Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Olt

Actiune pauliana.

(Decizie nr. 129 din data de 12.02.2015 pronuntata de Tribunalul Olt)

Domeniu Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc. | Dosare Tribunalul Olt | Jurisprudenta Tribunalul Olt

Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 22.04.2013 sub nr. 4526/311/2013, reclamanta C. V., in contradictoriu cu paratii V. I. si V.M. D., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta pe calea actiunii revocatorii, sa se constate inopozabilitatea fata de reclamanta a vanzarii-cumpararii realizata intre parati in temeiul Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, irevocabila, cu cheltuieli de judecata
In fapt, reclamanta a aratat ca este creditoarea paratului V. I., in baza sentintei civile nr. 2037/16.06.2011 pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1053/223/2011. In vederea executarii silite a debitorului, a formulat cerere catre BEJ P. G., care a inceput executarea prin dosarul de executare nr. 116/9722/311/2011. Debitorul detinea gospodaria din comuna Strejesti, compusa din casa de locuit si terenuri cuprinse in titlul de proprietate nr. 15181/14/21.02.2000 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate Olt. Aceste bunuri sunt in posesia debitorului de pe urma parintilor acestuia, V.G. si V.M., decedati.
In temeiul sentintei civile nr. 2037/16.06.2011 si a procesului verbal de cheltuieli intocmit de BEJ P. G., debitorul a fost somat la data de 01.09.2011 (primita la 07.09.2011) ca in termen de 1 zi sa achite suma de 35.422,71 lei.
Debitorul nu numai ca nu s-a conformat somatiei de plata, dar ulterior la data de 10.10.2011 (dupa cum rezulta din sentinta nr. 9737/17.10.2012) a incheiat un inscris sub semnatura privata prin care a vandut fiului lui, V. M. D. toate bunurile pe care le detinea in proprietate.
Executarea silita asupra imobilelor nu a putut continua, intrucat terenurile erau trecute in titlul de proprietate emis pe numele parintilor debitorului, iar gospodaria era edificata tot de acestia.
Desi executorul judecatoresc a facut adresa la Primarie pentru a se comunica daca s-a dezbatut succesiunea parintilor debitorului, nici un asemenea act nu a fost inregistrat in evidentele lor, motiv pentru care la data de 12.06.2012 a formulat actiune oblica prin care a solicitat sa se constate deschisa succesiunea autorilor V. M. si V. G., componenta masei succesorale, sa se constate calitatea de unic mostenitor a paratului V. I., in calitate de descendent de gradul I al autorilor sus mentionati, tocmai pentru a putea continua executarea silita.
Pe parcursul cercetarilor judecatoresti, paratul (prin fiul sau, care s-a prezentat la termenele de judecata) a depus la dosarul cauzei certificatele de mostenitor nr. 124/20.11.2009, 116/08.02.1991, precum si sentinta civila nr. 9737/17.10.2012, ocazie cu care reclamanta a luat la cunostinta de vanzarea efectuata in frauda sa.
Articolul 1562 din Codul civil prevede posibilitatea creditorilor de a cere sa fie declarate inopozabile fata de ei  actele frauduloase facute de debitor in frauda dreptului lor, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
Pentru a se putea intenta actiunea revocatorie este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii:
1. Prima conditie este ca actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, constand in aceea ca debitorul si-a cauzat sau si-a marit o stare de insolvabilitate.
In cauza, aceasta conditie este indeplinita pentru ca prin contractul de vanzare-cumparare au fost instrainate toate bunurile imobile pe care debitorul le avea in proprietate, devenind astfel insolvabil, ulterior emiterii somatiei de plata.
Este neindoios ca in speta actul atacat i-a creat un prejudiciu, constand in imposibilitatea sa de a-si incasa creanta certa, lichida si exigibila.
2. A doua conditie pentru promovarea actiunii revocatorii este frauda debitorului, constand in aceea ca a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, adica si-a dat seama ca prin incheierea acelui act si-a creat sau si-a marit o stare de insolvabilitate, lucru cert in cauza, marturie stand in acest sens modalitatea aleasa de debitor in scopul sustragerii de la executarea silita a imobilelor din litigiu, intocmind formalitatile de vanzare a acestora la scurt timp dupa data cand avea obligatia de restituire a imprumutului si stia ca este urmarit silit, fiind instiintat de aceasta prin somatia primita cu confirmare de primire la data de 7 septembrie 2011.
3. A treia conditie pentru promovarea actiunii revocatorii este ca trebuie sa existe o creanta certa, lichida si exigibila, si aceasta conditie fiind indeplinita.
Creanta este certa atunci cand existenta ei este ferma, neechivoca, potrivit art. 379 al. 3 din C.proc.civ. "Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul";
La alineatul 4 al aceluiasi articol se arata ca "Creanta este lichida atunci cand are un cuantum foarte bine determinat, cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala".
Cu privire la conditia ca aceasta creanta sa fie exigibila, aceasta inseamna o creanta cu scadenta implinita, deci a carei executare, daca nu s-a realizat de bunavoie, poate fi ceruta imediat de catre creditor.
Prin urmare sunt indeplinite toate conditiile pentru exercitarea actiunii revocatorii, inclusiv cea care impune complicitatea tertului la frauda debitorului care a incheiat actul juridic pentru a-l prejudicia pe creditor, cumparatorul V.M. D. actionand negresit in contra intereselor reclamantei in calitate de creditor, el avand cunostinta de existenta datoriei datorita gradului de rudenie apropiat, fiind fiul vanzatorului debitor.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea actiunii cu consecinta constatarii inopozabilitatii fata de ea a vanzarii-cumpararii realizata intre parati in temeiul Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, irevocabila, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.
In drept, s-au invocat disp. art. 1562 si urm. C.civ., art. 451 C.p.c., orice alte dispozitii legale incidente.
Ca probe a indicat interogatoriu parati, inscrisuri, martori. A atasat in copie actele mentionate in cuprinsul cererii (filele 6-19, 29-33).
La solicitarea instantei, reclamanta a depus precizare la data de 21.05.2013, in sensul ca solicita audierea martorilor R. E. si F. M., indicand domiciliile pentru citare.
Cererea a fost legal timbrata.
Paratii, legal citati, au depus intampinare la termenul din 31.10.2013, prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, au aratat ca pentru a putea fi admisa in principiu actiunea revocatorie, reclamanta ar trebui sa faca dovada certa ca paratul-debitor nu mai detine nici un fel de bunuri si venituri prezente sau viitoare care sa poata fi executate pentru realizarea creantei reclamantei-creditoare, cu conditia dovedirii si a celorlalte conditii de admisibilitate a cererii, legate de frauda debitorului si complicitate la frauda tertului, astfel ca pentru a putea promova o astfel de actiune trebuie indeplinite cumulativ toate conditiile prevazute de lege.
Astfel, paratul detine si alte bunuri in proprietate, creditoarea facand acte de executare pe terenul pe care el il detine cu contract de vanzare-cumparare. Prezumtia de frauda este determinata numai in conditiile unui pret derizoriu iar aceasta dovada nu a fost produsa. Vanzarea imobilelor s-a facut in scopul achitarii unor datorii, achitand reclamantei suma de 8000 lei din cea datorata conform sentintei pronuntata de Judecatoria Dragasani, aceasta asigurandu-l ca-i va da un ragaz necesar pentru a strange restul datoriei. Existenta unei creante certe, lichide si exigibile nu este suficienta pentru revocarea unui act de instrainare, necesara fiind starea de insolvabilitate, creditoarea nefacand suficiente diligente pentru aceasta dovada dat fiind ca paratul detine si alte imobile.
Nu este indeplinita nici conditia cu privire la invocarea complicitatii tertului la frauda debitorului care a incheiat actul juridic pentru a-l prejudicia pe creditor, deoarece la data cumpararii nu existau sarcini pe imobil in evidentele de carte funciara sau ale Oficiului Registrului Comertului. Au apreciat ca actiunea reclamantei este inadmisibila si neintemeiata si au solicitat respingerea acesteia.
In cauza au fost incuviintate si administrate proba cu inscrisurile depuse de parti, proba cu interogatoriul paratilor la cererea reclamantului, a fost audiat martorul R. E. propus de reclamanta, declaratia fiind consemnata si atasata la dosar.
La solicitarea instantei, BEJ P.G. a inaintat in copie dosarul de executare nr. 116/9722/311/2011.
Prin sentinta civila nr. 6512/30.06.2014 Judecatoria Slatina a admis cererea avand ca obiect actiune pauliana (revocatorie) formulata de reclamanta, a constatat, conform art. 1565 alin. 1 NC.civ., inopozabilitatea fata de reclamanta a vanzarii-cumpararii realizata intre parati in temeiul Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, irevocabila prin renuntarea la calea de atac, pana la concurenta sumelor, reactualizate, rezultate si recunoscute reclamantei prin Sentinta civila nr. 2037/16.06.2011 pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1053/223/2011, irevocabila la data de 27.07.2011, reprezentand creanta si restul cheltuielilor de judecata si a celor de executare silita din dosarul de executare silita nr. 116/9722/311/2011 al BEJ P. G., si a indisponibilizat, conform art. 1565 alin. 2 teza a II-a NC.civ., bunurile imobile, care fac obiectul Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, pana la incetarea executarii silite a creantei detinute de reclamanta, stabilita in mod irevocabil prin Sentinta civila nr. 2037/16.06.2011 pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1053/223/2011.
Au fost obligati paratii, in solidar, sa plateasca reclamantei suma de 1805.43 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat) si s-a respins ca neintemeiata cererea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuieilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin Sentinta civila nr. 2037/16.06.2011 pronuntata de Judecatoria Dragasani, jud. Valcea (fila 16 si urm. din dosar), irevocabila la data de 27.07.2011, reclamanta a obtinut titlul executoriu prin care paratul V. I. a fost obligat la plata in favoarea primeia a sumei de 25.100 lei, actualizata la valoarea inflatiei, plus dobanda aferenta la data platii efective, reprezentand imprumutul contractat de paratul anterior mentionat de la reclamanta din 20.02.2008.
Reclamanta, in vederea recuperarii sumei recunoscute prin titlul executoriu mentionat mai sus, a formulat la data de 23.08.2011 (fila 4 din dosarul de executare silita atasat la dosarul cauzei) cerere de executare silita la BEJ P. G., formandu-se dosarul de executare silita nr. 116/9722/311/2011, fiind incuviintata aceasta executare de Judecatoria Slatina prin Incheierea nr. 8648/30.08.2011 pronuntata in dosarul nr. 9722/311/2011 (fila 8 din dosarul de executare).
Prin procesul-verbal din 01.09.2011 (fila 9 dosar de executare) s-a stabilit de executorul judecatoresc cuantumul cheltuielilor de executare silita la suma totala de 35422,71 lei.
Procedand la executarea silita a debitorului-parat V. I., executorul judecatoresc a efectuat demersuri la autoritatile locale in vederea identificarii bunurilor detinute in proprietate de paratul mentionat mai sus, iar la data de 01.09.2011 (fila 11 dosar executare) a emis somatia care debitorul-parat V. I. pentru efectuarea platii sumei stabilite prin titlul executoriu detinut de reclamanta-creditoare, alaturi de sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare silita.
Aceasta somatie a fost primita de paratul-debitor V. I. la data de 02.09.2011 (fila 23 dosar executare silita), iar prin adresa nr. 4272/28.09.2011 emisa de Primaria com. Strejesti (fila 25 dosar executare) s-a remis executorului judecatoresc raspunsul solicitat prin adresa mentionata anterior, din care rezulta ca debitorul V. I. nu figureaza cu bunuri mobile sau imobile in proprietate.
Conform Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria  Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012 (fila 6 dosarul instantei), irevocabila prin renuntarea la calea de atac, paratului-debitor V. M. D. i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra urmatoarelor imobile situate in Comuna Strejesti, Sat Strejestii de Jos, Jud. Olt:
- casa de locuit construita din 3 camere in suprafata de 36 mp, construita din caramida, acoperita cu tigla;
- teren intravilan curti-constructii in suprafata de 763 m2, situat in T 57, P 26, cu urmatoarele vecinatati: N - N. M., E - Dcl 32, S - T. M., V - A 27;
- teren intravilan vii in suprafata de 205 m2, situat in T 57, P 28, cu urmatoarele vecinatati: N - N. M, E - A 27, S - A 27, V - De 232/1;
- teren intravilan vii in suprafata de 199 m2, situat in T 57, P 30, cu urmatoarele vecinatati: N - A 27, E - A 27, S - T. M., V - A 27;
- teren intravilan arabil in suprafata de 2203 m2, situat in T 57, P 27, cu urmatoarele vecinatati: N - N. M. si Vh 28, E - Cc 26, S - T. M. si Vh 30, V - Vh 28, Vh 30, De 232/1.
- teren arabil extravilan in suprafata de 2830 m2, situat in T 17, P 52, cu urmatoarele vecinatati: N - N. Gh., E - De 232/1, S - T. M., V - De 232.
Din inscrisurile depuse la dosarul Judecatoriei Slatina nr. 3000/311/2012, s-a retinut faptul ca la data de 10.10.2011 paratii din prezentul dosar dedus judecatii (reclamant si parat in dosarul mentionat) au incheiat sub semnatura privata o conventie denumita ,,chitanta" prin care paratul a inteles sa vanda reclamantului imobilele identificate in cererea de chemare in judecata pentru suma de 6000 lei, urmand ca ulterior sa se prezinte la un notariat pentru perfectarea vanzarii in forma autentica.
Din cele ce preced, instanta de fond a retinut ca paratul V. I. a instrainat fiului acestuia, paratul V. M. D., imobilele detinute in proprietate, mentionate mai sus, iar aceasta instrainare a dobandit caracter cert si de plin drept in urma pronuntarii Sentintei civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria  Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012.
Din punct de vedere temporal, instanta de fond a mai retinut ca reclamanta este detinatoarea unei creante certe, lichide si exigibile din data de 27.07.2011, data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti care constituie titlu executoriu, iar paratul V. I. a instrainat paratului V. M. D. in mod valabil bunurile imobile detinute in proprietate ulterior, respectiv la data de 17.10.2012.
In privinta imprejurarii invocate de paratul V. I.pe parcursul judecatii, in legatura cu faptul ca mai detine in proprietate bunuri imobile care pot face obiectul executarii silite (pe conditia insolvabilitatii debitorului - conditie a actiunii pauliene), instanta de fond a retinut ca aceasta afirmatie este contrazisa de actele si lucrarile dosarului, care nu fac dovada faptului pretins.
In drept, instanta de fond a retinut ca actiunea revocatorie definita, in reglementarea art. 1562 NCod civil, ca o actiune in inopozabilitatea actului juridic incheiat de debitor in frauda creditorului, are in vedere un domeniu determinat de conditia insolvabilitatii debitorului, dar si prejudiciul adus creditorului.
            Existenta unei creante certe lichide si exigibile nu este suficienta pentru revocarea unui act de instrainare cu titlu oneros, necesara fiind crearea starii de insolvabilitate.
Astfel, conditiile de admisibilitate ale actiunii promovate de reclamanta se vor referi in primul rand la actul incheiat de debitor ce trebuie sa fi produs un prejudiciu creditorului - respectiv, sa fi creat ori sa fi marit insolvabilitatea debitorului si, totodata, sa fie un act fraudulos si care rezida in aceea ca debitorul la data incheierii actului a avut (si simpla) cunostinta ca prin acesta va prejudicia pe creditorul sau prin provocarea sau marirea starii de insolvabilitate, ceea ce inseamna ca in materia actiunii pauliene nu este ceruta o intentie doloziva din partea debitorului (adica, directa, calificata prin scopul urmarit “de a-l prejudicia pe creditor"), ci este suficient ca debitorul doar sa aiba simpla cunostinta a prejudiciului creat acestora (creditorilor sai).
Conditiile se refera si la creditor. In egala masura, se cere a nota caracterul  - in general  -  subisdiar al actiunii revocatorii, intrucat ea se justifica numai in situatia in care creditorul nu-si poate realiza creanta impotriva debitorului ce a devenit insolvabil.
Noul Cod Civil, desi mai generos in a oferi si conditiile de exercitare a acestei actiuni fata de vechea reglementare a art. 975 din VC.civ. de la 1864, se limiteaza a consacara doar doua dintre acestea, respectiv prima referitoare la prejudiciul incercat de creditor, urmare a incheierii acestui act, consacat in terminis la alin. (1) al art. 1562, ce prevede ca “Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere (_)", iar cea de a doua condite reliefata de legiuitor se refera de aceasta data la situatia incheierii de acte frauduloase oneroase de catre debitor, caz in care, se cere ca tertul sa fi cunoscut ca prin acest contract sau plata facuta “debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate" - alin. (2) al aceluiasi articol. Asa fiind, si in actuala reglementare, conditiile, cu unele deosebiri, raman aceleasi.
In prealabil, se impune a preciza ca, fata de exprimarea generica a legii “actele viclene ale debitorului", fara o circumstantiere a acestora, apare ca intemeiata teza potrivit cu care toate actele prin care o persoana isi diminueze patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii pauliene.
Ba mai mult, se recunoaste aceasta posibilitate chiar si atunci cand conventia partilor este consfintita printr-o hotarare judecatoreasca, fie ea sau nu obiectivata intr-o hotarare de expedient. Conditiile privind actul implica un element material si unul moral - prejudiciul si frauda - ce trebuie dovedite in cadrul procedurii judiciare de catre reclamant, respectiv de creditorul fraudat, astfel ca in vreme ce elementul prejudiciu, ca element material, poate fi in mod facil dovedit prin orice mijloc de proba (de regula prin procesul verbal al executorului de constatare a inexistentei de bunuri susceptibile de executare), elementul frauda (elementul moral) ce reprezinta un element de natura psihica (format in mintea debitorului) este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe (pentru ca ar presupune o introspectie).
Acest element se va dovedi prin orice mijloc de proba (indirecta) ce va evidentia acele imprejurari care sa formeze convingerea judecatorului investit cu solutionarea cererii ca debitorul la data facerii actului (sau anterior) cel putin cunoaste ca prin aceasta creeaza un prejudiciu creditorului.
In plus, practica judiciara a relevant faptul ca notiunea de frauda - conditie a actiunii pauliene - are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual, ci este suficient ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor.
Astfel, se apreciaza, pe drept cuvant, ca daca se probeaza cunoasterea de catre debitor a rezultatului actului (in sensul ca proprii creditori nu vor mai avea ce executa, sau desi vor avea, va fi insuficient) se poate prezuma ca a vrut sa pagubeasca pe creditorii sai.
Raportand aceste date legale si doctrinare la imprejurarile de fapt retinute anterior de instanta de fond, reiesite din probele administrate in cursul procesului, s-a retinut ca actiunea este intemeiata, intrucat, pe aceasta conditie a actiunii pauliene, respectiv prejudiciul, paratul V. I., prin instrainarea printr-un act sub semnatura privata incheiat ulterior primirii somatiei din partea executorului judecatoresc care a procedat la punerea in executare silita a titlului executoriu detinut de reclamanta si-a provocat o stare totala (dovedita prin inscrisurile atasate la dosarul de executare silita si in cel al instantei, si nu pe baza afirmatiilor facute in proces si nedovedite, desi s-au dat mai multe termene de judecata pentru acest aspect) de insolvabilitate, iar asupra acesteia nu se poate concepe in mod pertinent ca paratul in cauza nu si-a reprezentat aceasta stare, in conditiile in care paratul V. I. nu este o persoana iresponsabila (fara discernamant) sau suferinda de vreo boala care l-ar face incapabil de a percepe in mod obiectiv starea materiala in care se afla.
Sub acest aspect, instanta de fond a retinut si ca sustinerile din proces, precum si in cadrul probei cu interogatoriu din data de 30.06.2014, in sensul ca paratul V. I. detine si alte imobile in proprietate, astfel incat starea de insolvabilitate invocata de reclamanta nu se sustine, este total neintemeiata, intrucat nu s-a facut dovada acestor alegatii, desi instanta de judecata a acordat mai multe termene de judecata in aceasta privinta, iar paratul mentionat in acest paragraf nu a fost in masura sa prezinte inscrisuri din care sa rezulte ca este proprietar si al altor bunuri care l-ar face vandabil in faza executarii silite.
In cazul unui act cu titlu oneros, in puterea principiului protectiei dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta, se cere pentru revocarea actului a fi dovedita si complicitatea la frauda a acestuia, intrucat pana la proba contrara (spre pilda in caz de simulatie) a dat o valoare pentru bunul respectiv, pe care ar trebui - teoretic - sa o recupereze de la transmitator, respectiv de la acelasi debitor insolvabil, regres numai iluzoriu, intrucat, fata de insolvabilitatea acestuia, este cert ca nu va putea recupera acea valoare.
In sensul stabilirii continutului notiunii de “complicitate la frauda" practica si doctrina au relevat ca este suficient a se proba faptul ca acesta (tertul) cunostea la data facerii actului ca se iveste sau se agraveaza starea de insolvabilitate a debitorului (transmitatorului), cu efectul prejudicierii creditorilor sai, despre care se cere ca acesta sa aiba cunostinta. Altfel spus, se cere implinirea conditiei “cunoasterii pagubirii creditorilor", astfel ca, odata probat acest fapt, se probeaza si intentia (indirect - respectiv nu a urmarit, dar a acceptat) frauduloasa.
De altfel, Noul Cod Civil, prevede in terminis ca “Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate" (art. 1562 alin. (2) NC.civ.), astfel incat se absolutizeaza conditia relei-credinte a tertului contractant sau beneficiar al platii si, in plus, se determina intelesul acestei notiuni, de rea-credinta, care in aceasta materie se intruchipeaza sub forma cunoasterii de catre tert a faptului ca prin incheierea acestui act debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
Textul trebuie interpretat in sensul ca tertul trebuie sa aiba inclusiv reprezentarea faptului ca urmare a acestei stari creditorii cocontractantului ori ai platitorului vor fi pagubiti.
Din acest punct de vedere, retinand ca tertul contractant este chiar fiul paratului-debitor al reclamantei, instanta de fond a constatat ca pretinsa relatie incordata si chiar dusmanoasa intre paratii din proces nu este dovedita, fiind evidenta coniventa acestora in fraudarea creditorului - reclamanta din proces -, in conditiile in care in procesul dedus judecatii aceste parti (aflate in dusmanie si fara sa se intereseze unul de soarta altora !!) au apelat la un avocat comun, iar apararea acestora este comuna (a se vedea intampinarea formulata tardiv la data de 31.10.2013).
In aceasta privinta, instanta de fond a retinut ca afirmatiile paratilor din proces, in sensul ca relatiile dintre acestia au fost si sunt in totala disensiune, sunt contrazise flagrant si total de inscrisurile de la dosar. Astfel, din chiar cuprinsul hotararii contestate in cauza, Sentinta civile nr. 9737/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, s-a constatat ca paratii au incheiat o conventie (care, prin definitie, presupune un acord de vointe si nu o relatie dusmanoasa, cu atat mai mult cu cat partile sunt in grad de rudenie evidenta - tata-fiu) dupa ce a fost demarata executarea silita de catre reclamanta din proces, astfel incat toata apararea formulata de parati pe acest aspect "cade", neputand fi primita cu titlu serios.
Faptul ca ulterior incheierii conventiei sub semnatura privata a fost obtinuta o hotarare judecatoreasca nu poate conduce la inadmisibilitatea promovarii actiunii pauliene, ca si aparare de fond formulata de parati prin intampinarea tardiva depusa la dosar.
In privinta tertului contractant, fiul paratului V. I., respectiv V. M.D., instanta de fond a retinut ca raspunsurile acestuia de la interogatoriul administrat in cauza la solicitarea reclamantei (in special la intrebarea 5) confirma "suspiciunile" formulate de reclamanta in privinta conventiei paratilor, intrucat acesta a declarat ca a cumparat bunurile de la tatal sau fara ca ulterior dobandirii acestui drept sa le posede efectiv, in special in privinta imobilului casa de locuit, cu consecinta indepartarii tatalui sau din acest imobil, intrucat tot ceea ce nu este normal nu poate fi credibil, respectiv nu poate fi primita sustinerea dobandirii unor imobile in proprietate fara ca proprietarul sa le posede in fapt decat sporadic.
Totodata, in ceea ce priveste relatia dintre parati (tata si fiu), pe baza interogatoriului solicitat de reclamanta, instanta de fond a retinut ca pretinsa relatia "rece" intre aceste parti nu este dovedita, cu atat mai mult cu cat tertul parat invoca imprejurarea relatiei neprotocolare cu tatal sau prin faptul "purtarii" prin judecata de catre tatal sau. Aceasta afirmatie este extrasa de instanta de fond si adusa in planul raportului actiunii pauliene, respectiv a conditiei fraudei debitorului si tertului, avand in vedere ca paratii, daca se adopta afirmatiile acestora, au inceput sa dezvolte o relatie neoprietenoasa in urma neintelegerilor ivite cu privire la incheierea actului autentic cu privire la bunurile asupra carora au tranzactionat in data de 10.10.2011, ceea ce presupune si rezulta per a contrario ca anterior acestea au avut o relatie normala, aspect care este in defavoarea sustinerilor acestora, in special a tertului parat, care nu poate nega valabil si credibil ca la data la care s-a primit somatia de tatal sau, deci anterior incheierii tranzactiei cu tatal sau, acesta nu cunostea despre datoria tatalui sau in baza hotararii judecatoresti in temeiul careia reclamanta si-a solicitat creanta.
Fata de toate cele ce preced, instanta de fond a retinut ca actiunea promovata este intemeiata, astfel ca a fost admisa in totalitate.
Avand in vedere solutia data cererii de chemare in judecata, au fost obligati paratii, in solidar, sa plateasca reclamantei suma de 1805.43 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat), in conditiile art. 451 si urm. NC.pr.civ.
S-a respins ca neintemeiata cererea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, corolar admiterii cererii de chemare in judecata, astfel incat paratii nu mai au suport legal pentru recuperarea cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Impotriva sentintei, in termen legal, au declarat apel apelantii parati  V. I.  si V. M.-D., pe care o considera nelegala si netemeinica, solicitand admiterea apelului si modificarea in totalitate a sentintei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata si inadmisibila.
Considera ca in mod nelegal si netemeinic instanta de fond a admis cererea avand ca obiect actiune pauliana formulata de catre intimata reclamanta, cerere care este inadmisibila si nu putea fi admisa, mai ales in baza probatoriului administrat, probatoriu care a fost incuviintat doar reclamantei,  apelantii paratii fiind decazuti din dreptul de a se apara, desi puteau dovedi cu martori ca cele consemnate in cerere de aceasta nu corespund realitatii, dar chiar si in aceste conditii, din declaratia martorului reclamantei si din intreg probatoriu administrat in cauza nu s-a facut in niciun fel dovada indeplinirii celor trei conditii esentiale pentru admiterea actiunii pauliene.
Apreciaza ca motivarea instantei de fond este netemeinica, aceasta motivare bazandu-se pe aspecte care nu sunt prevazute de legiuitor, ba mai mult convingerile instantei fiind facute in urma unor criterii bazate pe o apreciere eronata, singurele argumente fiind ca paratii au apelat la un avocat comun si nu a dovedit relatia acestora, care in momentul de fata nu este una tocmai buna.
Desi instanta de fond  a facut referire in hotarare si detaileaza cele trei conditii de admisibilitate ale actiunii pauline, apreciindu-le ca fiind indeplinite, nu argumenteaza in baza caror probe administrate in cauza s-a facut dovada celor afirmate, dat fiind faptul ca prin martorul reclamantei audiat in speta nu s-a dovedit niciunul dintre cele trei conditii cumulative pentru admiterea cererii, nu s-a dovedit in niciun fel reua-credinta, frauda sau starea de insolvabilitate, instanta de fond referindu-se doar la interogatoriul  care le-a fost luat, prin care s-a aratat ca in prezent relatiile dintre tata-fiu s-au racit datorita unor imprejurari obiective.
Argumentarea instantei de fond in sensul ca V. M. D. nu poseda in mod continuu imobilul cumparat, ci doar sporadic, nu este un argument obiectiv care sa duca la convingerea unei complicitati la frauda, intrucat nu s-a retinut si motivul pentru care o perioada de timp V. M. D. nu a locuit efectiv in imobil, ci doar la sfarsit de saptamana, intrucat acesta a fost in deplasare la locul de munca, insa domiciliul stabil si efectiv fiind in acel imobil cumparat de la V. I., pe care cumparatorul il poseda de la data cumpararii si in prezent.
Solicita a se  observa ca, din intreg probatoriu administrat in cauza, reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii pauline, actiune care are un caracter subsidiar si este justificata numai in ipoteza in care creditorul nu-si poate realiza creanta impotriva debitorului dat fiind ca prin actele frauduloase acesta a devenit insolvabil incat creanta nu poate fi executata in intregime sau nici partial. Aceasta creanta, asa cum se poate observa, a fost executata partial prin executor judecatoresc in ceea ce priveste suprafata de 3800 m.p. teren extravilan situati pe raza Comunei Strejesti, Judetul Olt, iar ului dintre apelanti i-a dat si suma de 8000 lei plus alte produse in contul sumei.
Nu a fost dovedita starea de insolvabilitate si nici complicitatea la frauda a tertului dobanditor, faptul ca dobanditorul este fiul vanzatorului nu este de natura sa inlature buna-credinta a acestuia, si chiar in situatia in care s-ar fi produs o stare de insolvabilitate-ceea ce nu este cazul,  frauda cumparatorului nu a fost dovedita.
Instanta de fond nu a avut in vedere si nu i-a admis proba cu martori, pentru a putea dovedi faptul ca nici cea de-a treia conditie pentru promovarea actiunii revocatorii nu a fost indeplinita, in sensul ca asa cum a precizat si la instanta fond, in momentul de fata creanta nu este certa, lichida si exigibila, intrucat creditoarea a primit suma de 8.000 lei, bani ce i-au fost inmanati acesteia fara a face un inscris, fiind in imposibilitate morala de a-i solicita intocmirea un inscris, dat fiind faptul ca aceasta manifesta un comportament prietenos - insa fals-, care i-a facut sa creada in cuvintele spuse, mai mult decat atat, ulterior aceasta i-a solicitat in contul banilor anumite produse cum ar fi animale, pasari, zarzavat, asigurandu-i ca ii va scadea din cuantumul datoriei, urmand ca dupa vanzarea legumelor si zarzavaturilor sa-i dea restul sumei datorate,  apelantii parati  ocupandu-se cu gradinaritul si cu vanzarea produselor obtinute.
Arata ca instanta de fond nu a fost impartiala fata de partile din cauza, nu  le-a analizat si motivele lor, nu le-a incuviintat proba cu martori, ba mai mult s-a si antepronuntat indirect inainte de a pune concluziile pe fond, ceea ce duce la concluzia ca intreg probatoriu a fost analizat subiectiv iar solutia a fost data fara aplicarea prevederilor legale.
Complicitatea cumparatorului la frauda debitorului, nu a fost dovedita in nici-un fel, iar instanta de fond nu a tinut cont de buna credinta a cumparatorului care la data cumpararii a achitat pretul solicitat, bani stransi din munca proprie pentru a-si obtine o locuinta personala dat fiind faptul ca acesta si-a intemeiat o familie, imobilul provenea de la bunicii acestuia, mai mult decat atat la acea data nu existau sarcini pe imobil in evidentele de carte funciara sau ale Oficiului Registrului Comertului.
Mai arata apelantii parati  ca nici starea lor de insolvabilitate nu a fost dovedita, instanta de fond nu a avut in vedere afirmatiile prin care au invederat ca debitorul nu este insolvabil, dat fiind faptul ca patrimonial unei persoane nu cuprinde numai bunuri mobile si imobile, ci si lichiditati banesti si drepturi de creanta fata de alti debitori, astfel ca, asa cum a aratat, a achizitionat un autoturism si a arendat mai multe hectare de teren, ocupandu-se cu munca in agricultura, urmand ca dupa recoltarea si vanzarea produselor sa intre in posesia sumelor de bani rezultati.
De altfel, chiar si prin incheierea actului de vanzare cumparare,  nu si-a creat o stare de insolvabilitate, intrucat valoarea bunului instrainat a fost inlocuita de pretul primit, proba prejudiciului actual sau a riscului unei insolvabilitati viitoare, incuba creditorului, acesta nefacand dovada unei insolvabilitati prezente sau viitoare.
Solicita admiterea apelului iar pe fondul cauzei modificarea in totalitate a sentintei atacate si respingerea cererii avand ca obiect actiune pauliana, ca inadmisibila si neintemeiata.
Intimata reclamanta  C. V. a  depus la dosar intampinare prin care solicita  respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala, cu obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.
A invocat exceptia nulitatii cererii de apel in baza art. 470 alin 1 lit. e, in sensul ca, desi cererea este formulata de cei doi apelanti, poarta o singura semnatura si aceea indescifrabila, fara a se sti carei parti ii apartine, sau daca, este a reprezentantului legal.
      De asemenea arata ca apelul nu a fost incadrat in drept, nu respecta conditiile impuse de disp. art. 470 din c.p.c.
    Apelantii parati au invocat drept motiv de apel, faptul ca, prin probele administrate la instanta de fond, nu s-ar fi facut dovada celor trei conditii esentiale pentru admiterea actiunii pauliene.
       Apreciaza ca apelul este neintemeiat, sustinerea apelantilor nu corespunde realitatii si  contravine probelor administrate in cauza.
      Conform art. 1562 Cod Civil, daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate, un contract cu titlu oneros sau o plata facuti in executarea unui asemenea contract putand fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate iar conform art. 1563, creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
     Prin urmare, conditiile impuse de textul de lege sunt urmatoarele: actul atacat trebuie sa fi creat un prejudiciu creditorului, respectiv prin incheierea lui debitorul si-a cauzat sau si-a majorat starea de insolvabilitate trebuie sa existe o frauda din partea debitorului si a tertului cu care aceste a incheiat actul atacat, respectiv aceste persoane sa cunoasca faptul ca prin incheierea actului debitorul isi creeaza sau mareste insolvabilitatea, iar creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
      Instanta de fond a analizat amplu, in detaliu si in ansamblu aceste conditii, cu respectarea art. 264 din c. p.c, iar pe baza probatoriului administrat si  a evolutiei in timp a raporturilor dintre parti, le-a constatat indeplinite.
     S-a retinut corect ca este creditoarea paratului V. I., in baza sentintei civile nr.2037/16-06-2011 pronuntata de Judecatoria Dragasani jud. Valcea, irevocabila.
          Ca, in vederea executarii silite a debitorului, a formulat cerere catre BEJ P. G., care a inceput executarea prin dosarul de executare 116/9722/311/2011. Executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria  Slatina prin incheierea nr. 8648 din 30.08.2011.
         In temeiul sentintei civile nr. 2037/16-06-2011 si a procesului verbal de  cheltuieli intocmit de BEJ P. G., debitorul a fost somat la data 01-09-2011 (primita la 07-09-2011) ca in termen de 1 zi sa achite suma 35.422,71 lei.
        Debitorul nu numai ca nu s-a conformat somatiei de plata, dar ulterior, la  data de 10-10-2011 potrivit sentintei civile nr.9737/17.10.2012, irevocabila, a incheiat un inscris sub semnatura privata prin care a vandut fiului lui, V. M. D., toate bunurile pe care le detinea in  proprietate.
 La solicitarea executorului judecatoresc, Primaria Strejesti, jud. Olt a raspuns ca debitorul V. I. nu figureaza in evidente cu bunuri mobile sau imobile.
Asadar, s-a apreciat corect ca vanzarea bunurilor de catre debitor, tertului, adica fiului debitorului, ulterior primirii somatiei emisa de executorul judecatoresc, s-a facut cu scopul fraudarii intereselor intimatei reclamante.
Sustine ca prima conditie impusa de lege in sensul  ca, actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, constand in aceea ca debitorul si-a cauzat sau si-a marit o stare de insolvabilitate este indeplinita, pentru ca, prin conventia de vanzare cumparare, au fost instrainate toate bunurile imobile pe care debitorul le avea in proprietate, devenind astfel total insolvabil, ulterior  emiterii somatiei de plata.
Este neindoios ca, in speta, actul atacat i-a creat un prejudiciu, constand in imposibilitatea de a-si incasa creanta certa, lichida si exigibila.
Prin incheierea conventiei de vanzare, debitorul a devenit insolvabil, dar prin motivele de apel sustine contrariul, desi nu a probat aceste afirmatii.
    Practica judiciara a statuat ca, "Sarcina probei pentru dovedirea unei stari de insolvabilitate incumba debitorului. Debitorul are obligatia de face dovada unui fapt pozitiv, acela ca are alte bunuri in proprietate a care valoare poate acoperi cuantumul creantei debitorului si nu invers, respectiv obligatia creditorului de a face dovada unui fapt negativ general (inexistenta si patrimoniul debitorului de bunuri urmaribile), C. Ap. Oradea dec. n 1211/2007.
    Dar, daca debitorul detine si alte bunuri in proprietate si nu este insolvabil asa cum s-a dovedit, nu explica instantei pentru care motive nu-si aduce indeplinire de bunavoie obligatia din hotararea judecatoreasca, respectand astfel principiul prevazut in art. 371/1 din c.p.c, fara a mai astepta executarea silita care face sa creasca valoarea debitului.
A doua conditie pentru promovarea actiunii revocatorii, frauda debitorul consta in aceea ca, a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata creditor, adica si-a dat seama ca prin incheierea acelui act si-a creat si si-a marit o stare de insolvabilitate, lucru cert in cauza. Marturie, sta in acest sens, modalitatea aleasa de debitor in scopul sustragerii de la executarea silita a imobilelor din litigiu. Acesta, persoana responsabila, cu discernamant, a intocmit formalitatile de vanzare a bunurilor la scurt timp dupa data cand avea  obligatia de restituire a imprumutului si stia ca este urmarit silit, fiind  instiintat de executorul judecatoresc prin somatia primita cu confirmare de primire la data de 7 septembrie 2011.
Complicitatea tertului la frauda debitorului consta in starea de spirit comuna care se rezuma in cunoasterea situatiei patrimoniale debitorului in momentul incheierii conventiei de vanzare-cumparare.
Arata ca apelantul V. M. D. a actionat negresit, cu rea credinta, in contra intereselor  sale in calitate de creditor, el avand cunostinta  de existenta datoriei urmare a gradului de rudenie apropiat. Acesta fiind fiul vanzatorului debitor, nu putea fi strain de datoria tatalui sau.
A treia conditie pentru promovarea actiunii revocatorii, anume sa existe o creanta certa. Spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivit actuale reglementari, creanta nu trebuie sa mai fie lichida si exigibila, doar certa, dar in speta supusa discutiei sunt indeplinite si celelalte conditii ale creantei, cum in mod corect, a retinut instanta de judecata.
Daca creanta nu ar fi fost certa, asa cum eronat sustin apelantii, nu s-ar fi admis incuviintarea executarii silite prin incheierea nr. 8648/30.08.2011 a Judecatoriei Slatina, ( f. 8 dosar de executare), aceasta instanta avand abilitatea de a verifica indeplinirea tuturor conditiilor legale.
Creanta este certa atunci cand existenta ei este ferma, neechivoca, potrivit art. 379 al. 3 din C. Proc. Civ., "Creanta certa este aceea a carei existente rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul";
In speta, certitudinea creantei rezulta din titlul executoriu, respectiv sent.civ nr. 2037/16.06.2011, irevocabila, a Judecatoriei Dragasani, jud. Valcea, f. 16 dosar, asemenea si lichiditatea creantei.
La alineatul 4 al aceluiasi articol se arata: "Creanta este lichida atunci cand are un cuantum foarte bine determinat, cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila ci ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de Ic debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala".
Cu privire la conditia ca aceasta creanta sa fie exigibila, aceasta inseamna o creanta cu scadenta implinita, deci a carei executare, daca nu s-a realizat de bunavoie, respectand principiul prevazut in art. 371/1 din C. pr.civ., poate fi ceruta imediat de catre creditor.
Mai arata ca debitorul, in loc sa-si onoreze obligatia stabilita in titlul executoriu, a preferat sa incheie cu fiul sau conventia de vanzare-cumparare a imobilelor ce le avea in proprietate, devenind astfel, cu buna stiinta, insolvabil, determinand-o in acest mod sa initieze executarea silita in baza art. 371/1 pct.2 C.p.civ.
Prin urmare, sustine ca au fost indeplinite  toate conditiile pentru exercitarea actiunii revocatorii iar instanta de fond a retinut corect, pe baza probelor administrate ca, prin instrainarea imobilelor, paratul debitor in dosarul de executare silita, si-a creat  starea de insolvabilitate, imprejurare ce a avut drept consecinta prejudicierea reclamantei creditoare in dosarul de executare, care se vede in situatia de a nu-si putea acoperi creanta, astfel a purces , temeinic si legal, la admiterea actiunii.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 471 si art. 205 C.p.civ.
La data de 09.02.2015 apelantii parati  V. I.  si V. M.D. au depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, prin care solicita scutirea de la taxa judiciara aferenta solutionarii cauzei, intrucat sunt in imposibilitatea de a putea achita taxa pusa in vedere de instanta.
In drept, s-a invocat dispoz. OG nr. 51/2008.
Prin incheierea din camera de consiliu din data de 12.02.2015, pentru motivele acolo expuse, tribunalul a acordat apelantilor ajutor public judiciar sub forma  scutirii de la plata taxei de timbru aferenta apelului.
Analizand sentinta prin prisma motivelor de apel, in considerarea dispozitiilor legale incidente in cauza si prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constata ca apelul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Critica apelantilor privind gresita lor decadere din dreptul de a propune probe nu poate fi primita de tribunal.
In acest sens, potrivit art. 254 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul retine ca probele de propun, sun sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege.
Textul "reaminteste" ceea ce, implicit, Codul de procedura civila a stabilit atunci cand a reglementat cuprinsul cererii de chemare in judecata si al intampinarii.
Sanctiunea decaderii poate fi invocata si din oficiu, norma inscrisa in art. 245 alin. 1 C.proc.civ. nefiind de ordine privata.
Incepand prin a sublinia sanctiunea decaderii, art. 245 alin. 2 C.proc.civ. prevede ca dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
    1. necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
    2. nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea;
    3. partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen probele cerute;
    4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
    5. exista acordul expres al tuturor partilor.
Avand in vedere sintagma "in afara de cazurile in care", inseamna ca textul stabileste situatiile de exceptie de la regula ca proba neceruta in conditiile impuse de Codul de procedura civila nu mai poate sa fie administrata.
In cauza de fata, tribunalul constata ca actiunea a fost comunicata apelantilor parati la data de 31.05.2013, punandu-li-se in vedere obligatia de a formula intampinare in termen de 25 de zile, astfel cum rezulta din dovezile de inmanare in conditiile art. 163 alin. 1 si 6 C.proc.civ. (f. 41, 42 dosar fond).
Desi incunostiintati despre obligatia depunerii intampinarii si termenul in care acest act de procedura trebuie savarsit, paratii au stat in pasivitate, astfel ca, in conformitate cu art. 208 alin. 2 C.proc.civ., a intervenit sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu dispune altfel.
Trebuie mentionat ca sanctiunea decaderii impusa de legiuitor urmareste un scop legitim, respectiv disciplinarea partilor, asigurarea celeritatii judecarii cauzei, ea este adecvata si necesara pentru atingerea acestui scop in sensul ca posibilitatea indicarii dovezilor a fost una efectiva - si nu iluzorie - in etapa anterioara inceperii propriu-zise a judecatii, paratul dispunand de un timp suficient (25 de zile) pentru formularea intampinarii.
In privinta existentei unui just echilibru intre interesele concurente, respectiv cel de buna administrare a justitiei, in vederea asigurarii unei ordini si discipline procesuale, pe de o parte, si exigentele dreptului la aparare, pe de alta parte, se constata ca intre acestea nu exista un dezechilibru, intrucat sanctiunea procesuala impusa nu este nici excesiva si nici nerezonabila, din contra, ea asigura partilor un cadru procesual stabil, ceea ce determina o previzibilitate sporita in privinta desfasurarii ulterioare a procesului.
Astfel, partile nu vor putea fi surprinse de folosirea altor dovezi direct in faza de judecata, ceea ce echivaleaza cu existenta unui climat de ordine si de predictibilitate necesar pentru exercitarea in conditii optime a oricarui drept fundamental. Asadar, sanctiunea procesuala a decaderii este una proportionala cu scopul legitim urmarit si nu este de natura a afecta substanta dreptului la aparare.
De altfel, nu se pot absolutiza nici exigentele dreptului la aparare, acesta trebuind, pe de o parte, sa cunoasca o reglementare statala corespunzatoare, iar, pe de alta parte, sa se integreze in conceptia procesului civil, astfel cum a fost configurat de noua reglementare procesual civila.
Mai mult, cu toate ca au sustinut ca instanta de fond a decazut nelegal apelantii din dreptul de a administrat probe nesolicitate in termenul legal, tribunalul constata ca prin intermediul apelului nu s-a formulat nicio cerere de incuviintare de probe, permise de dispozitiile art. 478 alin. 2 C.proc.civ..
Neintemeiat critica apelantii si constatarea instantei de fond privind indeplinirea conditiilor de admisibilitate a actiunii revocatorie, formulata de intimata reclamanta, solutia adoptata fiind amplu si detaliat motivata, instanta de fond indicand atat probele care sustin concluzia, cat si textele legale aplicabile spetei.
Astfel, potrivit art. 1562 C.civ., "Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
    (2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.".
In acord cu instanta de fond, tribunalul retine ca textul legal sus-mentionat reglementeaza cele trei conditii ale actiunii revocatorii, cu observatia ca tabloul complet al conditiilor este format prin includerea dispozitiilor art. 1563 C.civ.:
a) prejudiciul suferit de creditor ca urmare a incheierii actului juridic de catre debitor.
Aceasta cerinta presupune un prejudiciu personal si actual al creditorului,  constand in faptul ca debitorul si-a creat sau si-a marit o stare de insolvabilitate prin incheierea actului juridic.
Ori, in speta, instanta de fond in mod temeinic a stabilit ca prima conditie este indeplinita, raportandu-se la inscrisurile de la dosar.
In acest sens, tribunalul constata ca in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 2037/16.06.2011, pronuntata de Judecatoria Dragasani in dosarul nr. 1053/223/2011, intimata reclamanta a trecut la aducerea la indeplinire prin executare silita a obligatiei de a plati suma de 25.100 lei, actualizata la valoarea inflatiei plus dobanda aferenta la data platii efective, stabilita in sarcina apelantului parat V. I..
Ulterior primirii somatiei de executare din data de 01.09.2011, prin care se punea in vedere debitorului V. I. sa plateasca suma 35.422,71 lei - somatie comunicata la data de 07.09.2011, la data de 10.10.2011 debitorul incheie cu apelantul parat V. M. D. un inscris sub semnatura privata. Prin acesta, cel dintai intelege sa vanda celui de-al doilea imobilele a caror proprietar exclusiv era (paragrafele 5 si 7, pag. 2 din sent.civ. nr. 9737/17.10.2012, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 3000/311/2012, prin care se constituie apelantului parat V. M. D. dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au format obiectul acelui dosar).
Din coroborarea raspunsului apelantului parat V. I. la intrebarea nr. 1 din interogatoriu (f. 115 dosar fond), cu adresa nr. 4272/28.09.2011, emisa de primaria com. Strejesti, jud. Olt, rezulta ca debitorul nu detinea alte bunuri, mobile sau imobile, in proprietate.
Este cert astfel ca, prin incheierea actului juridic a carui inopozabilitate se solicita in speta, debitorul si-a cauzat o stare de insolvabilitate, pentru ca, prin antecontractul de vanzare-cumparare, ce a constituit fundamentul sent.civ. nr. 9737/2012, au fost instrainate toate bunurile imobile pe care debitorul le avea in proprietate, creditoarea fiind pusa in imposibilitatea de a-si incasa creanta certa, lichida si exigibila.
Apararea apelantilor referitoare la remiterea catre intimata creditoare a sumei de 8.000 lei, ori la predarea in contul creantei a diverselor produse, nefiind sustinuta de nicio proba, nu poate fi primita de tribunal.
b) frauda debitorului, care, in aceasta materie, este reglementata in alin. 1 indiferent de natura actului juridic si are un inteles larg, cuprinzand nu numai intentia directa de a-l prejudicia pe creditor, ci si simpla cunoastere de catre acesta a faptului ca isi provoaca sau isi agraveaza starea de insolvabilitate.
Aceasta conditie este neindoios indeplinita in speta, apelantul debitor Vladu Ion neputand pretinde justificat ca nu a avut reprezentarea efectelor prejudiciabile pentru creditoare a actului juridic incheiat, in conditiile in care, inca din data de 27.07.2011 avea obligatia de a executa de bunavoie cele stabilite prin sentinta civila nr. 2037/16.06.2011.
Cum la data de 10.10.2011 apelantul debitor a ales sa incheie un antecontract de vanzare-cumparare avand ca obiect material toate bunurile pe cale le detinea in proprietate exclusiva, se naste prezumtia rezonabila ca acesta a cunoscut rezultatul pagubitor pentru creditoare al actului juridic incheiat.
c) complicitatea tertului la frauda, cerinta specificata exclusiv in privinta contractelor cu titlu oneros sau a platii facute in executarea unui asemenea contract, conform alin. 2.
Potrivit tezei finale a alin. 2, frauda in persoana tertului exista atunci cand acesta cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate; rezulta ca frauda tertului are de asemenea un inteles larg, ca si in cazul debitorului, cuprinzand nu numai intentia directa, ci si simpla cunoastere a prejudicierii creditorului.
Instanta de fond a constatat temeinic si legal indeplinirea acestei conditii in cauza pendinte, nemultumirile apelantilor, privitoare la solutia pronuntata, nefiind suficiente pentru inlaturarea acestei concluzii.
Este de necontestat in speta calitatea apelantului parat V. I. de debitor, obligat sa plateasca intimatei reclamante-creditoare suma de 25.100 lei, actualizata la valoarea inflatiei plus dobanda aferenta la data platii efective, stabilita prin titlul executoriu sent.civ. nr. 2037/16.06.2011 (35.422,71 lei, potrivit procesului-verbal de executare din data de 01.09.2011, intocmit conform art. 3717 alin. 4 V.C.proc.civ.). Caracterul cert al creantei, singura conditie ceruta de 1563 C.civ., rezulta din chiar titlul executoriu indicat anterior.
Tot astfel, este de necontestat in speta ca la data de 07.09.2011, titlul executoriu, somatia de executare si procesul-verbal din data de 01.09.2011 au fost comunicate debitorului (apelantul parat V. I., in prezenta procedura judiciar).
La data de 10.10.2011 apelantii au incheiat inscrisul sub semnatura privata denumit "chitanta", prin care apelantul parat V. I. a inteles sa vanda apelantului parat V. M. D., fiul sau, casa de locuit, construita din caramida, avand 3 camere, in suprafata de 36 mp, si terenurile intravilane si extravilane in suprafata totala de 6200 mp, la pretul de 6.000 lei.
Aceasta stare de fapt a fost corect stabilita de instanta de fond, fiind atestata fara putinta de tagada de inscrisurile de la dosar.
Apararea apelantului parat V. M. D. in sensul ca, la momentul contractarii, nu cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate, a fost inlaturata in mod temeinic si legal de instanta de fond, al carei rationament logico-juridic este impartasit si de tribunal.
Nu poti afirma credibil ca relatiile anterioare dintre tata si fiu erau "dezastruoase" (raspuns la intrebarea 3 din interogatoriu), in conditiile in care incheierea unui act juridic, indiferent de natura lui, presupune un acord de vointa, ceea ce, evident, exclude lipsa de comunicare si, cu atat mai mult, o relatie de natura celei pretinse de apelanti.
Dimpotriva, pretul acceptat de promitentul vanzator, apelantul parat V. I., pentru constructia si terenurile instrainate, apreciat modic de tribunal, contrazice existenta neintelegerilor dintre tata si fiul sau, la momentul incheierii conventiei.
Este drept ca, potrivit art. 14 alin. 2 C.civ., buna-credinta se prezuma, insa aceasta prezumtie este relativa. Proba contrara in cauza de fata s-a facut, instanta de fond stabilind in mod corect ca apelantul parat V. M. D. nu poate afirma valabil si credibil ca, la momentul incheierii tranzactiei cu tatal sau, nu cunostea despre datoria celui din urma si despre demararea executarii silite.
Raportat la considerentele de mai sus, in temeiul art. 480 C.proc.civ., tribunalul urmeaza sa respinga ca nefondat apelul declarat de apelantii parati.
In temeiul art. 453 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 2 C.proc.civ. si la cererea intimatei reclamante, tribunalul va obliga pe apelanti sa plateasca intimatei suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Chiar daca intimata a platit suma de 1500 lei drept onorariu avocat, tinand seama de gradul de dificultate al pricinii, tribunalul constata ca suma de 750 de lei raspunde criteriilor stabilite in practica CEDO.
Astfel, asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa (Costin impotriva Romaniei - Hotararea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber impotriva Romaniei-hotararea din 21.02.2008), se poate afirma ca si in dreptul intern, partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Asadar, partea care a cazut in pretentii nu va putea fi obligata la plata cheltuielilor de judecata decat in masura in care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
In speta,  se retine ca  intimata a facut dovada caracterului efectiv al cheltuielilor efectuate (prin chitanta depusa la dosar in original), insa tribunalul apreciaza ca aceste cheltuieli nu au fost necesare si nici rezonabile in raport cu munca depusa de avocat, faza procesuala (apel) si valoarea obiectului litigiului.
Data publicarii pe portal:14.05.2015
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.

Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017
Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011