Prescrip?ia ac?iunii in raspunderea membrilor organului de conducere in contextul art.139 din Legea nr.85/2006.
(Decizie nr. 291 din data de 10.06.2014 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Prescrip?ia ac?iunii in raspunderea membrilor organului de conducere in contextul art.139 din Legea nr.85/2006.
Este adevarat ca in conformitate cu art.59 din Legea nr.85/2006 administratorul/lichidatorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor care le-ar fi imputabila, in termenul stabilit de judecatorul sindic, dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa.
Acest termen, insa nu este un termen de decadere, asa incat in mod nelegal judecatorul sindic a legat inceputul curgerii prescriptiei de acest termen.
A admite aceasta teza, sub motiv ca odata cu epuizarea sa este presupus ca administratorul/ lichidatorul judiciar a luat la cunostinta despre persoanele responsabile de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, ar insemna in fapt, inlaturarea posibilitatii pentru administrator/lichidator de a constata efectiv aceste aspecte in termenul dispus de judecatorul sindic, in ipoteza in care acesta ar fi depasit.
Aceasta deoarece, s-ar lipsi de eficienta prevederile art.139 din lege potrivit cu care constatarea privitoare la persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa poate avea loc in termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei.
Sec?ia a II-a civila – Decizia nr.291/10 iunie 2014
Constata ca prin sentinta civila nr. 128/12.02.2014 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr.2013/85/2010/a8 al Tribunalului Sibiu s-a respins ca tardiv formulata cererea de atragere a raspunderii pentru plata pasivului debitoarei SC E.C. SRL formulata de lichidatorul judiciar CII S.E. impotriva paratilor B.M.R. si R.E.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul sindic a retinut ca potrivit art. 139 din Legea nr.85/2006 actiunea prevazuta la art.138 se prescrie in termen de 3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii.
Pentru reclamantul lichidator judiciar termenul de prescriptie a inceput sa curga potrivit art.59 din Legea nr.85/2006 de la data la care acesta a fost obligat, in termenul prevazut de judecatorul sindic, termen care nu putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, sa prezinte un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Procedura simplificata a insolventei debitorului SC E.C. SRL a fost deschisa prin Incheierea comerciala nr. 122/CC/2.07.2010 iar raportul cauzal trebuia depus la dosar , fata de dispozitiile art. 59 din legea insolventei, cel mai tarziu la data de 2.09.2010. Cererea de atragere a raspunderii administratorilor sociali a fost inregistrata la Tribunal la data de 8.02.2013, tardiv, cu depasirea termenului de 2 ani de la data deschiderii procedurii ( 2.07.2010 ).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs lichidatorul judiciar CII S.E. solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului arata ca dispozitiile art. 139 din Legea nr.85/2006 leaga momentul curgerii termenului de prescriptie de 3 ani de data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat insolventa.
Daca pentru lichidator momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie al actiunii este legat de depunerea raportului prevazut de art.59 fiind situat intotdeauna dupa deschiderea procedurii, pentru creditori acest moment se poate situa si anterior deschiderii procedurii in masura in care au cunoscut fapte de natura celor prevazute in art. 138.
Dreptul la actiunea poate lua nastere fie anterior deschiderii procedurii insolventei in ipoteza conform careia creditorii au cunoscut faptele administratorului inainte de deschiderea procedurii sau ulterior deschiderii in baza raportului intocmit conform art.59 din Legea nr.85/2006 de catre lichidator.
In speta, ne aflam in ipoteza in care persoanele vinovate de ajungerea debitoarei in insolventa au fost identificate de catre lichidator, ulterior deschiderii procedurii insolventei, prin raportul intocmit conform dispozitiilor art. 59 din Legea nr.85/2006 moment de la care incepe sa curga si termenul de prescriptie de 3 ani de zile.
Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006 este cel de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta persoana vinovata, respectiv data depunerii raportului intocmit conform art. 59 din Legea nr.85/2006, adica termenul de prescriptie incepe sa curga de la data de 09.11.2010 si se implineste la data de 09.11.2013.
Sintagma „dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii”, se refera la inceperea curgerii termenului de prescriptie care nu trebuie sa depaseasca 2 ani de la data deschiderii procedurii acesta fiind un termen de decadere in ce priveste inceperea termenului de prescriptie, adica inceperea termenului de prescriere nu poate sa depaseasca doi ani de la data deschiderii procedurii.
Din interpretarea dispozitiilor art.139 rezulta ca problema prescriptiei actiunii de atragere a raspunderii se solutioneaza in functie de momentul aparitiei starii de insolventa, raportat la care se stabilesc si persoanele care au cauzat starea de insolventa. De principiu, persoanele eventual vinovate de aducerea debitorului in stare de insolventa sunt identificate in raportul cauzal al lichidatorului.
Doctrina si literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca, in conditii normale, raportul cauzal este documentul pe baza caruia se apreciaza cine se face vinovat sau nu de starea de insolventa a debitoarei, astfel data acestui raport este data de incepere a curgerii termenului de prescriptie.
Prin urmare, inceputul termenului de prescriptie prevazut de art.139 nu este unul fix, ci difera in functie de starea de fapt a fiecarui caz in parte si trebuie avute in vedere si anumite aspecte de ordin procedural, in lipsa carora nu se poate vorbi despre prescriptie.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Asa dupa cum este formulat, textul art. 139 din Legea nr.85/2006 prevede atat termenul de prescriptie a promovarii actiunii in raspundere pentru plata pasivului impotriva persoanelor vinovate de ajungerea societatii in insolventa, ca fiind de 3 ani, cat si momentul de la care acest termen incepe sa curga.
Facand o aplicare a normei generale cuprinse in textul din Decretul 167/1958 potrivit cu care raspunderea privind repararea pagubei pricinuita printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, textul art.139 stabileste ca prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa.
Cu toate acestea, cunoasterea in aceste conditii a persoanei care a cauzat starea de insolventa nu poate fi constatata, potrivit aceluiasi articol, iar pe cale de consecinta prescriptia nu va putea incepe sa curga, mai tarziu de doi ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii, formularea imperativa a textului conferind acestui termen valoarea unui termen de decadere.
In cauza, deschiderea procedurii insolventei a fost dispusa prin incheierea comerciala nr. 122/CC/02.07.2010, asa incat constatarea privind persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa putea fi realizata pana la data de 02.07.2012.
In speta, se recunoaste ca la data de 09.11.2010 a fost depus de catre fostul lichidator B.G. un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat ajungerea debitoarei in insolventa, fara insa a se stabili persoanele responsabile in acest sens.
Un alt raport, s-a depus in cauza in data de 27.09.2011 de catre actualul lichidator judiciar in care au fost identificate, de aceasta data, persoanele vinovate.
Ambele aceste rapoarte sunt depuse inauntrul termenul de decadere de 2 ani mai sus mentionat.
De vreme ce doar cu ocazia celui de-al doilea raport, din data de 27.09.2011, s-au identificat persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, fara a depasi insa termenul de decadere de 2 ani mentionat, termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga incepand cu aceasta data, astfel incat la data introducerii cererii, respectiv 08.02.2013, termenul de prescriptie nu era implinit. Nu s-a dovedit de catre parati ca lichidatorul judiciar a cunoscut despre persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa mai dinainte de termenul din data de 27.09.2011 la care acesta a depus raportul asupra cauzelor in conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr.85/2006.
Este adevarat ca in conformitate cu art. 59 din Legea nr.85/2006 administratorul/lichidatorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor care le-ar fi imputabila, in termenul stabilit de judecatorul sindic, dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa.
Acest termen, insa nu este un termen de decadere, asa incat in mod nelegal judecatorul sindic a legat inceputul curgerii prescriptiei de acest termen.
A admite aceasta teza, sub motiv ca odata cu epuizarea sa este presupus ca administratorul/ lichidatorul judiciar a luat la cunostinta despre persoanele responsabile de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, ar insemna in fapt, inlaturarea posibilitatii pentru administrator/lichidator de a constata efectiv aceste aspecte in termenul dispus de judecatorul sindic, in ipoteza in care acesta ar fi depasit.
Aceasta deoarece, s-ar lipsi de eficienta prevederile art. 139 din lege potrivit cu care constatarea privitoare la persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa poate avea loc in termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei.
Este adevarat ca textul art. 139 din Legea nr.85/2006 leaga inceperea curgerii termenului de prescriptie de 3 ani inclusiv de momentul la care trebuia cunoscuta persoana responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa. Doar ipoteza in care termenul la indemana judecatorului sindic ( de 60 de zile), stabilit in vederea depunerii raportului asupra cauzelor si a persoanelor responsabile in contextul art. 59 din lege, se apreciaza a nu fi un termen de decadere, momentul efectiv al depunerii acestuia, situat in interiorul termenului de 2 ani, prev. de art. 139 teza a II-a poate fi considerat ca un moment la care, in lipsa de dovada contrara se poate prezuma ca administratorul/lichidatorul judiciar putea si trebuia sa stie despre persoanele responsabile in contextul art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Asa dupa cum s-a aratat mai sus dovada contrara in sensul ca momentul intocmirii primului raport, din 09.11.2010 nu poate fi considerat ca fiind momentul la care administratorul judiciar trebuia sa cunoasca persoanele responsabile, o constituie faptul ca, ulterior, la 27.09.2011, in raportul intocmit si depus cu aceasta ocazie, in termenul de decadere de 2 ani prevazut de art.139 din lege, s-au identificat persoanele responsabile.
Chiar in ipoteza in care, facand abstractie de cele mentionate, s-ar aprecia ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la momentul la care in considerarea art. 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data de 02.09.2010 data la care s-ar fi epuizat termenul de 60 de zile prevazut de lege in care s-ar fi impus a fi depus raportul asupra cauzelor si persoanelor responsabile, se constata ca in mod gresit acestuia i s-a adaugat termenul de decadere de 2 ani iar nu termenul de prescriptie de 3 ani prevazut in continutul aceluiasi articol.
Intr-adevar, termenul de prescriptie este unic in toate situatiile, precum in speta este termenul de prescriptie de 3 ani, numai momentul inceperii curgerii sale poate fi diferit data fiind raportarea sa la un moment prin natura sa diferit, respectiv data la care putea fi cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa. In conditiile in care un raport al administratorului/lichidatorului judiciar se intocmeste si se depune in termenul stabilit de judecatorul sindic, inclusiv in aceasta situatie inceputul curgerii termenului de prescriptie poate fi unul diferit, in raport de care se calculeaza termenul fix de 3 ani mentionat.
Singura ipoteza, in care inceputul termenului de prescriptie este unul fix, este termenul de 2 ani prev. de art. 139 din lege, calculat de o data fixa, aceea a deschiderii procedurii insolventei (atunci cand persoana responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa nu a putut fi cunoscut, nici prin raportare la textul art. 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 in acest termen), situatie in care la acest termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei se adauga termenul de prescriptie de 3 ani.
De observat, ca in speta, nici acest termen, care s-ar fi epuizat la 07.07.2015 calculat prin raportare la data de 07.07.2010 - data deschiderii procedurii( 07.07.2010 +2 ani 07.07.2012+3 ani 07.07.2015), nu s-a implinit.
In conditiile in care potrivit celor mai sus mentionate, prima instanta a apreciat gresit ca fiind prescrisa cererea lichidatorului judiciar de atragere a raspunderii paratilor pentru plata pasivului debitoarei, recursul acestuia urmeaza a fi admis pe temeiul art. 312 alin.3 Cod procedura civila, cu consecinta casarii sentintei atacate si a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in temeiul alin.5 al aceluiasi articol ocazie cu care judecatorul sindic se va pronunta asupra fondului cererii de atragere a raspunderii formulata in cauza.
Este adevarat ca in conformitate cu art.59 din Legea nr.85/2006 administratorul/lichidatorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor care le-ar fi imputabila, in termenul stabilit de judecatorul sindic, dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa.
Acest termen, insa nu este un termen de decadere, asa incat in mod nelegal judecatorul sindic a legat inceputul curgerii prescriptiei de acest termen.
A admite aceasta teza, sub motiv ca odata cu epuizarea sa este presupus ca administratorul/ lichidatorul judiciar a luat la cunostinta despre persoanele responsabile de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, ar insemna in fapt, inlaturarea posibilitatii pentru administrator/lichidator de a constata efectiv aceste aspecte in termenul dispus de judecatorul sindic, in ipoteza in care acesta ar fi depasit.
Aceasta deoarece, s-ar lipsi de eficienta prevederile art.139 din lege potrivit cu care constatarea privitoare la persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa poate avea loc in termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei.
Sec?ia a II-a civila – Decizia nr.291/10 iunie 2014
Constata ca prin sentinta civila nr. 128/12.02.2014 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr.2013/85/2010/a8 al Tribunalului Sibiu s-a respins ca tardiv formulata cererea de atragere a raspunderii pentru plata pasivului debitoarei SC E.C. SRL formulata de lichidatorul judiciar CII S.E. impotriva paratilor B.M.R. si R.E.A.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul sindic a retinut ca potrivit art. 139 din Legea nr.85/2006 actiunea prevazuta la art.138 se prescrie in termen de 3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii.
Pentru reclamantul lichidator judiciar termenul de prescriptie a inceput sa curga potrivit art.59 din Legea nr.85/2006 de la data la care acesta a fost obligat, in termenul prevazut de judecatorul sindic, termen care nu putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, sa prezinte un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Procedura simplificata a insolventei debitorului SC E.C. SRL a fost deschisa prin Incheierea comerciala nr. 122/CC/2.07.2010 iar raportul cauzal trebuia depus la dosar , fata de dispozitiile art. 59 din legea insolventei, cel mai tarziu la data de 2.09.2010. Cererea de atragere a raspunderii administratorilor sociali a fost inregistrata la Tribunal la data de 8.02.2013, tardiv, cu depasirea termenului de 2 ani de la data deschiderii procedurii ( 2.07.2010 ).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs lichidatorul judiciar CII S.E. solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului arata ca dispozitiile art. 139 din Legea nr.85/2006 leaga momentul curgerii termenului de prescriptie de 3 ani de data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat insolventa.
Daca pentru lichidator momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie al actiunii este legat de depunerea raportului prevazut de art.59 fiind situat intotdeauna dupa deschiderea procedurii, pentru creditori acest moment se poate situa si anterior deschiderii procedurii in masura in care au cunoscut fapte de natura celor prevazute in art. 138.
Dreptul la actiunea poate lua nastere fie anterior deschiderii procedurii insolventei in ipoteza conform careia creditorii au cunoscut faptele administratorului inainte de deschiderea procedurii sau ulterior deschiderii in baza raportului intocmit conform art.59 din Legea nr.85/2006 de catre lichidator.
In speta, ne aflam in ipoteza in care persoanele vinovate de ajungerea debitoarei in insolventa au fost identificate de catre lichidator, ulterior deschiderii procedurii insolventei, prin raportul intocmit conform dispozitiilor art. 59 din Legea nr.85/2006 moment de la care incepe sa curga si termenul de prescriptie de 3 ani de zile.
Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006 este cel de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta persoana vinovata, respectiv data depunerii raportului intocmit conform art. 59 din Legea nr.85/2006, adica termenul de prescriptie incepe sa curga de la data de 09.11.2010 si se implineste la data de 09.11.2013.
Sintagma „dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii”, se refera la inceperea curgerii termenului de prescriptie care nu trebuie sa depaseasca 2 ani de la data deschiderii procedurii acesta fiind un termen de decadere in ce priveste inceperea termenului de prescriptie, adica inceperea termenului de prescriere nu poate sa depaseasca doi ani de la data deschiderii procedurii.
Din interpretarea dispozitiilor art.139 rezulta ca problema prescriptiei actiunii de atragere a raspunderii se solutioneaza in functie de momentul aparitiei starii de insolventa, raportat la care se stabilesc si persoanele care au cauzat starea de insolventa. De principiu, persoanele eventual vinovate de aducerea debitorului in stare de insolventa sunt identificate in raportul cauzal al lichidatorului.
Doctrina si literatura de specialitate este unanima in a aprecia ca, in conditii normale, raportul cauzal este documentul pe baza caruia se apreciaza cine se face vinovat sau nu de starea de insolventa a debitoarei, astfel data acestui raport este data de incepere a curgerii termenului de prescriptie.
Prin urmare, inceputul termenului de prescriptie prevazut de art.139 nu este unul fix, ci difera in functie de starea de fapt a fiecarui caz in parte si trebuie avute in vedere si anumite aspecte de ordin procedural, in lipsa carora nu se poate vorbi despre prescriptie.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Asa dupa cum este formulat, textul art. 139 din Legea nr.85/2006 prevede atat termenul de prescriptie a promovarii actiunii in raspundere pentru plata pasivului impotriva persoanelor vinovate de ajungerea societatii in insolventa, ca fiind de 3 ani, cat si momentul de la care acest termen incepe sa curga.
Facand o aplicare a normei generale cuprinse in textul din Decretul 167/1958 potrivit cu care raspunderea privind repararea pagubei pricinuita printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, textul art.139 stabileste ca prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa.
Cu toate acestea, cunoasterea in aceste conditii a persoanei care a cauzat starea de insolventa nu poate fi constatata, potrivit aceluiasi articol, iar pe cale de consecinta prescriptia nu va putea incepe sa curga, mai tarziu de doi ani de la data pronuntarii deschiderii procedurii, formularea imperativa a textului conferind acestui termen valoarea unui termen de decadere.
In cauza, deschiderea procedurii insolventei a fost dispusa prin incheierea comerciala nr. 122/CC/02.07.2010, asa incat constatarea privind persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa putea fi realizata pana la data de 02.07.2012.
In speta, se recunoaste ca la data de 09.11.2010 a fost depus de catre fostul lichidator B.G. un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au determinat ajungerea debitoarei in insolventa, fara insa a se stabili persoanele responsabile in acest sens.
Un alt raport, s-a depus in cauza in data de 27.09.2011 de catre actualul lichidator judiciar in care au fost identificate, de aceasta data, persoanele vinovate.
Ambele aceste rapoarte sunt depuse inauntrul termenul de decadere de 2 ani mai sus mentionat.
De vreme ce doar cu ocazia celui de-al doilea raport, din data de 27.09.2011, s-au identificat persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, fara a depasi insa termenul de decadere de 2 ani mentionat, termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga incepand cu aceasta data, astfel incat la data introducerii cererii, respectiv 08.02.2013, termenul de prescriptie nu era implinit. Nu s-a dovedit de catre parati ca lichidatorul judiciar a cunoscut despre persoanele vinovate de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa mai dinainte de termenul din data de 27.09.2011 la care acesta a depus raportul asupra cauzelor in conformitate cu prevederile art. 59 din Legea nr.85/2006.
Este adevarat ca in conformitate cu art. 59 din Legea nr.85/2006 administratorul/lichidatorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului sindic raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor care le-ar fi imputabila, in termenul stabilit de judecatorul sindic, dar nu mai mult de 60 de zile de la desemnarea sa.
Acest termen, insa nu este un termen de decadere, asa incat in mod nelegal judecatorul sindic a legat inceputul curgerii prescriptiei de acest termen.
A admite aceasta teza, sub motiv ca odata cu epuizarea sa este presupus ca administratorul/ lichidatorul judiciar a luat la cunostinta despre persoanele responsabile de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, ar insemna in fapt, inlaturarea posibilitatii pentru administrator/lichidator de a constata efectiv aceste aspecte in termenul dispus de judecatorul sindic, in ipoteza in care acesta ar fi depasit.
Aceasta deoarece, s-ar lipsi de eficienta prevederile art. 139 din lege potrivit cu care constatarea privitoare la persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa poate avea loc in termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei.
Este adevarat ca textul art. 139 din Legea nr.85/2006 leaga inceperea curgerii termenului de prescriptie de 3 ani inclusiv de momentul la care trebuia cunoscuta persoana responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa. Doar ipoteza in care termenul la indemana judecatorului sindic ( de 60 de zile), stabilit in vederea depunerii raportului asupra cauzelor si a persoanelor responsabile in contextul art. 59 din lege, se apreciaza a nu fi un termen de decadere, momentul efectiv al depunerii acestuia, situat in interiorul termenului de 2 ani, prev. de art. 139 teza a II-a poate fi considerat ca un moment la care, in lipsa de dovada contrara se poate prezuma ca administratorul/lichidatorul judiciar putea si trebuia sa stie despre persoanele responsabile in contextul art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Asa dupa cum s-a aratat mai sus dovada contrara in sensul ca momentul intocmirii primului raport, din 09.11.2010 nu poate fi considerat ca fiind momentul la care administratorul judiciar trebuia sa cunoasca persoanele responsabile, o constituie faptul ca, ulterior, la 27.09.2011, in raportul intocmit si depus cu aceasta ocazie, in termenul de decadere de 2 ani prevazut de art.139 din lege, s-au identificat persoanele responsabile.
Chiar in ipoteza in care, facand abstractie de cele mentionate, s-ar aprecia ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la momentul la care in considerarea art. 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data de 02.09.2010 data la care s-ar fi epuizat termenul de 60 de zile prevazut de lege in care s-ar fi impus a fi depus raportul asupra cauzelor si persoanelor responsabile, se constata ca in mod gresit acestuia i s-a adaugat termenul de decadere de 2 ani iar nu termenul de prescriptie de 3 ani prevazut in continutul aceluiasi articol.
Intr-adevar, termenul de prescriptie este unic in toate situatiile, precum in speta este termenul de prescriptie de 3 ani, numai momentul inceperii curgerii sale poate fi diferit data fiind raportarea sa la un moment prin natura sa diferit, respectiv data la care putea fi cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa. In conditiile in care un raport al administratorului/lichidatorului judiciar se intocmeste si se depune in termenul stabilit de judecatorul sindic, inclusiv in aceasta situatie inceputul curgerii termenului de prescriptie poate fi unul diferit, in raport de care se calculeaza termenul fix de 3 ani mentionat.
Singura ipoteza, in care inceputul termenului de prescriptie este unul fix, este termenul de 2 ani prev. de art. 139 din lege, calculat de o data fixa, aceea a deschiderii procedurii insolventei (atunci cand persoana responsabila de ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa nu a putut fi cunoscut, nici prin raportare la textul art. 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 in acest termen), situatie in care la acest termen de 2 ani de la deschiderea procedurii insolventei se adauga termenul de prescriptie de 3 ani.
De observat, ca in speta, nici acest termen, care s-ar fi epuizat la 07.07.2015 calculat prin raportare la data de 07.07.2010 - data deschiderii procedurii( 07.07.2010 +2 ani 07.07.2012+3 ani 07.07.2015), nu s-a implinit.
In conditiile in care potrivit celor mai sus mentionate, prima instanta a apreciat gresit ca fiind prescrisa cererea lichidatorului judiciar de atragere a raspunderii paratilor pentru plata pasivului debitoarei, recursul acestuia urmeaza a fi admis pe temeiul art. 312 alin.3 Cod procedura civila, cu consecinta casarii sentintei atacate si a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in temeiul alin.5 al aceluiasi articol ocazie cu care judecatorul sindic se va pronunta asupra fondului cererii de atragere a raspunderii formulata in cauza.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Prescriptii
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017