Acordarea de despagubiri morale potrivit Legii nr.221/2009 modificata prin OUG 62/2010

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin actiunea civila inregistrata cu nr. 1348/105/17.03.2010 reclamantii C.D. si C.L.au chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin MFP, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna obligarea paratului la plata sumelor de bani reprezentand despagubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii aplicate prin sentinta  nr. 52/29.09.1952 a Tribunalului Militar Constanta, autorului sau C.I., sa se constate caracterul politic al acestei condamnari, precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin sentinta sus mentionata autorul lor a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani inchisoare corectionala pentru delictul de insubordonare determinat de convingerile sale religioase, fiind arestat la 16.09.1952 si eliberat la 15.09.1954, data de la care intreaga familie a suferit o serie de interdictii in plan social
La data de 23.04.2010, paratul Statul Roman prin MFP a formulat o intampinare  prin care a solicitat respingerea actiunii atat timp cat autorul reclamantilor nu a fost condamnat politic, in conditiile in care faptele pentru care a fost condamnat, nu se inscriu in categoria condamnarilor politice fiind un delict de insubordonare savarsit in cadrul fortelor armate.
La data de 12.10.2010 reclamantii si-au precizat actiunea solicitand plata sumei de cate 125.000 euro daune morale iar in subsidiar maximul prevazut pentru descendentii de gradul I in baza OUG nr. 62/2010.
In cauza s-a administrat probe cu acte si martori.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Conform actelor de stare civila depuse la dosar, biletului de liberare nr. 90010/1954, sentintei nr. 52/29.09.1952 a Tribunalului Militar Constanta,  hotararii nr. 860/05.05.1992 autorul reclamantilor, defunctul C.I. decedat la 16.04.2005 a fost condamnat la 10 ani inchisoare corectionala pentru delictul de insubordonare, fiind arestat la 16.09.1952 si eliberat la 15.09.1954, deoarece in calitate de militar aflat in randul fortelor armate a refuzat sa execute un ordin dat de comandantii sai, in sensul de a iesi la lucru la 22.08.1952, sambata, invocand apartenenta la secta religioasa adventista, care interzicea prestarea unei activitati sambata, insa i s-a recunoscut ca vechime in munca perioada de detentie sus mentionata in temeiul D 118/1990.
Martorul Jica Silvestru a declarat ca impreuna cu defunctul au fost inscrisi in timpul vietii in detasamente de munca, facand parte din secta adventista, religie care le interzicea sa munceasca in ziua de sambata, motiv pentru care au fost condamnati la pedepse diferite in perioada in care au fost obligati cand se aflau in randul fortelor armate sa munceasca sambata, fiind ulterior urmariti de fosta securitate datorita convingerilor religioase, impiedicati sa se intruneasca in diferite locatii.
Disp. art. 1 alin.1,2 lit.a din Decretul lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata de la 06.03.1945, precum si celor deportate in strainatate stipuleaza ca reprezinta vechime in munca, luandu-se in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi, perioadele in care persoana a fost deportata in strainatate dupa 23.08.1944.
De asemenea disp. art. 1 alin. 1, art.4, art. 5 alin.4 din L. 221/2009 prevad ca reprezinta condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, pentru infractiunile expres prevazute in aceasta lege, orice masura administrativa, altele decat cele prevazute la art. 4 avand ca obiect stabilirea unui loc de munca obligatoriu, iar persoanele care au suferit asemenea condamnari au dreptul la despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, beneficiind de aceste drepturi  si persoanele carora le-au fost recunoscute drepturile prevazute de DL nr. 118/1990, tinandu-se seama  de masurile aplicate prin acest act normativ.
Totodata, disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L 221/2009 modificata prin OUG 62/2010, stabilesc ca se acorda despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare in cuantum de pana la 10.000 Euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic in perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, 5000 Euro pentru sotul/sotia si descendentii de gradul I, 2500 Euro pentru descendentii de gradul al II - lea.
Asadar, din analiza probelor administrate in cauza, rezulta ca autorul reclamantilor a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani inchisoare corectionala, fiind privat de libertate in perioada 16.09.1952 - 15.09.1954 pentru savarsirea delictului de insubordonare, deoarece in timp ce se afla in randurile fortelor armate a refuzat sa execute in calitate de soldat un ordin dat de comandantii sai, constand in obligatia de a iesi la munca intr-o zi de sambata, invocand apartenenta la religia adventista, care i-ar fi interzis sa presteze activitate sambata.
Ca atare, atat timp cat, autorul reclamantilor a suferit o condamnare pentru savarsirea delictului de insubordonare refuzand in calitate de soldat sa execute un ordin dat de superiorii sai ierarhici, ordin cu caracter obligatoriu inseamna ca in realitate, condamnarea aplicata autorului reclamantilor nu a avut un caracter politic intrucat nu a fost savarsita in scopul de a se impotrivi regimului totalitar instaurat la 06.03.1945, ci dimpotriva in scop strict personal constand in refuzul nejustificat de a executa un ordin militar, indiferent de natura acestuia, indiferent de convingerile religioase ale autorului reclamantilor.
Ori, in conditiile in care condamnarea aplicata autorului reclamantilor nu a  avut un caracter politic, inseamna ca reclamantii nu au dreptul si nu pot solicita despagubiri morale in calitate de mostenitori ai  defunctului C.I., pentru condamnarea aplicata prin sentinta nr. 52/1952.
De altfel, analizandu-se disp. art. 1 din L 221/2009 si cuprinsul sentintei  susmentionate reiese cu certitudine ca fapta pentru care a fost condamnat autorul reclamantilor nu face parte din categoria faptelor prevazute in mod expres de normele legale susmentionate cu titlu de condamnari politice caz in care reclamantii nu au dreptul la nici o despagubire pentru condamnarea aplicata.
Faptul ca autorul reclamantilor a avut anumite convingeri religioase, care i-ar fi interzis sa presteze activitate sambata, fiindu-i recunoscuta pentru perioada detentiei vechimea in munca in baza D. 118/1990 si ca ulterior condamnarii familia acestuia ar fi suferit o serie de interdictii in plan social invocandu-se declaratia martorului Jica Silvestru, nu inseamna in mod automat ca reclamantii au dreptul la despagubiri morale in temeiul L 221/2009 si ca sanctiunea aplicata autorului lor a avut un caracter politic intrucat la stabilirea acestui caracter se tine seama in exclusivitate de scopul pentru care a fost savarsita fapta, respectiv impotrivire fata de regimul totlitar comunist, conditie neindeplinita in speta si nicidecum de imprejurarile sus mentionate.
Prin urmare, instanta, avand in vedere aceste considerente si constatand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 si urm. din L221/2009 va respinge actiunea precizata, in totalitate, ca neintemeiata, deoarece condamnarea aplicata autorului reclamantilor prin sentinta nr. 52/1952 nu a avut si nu are un caracter politic, reclamantii neavand dreptul la despagubiri.