Acordul de recunoastere a vinovatiei

Dosar nr. *****

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA I PENALA
SENTINTA PENALA NR. *****
SEDINTA PUBLICA DIN *****
PRESEDINTE: *****
GREFIER: *****

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror ***** de la Parchetul *****

Pe rol fiind sesizarea ***** cu acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat cu inculpatul ***** la data de *****, in dosarul nr. *****.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpata *****, personal, asistat de aparator ales, av. *****, cu imputernicirea avocatiala seria ***** din data de ***** depusa la dosar, lipsind persoana vatamata ***** si partea civila *****.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta, dupa care,
Instanta pune in discutie verificarea legalitatii sesizarii instantei cu prezentul acord de recunoastere a vinovatiei.
Reprezentantul Ministerului Public si aparatorul ales al inculpatei ***** apreciaza ca instanta este legal sesizata cu prezentul acord de recunoastere a vinovatiei.
Instanta constata ca prezentul acord de recunoastere a vinovatiei indeplineste conditiile de forma prevazute de lege si cuprinde toate mentiunile prevazute de lege.
In consecinta, constata potrivit art. 484 C.p.p. ca instanta este legal sesizata, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 480 si urmatoarele C.p.p.
Se procedeaza la ascultarea inculpatei *****, declaratia acesteia fiind consemnata, semnata si atasata la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pentru sustinerea pe fond a prezentului acord de recunoastere a vinovatiei.
Reprezentanta Ministerului Public arata ca din lecturarea actelor de urmarire penala s-a constatat ca fapta este prescrisa, a?adar concluziile Parchetului sunt in sensul respingerii acordului intervenit intre procurorul de caz ?i inculpata *****. Arata ca data savar?irii faptei este 6.12.2007, data acordarii creditului, ?i incadrarea juridica este aceea de in?elaciune prevazuta de art. 244 alin. 1 ?i 2 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p., pedeapsa fiind de la 1 la 5 ani.
Apreciaza a?adar ca a intervenit prescrip?ia, motiv pentru care in baza art. 485 lit. b C.p.p. solicita respingerea acordului intervenit ?i trimiterea cauzei la procuror.
Aparatorul ales al inculpatei ***** arata ca, intr-adevar, a intervenit prescrip?ia cu privire la infrac?iunea de in?elaciune, se a?tepta la concluziile reprezentantei Ministerului Public intrucat a mai fost un alt dosar cu ginerele doamnei in care aceea?i pozi?ie a avut-o procurorul *****. Cu toate acestea concluzia la care a ajuns judecatorul respectiv a fost in sensul de admitere a acordului, iar concluziile apararii sunt tot in sensul de admitere a acordului in raport de aceasta situa?ie, de intervenire a prescriptiei pe in?elaciune, intrucat exista re?inuta in sarcina inculpatei ?i infrac?iunea de grup organizat ?i in aceste condi?ii, existand o alta fapta pentru care nu a intervenit prescrip?ia, evident ca acordul este in vigoare.
Precizeaza ca tot in acest sens  a fost ?i hotararea pe care a pronuntat-o instan?a in dosarul la care a facut referire mai sus.
Reprezentanta Ministerului Public arata ca acordul a fost incheiat numai in ceea ce prive?te infrac?iunea de in?elaciune, nu ?i pentru celelalte infrac?iuni, ?i pentru acest motiv a solicitat respingerea acordului intervenit.
Inculpata *****, in ultimul cuvant, arata ca este vinovata ?i i?i recunoa?te fapta, a gre?it ?i ii pare rau.
Instanta retine cauza in pronuntare.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin acordul de recunoastere a vinovatiei nr. *****, incheiat in data de 22.09.2015, intre Parchetul ***** si inc. *****, inregistrat pe rolul acestei instante in data de *****, sub nr. *****, inculpata a fost trimisa in judecata sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prev. de art. 244 alin. 1, alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.

Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 31.10.2012 a fost inregistrat la ***** dosarul penal avand ca obiect plangerea *****, formulata impotriva inculpatilor *****, *****, *****, *****, *****, ***** si *****.
In cuprinsul actului de sesizare s-a aratat ca cei ?apte inculpa?i, in perioada 27.07.2007 - 29.08.2008, au ob?inut de la institu?ia bancara reclamanta cate un credit in franci elve?ieni (CHF), fara a rambursa contravaloarea ratelor, folosind pentru justificarea veniturilor adeverin?e de venit ?i contracte de cesiune de drepturi de autor falsificate, emise de patru societa?i comerciale, in scopul inducerii in eroare a functionarilor bancari.
  Plangerea ***** a fost initial inregistrata la Parchetul *****, dupa care, prin ordonanta dispusa in data de 17.10.2012, si-a declinat competenta in favoarea *****, avand in vedere prejudiciul reclamat mai mare decat echivalentul in lei a sumei de 1.000.000 euro.
In data de 23.01.2014, orele 11:30, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de inc. *****, sub aspectul savarsirii infractiunii de instigare la inselaciune in forma continuata, prev. de art. 25 V.C.p. rap. la art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3, alin. 5 V.C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p.
Prin ordonanta din data de 18.02.2015 s-a dispus extinderea urmarii penale si inceperea urmaririi penale fata de inc. *****, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prev. de art. 244 alin. 1, alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. Prin ordonanta din data de 19.06.2015, s-a dispus extinderea urmaririi penale in raport de inculpata sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la spalarea banilor, prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C.p.
In data de 12.08.2015 s-a pus in miscare actiunea penala in raport de inculpata, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prev. de art. 244 alin. 1, alin. 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Acordul de recunoastere a vinovatie s-a incheiat exclusiv cu privire la infractiunea de inselaciune.
In sarcina inc. ***** s-a retinut ca, in data de 06.12.2007, cu ocazia incheierii contractului de credit nr. *****, a indus in eroare ***** prin prezentarea unei documentatii de venit falsa, cu ajutorul careia a primit un imprumut in valoare de 770.000 CHF.
Pentru creditul ob?inut de inculpata au fost depuse ca documente justificative privind veniturile realizate, inscrisuri care nu sunt corespunzatoare adevarului:
 - o adeverin?a de venit cu data de emitere 29.10.2007, in numele ***** in care se men?ioneaza ca aceasta a fost angajata la aceasta societate comerciala incepand cu  data de 01.03.2007, pe o perioada nedeterminata, avand func?ia de scenarist  ?i a realizat venituri  lunare de 6.750 lei ;
- o adeverin?a de venit cu data de emitere 29.10.2007, in  numele *****., in care se men?ioneaza ca aceasta a fost angajata la aceasta societate comerciala incepand cu data de 01.02.2007 pe o perioada nedeterminata, avand func?ia de administrator  ?i a realizat venituri  lunare de 7.200 lei.
In drept, constata urmatoarele:
Instanta va respinge acordul de recunoastere a vinovatie privind-o pe inc. *****, intrucat s-a implinit termenul general de prescriptie.
Astfel, de la data savarsirii infractiunii de inselaciune pentru care a fost cercetata inculpata, 06.12.2007, si pana in prezent, a intervenit o succesiune de legi penale, ceea ce obliga instanta la identificarea legii penale mai favorabile.
Desi sesizarea organului de urmarire penala a avut loc la data de 31.10.2012, inceperea urmaririi penale a fost dispusa in cauza prin rezolu?ia nr. ***** din data de 23 ianuarie 2014, ora 11:30, fa?a de inculpatul *****, ulterior, prin ordonanta din 18.02.2015, fiind inceputa urmarirea penala si fata de inc. *****, pentru infractiunea mentionata.
In intervalul scurs de la data savarsirii infractiunii de inselaciune, respectiv 06.12.2007 si pana la data de 23.01.2014 (cand s-a inceput urmarirea penala fata de inc. *****) nu au fost efectuate in cauza acte de procedura, atat fata de inc. *****, cat si fata de ceilalti inculpati din dosar.
Potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului penal, la data de 1.02.2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (in continuare Codul penal).  Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, in cazul in care de la savar?irea infrac?iunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. De asemenea, urmeaza a se avea in vedere si decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit ca dispozi?iile art. 5 C.pen. sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. In acelasi sens, Inalta Curte de Casatie si Justi?ie, prin hotararea nr. 5/2014 pronuntata de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit ca legea penala mai favorabila trebuie aplicata global si nu pe institutii.
In speta, legea penala mai favorabila este Codul penal, avand in vedere limitele maxime de pedeapsa prevazute pentru infractiunea de inselaciune, respectiv 5 ani, potrivit art. 244 alin. 1,2 Cod penal, fata de 20 ani, potrivit art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal 1969, lege ce se va aplica global cu privire la toate institutiile incidente pe latura penala.
Astfel, potrivit art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani, este de 5 ani, termen ce incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii, conform art. 154 alin. 2 teza I C.p.p.
In speta, termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea de  in?elaciune, prev. de art. 244 alin. 1 si 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., pentru care a fost cercetata inc. ***** a inceput sa curga la data de 06.12.2007 (cand s-a incheiat contractul de creditare si cand unitatea bancara a livrat banii in contul deschis pe numele inculpatei) si s-a implinit la data de 05.12.2012. Contrar punctului de vedere emis de catre procurorul de caz in cuprinsul acordului de recunoastere a vinovatiei, termenul de prescriptie nu incepe sa curga de la data cand inculpata a platit ultima rata, respectiv 17.04.2009, deoarece nu acesta este momentul cand s-a produs paguba. Infractiunea de inselaciune este o infractiune de dauna. Aceasta se consuma in momentul in care s-a produs prejudiciul, adica atunci cand banii au iesit din patrimoniul unitatii bancare si au intrat in contul inculpatei, ca urmare a actiunii de inducere in eroare. Prin urmare, prejudiciul s-a produs chiar atunci s-a perfectat contractul. Nu prezinta importanta plata ulterioara a ratelor, deoarece aceasta este o forma de reparare a unui prejudiciu deja existent. Nu prezinta relevanta in stabilirea momentului savarsirii infractiunii faptul ca inculpata a ridicat banii din cont, in mod succesiv, in numerar, in data de 06.12.2007 (200.000 euro), 07.12.2007 (100.000 euro), 21.08.2008 (90.000 euro si 25.000 euro), 06.02.2008 (41.600 euro), mai 2008 (restul sumei), deoarece banii primiti cu titlu de imprumut existau deja, scriptic, in patrimoniul inculpatei de la data perfectarii contractului de creditare. Actiunea acesteia de a extrage banii din cont reprezinta doar un act de administrare.
In acest interval 06.12.2007 – 05.12.2012, nu a fost indeplinit niciun act de procedura in ceea ce o priveste atat pe inc. *****, cat si pe ceilalti inculpati din dosar, act care ar fi putut sa intrerupa termenul de prescriptie a raspunderii penale, potrivit art. 155 alin. 1 Cod penal. Primul act de procedura intocmit in aceasta cauza este ordonanta din data de 23.01.2014, prin care s-a inceput urmarirea penala in raport de inc. *****. Acest act de procedura s-a indeplinit dupa implinirea termenului de prescriptie generala al raspunderii penale.
In prezentul dosar, instanta trebuie sa faca anumite nuantari in legatura cu ordonanta dispusa in data de 17.10.2012, inainte de inceperea urmaririi penale, prin care s-a declinat cauza de la Parchetul ***** la Parchetul ***** (acesta este singurul act de procedura dispus de catre organele de urmarire penala pana in 23.01.2014, cand s-a inceput urmarirea penala). Din punctul de vedere al instantei, aceasta ordonanta nu este un act de procedura, in sensul art. 155 alin. 1 C.p.p., apt sa produca intreruperea termenului de prescriptie. Notiunea de ,,orice act de procedura penala”, la care face referire art. 155 alin. 1 C.p.p., inseamna orice act de procedura efectuat dupa momentul inceperii urmaririi penale, inclusiv inceperea urmaririi penale in rem, deoarece, doar printr-o asemenea interpretare, solutia Noului Cod penal este in acord cu natura prescriptiei raspunderii penale, vazuta ca sanctiune a pasivitatii organelor judiciare. Aceasta cu atat mai mult cu cat, Noul Cod de procedura penala nu mai reglementeaza institutia actelor premergatoare. Potrivit art. 305 alin. 1 C.p.p., este suficient doar sa existente un act de sesizare, care nu cade sub incidenta dispozitiilor art. 16 alin. 1 N.C.p.p., pentru a se dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta. In aceste conditii, dispozitiile art. 155 alin. 1 N.C.p trebuie interpretate in concordanta cu dispozitiile Noului Cod de procedura penala, pentru ca normele de drept substantial nu pot fi disociate de normele procedurale, acestea din urma fiind instrumentul prin care cele dintai produc consecinte juridice. Pentru aceste motive, instanta considera ca, prin expresia ,,orice act de procedura penala”, legiuitorul nu a vrut altceva decat sa sublinieze ca, spre deosebire de art. 123 alin. 1 V.C.p., produce efecte intreruptive de prescriptie un act de procedura, indiferent daca trebuie sau nu comunicat inculpatului, in desfasurarea procesului penal, pentru a face distinctia cu vechea legislatie. Nicidecum nu trebuie inteles ca ,,orice act de procedura”, inseamna si actele premergatoare, din moment ce Noul Cod de procedura penala nu le mai reglementeaza, iar dispozitiile art. 155 alin. 1 N.C.p. trebuie corelate cu dispozitiile procedurale actuale, pentru a se asigura viziunea unitara dintre normele de drept substantial si normele de drept procedural, in sensul dorit de legiuitor. Daca legiuitorul ar fi vrut sa confere actelor de procedura intocmite in faza actelor premergatoare, sub imperiul Vechiului Cod de procedura penala, efecte intreruptive de prescriptie, potrivit Noului Cod penal, atunci ar fi trebuit sa prevada norme tranzitorii in acest sens, intrucat este vorba despre producerea unor efecte juridice potrivit noii legislatii, in baza unor acte de procedura intocmite in baza vechii legislatii, care nu-si mai gasesc reglementare in prezent.
Este adevarat ca art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 prevede ca actele de procedura indeplinite inainte de intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cu respectarea dispozitiilor legale la data indeplinirii lor, raman valabile. Insa art. 4 alin. 1 din Legea nr. Legea nr. 255/2013 se refera la ,,valabilitatea” actelor de procedura respective, in sensul ca nu sunt lovite de nulitate, chiar daca potrivit noii legislatii penale, sunt alte norme de procedura care le guverneaza, si nicidecum la efectul intreruptiv de prescriptie. A conferi o alta interpretare art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, in lipsa unei mentiuni exprese in acest sens, inseamna cu o adaugire la lege, ceea ce aduce atingere separatiei puterilor in stat.    
In plus, ordonanta de declinare dispusa in data de 17.10.2012 reprezinta un act de sesizare al Parchetului *****. Este unanim admis in doctrina si in practica ca ordonanta de declinare este un act de sesizare derivat. Si procesul-verbal de sesizare din oficiu reprezinta, in acelasi timp, un act de sesizare si un act de procedura. In aceste conditii, a interpreta ca ,,orice act de procedura”, inclusiv actele de sesizare a organelor de urmarire, produce efecte intreruptive de prescriptie, echivaleaza cu a admite ca si procesul-verbal de sesizare din oficiu face parte din categoria actelor prev. de art. 155 alin. 1 N.C.p., ceea ce frizeaza absurdul. In concluzie, pornind de la natura institutiei prescriptiei raspunderii penale – sanctiune pentru organele de ancheta, instanta apreciaza ca doar actele de procedura care vizeaza fondul cauzei, atesta ca organele de urmarire penala au iesit din pasivitate, iar nu ,,plimbarea” administrativa a dosarului de la unitate de parchet la alta, ca urmare a declinarii de competenta.
Avand in vedere ca in cauza nu poate fi angajata raspunderea penala, fata de intervenirea prescriptiei raspunderii penale, in baza art. 485 alin. 1 lit. b Cod proc. pen., instanta va respinge acordul de recunoastere a vinovatiei privind pe inc. *****si, pe cale de consecinta, va trimite cauza procurorului in vederea finalizarii urmaririi penale, respectiv pentru a dispune clasarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

In baza art. 485 alin. 1 lit. b C.p.p., respinge acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre inc. ***** si *****, in dosar nr. *****, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune, prev. de art. 244 alin. 1, alin. 2 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
Trimite dosarul la parchet in vederea continuarii urmaririi penale.
In baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de catre stat raman in sarcina acestuia.
Cu drept de apel, in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, *****. 

PRESEDINTE,                                                                                   GREFIER,
                     *****                                                                                                *****