Art. 504 CPC

R O M A N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
Dosar nr. .../105/2010

SENTINTA CIVILA NR.4147
Sedinta publica din data de 27 Iunie 2012
PRESEDINTE: ..
GREFIER: ...

Ministerul Public Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova
reprezentat de Procuror - ...       T R I B U N A L U L

      Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr. .../109/2008, reclamantul TE a chemat in judecata paratul Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 200.000 euro reprezentand daune morale, ca urmare a prejudiciului suferit prin erori judiciare.
      In motivarea cererii s-a aratat, in esenta, ca in cursul urmaririi penale a fost arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 7 luni de zile , incepand cu perioada 30 iulie 1999 pana la 15 martie 2000, iar ulterior a fost achitat pentru infractiunea, care a stat la baza arestarii preventive, precum si faptui ca desi in final prin decizia nr. 2168/2004 a ICCJ, pentru infractiunea prevazuta de art. 26 c. pen. raportat la art. 290 c. pen, cu aplicarea art. 41 alin 2 c. pen, s-a dispus condamnarea reclamantului pentru pedeapsa de 2 luni inchisoare, care urma sa fie executata in modalitatea suspendarii sub supraveghere.
      S-a mai aratat ca, desi executarea masurii arestarii preventive a fost mai indelungata decat sanctiunea inchisorii de 2 luni aplicata, in mod gresit nu s-a constat de catre instante, faptul ca pedeapsa era deja executata, fiind obligat sa se supuna masurilor de supraveghere, ingradindu-se astfel libertatea acestuia.
      In drept au fost invocate dispozitiile art. 504 C. pr. civ. si art. 48 alin. 3 din Constitutia Romaniei.
      La data de 07.04.2009 a fost depusa intampinare de catre parat prin care a invocat exceptia prescriptiei extinctive, justificat de faptul ca s-a implinit termenul de 18 luni de la data ramanerii definitive a hotararii de achitare, respectiv sentinta penala nr. 235/17.04.2006 a Tribunalului Dolj, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 7336/19.12.2006 a I.C.C.J., iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata.
      Prin incheierea de sedinta din data de 5.05.2009 s-a admis, in parte, exceptia prescriptiei extinctive, respectiv doar pentru capatul de cerere privind acordarea de daune ca urmare a arestarii nelegale, fiind respins capatul de cerere privind acordarea de daune ca urmare a arestarii nelegale, ca fiind prescris extinctiv.
      De asemenea, s-a respins exceptia prescriptiei extinctive cu privire la capatul de cerere privind acordarea de daune in urma restrangerii libertatii ca urmare a masurii suspendarii executarii sub supraveghere, aplicabila in mod nelegal.
      Prin decizia civila nr. 201/27.10.2009, Tribunalul Arges a admis, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul TE in contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor - DGFP Arges.
      Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, potrivit art. 53 alin. (3) teza intai din Constitutie, Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Astfel cum s-a decis in contenciosul constitutional prin decizia nr. 45/1998, principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei sa fie suportate de aceasta. Scopul legii, este asadar de a permite repararea prejudiciilor cauzate atat prin condamnarea pe nedrept, cat si pentru nelegala privare sau restrangere de liberate din cursul procesului penal finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin incetarea procesului penal, numai astfel legea interna fiind in concordanta cu prevederile art. 5 § 5 din CEDO sau dupa caz art. 2 din Protocolul nr. 4 la GEDO, in conformitate cu care trebuie interpretate legile interne potrivit art. 20 din Constitutie. Reglementarea legala ce stabileste in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajata raspunderea statului este art. 504 C. proc. pen. Raspunderea statului este o raspundere directa, limitata insa doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciar savarsite in procesele penale. Dispozitiile art. 998-999 C. civ. privind, raspunderea civila delictuala nu pot constitui temei pentru antrenarea raspunderii statului, pentru erorile judiciare.
      Potrivit art. 504 alin 2 teza finala c. proc. pen are dreptul Ia repararea pagubei si persoana care in cursul procesului penal i-a fost restransa libertatea in mod nelegal. Notiunea de "restrange a libertatii" folosita de legiuitor trebuie interpretata in concordanta cu art.2 din Protocolul nr.4 la CEDO, vizand si libertatea de circulatie a persoanei. In cazul in care fata de o persoana, fata de care s-a luat masura suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, se dispune obligarea acesteia de a se prezenta periodic la organele competente, desi era implinit termenul de incercare prevazut de lege, in conditiile in care aceasta persoana a parasit teritoriul Romaniei in mod legal, este de natura a determina o restrangere nelegala a libertatii de miscare a acesteia in acceptiunea art.2 din Protocolul nr.4 al C.E.D.O. si implicit o restrangere a libertatii acesteia in sensul art. 504 alin. 2 teza finala C. proc. civ.
      In cauza, prin sentinta penala nr. 43/04.02.2008 a Tribunalului Dolj s-a admis contestatia la executare formulata de contestatorul TE, impotriva sentintei penale cu nr. 235/17.04.2006 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 7336/19.12.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sensul ca s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere conform art. 86 c. proc. pen. pe durata termenului de incercare de 3 ani, termen care a inceput sa curga de Ia data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 349/19.06.2002 a Tribunalului Dolj, respectiv de la data de 22.04.2004, retinandu-se ca prin sentinta nr. 235/17.04.2006 a Tribunalului Dolj nu s-a precizat in concret durata termenului de incercare a executarii pedepsei sub supraveghere si momentul decat a inceput sa curga acest termen.
      Potrivit inscrisurilor, reclamantul TE, ca urmare a omisiunii instantelor interne de a stabili durata termenului de incercare si momentul curgerii acestui termen, prin sentinta nr. 235/17.04.2006 a Tribunalului Dolj, a facut dovada ca a fost nevoit sa se intoarca periodic din SUA in tara pentru a se prezenta la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova, dupa expirarea termenului de incercare, astfel cum a fost determinat prin sentinta penala nr. 43/4.02.2008 a Tribunalului Dolj, fapt ce a fost de natura a determina o restrangere nelegala a libertatii sale de circulatie, si inclusiv a libertatii sale.
      In ce priveste cuantumul daunelor morale, avand in vedere ca reclamantul prin aparator a refuzat audierea unor martori pentru a se determina amploarea prejudiciilor morale cauzate ca urmare a erorii judiciare mentionate si tinandu-se cont ca intinderea daunelor morale se stabileste, prin apreciere, ca urmare a aplicarii de catre instanta de judecata a criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura in care au fost vatamate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care le-a fost afectate situatia familiala, profesionala si sociala, tribunalul statuand in echitate, apreciaza ca suma de 20.000 lei este rezonabila, fiind de natura a constitui o reparare echitabila a prejudiciului cauzat ca urmare a erorii judiciare mai sus mentionata.
      Prin sentinta civila nr. 201/27 octombrie 2009, Tribunalul Arges, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul TE, a obligat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, sa plateasca acestuia suma de 20.000 lei, reprezentand daune morale pentru prejudiciul incercat prin afectarea situatiei familiale, profesionale si sociale, ca urmare a luarii masurii obligarii de a se prezenta, periodic, la organele competente sa exercite executarea pedepsei sub supraveghere, dupa implinirea termenului de incercare prevazut de lege.
      In motivare, s-a retinut in fapt ca, potrivit art. 504 alin. 2 teza finala Cod procedura penala, are dreptul la repararea pagubei si persoana careia, in cursul procesului penal i-a fost restransa libertatea in mod nelegal.
      Reclamantul, sanctionat penal cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, a fost nevoit sa se intoarca, periodic, din Statele Unite, pentru a se prezenta la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova, dupa expirarea termenului de incercare, motivat de faptul ca, hotararea prin care a fost stabilit acest termen nu a concretizat durata lui, precum nici momentul de la care a inceput sa curga.
      Impotriva aceste sentinte, in termen, au formulat apel atat reclamantul, cat si paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, primul aratandu-se nemultumit de restrangerea prejudiciului la suma de 20.000 lei, desi vatamarea adusa drepturilor sale este cu mult mai mare, intrucat libertatea sa individuala a fost ingradita in mod abuziv.
      Astfel, instanta a constatat, printr-o incheiere de sedinta, prescris dreptul sau de a mai cere despagubiri pentru nelegala restrangere a libertatii de miscare, or, acest drept nu curgea de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a constatat caracterul nelegal al acestei restrangeri, ci de la data lamuririi dispozitivului hotararii pronuntate in cauza, de revizuire, pe calea contestatiei la executare admisa prin sentinta penala nr. 43/4 februarie 2008.
      Paratul, pentru Statul Roman, a criticat solutia ca netemeinica si nelegala, intrucat, in mod gresit, in opinia sa, a fost interpretata si aplicata legea, in sensul ca ar fi existat o nelegala restrangere a libertatii, desi in cauza nu se pronuntase o hotarare de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, de achitare sau incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta de art.10 alin. l lit. j Cod procedura penala.
      Or, reclamantul se prevaleaza de o hotarare in care, pe calea contestatiei la executare, s-a stabilit termenul de incercare in cadrul suspendarii conditionate "a executarii pedepsei, deci nu a existat o hotarare de achitare, revocare sau incetare, cum cer dispozitiile art. 504 alin. 3 Cod procedura penala, dispozitii care, in mod evident, vizeaza o pronuntare pe fond asupra legalitatii masurii restrictive de libertate.
      O alta critica vizeaza cuantumul despagubirilor acordate, reclamantul nefacand dovada oricarei afectari morale, or prin atingeri aduse imaginii publice, vietii intime, demnitatii si onoarei sale, singurele probe administrate, fiind hotarari judecatoresti.
      Astfel, desi reclamantul a fost supus si masurii arestarii preventive, pentru aceasta nu a formulat vreo cerere in interiorul termenului general de prescriptie de 18 luni prevazut de Codul de procedura penala, asa incat, cu atat mai putin, Curtea putea pretinde ca ar fi existat vreo vatamare morala, prin restrangerea libertatii pretins a se li savarsit prin simpla nementionare a elementelor termenului de incercare.
      Or, nu este mai putin real ca, desi achitat pentru unele fapte penale, reclamantul a suferit o condamnare definitiva, pentru alte fapte, asa incat,imaginea sa in societatea era compromisa de propriul comportament.
      Fata de faptul ca, din continutul hotararilor penale depuse la dosar, reiese faptul ca, in cursul judecatii penale, reclamantul a avut domiciliul in raza teritoriala a Tribunalului Prahova, instanta a cerut reprezentantului acestuia sa precizeze care este motivul pentru care si-a ales domiciliul pe raza teritoriala a Tribunalului Arges, cata vreme pretinde ca domiciliul sau nu se afla pe teritoriul tarii.
      In sedinta publica din data de 15 aprilie 2010, aparatorul apelantului-reclamant a aratat ca a recurs la metoda alegerii de domiciliu, pentru a evita competenta instantei care, in materie penala, a pronuntat solutiile pe care le apreciaza producatoare de prejudiciu moral, fara a cunoaste daca domiciliul partii pe care o reprezinta a fost radiat din judetul Prahova, neavand insa nici un fel de proprietate sau resedinta pe raza judetului Arges.
      Fata de aceasta precizare, instanta a dispus efectuarea de cercetari privitoare la domiciliul reclamantului, potrivit relatiilor Consiliul Local al Municipiului Pitesti, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor al Municipiului Pitesti, acesta figurand in baza de date centrala cu domiciliul in Municipiul Ploiesti, Aleea Risnovenilor nr. l A, bloc 62 D, etaj 4, apt. 60, judetul Prahova.
      In aceasta situatie, instanta, din oficiu, a pus in discutia partilor, competenta de solutionare, in prima instanta, a actiunii formulate de catre reclamant.
      Potrivit dispozitiilor art. 506 Cod procedura penala, pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului judetean in a carui raza teritoriala domiciliaza.
      Cum se poate observa, competenta este una absoluta si este legata de domiciliul persoanei ce se pretinde indreptatita.
      Aceasta nu-i da dreptul de a-si alege orice alta instanta din tara, potrivit unor criterii subiective, in masura in care apreciaza ca ar exista oarecari indicii de subiectivism din partea instantei, legiuitorul prevazand dreptul partii de a solicita stramutarea pricinii, fara insa a-i lasa si dreptul de a-si alege singura o alta instanta decat cea prevazuta de lege.
      In aceasta situatie, Tribunalul Arges a pronuntat o hotarare fara a fi competent in mod absolut, asa incat, potrivit art. 297 Cod procedura civila, se impune admiterea apelului declarat de catre ambele parti impotriva solutiei sale, desfiintarea acesteia si trimiterea cauzei spre competenta solutionare, instantei de domiciliu, respectiv Tribunalului Prahova, potrivit dispozitiilor art.158 Cod procedura civila.
      Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata sub nr. 3679/105/2010 la data de 08.07.2010.
      La termenul de judecata din data de 03.02.2011 paratul, Statul Roman - Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala -D.G.F.P. Prahova a formulat intampinare la actiunea formulata de reclamantul TE, solicitand instantei respingerea actiunii, ca neintemeiata.
      Prin intampinarea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la 03.02.2011, paratul a invocat exceptia prescriptiei extinctive invocate de D.G.F.P. Arges cu privire la capatul de cerere privind acordarea de daune morale ca urmare a arestarii nelegale, intrucat a fost depasit termenul de 18 luni prevazut de art. 506 alin. 3 Cpd proc.penala.
      Cu privire la capatul de cerere privind acordarea de daune morale in in urma restrangerii libertatii ca urmare a masurii suspendarii executarii sub supraveghere, paratul a mentionat ca cererea este neintemeiata, intrucat temeiul de drept al prezentei actiuni il constituie art. 504 si urm. Cod proc. penala, legiuitorul stabilind un cadrul clar, cu indeplinirea anumitor conditii pentru acordarea despagubirilor. Astfel, potrivit art. 504 alin 3 Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin hotarare a instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal.
      A mai precizat ca, acest cadru stabileste normele procedurale necesare exercitarii dreptului la despagubiri.
      Astfel, in speta supusa judecatii, restrangerea de libertate a reclamantului, trebuia stabilita printr-o hotarare definitiva de revocare a hotararii restrictive de libertate, achitare sau incetare a procesului penal.
       Reclamantul s-a prevalat de o hotarare pronuntata intr-o contestatie la executare - S.P. nr. 43/04.02.2008 a Tribunalului Dolj , prin care s-a stabilit termenul de incercare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei .
      O astfel de hotarare nu se incadreaza in prevederile art. 504 alin. 3, intrucat nu este o hotarare de revocare, achitare sau incetare a procesului penal. Intr-o contestatie la executare, promovata in temeiul art.461 alin 1 lit. c Cod proc.penala, se inlatura nelamuririle cu privire la executarea sentintei penale.
      Hotararea de revocare, achitare sau incetare a masurii privative de libertate, presupune o pronuntare pe fond asupra legalitatii masurii restrictive de libertate; o hotarare judecatoreasca pronuntata intr-o contestatie la executare nu are acest caracter, nu poate avea caracterul unei infirmari a solutiei anterioare , in sensul recunoasterii pe aceasta cale a erorii comise de instanta care a pronuntat hotararea atacata.
      Nici nu se poate retine o eroare cata vreme reclamantul desi a fost achitat pentru unele fapte a fost condamnat pentru altele , astfel incat nu se poate stabili, in acest litigiu, daca faptele pentru care a fost condamnat nu ar fi necesitat masura restrictiva de libertate .
      Pentru aceste considerente paratul solicita pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca neintemeiata.
      Totodata, solicita judecata si in lipsa reprezentantului institutiei potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura civila.
      La termenul de judecata din data de 04.03.2012, reclamantul TE a formulat precizari la actiune, solicitand ca toate actele de procedura sa-i fie comunicate la Cabinet de Avocat CONSTANTIN COJOCARU din Ploiesti, str. Vlad Tepes nr. 32, bl. D7A, ap.l, jud. Prahova.
De asemenea, reclamantul arata ca, in privinta sumei de 200.000 Euro solicitata prin actiunea principala, sa se ia act ca ea se compune din 30.000 Euro daune materiale si 170.000 Euro daune morale.
      Precizeaza reclamantul ca, daunele materiale constau in cheltuielile cu transportul efectuat impreuna cu sotia din SUA unde locuieste in prezent, in Romania pentru a se prezenta la solicitarile impuse de supravegherea stabilite prin hotararile judecatoresti ce au cuprins grave erori, in c/val. sumei de bani pierdute pe perioada cat a fost in concediu fara plata atat reclamantul, cat si sotia acestuia, pentru a veni la solicitarile ofiterului de la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova, in cheltuielile cu medicamente determinate de agravarea bolilor cronice de care sufar, respectiv rinita cronica si sciatica.
      Din acest punct de vedere, arata ca aceste afectiuni, care s-au cronicizat in perioada de arest preventiv in care nu a primit un tratament medical adecvat, au devenit extrem de active, atunci cand este nevoit sa se deplaseze pe perioade lungi de timp si pe distante lungi cu avionul.
      A mai precizat ca zborul din S.U.A. in Romania dureaza peste 12-14 ore, astfel ca este nevoit sa stea pe un scaun si in aer conditionat, ceea ce ii agraveaza starea de sanatate.
      In privinta exceptiei prescriptiei dreptului la actiune invocate de parata prin intampinare, a solicitat unirea acesteia cu fondul, considerand ca e necesar a se administra mai intai probe in cauza.
      A aratat ca exceptia trebuie respinsa, intrucat parata, in mod fortat si unilateral, a interpretat actiunea ca fiind una cu doua capete de cerere : un capat privind daune solicitate pentru perioada de arestare preventiva si un alt capat privind daune pentru erorile vizand perioada de supraveghere nelegala.
      In realitate, actiunea are un singur capat de cere, unitar si indivizibil, respectiv solicitarea de a fi despagubit material si moral pentru erorile judiciare grave savarsite de instantele de judecata in ceea ce il priveste, pornind de la faptul ca, dupa ce a stat in arest preventiv peste 7 luni de zile, in final a fost achitat pentru fapta cea mai grava - care determinase si arestarea preventiva - aplicandu-i-se o pedeapsa de 2 luni inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei, instanta a omis sa se indice si momentul de la care incepe sa curga termenul de incercare.
      A mai aratat ca, tot acest sir de erori, s-a intins pe o perioada care a inceput cu arestarea preventiva in anul 1999 si s-a incheiat odata cu admiterea contestatiei mele la executare si stabilirea momentului de la care a inceput sa curga termenul de incercare, respectiv 04.02.2008.
      A mai precizat reclamantul, ca toata aceasta perioada l-a afectat in mod evident, atat pe el, cat si familia sa, ca a fost o perioada de stres, de incertitudine, marcata cu numeroase momente tensionate.
      La solicitarea reclamantului, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul Voinea Pompiliu Sorin, a carei declaratie a fost atasata la dosarul cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 349/19.06.2002 a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 2168/22.04.2004 a ICCJ, reclamantul TE a fost condamnat alaturi de alti inculpati pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2 si 3 C. pen., in speta complicitate la infractiunea de inselaciune privind calitatea marfurilor si pentru infractiunea prevazuta de art. 26 rap. la art. 290 C. pen. - complicitate la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
      Impotriva hotararilor, reclamantul, alaturi de ceilalti inculpati a promovat cerere de revizuire, formandu-se dosarul nr. 922/P/2006.
      Prin sentinta penala nr. 235/17.04.2006 a Tribunalului Dolj a fost admisa cererea de revizuire, anulata in parte sentinta penala nr. 349/19.06.2002 a Tribunalului Dolj si decizia penala nr. 2168/22.04.2004 a ICCJ, instanta dispunand in privinta reclamantului achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d C. proc. pen., pentru infractiunea prevazuta de art.26 C. pen. raportat la art. 215 alin.1, 2 si 3 C. pen., fiind mentinute celelalte dispozitii.
      Sentinta de achitare a reclamantului ca urmare a admiterii cererii de revizuire a ramas definitiva prin decizia penala nr. 7336/19.12.2006 a ICCJ.
      Prin sentinta penala nr. 43/04.02.2008 a Tribunalului Dolj a fost admisa contestatia la executare a reclamantului impotriva sentintei penale a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 7336/19.12.2006 a ICCJ, in sensul ca s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere conform art. 86 indice 1 C. pen. a pedepsei de 2 luni inchisoare aplicata Cu aplic. 41 alin. 2 C. pen., art. 74, 76 pe durata termenului de incercare de 3 ani compus din durata pedepsei aplicate, respectiv 2 luni inchisoare la care se adauga un interval de timp stabilit conform art. 86 indice 2 alin. 1 C. pen. de 2 ani si 10 luni, aceste termen calculandu-se de la data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 349/19.06.2002 a tribunalului Dolj, respectiv 22.04.2004. S-a mai stabilit ca potrivit art. 86 indice 3 C. pen., pe durata termenului de incercare de 3 ani, condamnatul se va supune masurilor de supraveghere prev. de art. 86 indice 3 alin.1 lit. a, b,c,d, din C. pen.
      Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.
      Prin sentinta penala nr. 207/15.05.2008 a fost respinsa sesizarea privind revocarea masurii suspendarii sub supraveghere a pedepsei de 2luni inchisoare aplicata reclamantului.
      Din observarea sentintelor penale anexate in copie la dosarul cauzei, rezulta ca reclamantul a fost arestat preventiv in perioada 30.07.1999 pana la 15 03.2000.
      Dupa admiterea cererii de revizuire a sentintei penale nr. 349/2002 a Tribunalului Dolj si pronuntarea sentintei penale nr. 235/2006 de catre Tribunalul Dolj, ramanand cu o condamnare de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 290 C. pen.
      Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, reclamantul s-a prezentat la Serviciul de Probatiune Prahova incepand cu data de 22.09.2004 pana la data de 20.03.2006 cand i s-a comunicat ca prin incheierea din 04.09.2005 pronuntata in dosarul nr. 4702/P/2004 s-a dispus suspendarea executarii obligatiilor stabilite prin sentinta penala nr. 349/2002.
Tribunalul constata ca pana la ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 235/2006 a Tribunalului Dolj, masurile de supraveghere au fost suspendate.
      Pe perioada suspendarii masurilor de supraveghere, reclamantul a primit viza de rezidenta permanenta in S.U.A.
      La data de 17.12.2007, reclamantul a contactat telefonic Serviciul de Probatiune - Prahova, comunicand ca din data de 31.05.2006 a plecat in America si ca pana la sfarsitul lunii decembrie 2007 nu se poate intoarce in tara din considerente de serviciu si transport, precizand ca se va prezenta la inceputul lunii ianuarie 2008 si ca va trimite prin posta actele justificative cu privire la locuinta, loc de munca si venit financiar, acte care s-au primit din data de 09.02.2008.
      In data de 24.01.2008 s-a primit prin fax o cerere din partea reclamantului prin care a solicitat devansarea intrevederii stabilite la sfarsitul lunii februarie 2008.
      Potrivit declaratiilor inregistrate la Serviciul de probatiune Prahova sub nr. 4199/10.09.2008 - fila187 si 4546/14.10.2008 Serviciul de Probatiune i-a solicitat reclamantului sa se prezinte in continuare la sediul serviciului.
      In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune fata de solicitare a reclamantului de acordare a daunelor materiale si morale pentru arestarea nelegala, instanta retine ca potrivit art. 506 alin.3 C.proc.pen, actiune in repararea pagubei cauzata printr-o eroare judiciara, poate fi pornita intr-un termen de 18 luni de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus revocarea masurii privative sau restrictive de libertate sau a hotararii definitive de achitare.
      Instanta retine faptul ca prin paguba suferita sunt incluse atat despagubirile pentru daune materiale cat si despagubirile pentru daunele morale, iar termenul de 18 luni este un termen de prescriptie extinctiva, reglementat, fata de momentul introducerii cererii de chemare in judecata si fata de momentul cunoasterii prejudiciului, de Decretul nr. 167/1958.
      Acest termen de prescriptie incepe sa curga de la momentul ramanerii definitive a hotararii prin care s-a constatat caracterul nelegal al restrangerii de libertate sau al hotararii judecatoresti prin care s-a dispus achitarea, pentru o infractiune in legatura cu care reclamantul a executat o masura privativa de libertate.
      Desi reclamantul sustine ca a formulat o singura cerere de chemare in judecata invocand un prejudiciu unic, in fapt se invoca doua situatii juridice distincte, fiecare cu regimul sau propriu.
      Pe de o parte s-a invocat privarea de libertate ca efect al arestarii pe nedrept si restrangerea libertatii ca efect al prelungirii masurii de supraveghere.
Instanta retine ca termenul de prescriptie curge diferit in functie de faptul generator de prejudiciu.
      Astfel in ceea ce priveste arestarea nelegala, termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii, a inceput sa curga la data de 19.12.2006 data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 235/17.04.2006 si s-a implinit la data de 19.06.2008.
      Intrucat cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 20.11.2008, dupa implinirea termenului de prescriptie, instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta acordarii daunelor ca urmare a arestarii nelegale, si va respinge acest capat de cerere ca fiind prescris.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect acordarea daunelor materiale si morale pentru prejudiciul produs ca urmare a restrangerii libertatii ca urmare a masurii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, instanta retine ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 43/04.02.2008, prin care s-a admis contestatia la executare, respectiv 14.02.2008 astfel ca termenul de prescriptie nu s-a implinit.
      Pe fondul cauzei, instanta retine ca prin sentinta penala nr. 43/04.02.2008 a Tribunalului Dolj a fost admisa contestatia la executare a reclamantului impotriva sentintei penale a Tribunalului Dolj, definitiva prin decizia penala nr. 7336/19.12.2006 a ICCJ, in sensul ca s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere conform art. 86 indice 1 C. pen. a pedepsei de 2 luni inchisoare aplicata reclamantului pentru infractiunea prevazuta de art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. 41 alin. 2 C. pen., art. 74, 76 pe durata termenului de incercare de 3 ani compus din durata pedepsei aplicate, respectiv 2 luni inchisoare la care se adauga un interval de timp stabilit conform art. 86 indice 2 alin. 1 C. pen. de 2 ani si 10 luni, aceste termen calculandu-se de la data ramanerii definitive a sentintei penale nr. 349/19.06.2002 a Tribunalului Dolj, respectiv 22.04.2004.
      Art. 504 alin (2) din Codul de procedura penala stipuleaza ca "persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare", iar alin (3) si (4) ale aceluiasi articol prevad ca "are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal a fost privata de libertate ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal. Privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanta a procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta de art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotararea instantei de revocare a masurii privative sau restrictive de liberate, prin hotarare definitiva de achitare sau prin hotarare definitiva de incetare a procesului penal pentru cauza prevazuta de art. 10 alin 1 lit j.
      Potrivit art. 52 alin. (3) teza I din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Principiul responsabilitatii statului fata de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare savarsite in procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor acestora, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare, neimputabile victimei, sa fie suportata de aceasta
      Art. 505 alin (2) din acelasi Cod dispune ca "la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata lipsirii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa".
      Instanta retine ca notiune de restrangere a libertatii folosita de legiuitor trebuie interpretata in concordanta cu articolul 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO, vizand si libertatea de circulatie a persoanei.
      In cazul in care fata de o persoana, fata de care s-a luat masura suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, se dispune obligarea acesteia de a se prezenta periodic la organele competente, desi era implinit termenul de incercare prevazut de lege, in conditiile in care aceasta persoana a parasit teritoriul in mod legal,este de natura a determina o restrangere nelegala a libertatii de circulatie in acceptiunea art. 2 din protocolul 4 al CEDO si implicit o restrangere a libertatii in sensul art. 504 alin. 2 teze finala C.proc.pen.
      In ceea ce priveste prejudiciul material suferit de reclamant, instanta retine ca, termenul de incercare stabilit in sarcina reclamantului ca urmare a condamnarii sale la pedeapsa de 2 luni inchisoare prin suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere s-a implinit la data de 22.04.2007, potrivit sentintei penale nr. 43/04.02.2008 ramasa definitiva.
      Potrivit inscrisurilor depuse la dosar, reclamantul s-a prezentat la Serviciul de Probatiune Prahova incepand cu data de 22.09.2004 pana la data de 20.03.2006 cand i s-a comunicat ca prin incheierea din 04.09.2005 pronuntata in dosarul nr. 4702/P/2004 s-a dispus suspendarea executarii obligatiilor stabilite prin sentinta penala nr. 349/2002.
      La data de 17.12.2007, reclamantul a contactat telefonic Serviciul de Probatiune - Prahova, comunicand ca din data de 31.05.2006 a plecat in America si ca pana la sfarsitul lunii decembrie 2007 nu se poate intoarce in tara din considerente de serviciu si transport, precizand ca se va prezenta la inceputul lunii ianuarie 2008 si ca va trimite prin posta actele justificative cu privire la locuinta, loc de munca si venit financiar, acte care s-au primit din data de 09.02.2008.
      In data de 24.01.2008 s-a primit prin fax o cerere din partea reclamantului prin care a solicitat devansarea intrevederii stabilite la sfarsitul lunii februarie 2008.
      Potrivit declaratiilor inregistrate la Serviciul de probatiune Prahova sub nr. 4199/10.09.2008 - fila187 si 4546/14.10.2008 Serviciul de Probatiune i-a solicitat reclamantului sa se prezinte in continuare la sediul serviciului.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamantul a fost nevoit sa se intoarca din SUA in tara pentru a se prezenta la Serviciul Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova., dupa expirarea termenului de incercare.
Potrivit orarului intalnirilor in perioada supravegherii, masurile de supraveghere au fost indeplinite prin conversatii telefonice incepand cu 17.12.2007, reclamantul prezentandu-se personal la sediul SP PH la data de 10.09.2008.
Avand in vedere tabelul de prezenta mentionat mai sus (filele 37,38 din prezentul dosar) si declaratiile reclamantului date ulterior implinirii termenului de incercare (filele 186, 187 dosarul 4355/109/2008 si filele 220,221 din prezentul doar), de unde rezulta ca dupa expirarea termenului de incercare, reclamantul a fost nevoit o singura data sa se intoarca din SUA in tara, coroborate cu copiile de pe biletele de avion dus intors Bucuresti - Amsterdam, Amsterdam - Detroid, Detroit -Cleveland, (filele 188-191 dosarul nr. 4355/109/2008) instanta retine ca reclamantul a suferit un prejudiciu material in cuantum de 4.000 lei reprezentand contravaloarea unui bilet de avion dus-intors pe ruta mai sus amintita, retinand ca pretentiile in privinta contravalorii calatoriei efectuate de sotie sunt neintemeiate.
In ceea ce priveste prejudiciul material generat de eforturile financiare suplimentare legate de starea de sanatate a reclamantului instanta retine ca nu s-a facut dovada legaturii de cauzalitate intre deteriorarea starii de sanatate a acestuia si mentinerea masurilor de supraveghere dupa implinirea termenului de incercare.
      In privinta prejudiciului moral invocat, instanta are in vedere, perioada in care reclamantului i-a fost ingradita libertatea, profesia, prestigiul si intreaga personalitate a acestuia, precum si consecintele in plan sentimental, afectiv si social.
      Curtea Europeana a Drepturilor Omului, insasi, atunci cand acorda despagubiri morale nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate.
      Or, judecand in echitate, instanta apreciaza ca suma de 10.000 lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit este suficienta pentru a oferi o reparatie completa pentru atingerea adusa onoarei, reputatiei si persoanei reclamantului, atat in ceea ce priveste viata sa privata cat si cea sociala.
      Pentru toate considerentele aratate mai sus, instanta va admite exceptia prescriptiei extinctive in ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea daunelor materiale si morale privind arestarea nelegala, va respinge capatul de cerere privind obligarea paratului la plata daunelor morale privind arestarea nelegala ca fiind prescris, va admite in parte cererea de chemare in judecata in sensul obligarii paratului la plata catre reclamant a sumei de 4000 lei, reprezentand prejudiciul material si 10.000 lei reprezentand prejudiciul moral, rezultat in urma restrangerii libertatii, ca urmare a masurii suspendarii executarii sub supraveghere, aplicata in mod nelegal. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE Admite exceptia prescriptiei extinctive in ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea daunelor materiale si morale privind arestarea nelegala.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratului la plata daunelor morale privind arestarea nelegala ca fiind prescris.
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul TE, in contradictoriu cu paratul STATUL ROMAN - prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA cu sediul in Ploiesti, str. Aurel Vlaicu, nr.22, jud. Prahova in sensul obligarii paratului la plata catre reclamant a sumei de 4000 lei, reprezentand prejudiciul material si 10.000 lei reprezentand prejudiciul moral, rezultat in urma restrangerii libertatii, ca urmare a masurii suspendarii executarii sub supraveghere, aplicata in mod nelegal.
      Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
      Pronuntata in sedinta publica azi, 27.06.2012.
PRESEDINTE GREFIER
     

10