Obligarea la plata contravalorii imbunatatirilor ce reprezinta cheltuieli utile; diferenta intre cheltuieli utile si cheltuieli voluptorii

DECIZIA CIVILA NR.1409
 Sedinta publica din data de 02.12.2014
Autor - Nineta Calin
Domeniu asociat - prejudicii, daune
Titlu - obligarea la plata contravalorii imbunatatirilor ce reprezinta cheltuieli utile; diferenta intre cheltuieli utile si cheltuieli voluptorii Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.11.2013 sub nr. dosar 1981/310/2013, reclamanta I.E. a solicitat in contradictoriu cu parata A.M. ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de ‘intretinere aut. sub nr. 1687/15.10.2010 de BNP I.D., radierea din CF nr._ a localitatii Sinaia a dreptului de proprietate al paratei, urmand ca pentru imobil sa fie inscris dreptul de proprietate al reclamantei, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 15.10.2010 intre parti a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere pentru imobilul compus din doua camere si dependinte, situat in orasul Sinaia, Str.S, jud. Prahova.
S-a mai aratat ca in schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, parata A.M. ar fi platit suma de 24.000 lei, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare, asumandu-si obligatia de intretinere fata de vanzatoare pe toata durata vietii acesteia, constand in: asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimente necesare si prepararea hranei, incalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit, ingrijirea in caz de boala sau neputinta cu asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatoarei, ori de cate ori este nevoie, facerea menajului, precum si in obligatia de inmormantare la deces cu toate pomenile dupa datini.
 De asemenea, s-a sustinut ca, desi prin contractul de vanzare-cumparare parata si-a asumat obligatia de intretinere, in realitate aceste obligatii nu au mai fost executate de catre parata inca din cursul anului 2012, aceasta manifestand permanent o atitudine sicanatorie si de dezgust la adresa reclamantei, mentionand ca pretul inscris in contractul de vanzare-cumparare nu a fost platit niciodata.
Reclamanta mai arata ca, beneficiind de increderea sa, parata s-a mutat efectiv in apartamentul cumparat (desi conform c.v.c. aceasta urmeaza sa intre in stapanirea de fapt a apartamentului dupa decesul reclamantei) inca dinainte de a se perfecta contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, castigandu-i increderea pe fondul lipsei de sprijin moral al acesteia.
Reclamanta a precizat ca, ulterior, date fiind desele sicane pe care parata le facea la adresa sa si nemaiputand suporta starea de tensiune zilnica la care era supusa, i-a cerut paratei in repetate randuri, in mod expres, sa paraseasca locuinta, urmand ca aceasta sa isi respecte in continuare obligatia de intretinere; data fiind interventia organelor de politie, parata a inteles sa paraseasca locuinta sa, fara a manifesta insa in vreun fel dorinta de a se achita de obligatia de intretinere pe care o are.
Reclamanta a sustinut ca parata a refuzat in mod constant sa paraseasca imobilul, continuand in schimb sa o sicaneze pe reclamanta, neexecutand sub nicio forma obligatia de intretinere pe care si-o asumase fata de aceasta.
In acest sens, reclamanta a precizat ca parata A.M. in dese randuri a inteles sa tipe la reclamanta, sa o imbranceasca si chiar sa ii spuna ca in masura in care ii achita suma de 50.000 lei, aceasta paraseste apartamentul.
In acelasi context, s-a sustinut ca prezenta paratei in apartament i-a creat o stare de neliniste si de nesiguranta, tinand cont de varsta inaintata pe care o are (81 ani), manifestandu-si neincrederea cu privire la modalitatea in care i-au fost administrate medicamentele de catre parata, aceasta avand si calitatea de asistent medical, precizand ca pe perioada administrarii tratamentului de catre parata, a manifestat stari de greata, ameteala si dezechilibru motoriu, stari pe care nu le mai manifesta de cand isi ia singura acelasi tratament.
 Referitor la obligatia de intretinere pe care parata si-a asumat-o prin contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, reclamanta a aratat faptul ca aceasta nu a fost executata/platita niciodata, ea fiind singura care s-a ingrijit de toate treburile gospodaresti (menaj, mancare, etc.), precum si de toate cheltuielile pe care le-a facut in interesul ameliorarii starii sale de sanatate.
In acest sens, contrar obligatiei de intretinere, reclamanta a incercat sa se comporte asemenea unui parinte fata de parata, gatindu-i si asezandu-i masa ori de cate ori aceasta venea de la serviciu, pe fondul incercarii de a lega o relatie de incredere reciproca si de buna intelegere.
De asemenea, se mai invedereaza de reclamanta ca pe tot parcursul perioadei cat a permis paratei sa locuiasca in acelasi apartament, aceasta din urma a inceput sa se manifeste asemenea unui proprietar de fapt (contrar c.v.c.) luand decizii fara a cere acordul in acest sens reclamantei.
Cu privire la interventiile chirurgicale pe care le-a suferit, reclamanta a aratat ca acestea au fost suportate financiar exclusiv de catre ea. In lunile august-septembrie 2012 a fost supusa la doua operatii de implant cristalin acrysof, asa cum rezulta din toate actele medicale si din facturile seria WEC nr. 20121189 si 20121325 in valoare totala de 4.280 lei, costurile celor doua operatii fiind suportate in integralitate de catre reclamanta, parata neingrijindu-se nici macar sa asigure tratamentul post-operator.
Cheltuielile cu intretinerea si utilitatile, contrar obligatiei asumate de catre parata au fost suportate de fiecare data de catre reclamanta in integralitate, aceasta fiind cea care de cele mai multe ori s-a deplasat la casieria Asociatiei de Proprietari pentru a efectua platile.
S-a mai aratat ca obligatia de intretinere asumata de catre parata din prezenta cauza ar fi trebuit prestata de catre aceasta indiferent de cat de oneroasa ar fi fost pentru aceasta, tinand cont de nevoile elementare pe care reclamanta le-a avut si pe care si le-a sustinut din resursele financiare proprii.
In ceea ce priveste caracteristicile obligatiei de intretinere, se mentioneaza ca acestea au fost cunoscute si asumate de catre parata din momentul semnarii contractului: caracter aleatoriu, obligatie de a face succesiva (desi parata nu si-a executat obligatia nici macar in mod sporadic), indivizibila, executabila in natura, plata fiind portabila.
Sub aspectul platii portabile, reclamanta  a mentionat ca parata nu si-a manifestat in niciun mod dorinta de a se ingriji de nevoile personale ale reclamantei, lasand-o sa se ingrijeasca singura astfel cum a facut in toata perioada.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.2254-2263 din Noul Cod civil.
La data de 24.02.2014, parata A.M. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, sustinand faptul ca la data de 15.10.2010 s-a incheiat intre parti un contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr.1687 din 15.10.20110, incheierea acestui contract a avut loc urmare initiativei reclamantei si insistentei acesteia de a o avea langa ea atat in calitatea sa profesionala, fiind asistent medical, dar si ca om pentru a-i tine companie si a o ajuta la treburile gospodaresti.
Parata a mai aratat ca s-a mutat la reclamanta in anul 2009, cu obligarea pentru aceasta de a achita jumatate din utilitatile casei si de a o ajuta la mici treburi gospodaresti pe reclamanta, inclusiv sa-i faca cumparaturile si sa-i procure retete si medicamente.
Totodata, parata a aratat ca dupa o perioada de convietuire s-a mutat in 2010 intr-o garsoniera cu chirie, dar reclamanta a continuat sa-i solicite in diverse situatii ajutorul, iar aceasta i l-a si dat, iar dupa incheierea actului, absolut toate cheltuielile au fost preluate de aceasta, a avut grija sa nu ii lipseasca reclamantei absolut nimic, nu numai din ceea ce era necesar, ci si din ceea ce isi dorea efectiv reclamanta, aceasta din urma cumparandu-si tigari in mod sporadic,
Parata  aratat ca din punct de vedere al hranei, al medicamentelor, al platii utilitatilor, absolut toate au fost suportate de ea, ba mai mult decat atat, i-a luat bilet in statiune pentru tratament la Pucioasa, i-a luat bilete de trimitere de la medicul de familie pentru diversi specialisti si a dus-o la specialistii de care reclamanta avea nevoie, i-a recoltat sange, pe care l-a dus la laboratorul spitalului, i-a luat rezultatele analizelor si le-a prezentat medicului de familie, cat si medicilor specialisti.
 Intrucat reclamanta era extrem de usor influentabila si tot ce auzea de la vecine isi dorea si ea, astfel ca, una din vecine fusese la Bucuresti la o clinica particulara de oftalmologie West Eyes, unde, contrar recomandarilor medicilor din zona, i-au recomandat operatia, fiind clinica particulara, astfel ca i-a asigurat transportul, hrana si cazarea in Bucuresti cu ocazia celor doua interventii, precum si tratamentul post operator.
Parata a sustinut ca fata de toate stradaniile sale de a-i face pe plac reclamantei, aceasta era din ce in ce mai pretentioasa si mai nemultumita de serviciile sale, fiind probabil influentata de persoanele din jurul sau, motiv pentru care a schimbat si o parte a mediului ambient, in sensul ca mobila de bucatarie fiind veche si stricata a schimbat-o cu una noua si moderna, a cumparat gresie si faianta si a imbunatatit toata bucataria si baia, lucrari  executate in perioada in care reclamanta era in statiune, pentru a nu-i crea stare de disconfort si a avea grija sa-si protejeze sanatatea. La intoarcerea din statiune reclamanta a fost foarte multumita si fericita, astfel incat a chemat si vecinele s vada ce frumos e la ea in casa.
De asemenea, parata a precizat ca nemultumirea reclamantei a aparut in momentul in care s-a inscris la facultate, intrucat trebuia sa plece de acasa, insa aceste perioade in care pleca de acasa erau perioade scurte de timp, numai in sesiune, pentru sustinerea examenelor, iar pe perioada cat era plecata avea grija de ea o colega care locuieste in imediata apropiere si ca atare nu era lipsita de orice sprijin, cu atat mai mult cu cat pentru ziua in care era plecata ii lasa absolut tot ce avea nevoie.
 Parata a sustinut ca atunci cand ii propunea reclamantei sa mearga la plimbare, aceasta spunea ca o dor picioarele, iar cand o dureau picioarele ii reprosa ca nu o scoate la plimbare si a intepenit in casa, in ultima perioada fiind vesnic nemultumita, astfel incat a fost nevoita in luna iulie a anului trecut sa-i notifice buna sa intentie de continuare a contractului chiar in conditiile refuzului ei de a primi intretinerea oferita.
Parata a aratat ca era adesea jignita, reclamanta se prefacea ca ii este rau la cunostintele ei si cand ii reprosa, ii replica "stiu sa joc teatru"; desi ii lasa in mod corect pastilele, venea si ii spunea ca i le-a pus gresit, un asemenea lucru era exclus chiar si numai prin prisma profesiei sale de asistent medical, ca niciodata nu a intervenit in modul de administrare al apartamentului, a schimbat mobila in casa, inclusiv in camera sa ( adica i-a mutat locul) asa cum a dorit reclamanta, a modificat in debara, a vrut sa schimbe un calorifer si a ajutat-o, cand au aparut probleme in apartament a chemat instalatorul si a platit ceea ce se stricase, i-a lasat bani sa plateasca intretinerea, intrucat daca nu ii lasa bani niciodata nu o platea din banii ei.
Parata a invederat ca nemultumirea reclamantei s-a transformat in refuz, astfel incat din luna august 2013 reclamanta nu a mai acceptat sa-i pregateasca hrana; atunci cand gatea ceva, reclamanta isi facea altceva, i-a scos din frigider tot ce a cumparat, spunandu-i sa le ia ca le arunca, i-a incuiat cutia postala pentru a nu mai avea acces la facturi sa le plateasca; parata a platit in continuare facturile ce ii erau inmanate personal de postas, iar administratorul blocului, care pana la acel moment ii lua banii pentru intretinere fara nicio problema, a refuzat sa ii mai primeasca.
Toate aceste sustineri confirma faptul, in opinia paratei, ca nu are absolut nicio culpa pentru a se dispune rezolutiunea contractului.
Contractul este incheiat in 15.10.2010 sub imperiul Codului civil vechi, precizeaza parata, iar potrivit disp. art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, "contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa".
Ca atare, parata a apreciat ca rezolutiunea prezentului contract se circumscrie dispozitiilor vechiului Cod civil, respectiv 1020-1021 vechiul Cod civil, astfel, rezolutiunea este desfiintarea cu efecte retroactive, a contractelor sinalagmatice din cauza neexecutarii culpabile a obligatiei uneia din parti.
Pe cale de consecinta, conditiile rezolutiunii unui contract sinalagmatic sunt:
- neexecutarea obligatiilor asumate de catre una din parti,
- vinovatia partii respective,
- prejudiciul,
- punerea in intarziere si
- inexistenta unei clauze de neraspundere.
S-a mai adaugat in practica de specialitate ca echitatea si buna credinta se manifesta in echilibrul obligatiilor asumate si care trebuie sa fie executate de partile contractante intocmai cum au fost asumate.
  Astfel, neexecutarea prezentului contract nu a fost o neexecutare totala, intrucat parata si-a indeplinit obligatiile intocmai cum au fost inserate in cuprinsul contractului, pana la momentul la care reclamanta a inceput sa refuze primirea, acceptarea executarii de catre  parata. 
 Sustine parata ca neexecutarea contractului in ultima perioada nu ii este imputabila, neavand nicio culpa, deoarece reclamanta a refuzat sistematic primirea intretinerii, ulterior a dat-o afara din casa si nu a mai putut lua legatura cu ea, astfel ca nu i se poate imputa niciun fel de culpa in neexecutarea ulterioara a contractului.
 Parata a mai sustinut ca a notificat-o pe reclamanta inca din timpul sederii sale in apartament ca isi executa si intelege si pe viitor sa-si execute obligatiile asumate in contract, insa a refuzat neintemeiat primirea intretinerii pentru a se prevala in instanta de aceasta situatie, solicitand desfiintarea contractului, ceea ce a si facut; ca nu exista niciun prejudiciu pentru reclamanta atata vreme cat a executat in masura in care a reusit obligatiile asumate, chiar si pana la acest moment si nu a fost pusa in intarziere niciodata de catre reclamanta cu privire la neexecutarea obligatiilor sale.
Pe cale de consecinta, parata a considerat ca nu i se poate imputa o neexecutare culpabila, iar daca exista o neexecutare partiala, ea se datoreaza culpei reclamantei, apreciind ca instanta nu poate considera ca neexecutarea obligatiilor  este atat de grava, incat sa aplice sanctiunea rezolutiunii.
 Parata a formulat si cerere reconventionala, prin care a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 33.096 lei reprezentand restituirea prestatiilor efectuate de aceasta paratei-reclamante ca urmare a repunerii partilor in situatia anterioara incheierii contractului, cu precizarea ca suma solicitata nu include valoarea intretinerii prestate  reclamantei, ci urmatoarele prestatii:
-pretul contractului de vanzare cumparare de 24.000 lei, care, desi se precizeaza in actiune ca nu a fost platit niciodata, el a fost platit si reprezinta o constatare personala a notarului, care pentru contestare are o cu totul alta cale procedurala;
-taxele de autentificare si impozit la notar platite cu ocazia incheierii actului;
-imbunatatirile efectuate la apartamentul paratei-reclamante, evaluate provizoriu la suma de 6.000 lei;
-impozitul casei platit in perioada 2011-2014 in suma de 344 lei.
Astfel, cu privire la pret, parata a precizat ca mobila de bucatarie cumparata de aceasta a ramas in apartamentul paratei-reclamante si este compusa din corp suspendat, blat cu chiuveta incorporata si dulap, a montat hota noua, chiuveta si baterie noua, a schimbat scurgerile, a montat prize noi, a pus gresie si faianta la bucatarie, gresie pe hol si in baie.
Apreciaza parata ca toata suma solicitata ramane in patrimoniul paratei-reclamante fara niciun temei legal, fiind o plata nedatorata, motiv pentru care urmeaza a fi restituita, ca niciodata reclamanta nu i-a cerut sa plece din apartament, urmand sa-i indeplineasca in continuare obligatia de intretinere, ci sa plece si sa mearga la notar pentru desfiintarea contractului, urmand sa-i plateasca suma de 5.000 lei pentru bucatarie, situatie cu care nu a fost de acord.
Parata a solicitat respingerea actiunii, iar in subsidiar, admiterea cererii reconventionale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Fata de cererea reconventionala a paratei, reclamanta I.E. nu a depus intampinare.
Prin sentinta nr. 624/27.06.2014 Judecatoria Sinaia a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta I.E., in contradictoriu cu parata A.M. si, in consecinta a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr. 1687 de BNP "I. D. - B.G." din Sinaia, avand ca obiect imobilul compus din doua camere si dependinte, situat in orasul Sinaia, Str.S, jud. Prahova, precum si radierea din CF nr._ a or. Sinaia a dreptului de proprietate al paratei A.M. si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei I.E. cu privire la imobilul obiect al contractului situat in or. Sinaia, Str.S, jud. Prahova.
De asemenea, a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 3.677,5 lei.
A obligat parata A.M. sa plateasca statului suma de  677,5 lei, in temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, reprezentand taxa judiciara de timbru, prezenta constituind titlu executoriu.
A admis in parte cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta reconventionala A.M. in contradictoriu cu reclamanta-parata reconventionala I.E. si, in consecinta:
A obligat parata reconventionala I.E. sa plateasca reclamantei reconventionale A.M. suma de 24.000 lei, reprezentand pretul vanzarii-cumpararii, suma de 260 lei, reprezentand impozitul pentru apartament achitat pentru anii 2012, 2013 si 2014 si 6.059 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de imbunatatiri efectuate la apartament.
A obligat parata reconventionala I.E. sa plateasca reclamantei reconventionale A.M. suma de 4.298 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca la data de 15.10.2010 intre reclamanta I.E., in calitate de vanzatoare, si parata A.M., in calitate de cumparatoare, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr. 1687 de BNP "I. D. - B.G." din Sinaia, avand ca obiect imobilul compus din doua camere si dependinte, situat in orasul Sinaia, Str.S, jud. Prahova (f. 9-10).
In schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, parata A.M. a platit suma de 24.000 lei, cu titlu de pret, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare, asumandu-si obligatia de intretinere fata de vanzatoare pe toata durata vietii acesteia, constand in: asigurarea hranei zilnice prin aprovizionarea cu alimente necesare si prepararea hranei, incalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit, ingrijirea in caz de boala sau neputinta cu asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatoarei, ori de cate ori este nevoie, facerea menajului, precum si in obligatia de inmormantare la deces, cu toate pomenile dupa datini.
Prin acelasi contract reclamanta I.E. si-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra intregului imobil, cumparatoarea A.M. urmand sa intre de fapt in stapanirea imobilului vandut dupa incetarea din viata a vanzatoarei.
Sub aspectul corectei calificari a naturii juridice a contractului incheiat intre parti, instanta de fond a  retinut ca natura juridica a unui act juridic este data de vointa partilor, transpusa in continutul actului juridic ( obiectul si intinderea drepturilor, respectiv a obligatiilor nascute din actul juridic ), iar nu de titlul sau denumirea data de parti, cel mai adesea lipsite de cunostinte juridice.
Astfel, in doctrina si practica judiciara s-a statuat in mod unanim ca pentru delimitarea contractului de vanzare-cumparare de contractul de intretinere trebuie sa se analizeze raportul dintre valoarea reala a bunului si valoarea pretului platit efectiv. Intrucat, in speta de fata, cea mai mare parte a contravalorii bunului urma sa fie achitata de parata prin prestarea intretinerii, obligatia preponderenta fiind aceea de intretinere, rezulta ca intre parti s-a incheiat un contract de intretinere, obligatia accesorie de plata a unei sume de bani neputand schimba natura juridica a actului incheiat de parti.
Conform disp. art. 1020-1021 Cod civil din 1864, rezolutiunea este acea sanctiune specifica contractelor sinalagmatice care intervine, la cererea uneia dintre parti, in cazul neexecutarii culpabile de catre cealalta parte a obligatiei asumate prin contract.
Desi reclamanta si-a intemeiat in drept cererea de chemare in judecata pe dispozitiile Noului Cod civil privind rezolutiunea contractelor, se retine ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile in cauza, date fiind prevederile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit carora "contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa".
Cum contractul partilor a fost incheiat la data de 15.10.2010, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta se supune dispozitiilor art. 1020-1021 Cod civil din 1864.
Reclamanta a invocat ca motiv de reziliere a contractului incheiat intre parti neexecutarea de catre parata a intretinerii datorate, afirmandu-se in motivarea cererii de chemare in judecata ca parata nu a executat sub nicio forma obligatia de intretinere pe care si-o asumase fata de reclamanta, pentru ca ulterior, in cuprinsul aceleiasi cereri reclamanta sa sustina ca, "in realitate aceste obligatii nu au mai fost executate de catre parata inca din cursul anului 2012, aceasta (parata) manifestand o atitudine sicanatorie si de dezgust la adresa reclamantei_"
S-a apreciat ca, aceasta pozitie procesuala a reclamantei nu este insa mentinuta/recunoscuta nici chiar de aceasta pe parcursul desfasurarii procesului, prin raspunsul la interogatoriu afirmand ca parata s-a purtat un an de zile foarte frumos .
Reclamanta I.E. era in varsta de 78 de ani la data incheierii contractului si avea multiple probleme de sanatate, conform actelor medicale de la filele 15-29 dosar, cat si din raspunsurile paratei la interogatoriu.
Situatia reclamantei era cunoscuta de parata anterior incheierii contractului de vanzare-cumparare, avand in vedere ca aceasta locuise o perioada de timp impreuna cu reclamanta, circa 6 luni, iar ulterior a apelat la martora Mihai Emilia, in calitatea acesteia de asistent farmacist, cunostinta a reclamantei si prietena a paratei, pentru ca parata sa revina in locuinta, data fiind si ocupatia paratei, care este asistenta medicala, cat si starea precara de sanatate a reclamantei, ce necesita prezenta unei persoane in permanenta in prejma sa, date fiind tocmai aceste afectiuni ale sanatatii reclamantei.
Astfel fiind, in executarea obligatiilor de intretinere asumate de parata, aceasta s-a mutat in cursul anului 2010 in locuinta reclamantei, martora Iancu Cristina, avand calitatea de administrator al blocului unde locuieste reclamanta, afirmand ca reclamanta i-a solicitat sa treaca la intretinere inca o persoana, fara a-i oferi alte detalii.
Incepand cu luna octombrie 2010 pana in primavara anului 2013 parata si-a executat partial obligatia de intretinere a reclamantei, in sensul ca se ocupa de achizitionarea medicamentelor necesare acesteia, potrivit prescriptiilor medicale, cat si de procurarea alimentelor si de pregatirea hranei calde, insa o parte din contravaloarea medicamentelor si alimentelor era suportata chiar de reclamanta, astfel cum dovedesc bonurile fiscale depuse la dosar de aceasta, cat si declaratia martorei Iancu Cristina, ascultata la solicitarea reclamantei, administratorul blocului si vecina cu partile pe perioada desfasurarii contractului, care a mentionat ca reclamanta apela si la ajutorul vecinilor pentru sprijin la procurarea laptelui sau painii necesare, care ii ofereau acest serviciu, date fiind problemele de sanatate ale reclamantei, care o impiedicau sa se deplaseze.
Desi parata afirma ca situatia starii sale materiale a fost adusa la cunostinta reclamatei inca anterior incheierii contractului, sustinand ca este bugetara si nu realizeaza venituri mari, acest aspect nu a fost dovedit in cauza prin administrarea de probe.
Parata A.M. recunoaste prin raspunsul la intrebarea nr. 14 ca sumele de bani mentionate pe bonurile fiscale eliberate de farmacii pentru medicamentele achizitionate ii erau platiti de reclamanta, iar in situatia in care nu-i prezenta bonul fiscal nu ii platea respectivele costuri.
De asemenea, in perioada august-septembrie 2012 reclamanta a suferit doua interventii chirurgicale la ambii ochi pentru tratamentul cataractei, ale caror costuri in cuantum de 4.280 lei au fost suportate integral de reclamanta.
Parata a afirmat ca respectivele interventii n-ar fi fost necesare reclamantei, aceasta efectuandu-le la sugestia unei vecine, insa o astfel de sustinere nu a fost dovedita in cauza.
Cu privire la motivul de reziliere invocat, martorii propusi de catre ambele parti au declarat ca neintelegerile au aparut din primavara anului 2013, in urma inscrierii paratei la cursurile facultatii de asistente medicale, aspect care ii necesita lipsa pentru diverse perioade de timp, de circa 2-4 zile, de la Sinaia si impunea deplasarea la Bucuresti, conditii in care reclamanta era nemultumita ca ramanea singura.
Chiar daca parata s-a preocupat ca pe perioada in care era plecata pentru cursuri sau examene la facultate sa-si suplineasca lipsa prin apelarea la martora Siclitaru Renate, care, audiata fiind la cererea reclamantei, a afirmat ca a fost rugata chiar de parata sa procedeze la administrarea tratamentului medicamentos postoperator dupa interventia la unul dintre ochi, pe perioada de timp in care parata era plecata, iar martora Tudor Ioana Olimpia (f. 234-235), audiata la cererea paratei, declara, la randul sau, ca aceasta din urma a rugat-o in doua randuri sa se deplaseze la locuinta reclamantei in perioada in care era plecata parata din localitate pentru a verifica starea de sanatate a reclamantei, avand in vedere faptul ca si martora este asistenta medicala, aceasta situatie de fapt a determinat afectarea prestarii intretinerii sub aspect material, cat si psihologic, reclamanta fiind afectata de absenta paratei, pe care a ajuns sa o perceapa ca locuind in apartamentul sau "in regim hotelier", dupa cum se exprima martorii reclamantei.
In toamna anului 2013 relatiile dintre cele doua parti s-au deteriorat, pe fondul nemultumirilor manifestate de reclamanta datorita deselor plecari ale paratei din localitate, culminand cu schimbarea yalei de la intrarea in locuinta si interzicerea accesului paratei, in acest mod, in apartament.
Astfel, in acest context, chiar parata s-a plans martorei Iancu Cristina ca ii este greu sa o ingrijeasca pe reclamanta, pentru ca este foarte pretentioasa si vesnic nemultumita, iar ulterior intre cele doua parti au avut loc mai multe certuri, in cadrul carora ambele parti se manifestau agresiv verbal, fiind apelate chiar organele de politie pentru aplanarea unei situatii conflictuale la data de 11.10.2013, potrivit adresei nr. 1.009.416/06.05.2014 a Politiei or. Sinaia.
 Contractul de intretinere fiind un contract sinalagmatic, pentru neexecutarea obligatiei de intretinere stabilita prin contract, beneficiarul intretinerii poate cere rezolutiunea contractului in temeiul art. 1020 C.civ. Potrivit textului mentionat, o conditie esentiala pentru desfiintarea contractului este ca neexecutarea sa fie imputabila debitorului.
Notiunea de intretinere include multiple prestatii, iar executarea corespunzatoare a obligatiei de intretinere, cand izvorul ei este un contract, implica pe langa prestatia materiala si o componenta psihologica, data de caracterul intuitu personae al contractului de intretinere, care se intemeiaza, in realizarea continutului sau economic, pe un raport de incredere si apropiere.
Or, in cauza, conduita paratei care, pe parcursul desfasurarii contractului de intretinere, a inceput sa absenteze din locuinta reclamantei, lasandu-o pe aceasta sa se ocupe singura de cele necesare intretinerii sale zilnice, desi cunostea inca de la incheierea contractului ca reclamanta este persoana incadrata in grad grav de handicap, cu asistent personal, astfel cum subliniaza si ancheta sociala efectuata de Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei or. Sinaia in solutionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar reclamantei (dosar nr. 1981/310/2013/a1, atasat prezentului dosar), a fost de natura a crea reclamantei creditoare a obligatiei de intretinere un sentiment de nemultumire profunda.
Chiar daca nu s-a dovedit ca parata nu a executat niciodata obligatia de intretinere asumata contractual, asa cum sustine reclamanta, instanta de fond a apreciat ca din faptul, dovedit pe deplin, ca s-a manifestat agresiv verbal la adresa reclamantei, ca reclamanta a fost nevoita - pe parcursul desfasurarii contractului - sa-si plateasca singura contravaloarea medicamentelor si a interventiilor chirurgicale la ochi, ca au existat perioade de timp in care parata era nevoita sa lipseasca de la locuinta reclamantei, lipsind-o astfel de suportul sau, in conditiile in care, datorita afectiunilor de care sufera reclamanta, aceasta este incadrata in grad grav de handicap, permanent, cu asistent personal, rezulta clar ca nu si-a executat obligatia de intretinere nici sub aspect material si nici psihologic.
In plus, nu este de neglijat nici raspunsul la interogatoriu al paratei, din care rezulta ca venitul sau lunar net este de circa 1.000 lei, suma insuficienta pentru asigurarea atat a intretinerii sale proprii, a intretinerii reclamantei, cat si suportarii contravalorii cursurilor de invatamant superior pe care le urmeaza si a costurilor adiacente si necesare desavarsirii sale profesionale, parata fiind prin urmare in imposibilitate materiala clara de a asigura indeplinirea obligatiilor de intretinere, chiar daca parata era sprijinita material si de parintii sai, de la care primea produse si alimente din gospodaria acestora.
Raportat la aceste imprejurari, avand in vedere prevederile art. 1020 C.civ., instanta de fond a dispus rezolutiunea contractului din vina paratei si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara.
Relativ la conditiile necesare pentru a se dispune rezolutiunea contractului de intretinere, si anume punerea in intarziere a paratei, se constata ca, data fiind natura obligatiei de intretinere, debitorul este de drept in intarziere, potrivit art. 1079 pct.3 Cod civil din 1864, avand in vedere caracterul alimentar al prestatiei la care se obliga debitorul si care trebuie sa fie executata in mod succesiv, astfel ca, in caz de neexecutare creditorul poate cere rezolutiunea, fara a se putea da debitorului termen de gratie pentru plata.
Ca efect al rezolutiunii pentru neexecutare dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul intretinerii va fi redobandit de acesta din urma, motive pentru care a fost admis si acest capat al cererii de chemare in judecata si s-a dispus radierea din CF nr._ a or. Sinaia a dreptului de proprietate al paratei A.M., urmand a fi inscris dreptul de proprietate al reclamantei I.E. cu privire la imobilul obiect al contractului situat in or. Sinaia, Str.S, jud. Prahova.
Fata de admiterea cererii de chemare in judecata, a fost obligata parata A.M. la plata catre reclamanta a sumei de 3.677,5 lei, compuse din taxa judiciara de timbru si onorariul avocatului ales (f. 118, 231), datorate in temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civila.
Parata A.M. a fost obligata sa plateasca statului suma de  677,5 lei, avand in vedere disp. art. 18 din OUG nr. 51/2008, potrivit caruia "cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume", intrucat parata a cazut in pretentiile reclamantei.
Prin cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventional A.M. s-a solicitat obligarea paratei reconventionale la plata sumei de 33.096 lei, reprezentand restituirea prestatiilor efectuate de aceasta paratei-reclamante ca urmare a repunerii partilor in situatia anterioara incheierii contractului, cu precizarea ca suma solicitata nu include valoarea intretinerii prestate  reclamantei, ci urmatoarele prestatii:
- pretul contractului de vanzare cumparare de 24.000 lei,
- taxele de autentificare si impozit la notar platite cu ocazia incheierii actului;
- imbunatatirile efectuate la apartamentul paratei-reclamante, evaluate provizoriu la suma de 6.000 lei;
- impozitul casei platit in perioada 2011-2014 in suma de 344 lei.
Fata de repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de intretinere, parata reconventionala I.E. a fost obligata sa restituie reclamantei reconventionale A.M. suma de 24.000 lei, reprezentand pretul achitat pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului, deoarece sub acest aspect contractul nu are caracter aleatoriu.
Asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare, in care se mentioneaza de catre notarul public declaratia vanzatoarei ca a primit acest pret la data autentificarii contractului, data la care parata reconventionala a fost asistata si de un reprezentant al Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei or. Sinaia, astfel cum se mentioneaza in cuprinsul actului, tocmai ca o masura suplimentara de protejare a intereselor sale, avand in vedere ca este o persoana in varsta si vulnerabila.
Desi vanzatoarea I.E. sustine ca nu a incasat acest pret, o astfel de afirmatie este lipsita de suport probator.
Cu privire la taxele de autentificare si impozit la notar platite cu ocazia incheierii actului, acestea nu vor fi suspuse restituirii, avand in vedere culpa debitoarei retinute in desfiintarea contractului.
In ceea ce priveste impozitele platite de debitorul intretinerii, in caz de rezolutiune ele trebuie restituite de creditor, deoarece el redobandeste dreptul de proprietate asupra bunului transmis cu efect retroactiv, iar impozitele sunt sarcini ale proprietatii, sens in care va fi obligata parata reconventionala I.E. la restituirea catre reclamanta reconventionala A.M. a sumei de 260 lei, reprezentand impozitul pentru apartament achitat pentru anii 2013, 2014 si 2012, potrivit chitantelor depuse la dosar.
Cu privire la imbunatatirile efectuate la apartamentul paratei-reclamante, s-a retinut ca acestea au fost recunoscute de parata reconventionala I.E., afirmand insa ca nu este de acord cu plata contravalorii respectivelor lucrari, deoarece si-a exprimat in mod clar refuzul fata de reclamanta reconventionala cu privire la efectuarea lor.
Martorii audiati in cauza au confirmat, la randul lor, efectuarea respectivelor lucrari de catre reclamanta reconventionala, lucrari ce au fost efectuate in anul 2011 pe perioada in care parata reconventionala I.E. era plecata la tratament balnear la Pucioasa, tocmai pentru a evita un disconfort ce i-ar fi fost creat pe perioada efectuarii respectivelor lucrari.
Aceste lucrari au fost facute la bucataria apartamentului si au constat in: achizitionarea si montarea de gresie si faianta, cumparat si montat hota inox, chiuveta inox, baterie chiuveta, cumparat si montat in bucatarie doua prize duble si o priza cu 4 locasuri, cumparat si montat mobila bucatarie, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza constructii intocmit de expert Malaescu Gheorghe, fiind evaluate la suma de 6.059 lei (f. 196-197).
Martora Tudor Ioana Olimpia, audiata la cererea paratei, a aratat ca a fost in apartamentul reclamantei la circa o luna dupa efectuarea renovarii bucatariei, iar reclamanta era multumita de lucrarile efectuate, "spunand ca este frumos ceea ce s-a facut".
Desi martora Iancu Cristina a aratat cu privire la aceste lucrari ca reclamanta si-a exprimat nemultumirea, spunandu-i ca nu a fost de acord cu efectuarea lor, o astfel de atitudine a reclamantei s-a manifestat fata de martora dupa ce au aparut neintelegerile dintre parti in cursul anului 2013.
De altfel, chiar reclamanta prin raspunsul la intrebarea nr. 32 din interogatoriu recunoaste ca a oferit paratei suma de 5.000 lei, reprezentand pretul mobilei de bucatarie, al gresiei si faiantei montate, pentru a proceda la "stricarea actului", pentru ca ulterior sa afirme ca nu este de acord cu plata contravalorii respectivelor lucrari, deoarece parata nu i-a solicitat acordul la efectuarea lor.
Astfel fiind, nu se poate retine ca reclamanta s-ar fi opus lucrarilor de renovare a bucatariei apartamentului ce au fost efectuate de parata in cursul anului 2011, deoarece aceasta a cunoscut foarte bine intentia paratei de a efectua respectivele lucrari pe perioada de timp in care urma reclamanta sa fie plecata la tratament balnear la Pucioasa, fata de imprejurarea ca parata se ingrijise de achizitionarea anterioara a gresiei si faiantei pe care le depozitase in apartament.
In conditiile in care nu ar fi fost de acord cu respectivele lucrari, apare de neinteles atitudinea recunoscuta la interogatoriu de a o despagubi pe parata pentru efectuarea lor, in cazul in care s-ar fi desfiintat contractul dintre parti.
In consecinta, a fost obligata parata reconventionala si la plata sumei de 6.059 lei catre reclamanta reconventionala A.M., reprezentand contravaloarea lucrarilor de imbunatatiri efectuate la apartament.
In temeiul art. 453 rap. la art. 451 C.pr.civila, a fost obligata parata reconventionala I.E. sa plateasca reclamantei reconventionale A.M. suma de 4.298 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamanta cat si parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamanta I.E. critica sentinta aratand ca, solutia adoptata de instanta de fond cu privire la cerere reconventionala este netemeinica, prin prisma interpretarii normelor de drept substantial care au fost avute in vedere cu ocazia deliberarii.
I. In ceea ce priveste obligarea reclamantei la plata sumei de 24.000 lei reprezentand pretul vanzarii-cumpararii, instanta de fond ar fi trebuit sa faca o atenta analiza a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, in urma careia sa observe pretul redus al imobilului si valoarea intretinerii.
Problema delimitarii fata de vanzare se pune insa in cazul in care bunul se instraineaza in schimbul intretinerii si al unei sume de bani, situatie care prezinta importanta in ipoteza neexecutarii obligatiei de intretinere, in privinta acordarii termenului de gratie si a punerii in intarziere a debitorului, a interpretarii clauzelor neclare din contract ori in legatura cu suportarea cheltuielilor contractului.
Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie sa se stabileasca obligatia principala, scopul principal urmarit de catre parti la incheierea contractului.
Astfel, intrucat raportul dintre pretul in bani si cel in natura nu poate fi calculat, valoarea intretinerii fiind aleatorie, in lipsa de alte criterii, urmeaza ca prestatia in bani sa fie raportata la valoarea bunului: contractul va fi de intretinere daca prestatia in bani reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului instrainat. iar in caz contrar va fi de vanzare-cumparare.
Pentru determinarea corecta a contractului incheiat intre parti, instanta de judecata trebuia sa stabileasca care a fost obiectul contractului, precum si care a fost obligatia principala asumata de parata din prezenta cauza, precum si scopul urmarit de parti la incheierea contractului. Din toate probele administrate pe parcursul cercetarii judecatoresti a rezultat ca obligatia corelativa asumata de parata prin contractul incheiat a fost aceea de intretinere.
Daca obligatia principala a dobanditorului este prestarea intretinerii, contractul va fi de intretinere: chiar daca in contract s-a stipulat pretul imobilului instrainat acest fapt este irelevant si nu poate modifica natura juridica a contractului.
Asa-zisa vanzare contra pretului de 24.000 lei reprezinta in realitate un contract de intretinere si nu unul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, cu atat mai mult cu cat pretul inscris in contract nici nu a fost primit de catre recurenta-reclamanta.
Asa cum a aratat si in cererea introductiva de instanta, desi prin contractul de vanzare-cumparare descris mai sus cumparatoarea si-a asumat obligatia de intretinere fata de reclamanta din prezenta cauza in realitate aceste obligatii nu au mai fost executate de catre parata inca din cursul anului 2012, aceasta manifestand permanent o atitudine sicanatorie si de dezgust la adresa reclamantei, si mai mult decat atat pretul inscris in contractul de vanzare-cumparare nu a fost platit niciodata.
II. Referitor la obligarea paratei de a plati suma de 260 lei reprezentand impozit achitat aferent anilor 2011-2014, considera ca si aceasta solutie adoptata de catre instanta de judecata este netemeinica, avand in vedere faptul ca intimata-parata, in calitate de proprietara a imobilului ce a facut obiectul contractului, avea obligatia legala de a achita impozitele aferente proprietatii sale.
Faptul ca ulterior, intimata-parata a inteles sa nu- si mai respecte obligatia de intretinere asumata fata de reclamanta, si astfel s-a ajuns in situatia ca partile sa fie repuse in situatia anterioara prin efectul rezolutiunii, nu poate fi imputat reclamantei, si cu atat mai mult nu poate fi stabilita  in sarcina de plata a recurentei o obligatie de plata a unei sume de bani pe care nu o datora.
Practic, adoptand aceasta solutie fata de reclamanta, instanta de fond a incalcat intr-un mod flagrant principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, dand astfel posibilitatea intimatei-parate, contrar legii, de a se intemeia pe propria culpa in cererea sa de restituire a sumei de 260 lei, platita cu titlul de impozit.
III. Referitor la imbunatatirile aduse imobilului cuantificate la suma de
6.059 lei, solicita a se constata ca acestea au fost efectuate de catre proprietarul de drept la acea data (intimata A.M.), fara a avea insa acordul prealabil al reclamantei, insa chiar si asa, riscul contractului a fost asumat de catre intimata-parata din momentul in care a inteles sa inceteze prestarea obligatiei de intretinere. De asemenea, considera ca imbunatatirile efectuate reprezinta cheltuieli voluptorii, asa cum rezulta si din depozitia martorei lancu Cristina care a afirmat faptul ca "nici mobila si nici dotarea bucatariei nu presupuneau inlocuirea acestora, aceste imbunatatiri fiind facute in lipsa reclamantei si fara a avea acordul acesteia,"
Chiar si daca instanta de fond a considerat ca imbunatatirile aduse bucatariei reclamantei au fost unele utile, solutia de obligare a reclamantei la plata sumei de 6.059 lei tot nu se justifica, prin raportare la disp. art. 2257 alin. 2 N.C.Civ. care prevede faptul ca "debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosirea unei locuinte corespunzatoare."
Astfel, chiar si in situatia in care s-ar aprecia ca imbunatatirile efectuate sunt unele utile si necesare, acestea fac parte, conform vointei legiuitorului, din obligatia speciala, expresa si echivoca pe care debitorul obligatiei de intretinere si-o asuma la momentul incheierii contractului.
In considerarea aceluiasi rationament, legiuitorul a inteles sa prevada expres in cuprinsul art. 2263 alin. 5 N.C.Civ. faptul ca "in cazul in care rezolutiunea se pronunta pentru unul dintre motivele prevazute la alin. 2 sau 3, debitorul in culpa nu poate obtine restituirea prestatiilor de intretinere deja executate"
IV. Avand in vedere toate considerentele expuse mai sus, considera ca este nelegala obligarea reclamantei la plata sumei de 4.298 lei reprezentand cheltuieli de judecata, avand in vedere faptul ca nu reclamanta este cea care a picat in pretentii si nu din culpa ei s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere.
In lipsa prestatiilor asumate de parata prin contractul de intretinere, reclamanta s-a vazut in situatia de a solicita instantei de judecata rezolutiunea contractului, situatie in care chiar si instanta de judecata de la fond a sanctionat neexecutarea obligatiei de intretinere asumata de parata prin rezolutiunea contractului. Astfel, vazand vina exclusiva a intimatei-parate in rezolutiunea contractului, considera ca nu se impune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea prezentul apel, schimbarea in parte a solutiei instantei de fond in sensul respingerii cererii reconventionale ca neintemeiata.
In dovedirea motivelor de apel solicita incuviintarea: probei cu inscrisuri si proba in specialitatea expertiza constructii.
Parata A.M. critica solutia instantei de fond aratand ca desi instanta retine in considerentele hotararii nesinceritatea atitudinii reclamantei si pozitia sa oscilanta pe parcursul derularii procesului, apreciaza, in ciuda probelor administrate in cauza ca si-a executat partial obligatiile de intretinere a reclamantei.
Faptul ca reclamanta si-a achitat cateva bonuri la farmacie pentru medicamentele cumparate de aceasta, sau ca obligatia asumata era una intuitu personae si implica acea competenta psihologica de care era lipsita intimata reclamanta o scurta perioada de timp fiind suplinita in indeplinirea obligatiilor asumate de catre o prietena, nu inseamna din punctul sau de vedere ca obligatiile asumate nu au fost executate sau au fost executate necorespunzator pentru a fi sanctionati in maniera desfiintarii actului.
O neexecutare partiala nu totala in mod sporadic, impusa de anumite conditii inerente unei vieti normale a oricarei fiinte, respectiv inscrierea la facultate si frecventarea de 2 ori pe luna a cursurilor aferente, nu considera ca ar fi motive suficient de intemeiate pentru ca instanta sa aplice o sanctiune atat de dura precum rezolutiunea actului.
De asemenea faptul ca parata asa cum s-a retinut in hotarare are un venit de numai 1000 lei si pe cale de consecinta nu are posibilitatile materiale necesare asigurarii intretinerii sale cat si a reclamantei, nu constituie motiv real de desfiintare a actului in conditiile in care a dovedit ca reclamanta a avut cunostinta de la inceput de posibilitatile sale materiale dar ea a avut in vedere mai mult ajutorul medical si sprijinul medical pe care il putea oferii, iar 3 ani de zile din 2010 cand a fost incheiat contractul si pana in 2013, cand a inceput sa-si manifeste nemultumirile odata cu o mai veche prietenie reinnodata, nu s-a pus intre acestea o astfel de problema.
Din punctul sau de vedere, considera ca a dovedit instantei indeplinirea cu prisosinta a obligatiilor asumate la intocmirea contractului pana la momentul la care reclamanta a refuzat efectiv sa mai primeasca in orice mod, executarea obligatiilor sale, iar aceasta situatie nu poate fi invocata in apararea sa pentru ca nimeni nu poate invoca propria turpitudine in obtinerea de drepturi.
Contractul incheiat de reclamanta cu parata a fost nu numai unul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere, ci reclamanta si-a rezervat si un drept de uzufruct viager asupra intregului imobil si cu toate acestea i-a promis si chiar a rugat-o sa locuiasca impreuna cu ea pentru a o ajuta si sprijini zilnic la tot ceea ce avea nevoie si asa a si facut in conditiile in care era suficient in raport de clauzele contractuale sa-i asigure doar de la distanta hrana zilnica, incalzire, medicatie, etc.
In momentul in care reclamanta a intrat in relatii cu o mai veche prietena a sa din Brasov care si-a vandut casa copilului, a inceput dupa 3 ani de convietuire normala fara probleme deosebite si imputatii nejustificate, sa nu-i mai convina absolut nimic.
A audiat martori in cauza care au confirmat pe deplin sustinerile sale respectiv Mihai Emilia care a specificat "in urma cu jumatate de an au aparut problemele dintre parti", "parata ii facea reclamantei toate placerile", "reclamanta ajunsese sa nu-i mai convina nimic din ce facea parata", "relatia dintre cele doua s-a rupt in momentul in care reclamanta a schimbat yala si a anuntat-o ca nu o mai primeste in casa", "in perioada 2010-2013 reclamanta nu a avut nemultumiri la adresa paratei, "a considerat ca reclamanta o trata pe parata ca pe o sclava" "ii gatea reclamantei la doua zile cu mai putina sare, reclamanta isi facea singura rau refuzand sfaturile paratei".
In aceeasi nota de grija permanenta acordata reclamantei chiar si atunci cand era plecata de acasa sunt si declaratiile celei de-a doua martore audiate in cauza.
Un aspect important este recunoasterea de insasi martora reclamantei Iancu Cristina respectiv faptul ca "in 2013 perioada martie-aprilie a aflat de neintelegerile partilor", "inainte de august 2013 ii cumpara sporadic".
Exista de altfel si raspunsul personal la interogatoriu al reclamantei care la intrebarea 32 recunoaste ca i-a oferit 5000 lei pentru stricarea actului si nu pentru a nu mai locui impreuna cu ea conform contractului si sa-si indeplinesc in continuare clauza contractuala.
Aceasta situatie vine sa confirme inca o data daca mai era necesar ca reclamanta "a activat‘ clauza contractuala atunci cand i-a convenit si a urmarit prin orice mijloace sa strice actul si nu sa-si indeplineasca obligatiile contractuale.
O asemenea atitudine considera ca trebuie sanctionata de instanta cu respingerea actiunii datorita indeplinirii in totalitate de catre parata a clauzelor contractuale pana la momentul la care a putut realiza acest lucru intrucat peste vointa reclamantei aceasta indeplinire este imposibila.
De altfel, i-a notificat inca din vara anului 2013 reclamantei buna sa intentie de continuare a contractului, dar raspunsul la notificarea sa a fost refuzul total de a mai primi aceasta intretinere, situatie care asa cum a precizat anterior nu-i poate fi imputabila.
S-a precizat in practica de specialitate ca echitatea si buna credinta se manifesta in echilibrul obligatiei asumate si care trebuie sa fie executate de partile contractuale intocmai cum au fost asumate.
Din ansamblul probator administrat in cauza, rezulta ca a manifestat in permanenta buna credinta in relatiile cu reclamanta intimata, intelegand obligatiile asumate in cuprinsul contractului si executandu-le in masura bunului simt si al masurii bunei cuviinte, insa reclamanta si-a dorit un om permanent la dispozitia sa exclusiva, nu "sclav" asa cum in mod plastic a declarat martora audiata in cauza.
O asemenea atentie si sprijin nu i-au putut fi acordat nici de propriul fiu, dar le pretinde in mod exclusiv in prezent de la parata, situatie care nu poate fi indeplinita de nimeni, oricat de mult sa-r stradui.
Pentru toate aceste solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei apelate in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
In drept art. 480 Cod proc. Civ.
A solicitat parata proba cu inscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata sub nr. 1981/310/2013.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca urmatoarele:
Referitor la apelul declarat de parata A.M., tribunalul constata ca, aceasta nu a achitat taxa judiciara de timbru la care a fost obligata prin incheierea de sedinta din data de 4 noiembrie 2014, in cuantum de  775,5 lei.
         Potrivit OUG nr. 80/2013, art. 1, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevazute in prezenta ordonanta de urgenta.
        In conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, cererile pentru exercitarea apelului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50 % din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata la prima instanta, dar nu mai putin  de 20 de lei, iar in cazul actiunilor si cererilor evaluabile in bani, taxa datorata la suma contestata, dar nu mai putin de 20 de lei.
         Cum parata a declarat in mod expres ca nu doreste sa achite taxa judiciara de timbru la care a fost obligata prin incheierea de sedinta din data de 4 noiembrie 2014, tribunalul avand in vedere disp. art. 23 alin. 1 lit. b din OUG nr. 80/2013, urmeaza sa admita exceptia netimbrarii invocata din oficiu si sa anuleze apelul declarat de parata impotriva sentintei civile nr. 624 din 27.06.2014 ca netimbrat.
         Cu privire la apelul declarat de reclamanta, tribunalul constata ca, aceasta afirma ca, asa-zisa vanzare contra pretului de 24.000 lei reprezinta in realitate un contract de intretinere si nu unul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, pretul nefiind platit niciodata.
           Astfel, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1687 din 15 octombrie 2010, aflat la fila 9 dosar fond, reclamanta I.E. a vandut paratei A.M., apartamentul situat in Sinaia, strada Stanjeneilor, nr. 2, bloc 2, sc. B, et. 1, jud. Prahova, compus din doua camere si dependinte, o cota indiviza nespecificata din partile si dependintele de folosinta comuna ale blocului si teren aferent in suprafata indiviza de 12,80 mp.
          In cuprinsul contractului de vanzare cumparare s-a specificat ca pretul vanzarii consta in suma de 24.000 lei, pe care vanzatoarea- reclamanta din prezenta cauza- declara ca l-a primit  de la cumparatoare- parata A.M.- la data autentificarii contractului, precum si in obligatia de intretinere pe tot timpul vietii sale.
          Rezulta in mod cert ca partile au stabilit atat pretul contractului cat si obligatia de intretinere ceea ce  determina calificarea contractului ca fiind de vanzare cumparare si nu de intretinere.
        Intentia comuna a partilor a fost aceea de a incheia un act translativ de proprietate in schimbul unui pret si a intretinerii, obligatia principala a dobanditorului fiind aceea de a plati pretul iar conventia are natura unei promisiuni bilaterale de vanzare cumparare, astfel incat raportul juridic este supus regulilor privitoare la vanzare-cumparare.
          Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor, pornindu-se de la vointa reala a partilor, de la acordul real al vointelor partilor si nu de la cuvintele in care acest acord a fost exprimat.
          Clauzele oricarui contract  alcatuiesc un intreg, ele nu pot fi desprinse din contextul in care se incadreaza, disp. art. 982 din Vechiul Cod Civil in vigoare la data incheierii contractului, aratand ca, toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg.
          Asadar, in cadrul spetei de fata, rezulta in mod clar intentia partilor la data incheierii contractului de vanzare cumparare, respectiv aceea de a vinde si de a cumpara cu obligatia pentru cumparatoare de a asigura si intretinerea vanzatoarei, intretinere constand in asigurarea hranei zilnice, incalzirea locuintei si asigurarea iluminatului electric prin achitarea facturilor la timpul potrivit, ingrijire in caz de boala sau neputinta cu asistenta  medicala si medicamente pe cheltuiala cumparatoarei, ori de cate ori este nevoie, facerea menajului iar la deces sa-i faca inmormantarea si pomenirile dupa datini.
           De asemenea, prin contract, vanzatoarea si-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra intregului imobil. S-a prevazut in contract ca parata, in calitatea sa de cumparatoare intra de drept in stapanirea imobilului vandut la data autentificarii iar in stapanirea de fapt la dupa incetarea din viata a vanzatoarei.
          Cat priveste obligatia sa la plata sumei de 260 lei reprezentand impozit, tribunalul constata ca, atat timp cat s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare si repunerea partilor in situatia anterioara era firesc ca reclamanta sa restituie paratei suma achitata de aceasta cu titlu de impozit, imobilul revenind acesteia in proprietate.
Cu privire la imbunatatirile aduse imobilului, se constata ca din raspunsul reclamantei la interogatoriu luat, aceasta sustine ca, a oferit paratei suma de 5000 lei ce reprezinta pretul mobilei de bucatarie, al gresiei, faiantei montate si pentru -stricarea actului- ( raspunsul la interogatoriu intrebarea nr. 32, fila 206 dosar fond).
 De altfel, aceasta, astfel cum rezulta din depozitia martorei Tudor Ioana Olimpia, a fost multumita de imbunatatirile efectuate, spunand ca este frumos ce s-a facut. 
Afirmatia in sensul ca nu a fost de acord cu efectuarea lucrarilor este facuta dupa ce  au aparut neintelegerile intre parti si pe de alta parte parata a cumparat anterior plecarii reclamantei la tratament la Pucioasa, materialele  necesare, respectiv gresia si faianta pe care le-a depozitat in apartament.
Asa fiind, instanta de fond a dispus in mod corect obligarea reclamantei la plata sumei reprezentand contravaloarea imbunatatirilor efectuate la apartament.
Cheltuielile voluptuarii reprezinta sume de bani sau munca, investite de catre posesorul unui bun pentru placerea sa personala si care nu maresc valoarea lucrului. Proprietarul nu poate fi obligat sa restituie aceste cheltuieli indiferent daca posesorul care le-a efectuat a fost de buna credinta sau de rea credinta.
Spre deosebire de cheltuielile voluptuarii, cheltuielile utile reprezinta suma de bani sau munca, investite de posesorul unui lucru in vederea ameliorarii starii materiale a acestuia si care desi nu sunt necesare, sporesc valoarea lucrului. Proprietarul este obligat sa restituie atat posesorului de buna credinta cat si celui de rea credinta cheltuielile de acest gen, in masura in care ele au creat un spor de valoare lucrului.
Ori aceste lucrari au adus un spor de valoare, o imbunatatire imobilului, astfel ca  reprezinta cheltuieli utile si care atrag in mod automat obligatia de restituire celui care le-a facut.
Suma de 4298 lei pe care reclamanta a fost obligata sa o plateasca paratei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cheltuielile de judecata reprezinta, potrivit definitiei de mai sus, o suma de bani in care se regasesc toate cheltuielile pe care partea care a castigat procesul le-a efectuat in cadrul litigiului solutionat prin hotarare judecatoreasca. Art. 274 C. pr. civ., stabileste principiul potrivit caruia partea care pierde procesul este obligata la cererea partii care a castigat procesul sa suporte cheltuielile de judecata. Partea care cere cheltuieli de judecata trebuie sa prezinte dovezi asupra cheltuielilor facute iar instanta  va trebui sa  motiveze acordarea cheltuielilor de judecata.
Asa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului in bogata sa jurisprudenta  , se poate afirma ca si in dreptul intern partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli (in temeiul art. 274 C.pr.civ.) decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Asadar, se poate spune ca in cheltuielile de judecata se cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost platite de partea care a castigat procesul in timpul si in legatura cu acel litigiu.
Principiul fundamental care guverneaza procesul civil, proces al intereselor private, este principiul disponibilitatii.
Una dintre regulile pe care le presupune principiul disponibilitatii este aceea ca reclamantul este cel care determina limitele cererii de chemare in judecata, iar paratul, pe cele ale apararii. Acest principiu presupune ca judecatorii trebuie sa se pronunte numai asupra cererilor formulate de reclamant si numai asupra apararilor facute de catre partea adversa. Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, respectarea principiului disponibilitatii presupune acordarea cheltuielilor de judecata numai in masura si in cuantumul in care au fost solicitate. tot principiul disponibilitatii impune ca judecatorii sa micsoreze cuantumul cheltuielilor de judecata.
Astfel, acordarea cheltuielilor de judecata s-a facut cu respectarea principiului disponibilitatii, precum si a disp. art. 274 C. pr. civ. care reglementeaza acordarea acestora, fiind depuse dovezi in acest sens de parata.
Tribunalul va respinge cererea de completare probatorii formulata de reclamanta in baza disp. art. 295 C. pr. civ., intrucat nu rezulta necesitatea unor probe suplimentare in apel in conditiile in care la fond au fost administrate probe cu inscrisuri suficiente pentru a forma convingerea instantei cu privire la solutia pronuntata.
Cat priveste proba cu expertiza constructor solicitata de reclamanta, tribunalul constata ca, nu se impune efectuarea acesteia, pretul stabilit in contract fiind determinat prin acordul de vointa al partilor si totodata obiectul contractului l-a constituit si obligatia paratei de a presta intretinere reclamantei .
Pentru a se considera ca pretul este unul serios si nu derizoriu, trebuie sa existe o proportie intre cuantumul lui asa cum este stabilit de parti si valoarea reala a bunului.
 Pretul este neserios (derizoriu), in cazul in care nu reflecta valoarea reala a bunului, adica este atat de disproportionat in raport cu valoarea lucrului vandut, incat apare ca ridicol, in sens juridic, ca inexistent. 
Astfel nu se poate sustine ca pretul stabilit in contract nu a fost un pret real, atat timp cat partile au cazut de comun acord asupra acestuia fiind reprezentat de suma de 24.000 lei primita de vanzatoare la data autentificarii contractului de vanzare cumparare si de obligatia de intretinere pe tot timpul vanzatoarei.
Pe de alta parte, reclamanta a solicitat la instanta de fond rezolutiunea contractului de vanzare cumparare pentru neindeplinirea obligatiilor de intretinere de catre parata. Aceasta nu a investit nici un moment instanta de fond cu o cerere de constatare a nulitatii contractului de vanzare cumparare pentru neseriozitatea pretului stabilit in contract ori solicitarea pentru prima oara in apel a acestui lucru echivaleaza cu o cerere noua fiind inadmisibila in faza apelului.
Pentru considerentele aratate, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta ca nefondat potrivit disp. art. 480 C. pr. civ.   
In baza disp. art.453 C. pr. civ., tribunalul va dispune obligarea apelantei reclamante sa plateasca apelantei parate  1500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.