Prescriptie. Legea aplicabila.

Prescriptie. Legea aplicabila.


 Codul muncii- art. 283 alin. 1 lit. c);
                                                       Decretul nr.167/1958: art. 18;
Legea nr.71/2011: art.3-6.

In cazul prescriptiei se aplica legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga, in speta Decretul nr.167/1958 care reglementeaza printr-o norma imperativa (art.18) obligatia instantei de a invoca din oficiu aceasta exceptie.


Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1086/10 iunie 2013.


Prin actiunea civila  inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.1932/107/2013, reclamantul Sindicatul Invatamant Alba (SIA) in numele si pentru membrul de sindicat A.C. a chemat in judecata paratii: Liceul Tehnologic ,,T.M.” A. si C.L.A., solicitand ca prin hotarare judecatoreasca:   
-sa se constate faptul ca, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009 drepturile salariale ale membrilor Sindicatul invatamant Alba (SIA), uniunea judeteana (personal didactic din invatamant), nu au fost calculate si platite in conformitate cu prevederile art.1 al. 1 lit.b si lit.c din OG nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008;
-sa se constate faptul ca, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009, membrii Sindicatului Invatamant Alba (SIA), uniunea judeteana, au dreptul la un salariu lunar, calculat in conformitate cu prevederile art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008;
-sa se dispuna obligarea paratului de ordinul 1 - unitatea de invatamant la recalcularea si la plata retroactiva a drepturilor salariale neacordate, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009 in conformitate cu prevederile art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008 si sa se dispuna obligarea paratului de ordinul 2, Consiliul local, la asigurarea finantarii si virarea sumelor mai sus solicitate catre paratul de ordinul 1;
-sa se constate faptul ca, in vederea aplicarii dispozitiilor art.5 alin.6 din OUG nr. 1/2010 si ale art.30 din Legea nr.330/2009, membrii Sindicatului Invatamant Alba (SIA), uniunea judeteana au dreptul, incepand cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008;
-sa se dispuna obligarea paratilor la calcularea, utilizand coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat, in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificari a Ordonantei de Guvern 15/2008, incepand cu data de 01 ianuarie 2010 si pana la data de 12.05.2011, actualizate in functie de coeficientul de inflatie pana la data efectiva a platii.
In motivarea actiunii se arata ca paratii au aplicat „selectiv” prevederile Deciziei nr.3/4.04.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008, in sensul ca, pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2009, drepturile salariale au fost recalculate si platite integral numai pentru membrii Sindicatului Liber invatamant Blaj desprins din SIA, uniunea judeteana excluzand ceilalti membrii ai SIA, uniunea judeteana.
Precizeaza ca existenta dreptului invocat de reclamant, in numele membrilor de sindicat, a fost cunoscuta de paratii, carora li s-a comunicat si Decizia nr. nr.11/8.10.2012 a inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Paratii ar fi trebuit, din oficiu, sa procedeze la aplicarea unitara a prevederilor art.1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008, dar, cu toate acestea, numai membrii Sindicatului Invatamant Alba (SIA), uniunea judeteana au fost omisi de la recalcularea si plata drepturilor salariale neacordate.
Arata ca este dreptul si interesul legitim al reclamantului sa solicite obligarea paratilor la recalcularea si plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2009 - 31.12.2012 intrucat aplicarea corecta a prevederilor Legii cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice drepturilor salariale, este conditionata de respectarea unitara a prevederilor art. 1 al.1 lit.b si lit.c din OG nr.15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr.221/2008.
In drept invoca dispozitiile art. 3 alin. 1 lit g), art. 7 alin.2, art.12 alin. 3, si art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, articolul unic din Legea nr. 221/2008 si ale O.G. nr. 15/2008, art.. 28 coroborat cu art. 211 din Legea 62/201128, art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii.
Paratii nu au formulat intampinare.
TRIBUNALUL, prin sentinta civila nr.828/26.03.2013 pronuntata in cauza a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata din oficiu, pentru perioada 01.04.2009-30.11.2009 si pe cale de consecinta a respins actiunea  formulata de S.I.A.cu privire la aceasta perioada ca prescrisa.
      A admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul S.I.A., in numele si pentru membrul de sindicat A.C. in contradictoriu cu paratii Liceul Tehnologic ,,T.M.” A. si C.L. A. si in consecinta:
Au fost obligati paratii sa plateasca membrului de sindicat, corespondent raportului de munca, diferenta dintre drepturile banesti efectiv incasate pe perioada 01.12.2009-31.12.2009 si cele cuvenite prin aplicarea art. 1 alin. 1, lit. b si c, stabilit in conformitate cu OG nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008, actualizata in functie de coeficientul de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
Au fost obligati paratii sa plateasca membrului de sindicat, corespondent raportului de munca, diferenta dintre drepturile banesti efectiv incasate pe perioada 01.01.2010-31.08.2010 si cele cuvenite prin aplicarea art. 5 alin. 6 din OUG nr. 1/2010 si ale art. 30 din Legea – cadru nr. 330/2009 la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu OG nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008 actualizata in functie de coeficientul de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
A fost obligat paratul C.L.A. sa asigure finantarea pentru plata sumelor mentionate si virarea acestora catre unitatea scolara.
S-a respins  in rest actiunea.
 Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul a retinut, cu referire la actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale incidente, urmatoarele:
-exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind drepturile solicitate aferente perioadei 01.04.2009-30.11.2009, invocata  din oficiu, este intemeiata, fata de prevederile art.268 alin.1 lit. c) Codul muncii si art. art. 201 din Legea nr. 71/2011 si raportand aceste prevederi legale la data introducerii actiunii-20.12.2012;
-pe fond, actiunea este intemeiata, avand in vedere succesiunea cronologica a reglementarilor legale in materie, deciziile Curtii Constitutionale si Deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 3/2011 si nr. 11/2012  pronuntate in recurs in interesul legii, din care se retine ca, personalul didactic din invatamant-categorie profesionala din care face parte si reclamanta- trebuie sa beneficieze de drepturi salariale lunare calculate, corespondent raportului de munca prin includerea majorarilor stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, S.I.A., solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii formulate pentru membra de sindicat A.C. si pentru perioada cuprinsa in intervalul 01.09.2009-31.08.2010.
In expunerea de motive, recurentul sustine ca desi nici una dintre parti nu a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea, instanta din oficiu a pus in discutie si a admis aceasta exceptie.
Se solicita respingerea acestei exceptii avandu-se in vedere prevederile art. 2512 ale Codului Civil.
Recurentul mai arata ca in alte dosare, aceeasi instanta nu a invocat aceasta exceptie.
 Apreciaza astfel ca se poate vorbi in aceasta situatie de un tratament discriminatoriu, de vreme ce membrii de sindicat din doua scoli diferite, pe aceeasi speta, cu cererii de chemare in judecata identice, cu acelasi aparator, au parte de un tratament diferit, motiv pe care il considera inacceptabil si nelegal.
In drept se invoca: art.304 cod procedura civila; art.3 alin.1 lit.c, art.7 alin.2, art.12 alin.3 si art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, articolul unic din Legea nr. 221/2008 si ale OG. nr. 15/2008, art.28 corob. Cu art.211 din Legea nr. 62/2011, art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii, Legea nr.284/2010, art.33 alin.1 din Titlu: dispozitii finale.
Intimatii nu au depus intampinare in aceasta faza procesuala.
Curtea, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedura civila retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.18 din Decretul nr. 167/1958 ( in vigoare pana la abrogarea sa prin Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Codului civil)- Instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris.
Potrivit articolului 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individul de munca consta in plata unor drepturi salariale – dispozitie cuprinsa si in articolul 166 alin. 1 din acelasi cod.
Din actele dosarului rezulta ca actiunea a fost inregistrata la data de 20 decembrie 2012, deci, in ce priveste pretentiile banesti aferente perioadei 01.04.2009 – 19.12.2009 dreptul material la actiune s-a prescris,  asa cum corect a stabilit prima instanta.
Art. 2512 din Noul Cod Civil - in vigoare incepand cu data de 01.10.2011 invocat de recurent nu este incident in speta, in discutie fiind aplicarea legii in timp.
Or, asa cum se prevede expres in Legea nr.71 din 03.06.2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: 1. Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor. (a se vedea art. 3 din lege );    2. La data intrarii in vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevazute de Codul civil din 1864, precum si de alte acte normative, raman supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit Codului civil. (a se vedea art. 4 din lege); 3. Dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare. Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil. (a se vedea art. 5 din lege);
Cu privire la prescriptie, Legea nr.71/2011 nu cuprinde o dispozitie speciala, ceea ce inseamna ca se aplica regula prev. de art. 6 alin.4 Cod Civil care nu face nici o distinctie intre dispozitiile de drept material si cele procesuale in aceasta materie.
Asadar, in cazul prescriptiei se aplica legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga, in speta Decretul nr.167/1958 care reglementeaza printr-o norma imperativa (art.18) obligatia instantei de a invoca din oficiu aceasta exceptie.
Faptul ca in alte litigii nu a fost invocata aceasta exceptie nu poate conduce la o alta solutie in cauza, deoarece controlul judiciar este limitat in speta la hotararea pronuntata in cauza.
Totodata, nu putem vorbi de o situatie de discriminare, deoarece dispozitiile art. 2 din OUG.nr.137/2000 enumera expres criteriile care ar determina un  tratament discriminatoriu (rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, etc.). Or, eventuala practica judiciara neunitara nu constituie un caz discriminator in sensul textului de lege susenuntat.
In acest sens si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Ioan Radu si alti impotriva Romaniei, respectiv cauza Tivodar impotriva Romanie a retinut ca nu putem vorbi de o incalcare a prevederilor art.6 paragraf 1 din Conventie, sub aspectul pretinsei divergente de jurisprudenta.
Fata de cele ce preced; Curtea constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prev.de art.304 punct.1-9 cod procedura civila; in baza art.312 alin.(1) cod procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat de parat.