majorari de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei contribuabilului. Potrivit acestui text legal ar rezulta ca inculpatul trebuia obligat la majorari de intarziere, nu pana la data platii despagubirilor, ci pana la data deschiderii procedurii insolventei celor doua societati. Cum, insa, ambele apeluri cu care instanta este sesizata sunt formulate in defavoarea, iar nu in favoarea inculpatului, eventuala neregula nu mai poate fi indreptata de instanta de apel.
Cu privire la motivele de apel ale partii civile, instanta retine urmatoarele:
Considerentele pentru care pretentiile civile nu au fost in totalitate admise sunt cele prezentate mai sus, iar nu gradul culpei inculpatului.
Pentru ceea ce intereseaza actiunea civila din prezenta cauza, procedura prescrisa de Codul de procedura fiscala pentru contestarea proceselor verbale de control intocmite de DGFP Mures nu este relevanta, fiidca cele doua procese verbale stabilesc obligatiile fiscale datorate bugetului de cele doua societati, SC C. SRL si SC C.P.C. IMPEX SRL, in timp ce in prezenta cauza s-a stbilit prejudiciul creat de inculpatul H.Z. prin comiterea infractiunii de evaziune fiscala.
Sustinerea ca instanta nu are competenta de a stabili intinderea prejudiciului, aceasta revenind exclusiv organelor fiscale, este eronata, fiindca potrivit art. 44 Cod pr. pen. instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante. Potrivit alineatului 3 al acestui articol, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal hotararea definitiva a instantei civile, iar nu actul de control, fie si necontestat in termen, al organului fiscal.
Pentru aceste motive, instanta va admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. si in rejudecare in latura penala va dispune conform celor de mai sus: va rspinge ca nefondat apelul partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures, in baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen..
Avand in vedere si prev. art. 192 alin. 2, 3 Cod procedura penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures impotriva Sentintei penale nr. 304/22.03.2010 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosar nr. 1432/320/2006, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala si in consecinta:
Desfiinteaza partial sentinta atacata si rejudeca in limitele de mai jos cauza:
In baza art. 334 Cod pr. pen. schimba incadrarea juridica a infractiunii de evaziune fiscala din prev. art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal in prev. art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. si art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 si art. 124 Cod penal inceteaza procesul penal privitor la inculpatul H.Z. (fiul lui Mihai si Ana, nascut la data de 23.08.1958 in Miercurea Nirajului, judet Mures, domiciliat in XXXXXXX, judet Mures, fara antecedente penale, CNP XXXXXXXXX) pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 13 Cod penal, intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta vor ramane in sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentand onorariile avocatilor din oficiu se va avansa Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures.
Mentine restul dispozitiilor din sentinta atacata.
In baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala a Finantelor Publice Mures (sediul in Tg. Mures, str. Gh. Doja, nr. 1-3, judet Mures) impotriva aceleeasi sentinte.
In baza art.192 alin.2, 3 Cod procedura penala obliga partea civila ANAF prin DGFP Mures sa plateasca statului suma de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel, urmand ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in apel, 140 de lei, sa ramana in sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor suma de 200 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu sa se avanseze Baroului Mures din fondurile Tribunalului Mures.
Cu drept de recurs in 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru partea civila ANAF prin DGFP Mures.
Pronuntata in sedinta publica din 8.02.2011.
Presedinte, Judecator,
B.I. E.H.
Grefier,
A.B.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prescriptii
Autoritate de lucru judecat .Inadmisibilitatea formularii plangerii penale pentru aceleasi fapte .Neintreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale - Decizie nr. 140 din data de 19.04.2010Prescriptie. Stingerea dreptului de a pretinde creanta stabilita cu titlu de sulta. Radierea ipotecii. - Sentinta civila nr. 46/S din data de 07.02.2012
STINGEREA IPOTECII PRIN PRESCRIPTIE; EXCEPTIA PRESCRIPTIEI DREPTULUI LA ACTIUNE - Decizie nr. 40/Ap din data de 12.02.2009
Prescrip?ia ac?iunii in raspunderea membrilor organului de conducere in contextul art.139 din Legea nr.85/2006. - Decizie nr. 291 din data de 10.06.2014
Prescriptie. Legea aplicabila. - Decizie nr. 1086 din data de 10.06.2013
Aplicarea legii civile in timp. Prescriptia dreptului la actiune. Analizarea exceptiei in raport de legea sub imperiul careia s-a nascut. - Decizie nr. 70 din data de 29.11.2012
Legea nr. 247/2005: Prescriptia dreptului la actiune - Decizie nr. 66/A din data de 28.03.2008
Contencios administrativ – fiscal. Termen de prescriptie - Decizie nr. 507 din data de 27.02.2006
Prescriptia executarii pedepselor - Decizie nr. 184 din data de 14.03.2006
SCHIMB DE FOLOSINTA TEREN. PRESCRIPTIE ACHIZITIVA - Decizie nr. 985 din data de 17.11.2004
prescriptie drept material - Sentinta civila nr. 4759 din data de 17.04.2009
Acordul de recunoastere a vinovatiei - Sentinta penala nr. **** din data de 08.12.2015
Prescriptie. Data la care se naste dreptul la prescriptie - Sentinta comerciala nr. 7703 din data de 24.05.2005
Decizia civila nr.400/A - Decizie nr. 400/A din data de 10.03.2006
Decizia civila nr.1405 - Decizie nr. 1405 din data de 31.08.2006
Obligatia de a face. Asigurarea platii de catre societatea privatizata a datoriilor catre autoritatea implicata in privatizare. Inceputul prescriptiei extinctive. - Sentinta comerciala nr. 13258 din data de 02.12.2004
Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art. 278 ind.1 C.p.p.). Tardivitatea plangerii petentei in raport de prescrierea raspunderii penale a faptuitorilor. - Sentinta penala nr. 2701 din data de 08.12.2006
Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale. Mijlocul procedural prin care poate fi invocata. - Sentinta civila nr. 2256 din data de 07.02.2006
Constatare a intervenirii prescriptiei executarii pedepsei amenzii penale - Sentinta penala nr. 12 din data de 11.01.2011
Constatare prescriptie - Sentinta penala nr. 14 din data de 11.01.2011