Prejudicii, daune

- decizie
- decizia civila nr. 276/20.02.2014
- Prejudicii, daune;
- Formularea unei plangeri penale, in urma careia procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale, pe motiv ca fapta nu exista, in circumstantele date, nu este de natura a indreptati partea a primi despagubiri (daune morale) pentru pretinsul prejudiciu moral si de imagine cauzat, intrucat partea nu a indicat care sunt sentimentele negative si suferintele provocate.

R E Z U M A T
Dosar nr. __./281/2012
R O M A N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE Nr. 276
Sedinta publica de la 20 Februarie 2014
TRIBUNALUL,

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. __./281/2012, reclamanta BAM a solicitat, in contradictoriu cu paratul RM, obligarea acestuia la plata sumei de 30.000 lei reprezentand prejudiciu moral si de imagine creat prin faptul juridic ilicit.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este profesoara de religie la SG "ED" din Ploiesti. In data de 3 iunie 2011, paratul - care este profesor de tehnologie in cadrul aceleiasi scoli si inspector pentru romi - a inscenat reclamantei furtul de catre aceasta al unor pungi de lapte si cornuri distribuite gratuit. Paratul, avand o atitudine deosebit de violenta verbal la adresa reclamantei apeland imediat si la 112 pentru a reclama furtul.
A mai sustinut reclamanta ca in urma demersurilor initiate de parat i s-a intocmit dosarul penal - dos. nr. __./P/2011- in care s-a pronuntat rezolutia de neincepere de urmarire penala din data de 29 iulie 2011 in baza art.10 lit. a din c.pr.pen, respectiv fapta nu exista.
Reclamanta a aratat ca atitudinea paratului din data de 3 iunie 2011 sub aspectul laturii penale intruneste elemente infractiunii de denunt calomnios, situatie in care reclamanta s-a si adresat cu plangere penala pe acest aspect, plangerea penala fiind in curs de solutionare.
Dar, sub aspectul laturii civile, atitudinea paratului se circumscrie faptului juridic ilicit, dat fiind faptul ca paratul a construit practic aceasta situatie in care reclamanta a fost pusa si care i-a cauzat acesteia grave prejudicii atat sub aspect moral, cat si sub aspectul imaginii create in la locul de munca-in fata colegilor, in fata elevilor, a parintilor acestora -, si in general cadrul comunitatii.
A precizat  reclamanta ca si ulterior dupa incidentul declansat de parat in data de 3 iunie 2011, incident care a determinat ca reclamanta sa fie cercetata penal, paratul bazandu-se pe situatia creata, a invocat in diverse ocazii si imprejurari, intr-un limbaj de nivel suburban, inclusiv in fata elevilor, faptul ca reclamanta este o persoana total necorespunzatoare ca profil profesional si moral pentru un cadru didactic, cu atat mai mult cu cat reclamanta era profesoara de religie.
In drept a invocat art. 998 Vechiul Cod Civil coroborat cu art.103 din Lg. 71/2011.
Paratul a formulat intampinare, invocand pe cale de exceptie netimbrarea cererii de chemare in judecata, iar pe fond solicitand respingerea ca neintemeiata.
Conform Codului civil, in vigoare de la 1 octombrie 2011, raspunderea delictuala este reglementata de art. 1349, care stipuleaza ca "Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane".
Potrivit art. 998-999 C.civ., pentru angajarea raspunderii delictuale este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalitate intre acestea si vinovatia.
Spre deosebire de raspunderea penala si cea contraventionala, care au un caracter aflictiv, punitiv, si care sunt menite a-l sanctiona (sau chiar pedepsi) pe cel care a incalcat legea, raspunderea civila delictuala a fost reglementata pentru a indeplini o functie reparatorie, nefiind menita a-l sanctiona pe autorul faptei mate, ci a acoperi sau a repara un prejudiciu. De asemenea, fundamental in ce priveste raspunderea civila este principiul conform caruia aceasta raspundere este menita a acoperi o paguba si nu a asigura un castig.
Acoperirea in bani a unor prejudicii "morale" nu inseamna decat o actiune punitiva, care nu are nimic de-a face cu functia reparatorie a raspunderii civile delictuale. Astfel de actiuni, intemeiate invariabil pe art. 998-999 C.civ. si pe textele constitutionale sau conventionale referitoare la dreptul la propria imagine, pervertesc sau schimba sensul originar al raspunderii reparatorii.
Reclamanta incearca obtinerea unei sume considerabile, fara a exista corelare intre eventualul prejudiciu si pretinsa fapta savarsita de catre parat, in conditiile in care evenimentele nu s-au succedat in forma descrisa in actiune.
Este adevarat ca la data de 3.07.2012 paratul a apelat serviciul 112 pentru a reclama faptul ca reclamanta a sustras cornuri si lapte, insa nu se poate retine apararea reclamantei ca se afla in posesia acestor bunuri cu intentia de a le returna.
Asa cum recunoaste reclamanta, sacosa in care se aflau bunurile respective ii apartinea acesteia. Reclamanta a fost surprinsa de parat si alti colegi in timp de pleca din corpul A cu sacosa plina, aceasta nefiind prima situatie de acest gen.
Prin Sentinta civila nr. 11199/21.06.2013 instanta a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamanta BAM in contradictoriu cu paratul RM. A respins cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata. De asemenea, a dispus restituirea catre reclamanta a taxei de timbru in cuantum de 1811 lei achitata prin chitanta seria AA nr. 632443/29.01.2013.
In motivare, instanta de fond a retinut ca din declaratiile testimoniale, raspunsurile la interogatoriu si referatul cu propunere de neincepere a urmaririi penale din dosarul nr. __../P/2011 a rezultat ca la data de 03.06.2011 paratul a apelat la serviciul 112 pentru a anunta ca reclamanta ar fi sustras cornuri si pungi cu lapte ramase de la elevii care au absentat sau au renuntat la produsele respective.
Potrivit art. 998 din Codul civil anterior, aplicabil prezentei cauze in raport de data savarsirii faptei ilicite in conformitate cu dispozitiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Articolul 999 C.civ., prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa".
De asemenea potrivit art. 26 din Constitutia Romaniei, autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri iar in conformitate cu art. 8 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii si moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.
A mai retinut instanta de fond ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, trebuie sa se probeze indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) existenta unei fapte ilicite, b) vinovatia, c) prejudiciul, d) intre fapta si prejudiciu sa existe o legatura de cauzalitate.
1. In ceea ce priveste caracterul ilicit al faptei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca notiunea de viata privata cuprinde elemente care se raporteaza la identitatea unei persoane cum ar fi numele sau, fotografia sa, integritatea sa fizica si morala; garantia oferita de art. 8 din Conventie este destinata in principal sa asigure dezvoltarea, fara ingerinte din afara, personalitatii fiecarui individ in relatiile cu semenii. Din probatoriul administrat in cauza, respectiv sesizarea facuta la Inspectoratul Scolar si la Ministerul Educatiei  de o parte din parintii clasei A VI-a A (filele 123-126), adresa nr. 507/24.05.2013 emisa de SGED (filele 135-136), declaratiile olografe date de rudele elevilor clasei a VI-a A (filele 74-79) si declaratiile testimoniale date de martorele PMR si VV rezulta ca paratul atat cu ocazia incidentului din data de 03.06.2011, cat si ulterior, a facut o serie de afirmatii la adresa reclamantei, in timpul orelor de curs, acuzand-o de furt, utilizand epitete ca "hoata", "incompetenta" si amenintand-o ca ii va arata cine este si ca o va da afara din scoala.
De asemenea, s-a mai retinut ca, imprejurarea ca cele doua martore propuse de parat au declarat ca nu l-au auzit pe acesta proferand amenintari si cuvinte jignitoare la adresa reclamantei nu contrazic celelalte probe administrate, deoarece acestea relateaza ca fata de ele paratul nu s-a exprimat niciodata astfel, or aceasta nu exclude de plano ca fata de alte persoane, inclusiv elevii clasei a VI-a, sa se fi manifestat astfel.
Un astfel de comportament este in mod vadit ilicit, atat intr-un spatiu privat, dar mai ales intr-unul public, care este scoala si mai ales in fata unor copii de clasa a VI-a a caror caracter este in curs de formare, cadrele didactice contribuind in mod activ si substantial la formarea si dezvoltarea lor.
Mai mult, daca reclamanta a comis sau nu o fapta penala la data de 03.06.2011 este irelevanta in cauza, deoarece nu era de competenta paratului nici sa faca munca de investigatie, nici sa dea verdicte, fiind suficient sa sesizeze serviciul 112 daca se impunea si sa se abtina de la orice fel de comentarii atat cu ocazia evenimentului, cat si ulterior.
De altfel, asa cum a rezultat din referatul  cu propunere de neincepere a urmaririi penale din dosarul nr. ......./P/2011, s-a constat ca asa-zisa fapta de furt nu exista, dispunandu-se neinceperea urmarii penale pentru art. 10 lit. a C.p.p., asadar cu atat mai mult actiunile paratului care s-a grabit sa o defaimeze pe reclamanta au caracter ilicit. Pentru aceste considerente instanta de fond a retinut ca prima conditie impusa de art. 998 C.civ. este indeplinita.
2. Cu privire la prejudiciu insa, instanta de fond a retinut ca in prezenta cauza reclamanta a invocat un prejudiciu moral si unul legat de imaginea creata la locul de munca si  in cadrul comunitatii.
In ceea ce priveste prejudiciul moral, reclamanta nu a precizat in ce consta, care sunt sentimentele negative si suferintele generate de acest incident, astfel incat nu poate aprecia asupra existentei acestuia.
Referitor la prejudiciul de imagine, in esenta reclamanta a reclamat ca prin afirmatiile defaimatoare facute in fata elevilor si a parintilor, paratul i-a intinat reputatia.
A retinut instanta de fond din acelasi probatoriu, respectiv sesizarea facuta la Inspectoratul Scolar si la Ministerul Educatiei de o parte din parintii clasei A VI-a A, adresa nr. 507/24.05.2013 emisa de SGED, declaratiile olografe date de rudele elevilor clasei a VI-a A si declaratiile testimoniale date de martorele PMR si VV, reiese ca in urma incidentului, paratul si-a creat o imagine negativa in fata elevilor si a parintilor acestora. Astfel martorele PMR si VV au declarat ca parintii au facut o sesizare pentru demararea unei anchete, fiind nemultumiti de comportamentul paratului, nu al reclamantei, situatie ce rezulta si din declaratiile olografe date de rudele elevilor clasei a VI-a A, sentimentele de revolta fiind fara putinta de tagada generate nu de acuzatia de furt, ci de reactia paratului si comportamentul ulterior al acestuia.
Astfel, fata de aspectele analizate instanta de fond a retinut ca nu s-a facut dovada unui prejudiciu de imagine, reclamanta fiind perceputa in colectivitate si in comunitate la fel ca si anterior incidentului din data de 03.06.2011.
Constatand neindeplinirea celei de-a doua conditii necesara pentru angajarea raspunderii civile delictuale, nu s-a mai impus analizarea celorlalte.
In ceea ce priveste taxa de timbru taxei de timbru in cuantum de 1811 lei achitata de reclamanta prin chitanta seria AA nr. 632443/29.01.2013, fata de dispozitii art. 15 lit. f1) si ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 146/1997, instanta de fond a dispus restituirea acesteia.
Totodata, instanta de fond a respins cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata, avand in vedere ca acesta nu a indicat nici cuantumul lor, nici in ce constau acestea si nici nu a depus documente doveditoare.
Impotriva sentintei civile nr. 11199/21.06.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti a declarat recurs reclamanta BAM, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, schimbarea sentintei instantei de fond in sensul admiterii actiunii, cu cheltuieli de judecata la fond si recurs.
In motivarea recursului, a aratat recurenta - reclamanta ca instanta de fond in mod gresit a respins actiunea in pretentii intemeiata pe raspundere civila delictuala, considerand ca desi s-a dovedit savarsirea de catre intimatul-parat a faptei juridice ilicite nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu moral si de imagine creat de acesta, cu toate ca probele administrate in cauza au stabilit existenta acestor prejudicii.
A sustinut recurenta - reclamanta ca acest comportamentul jignitor al intimatului a avut loc intotdeauna in public, fiind cunoscut de comunitate in mod direct, prejudiciul de imagine fiind intrinsec.
A considerat recurenta ca, atunci cand savarsirea faptului juridic ilicit este insotita de publicitate prejudiciu de imagine este dovedit implicit.
A precizat recurenta - reclamanta in ceea ce priveste prejudiciul de imagine,  la interogatoriu intimatul a recunoscut ca acuzatia de furt s-a petrecut in fata elevilor aflati pe culoarul scolii, aceasta acuzatie fiind insotita de jigniri ( fila 42: raspuns intrebari: 4,5,6,7).
Recurenta - reclamanta a sustinut faptul ca, comunitatea parintilor a apelat la autoritatile publice implicate in desfasurarea procesului de invatamant, respectiv  Inspectoratul Judetean Prahova, Primaria mun. Ploiesti si Ministerul Invatamantului, tocmai pentru a lamuri aspectul mentionat.
A aratat recurenta - reclamanta ca este evident ca prin afirmatiile intimatului si initiativa acestuia de a anunta 112 in data de 3 iunie 2011, precum si modul efectiv de manifestare fata de recurenta in acea zi si ulterior, s-a creat asupra persoanei acesteia cel putin un dubiu privind probitatea sa morala.
A considerat recurenta ca, si simplul dubiu creat in comunitate asupra probitatii morale a acesteia este o dovada a prejudiciului de imagine produs.
A sustinut recurenta ca atunci cand cineva afirma la locul de munca,  care este o institutie de invatamant, in fata elevilor, ca esti hot, infractor si incapabil, suferinta provocata este implicita.
A mai precizat recurenta ca, o dovada ca a considerat ca demnitatea sa a fost afectata este faptul ca a adus la cunostinta Inspectorului sef pentru invatamant situatie creata de intimat.
A aratat recurenta ca a insistat in demersul sau de aflare a adevarului, atat pe calea unei actiuni in justitie, cat si pe cale administrativa, la nivel de inspectorat si invatamant, tocmai pentru faptul ca un astfel de comportament, din partea unui cadru didactic si, in acelasi timp, cu functie de conducere la nivelul invatamantului din Prahova, i-au lezat profund demnitatea sa ca om.
Totodata, a precizat recurenta ca instanta in mod gresit a apreciat ca jignirile aduse, acuzatiile afirmate in public nu au avut nici un efect nici asupra recurentei si nici asupra comunitatii, lasand fara consecinte juridice acest comportament.
Legal citat, intimatul  RM a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, si mentinerea solutiei instantei de fond cu motivarea ca imaginea recurentei nu a fost afectata, aceasta fiind perceputa ca si inainte de incident aratand ca pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate, de natura sa permita instantei stabilirea intinderii prejudiciului.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost inregistrata sub nr. __./281/2012 la data de 18.09.2013.
Examinand recursul formulat, raportat la motivele invocate in cererea de recurs, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, prin prisma dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente ce se vor expune in continuare:
In primul rand Tribunalul retine ca cererea recurentei privind obligarea intimatului la repararea prejudiciului moral si de imagine creat reclamantei priveste incidentul din data de 03.06.2011 si nu si cel din data de 10.06.2011, astfel ca Tribunalul va analiza legalitatea si temeinicia sentintei apelate si daca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale doar cu privire la savarsirea faptei din data de 03.06.2011.
Asa cum rezulta din probatoriul administrat la instanta de fond, la data de 03.06.2011 la SED a sosit un echipaj de politie, in urma unui apel telefonic.
La fata locului era intimatul-parat care a aratat ca el a facut sesizarea intrucat a surprins-o pe apelanta reclamanta cu o sacosa in care se aflau 8 cornuri si 8 pungi cu lapte.
Potrivit referatului si a rezolutiei din 29.07.2011(filele 6,7) s-a dispus neinceperea urmarii penale a recurentei retinandu-se ca fapta de furt reprezentand 8 cornuri si 8 pungi cu lapte reclamanta de catre parat nu exista.
Asa cum rezulta din relatarile recurentei, aceasta a recunoscut faptul ca in ziua respectiva, in jurul orei 13.00 dupa incheierea cursurilor, a intrat in cancelarie cu scopul de a lua cele doua sacose goale pastrate pentru cumparaturi si a constatat ca acele sacose erau pline. La scurt timp, in urma verificarilor s-a constatat ca erau pungile cu lapte si cornuri atribuite elevilor potrivit programului "cornul si laptele".
Este adevarat ca recurenta nu poate fi invinovatita de savarsirea infractiunii de furt, avand in vedere dispozitia Parchetului, insa paratul-intimat la momentul incidentului, observand aceste produse in sacosa acesteia, a crezut ca au fost sustrase cu rea-credinta de catre apelanta.
Este adevarat ca, intre parti a avut loc un schimb de replici dure, acestia adresandu-si reciproc cuvinte injurioase, aspect ce rezulta atat din raspunsul intimatului la interogatoriu, coroborat cu declaratia martorei CE, profesor in cadrul unitatii de invatamant ED.
Faptul ca intre parti sunt relatii tensionate rezulta si din faptul ca, la randul sau apelanta a formulat plangere penala impotriva intimatului cu privire la savarsirea infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 Cod penal.
Prin rezolutia din 28.11.2012 a Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, in temeiul art. 10 alin.1 lit. D Cod penal s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de intimat sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva.
Prin ordonanta din 08.01.2013 a Prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti s-a admis plangerea formulata de catre recurenta si s-a dispus efectuarea de cercetari suplimentare.
Potrivit ordonantei de neincepere a urmaririi penale, s-a retinut ca in data de 03.06.2011, in jurul orei 12.50, dupa ce recurenta a terminat programul de lucru, la scurt timp dupa ce a iesit din corpul B a scolii a fost oprita de intimat care i-a smuls sacosa si i-a dresat expresii jicnitoare acuzand-o  ca a furat bunurile ce se cuveneau elevilor prin programul "cornul si laptele".
Intrucat directoarea scolii nu a dorit sa ia masuri in urma celor relatate de intimat, acesta din urma a sesizat organele de politie.
Recurenta a sustinut initial ca aceste produse i-ar fi fost plasate de catre intimat insa ulterior a revenit asupra acestei declaratii.
In privinta celor intamplate in data de 03.06.2011, s-a constatat ca faptele sesizate au avut loc in afara programului de lucru, niciuna dintre parti nefiind in timpul exercitarii atributiilor de serviciu.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a retinut ca exista o fapta ilicita savarsita in data de 03.06.2011 insa nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu.
Astfel din declaratiile martorilor si sesizarile efectuate de parintii elevilor, rezulta ca imaginea intimatului a fost afectata de catre propria atitudine si nicidecum imaginea apelantei. Mai mult, se poate afirma faptul ca fapta ilicita a intimatului se bucura de "circumstante atenuante" in masura in care pungile cu lapte si cornuri chiar s-au aflat in sacosele recurentei, iar acesta din eroare (insa nu cu rea credinta) a presupus ca apelanta le-ar fi sustras, desi ulterior s-a dovedit cu nu aceasta a fost intentia apelantei.
Este adevarat ca intimatul a adresat cuvinte jicnitoare apelantei (a dresat acesteia apelativul "hoata"), insa Tribunalul retine ca partile si-au adresat reciproc  cuvinte jicnitoare, (aspect relatat de martora CL), o parte din schimbul de replici avand loc in biroul directorului, (aspect relatat de catre martorul SS, cu ocazia declaratiei date cu ocazia cercetarilor in dosarul penal nr. __./P/2013).
Tribunalul retine ca recurenta pe de o parte invoca ca a suferit un prejudiciu rezultat printr-o atingere adusa dreptului la imagine si, pe de alta parte un prejudiciul moral reprezentat de suferintele de natura psihica determinate de evenimentul produs in data de 03.06.2011.
In ceea ce priveste prejudiciul de imagine, Tribunalul apreciaza in conformitate cu cele retinute de instanta de fond, ca prejudiciul de imagine apartine intimatului, intrucat din cauza comportamentului acestuia parintii elevilor din cadrul SED au facut sesizari la Inspectoratul Scolar Judetean Prahova (a se vedea filele 121-136).
In privinta prejudiciului moral, Tribunalul retine de asemenea, ca in mod corect instanta de fond a retinut ca acesta nu s-a produs, intrucat apelanta nu a indicat care sunt sentimentele negative si suferintele provocate.
In ceea ce priveste declaratiile martorelor VV, LL, PMR, date in fata instantei de fond, Tribunalul retine ca puterea probanta a acestora este redusa in ceea ce priveste dovada existentei prejudiciului moral sau de imagine, intrucat cele afirmate nu au fost percepute direct de catre acestea.
Tribunalul retine ca savarsirea unei fapte ilicite precum cea din data de 03.06.2011 prin care intimatul a adresat apelantei cuvinte si expresii jicnitoare si defaimatoare nu este prin ea insasi producatoare de prejudiciu moral. Astfel, conditiile generale angajarii raspunderii civile delictuale sunt existenta prejudiciului;  existenta faptei ilicite; existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei, iar aceste conditii trebuie intrunite cumulativ. Prejudiciul constand atat in"atingerea adusa imaginii publice a reclamantului" cat si in suferintele psihice sau sentimentele negative produse, trebuie sa indeplineasca toate conditiile necesare oricarui alt tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat. Prejudiciul trebuie sa fie cert si determinat sau determinabil.
Or in cauza, apelanta nu a facut dovada unui astfel de prejudiciu.
Pentru toate considerentele de mai sus, Tribunalul in opinie majoritara urmeaza a respinge recursul ca fiind nefondat.
Avand in vedere cele mentionate mai sus, intrucat recurenta se afla in culpa procesuala, in temeiul art. 274 alin.1, va obliga recurenta sa plateasca intimatului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:

Respinge recursul ca nefondat.
Obliga recurenta sa plateasca intimatului 1000 lei cheltuieli de judecata.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 20.02.2013.

           Motivarea opiniei separate in ceea ce priveste admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei in sensul admiterii in parte a actiunii, obligarii paratului sa plateasca reclamantei suma de 20.000 lei reprezentand daune morale plus 3308 lei cheltuieli de judecata, fond si recurs, mentinerii restului dispozitiilor sentintei in ceea ce priveste restituirea taxei de timbru: Conform referatului din data de 7.07.2011 , raspunsurilor la interogatoriu,  adresei  nr.17115/28.07.2011, ordonantei din data de 8.01.2013 , rezolutiei din 28.11.2012 ,    la data de 3.06.2011, in jurul orelor 12,45, in timp ce  paratul,  in calitate de profesor de educatie tehnologica la SED din Ploiesti,  se afla in pauza dintre ore, pe holul scolii, acesta a acuzat-o pe reclamanta, avand functia de  profesoara de religie, de  savarsirea unei infractiuni de furt constand in sustragerea unor produse alimentare destinate exclusiv elevilor, invocand ca  ar fi surprins-o pe reclamanta ca se indrepta  spre  incaperea unde se aflau depozitate produsele destinate elevilor (lapte, cornuri),  luand in mana o sacosa gen Billa in care se aflau 8 cornuri, 8 pungi cu lapte, ocazie cu care intre parti, in prezenta elevilor din scoala,  a avut loc un incident, in cadrul caruia partile s-au insultat reciproc, motiv pentru care paratul a anuntat telefonic la 112 dispeceratul Sectiei nr.6 Politie,care s-a deplasat la scoala efectuand cercetari fata de  reclamanta pentru savarsirea infractiunii de furt, cercetari in urma carora s-a constatat ca  acuzatiile aduse  de catre parat reclamantei au fost nefondate.        
In baza caracterizarilor si actelor de studii depuse la dosar, reclamanta indeplineste functia de profesor de religie in cadrul SGED din Ploiesti, avand calificativul foarte bine, manifestand aptitudinile necesare unui cadru didactic competent, obtinand rezultate pozitive cu elevii la diferite concursuri, fiind cunoscuta ca o persoana responsabila, care manifesta preocupare pentru imbunatatirea activitatii elevilor.
Potrivit actelor existente la dosar (adresele nr.2790/2011, 17115/2011, 16128/2013 , 507/2013,  sesizarilor din data de 21.06.2011, 14.06.201,  reclamanta a formulat  diferite cereri  la Inspectoratul Scolar al Judetului Prahova,la Ministerul Educatiei National in scopul luarii masurilor necesare in ceea ce priveste comportamentul paratului in calitate de cadru didactic, de inspector  pentru minoritatea romi in cadrul ISJ Prahova, ocazie cu care s-a efectuat o ancheta interna in urma careia s-a constatat comportamentul necorespunzator al paratului, provocand scandal din orice, manifestandu-si nemultumirea din motive inchipuite, avand o atitudine despotica fata de elevi,  iar in urma incidentului din data de 03.06.201,  parintii unora dintre elevi au formulat sesizari la Inspectoratul Scolar Prahova, la conducerea scolii , pentru a fi dispuse  masurile  necesare in vederea aplanarii conflictului dintre reclamanta si parat, sesizari in cadrul carora au fost redate cuvintele, expresiile neadecvate, cu caracter jignitor la adresa reclamantei,  folosite efectiv de catre parat la adresa reclamantei  la orele de tehnologie pe care acesta le avea la diferite clase, in prezenta elevilor,  ulterior incidentului din data de 03.06.2011.
Martorii VV, PMR propusi de catre reclamanta,  parintii  unor elevi aflati la clasa reclamantei la care aceasta are si functia de diriginta, au aratat ca la data de 3.06.2011, cand copiii s-au intors acasa de la scoala le-au relatat ca paratul, in calitate de profesor de tehnologie, a acuzat-o pe reclamanta ca fura lapte, fiind  chemate organele de politie , dupa care paratul a continuat sa o denigreze pe reclamanta la clasa unde aceasta profesa, acuzand-o de incompetenta, fiind hoata, mincinoasa, aspecte care i-au revoltat pe copii, debusolandu-i, inspirandu-le neincredere  fata de reclamanta , aspecte care i-au determinat pe parinti sa-si manifeste nemultumirea fata de comportamentul paratului, incercand sa rezolve situatia in urma formularii unor  sesizari la  diferite institutii  abilitate in acest  sens.
De asemenea, martorii propusi de catre parat, LL, CL au precizat ca in toamna anului 2011, unul dintre elevi ar fi vazut-o pe reclamanta ca ar fi luat lapte si cornuri, ocazie cu care l-a sesizat pe parat care la randul sau a solicitat conducerii scolii sa ia masurile necesare si vazand ca nu se ia nicio masura, acesta a apelat la organele de politie,  avand loc un incident  in cadrul caruia  partile  s-au insultat reciproc, paratul dorind sa-i smulga reclamantei sacosa din mana pentru a-i verifica continutul.
Disp.art.998-999 c.civ. stipuleaza ca pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie indeplinita cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu,  adica, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constand in acea fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu constand in intentia, neglijenta, imprudenta cu care a actionat.
Asadar, din analiza probelor administrate in cauza,  rezulta ca la data de 3.06.2011, in timp ce partile se aflau in incinta SGED Ploiesti, in  calitate  de cadre didactice, a avut loc un incident intre reclamanta si parat in cadrul caruia paratul a acuzat-o pe reclamanta ca a sustras fara niciun drept diferite alimente destinate elevilor, acuzand-o de furt, dorind sa-i  perchezitioneze   sacosa pe care o avea in mana, motiv pentru care  acesta a apelat Serviciul de urgenta 112,  chemand organele de politie la scoala, organe care, in urma deplasarii la solicitarea paratului, au procedat la efectuarea unor cercetari, data la care elevii se aflau in pauza, asistat la incidentul dintre parti, incident in cadrul caruia acestea  si-au adresat reciproc cuvinte jignitoare.
          De asemenea, potrivit probelor administrate in cauza,  ulterior incidentului din data de 03.06.2011,  permanent paratul a denigrat-o pe reclamanta in fata elevilor la care aceasta era profesoara de religie si diriginta, afirmand ca este incompetenta, hoata, minte pe cei din jur, motiv pentru care parintii elevilor respectivi au formulat o serie de sesizari la conducerea scolii, la Inspectoratul Scolar Judetean Prahova, ocazie cu care au adus la cunostinta comportamentul neadecvat al paratului, in  scopul luarii masurilor necesare  in raport de comportamentul  acestuia, in calitate de cadru didactic, tinandu-se seama ca scoala reprezinta o forma de educatie pentru noile generatii.
Ca atare, atat timp cat paratul a acuzat-o pe reclamanta, la data de 3.06.2011, in fata elevilor, de savarsirea unei infractiuni de furt constand in sustragerea unor  bunuri din incinta scolii, provocand un incident de proportii, solicitand venirea  organele de politie, desi nu avea atributii in ceea ce priveste luarea anumitor masuri in acest caz, neavand nicio functie de conducere,  vrand sa o perchezitioneze pe reclamanta,  adresandu-i cuvinte jignitoare reclamantei, persistand ulterior in acest comportament in fata elevilor, acuzand-o in continuare pe reclamanta de savarsirea unor infractiuni de furt, denigrand-o permanent prin folosirea unor expresii, cuvinte jignitoare, provocand nemultumirea parintilor, indignarea acestora,  determinandu-i pe copii sa nu manifeste incredere  fata de reclamanta, in calitate de profesor, diriginta , inseamna ca in realitate prin comportamentul sau neadecvat, paratul a savarsit o fapta ilicita constand in nerespectarea regulilor, normelor de conduita morala, profesionala, in calitate de cadru didactic, nerespectare in urma careia i-a cauzat reclamantei un prejudiciu   prin  atingerea adusa  onoarei, reputatiei, demnitatii acesteia, in calitate de profesor in raporturile dintre aceasta si elevii sai.
De fapt, in conditiile in care paratul a savarsit o fapta ilicita, cauzand reclamantei un prejudiciu moral prin atingerea adusa onoarei, demnitatii acesteia, existand o legatura de cauzalitate intre aceasta fapta savarsita cu vinovatie si prejudiciu , inseamna ca paratul avea obligatia sa achite o anumita suma de bani reclamantei cu titlu de daune morale , in scopul restabilirii unui echilibru  in ceea ce o priveste pe reclamanta, inlaturarii consecintelor negative ale faptei ilicite savarsita de catre parat prin  atingerea adusa onoarei, demnitatii, reputatiei reclamantei in calitate de cadru didactic, suma apreciata in raport de fapta paratului, de consecintele acesteia  la valoarea de 20.000 lei , valoare  care corespunde prejudiciului moral adus reclamantei, fiind de natura sa compenseze suferinta psihica la care a fost supusa reclamanta in urma comportamentului neadecvat al paratului.
Mai mult chiar, la stabilirea situatiilor de fapt, de drept deduse judecatii se tine seama ca paratul la data de 3.06.2011 nu avea nicio calitate, niciun drept  sa procedeze la perchezitionarea reclamantei, sa instiinteze prin serviciul de urgenta 112 organele de politie  chemate la fata locului, avand pur si simplu doar functia de profesor in cadrul scolii respective, functie in raport de care reclamanta nu se afla intr-o relatie  de subordonare, neputand fi obligata sa dea explicatii paratului, motiv pentru care  acesta din urma,  daca considera ca reclamanta ar fi avut un comportament necorespunzator, avea obligatia sa formuleze plangere la conducerea scolii, la organele de politie pe cale separata, conform dispozitiilor legale in materie si nicidecum sa provoace un scandal de proportii in fata elevilor , sa aduca acuzatii pur si simplu reclamantei , fara sa existe in prealabil o cercetare efectuata de organele abilitate de lege in ceea ce priveste pretinsa sustragere a unor bunuri din incinta scolii de catre reclamanta.
Faptul ca paratul ar fi solicitat conducerii scolii sa ia masurile necesare fata de reclamanta, invocandu-se declaratiile martorilor audiati in cauza, nu inseamna in mod automat ca paratul era indreptatit sa cheme echipajele de politie  si sa provoace un incident in fata elevilor, in cadrul caruia a acuzat-o pe reclamanta de savarsirea  unei infractiuni de furt, intrucat paratul nu avea atributii de conducere , nu existau intre parti  raporturi ierarhice de subordonare,  nefiind  niciun impediment  ca paratul  sa formuleze anumite sesizari fata de reclamanta in cazul in care considera ca aceasta ar fi incalcat anumite reguli de conduita morala, ar fi adus atingere unor bunuri apartinand scolii, mai ales ca  acesta, in calitate de cadru didactic,   are  obligatia  de a participa la educatia elevilor, de a fi un exemplu pentru acestia, obligatie care instituie in sarcina sa un anumit comportament fata de copii, folosirea unui anumit limbaj, a anumitor expresii, tocmai in scopul educarii in mod corespunzator  a copiilor  si nicidecum de a fi un exemplu negativ.
Astfel, consider ca in mod eronat s-a apreciat de catre instanta de fond ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de disp.art. 998-999 c.civ, nemodificat si a fost  respinsa  actiunea ca neintemeiata.
Motivele invocate de catre reclamanta in ceea ce priveste comportamentul neadecvat al paratului pe care l-a avut in public, adresandu-i cuvinte jignitoare, creandu-i un prejudiciu de imagine  in randul copiilor, afectandu-i reputatia fara sa se tina seama de dispozitiile legale care reglementeaza dreptul sau la imagine, reputatie, sunt justificate in conditiile in care, intr-adevar, paratul prin comportamentul sau a creat in jurul reclamantei, in randul elevilor, o situatie neplacuta, de natura sa-i aduca atingere demnitatii, onoarei  acesteia, sa le inspire elevilor  neincredere fata de reclamanta, sa o suspecteze de lipsa de profesionalism, de incompetenta, imprejurari care denota fapta ilicita a paratului si prejudiciul moral adus reclamantei, prejudiciu care se impunea a fi reparat prin plata de catre parat a unei sume de bani cu titlu de daune morale, proportionala cu prejudiciul creat.
Prin urmare, in raport de aceste considerente, apreciez ca se impunea, tinandu-se seama de disp. art. 304 pct.8, 9 c.pr.civ. de disp. art. 3041 c.pr.civ. admiterea recursului in baza disp. art. 312, alin.1,2,3 c.pr.civ. , modificarea in parte a sentintei in sensul admiterii in parte a actiunii si obligarii paratului conform disp.art. 998 -999 c.civ. nemodificat sa plateasca reclamantei suma de 20.000 lei, daune morale plus 3.308 lei cheltuieli de judecata, in baza disp.art. 274 c.pr.civ, urmand sa fie mentinute restul dispozitiilor sentintei  numai in ceea ce priveste restituirea
 taxei de timbru.