Procedura insolventei

Prin sentinta comerciala nr.561/16 03 2010 a Tribunalului Arad s-a admis cererea formulata de reclamanta A.G.IPURL in contradictoriu cu paratul C.V. si in consecinta acesta a fost obligat sa plateasca din averea sa suma de 4.289.919,6 lei care va intra in averea debitoarei pentru acoperirea pasivului acesteia.
      Tribunalul a retinut ca din procesul  verbal  cu privire  la   respectarea  OUG 77/1999, MFP-Activitatea de   Control Fiscal Arad  rezulta ca debitoarea a  incalcat prevederile art. 2   din  aceasta ordonanta privind unele  masuri pentru  prevenirea  incapacitatii de plata, persoanele  raspunzatoare, respectiv   paratului aplicandu-i-se  si o amenda  contraventionala.
Dupa intocmirea acestui proces  verbal,  s-a  constatat  in continuare ca debitoarea sufera pierderi,, anul fiscal 2004 cu 9.323.717 mii lei (vechi), anul fiscal 2005, cu 260.942 RON  si anul fiscal 2006,  cu 149.133 Ron,iar in toata aceasta perioada, paratul, in calitate de administrator unic si actionar cu drept de reprezentare a  peste 60 % din capitalul social al debitoarei, nu a luat masurile necesare pentru stoparea functionarii cu pierderi, fapt ce a determinat cresterea datoriilor debitoarei, pana la valoarea cuprinsa in tabelul preliminar al creantelor, in cuantum de 5.789.919,60 lei.
Din aceste  imprejurari, judecatorul sindic a retinut interesul personal al continuarii activitatii, concretizat in continuarea incasarii drepturilor banesti.
  Cu privire la incidenta art 138 lit.d din Legea 85/2006 s-a retinut din analiza Procesului verbal de control al Ministerul Finantelor Publice-Activitatea de Control Fiscal Arad ca, in sarcina  debitoarei Sc A SA, s-au stabilit obligatii suplimentare de plata, in cuantum de 9.161.181.748 lei vechi, - principala persoana responsabila de incalcarea actelor normative, fiind identificata ca fiind paratul -, ori prin neachitarea la scadenta a debitelor catre bugetul de stat, s-au aplicat majorari si penalitati de intarziere, ceea ce a determinat ca, la deschiderea procedurii insolventei-19.02.2007-creanta A.N.A.F.-DGFP Arad fata de debitoare sa ajunga la suma de 5.427.111 lei.
Astfel, din acelasi proces  verbal  de control rezulta ca nu  s-a  tinut contabilitatea conform legii.
Exemplificativ, cele 10 facturi fiscale emise de SC P CNV SRL catre SC A Arad SA, reprezentand "prestari servicii" conform contract in suma de 228.385,37 lei, fara a se pune la dispozitia organelor de control, anexele aferente facturilor emise de catre SC P CNV SRL, in urma derularii Contractului nr.14/03,01.2002, iar din nota explicativa luata paratului in calitate de director general al SC,,A Arad,,SA, prin care i s-a solicitat justificarea contravalorii serviciilor prestate de catre societatea prestatoare, acesta a mentionat ca, a pus la dispozitia organelor de control, un document cumulativ cu antetul SC P CNV SRL, cuprinzand o lista cu numele si prenumele mai multor persoane, iar in dreptul lor sunt trecute sume despre care nu se stie ce semnifica, si  nici nu coincideau cu sumele facturate de SC P CNV SRL catre SC A ARAD SA.
O  alta  situatie, sunt  cele   2   facturi   fiscale  in  suma de 505.299.035 lei reprezentand  "know how", in  cazul  carora organul de control a  constatat ca debitoarea nu poate justifica  prestarea acestora  pentru  activitatea autorizata.
Prin acelasi act, inspectorii de la Activitatea de Control Fiscal Arad au evidentiat toate normele contabile care nu au fost respectate si au mentionat si ce acte nu au putut fi puse la dispozitia acestora pentru o analiza amanuntita, respectiv contractele incheiate de SC,,AArad,,SA cu societati la care era asociat/administrator tot paratul, administrator unic al SC,,A Arad,, SA sau  rude ale acestuia.
Impotriva acestui proces verbal, paratul a formulat contestatie, insa prin  Decizia 699/27.09.2004 emisa de MFP- Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Arad,aceasta  a fost respinsa.
 In  cauza, s-a retinut si incidenta dispozitiilor art.1 alin 1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata si modificata, conform  carora, societatile comerciale au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, art. 10 alin (1),potrivit carora , raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prevazute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective, art.20 alin 1 din aceeasi lege,conform carora, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare si care potrivit art. 25 alin 1  se pastreaza in arhiva persoanelor prevazute la art. 1 timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.
Judecatorul sindic a retinut incidenta art.138 lit.f din Legea 85/2006, in sensul ca paratul a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati, din urmatoarele imprejurari:
 Prin Contractul de vanzare-cumparare nr., SC,,A Arad,,SA, reprezentata de administrator, a vandut catre Sc,,MV,,Srl imobilele proprietatea societatii.
Prin acelasi contract de vanzare-cumparare, in anexa II, s-a stabilit ca plata pretului catre debitoare, sa fie efectuata in rate esalonate pana in anul 2012, iar din pretul de vanzare de 47.087.607.146 lei vechi, s-a mai stabilit ca, suma de 9.000.000.000 lei vechi sa fie achitata inainte de scadenta, pentru acoperirea datoriei pe care SC,,AArad,,SA o avea  fata de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti ,ori odata cu instrainarea principalului bun aflat in patrimoniul SC,,A Arad,,SA, aceasta si-a diminuat semnificativ capacitatea de a-si realiza obiectul principal de activitate ,,fabricarea produselor de morarit-cod CAEN 156,, fiind astfel redusa posibilitatea realizarii de profit, din care sa fie achitate debitele fata de creditori.
S-a mai retinut ca multe imobile din patrimoniul debitoarei, au fost intabulate pe societati, detinute chiar de catre paratul C V sau membrii familiei sale.
In speta, judecatorul  sindic a retinut savarsirea faptelor cu  intentie de catre paratul C V, intentie caracterizata tocmai  prin abuzul de bunuri sociale, cele 5 imobile vandute unor societati comerciale din care faceau parte chiar paratul sau membrii familiei sale. Paratul se  face   vinovat de   savarsirea  faptelor prevazute  la art. 138 al.1 lit.c,d si f  din Legea  nr.85/2006,  dispunand continuarea   unei  activitati   raportate   cu pierderi an de  an, determinand   prejudicierea creditorilor debitoarei prin imposibilitatea acestora de  a-si recupera  creantele  fata de  debitoare, iar intre  aceste  fapte  si prejudiciul cauzat  exista  raport de  cauzalitate  , fiind  astfel  intrunite conditiile  raspunderii civile   delictuale prevazute de art. 998 si 999 Cod civil.
 Curtea de Apel Timisoara prin decizia comerciala nr.776/R din 15 iunie 2010 a admis recursul declarat de parat, a modificat in tot sentinta recurata si a respins cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a paratului.
In motivare s-a retinut ca judecatorul-sindic s-a intemeiat pe constatarile procesului-verbal de control intocmit de inspectorii ACF Arad la data de 30.07.2004, controlul avand ca obiect modul de calcul, evidentiere si virare - impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe veniturile din dividende (pentru intervalul 01.05.2001-31.03.2004), taxa pe valoare adaugata (01.05.2001-31.05.2004), fond special de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap (pentru intervalul 01.05.2001-31.12.2002), fond special de sustinere a invatamantului de stat (pentru intervalul 01.05.2001-31.12.2001); contributii asigurari sociale de stat si somaj (01.11.2002-31.05.2004); contributii fondul pentru accidente de munca, asigurari sanatate (01.01.2003-31.05.2004); contributii fondul de pensii (01.11.2002-30.04.2003).
Intr-adevar, procesul-verbal de inspectie releva pierderi fiscale anuale, astfel cum de altfel erau reflectate si in bilanturile societatii depuse anual la Administratia Financiara; singura diferenta intre situatia societatii reflectata in bilant si constatarile inspectiei fiscale sunt in sensul ca societatea a suferit o pierdere mai mica decat cea declarata, organele fiscale apreciind ca o serie de cheltuieli ale societatii, desi inscrise in contabilitate, nu sunt justificate conform legii.
Prima instanta a retinut ca paratul "nu a luat masurile necesare pentru stoparea functionarii cu pierderi, fapt ce a determinat cresterea datoriilor debitoarei".
Se observa insa ca nu deficientele manageriale reprezinta obiectul probei in cazul  art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006, ci continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.
Or, activitatea care conducea in mod vadit societatea la incetare de plati este, in opinia lichidatorului, plata drepturilor salariale cuvenite paratului si a "drepturilor conexe".
Curtea a constat ca, o astfel de plata, a sumei lunare de 1.200 RON, astfel cum rezulta din carnetul de munca al paratului, raportat la cifra de afaceri a debitoarei (spre exemplu, de 17.723.403 mii Rol la nivelul anului 2003, astfel cum rezulta din procesul-verbal de inspectie fiscala), exclude raportul de cauzalitate intre continuarea activitatii in scopul incasarii drepturilor salariale si starea de insolventa.
Obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei o are debitorul aflat in stare de insolventa, conform art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006; starea de insolventa, semnificand incetarea platilor, nu are legatura cu pierderile contabile ori fiscale inregistrate de societate, dupa cum nici profitul ce ar fi realizat de societate nu exclude starea de insolventa.
Cel de-al doilea temei invocat in sustinerea cererii de antrenare a raspunderii paratului il reprezinta dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006, potrivit carora paratul ar fi tinut o contabilitate fictiva, ori a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Acest temei este sustinut prin acelasi proces-verbal de inspectie fiscala incheiat la 30.07.2004, lichidatorul afirmand ca prin acest proces-verbal "se probeaza astfel faptul ca paratul a savarsit fapta sanctionata de art. 138 lit. d, determinand societatii un prejudiciu de 916.118,18 RON, stabilit la data de 30.07.2004. Prin neachitarea la scadenta a debitelor catre bugetul de stat s-au aplicat majorari si penalitati de intarziere, ceea ce a determinat ca, la data deschiderii procedurii insolventei (19.02.2007), creanta ANAF fata de SC A SA sa ajunga la suma de 5.427.111 RON".
Analizand considerentele primei instante, Curtea a constat ca, ceea ce s-a supus discutiei nu este temeinicia procesului-verbal de inspectie fiscala, si ca atare nu se impunea confirmarea constatarilor inspectorilor din cadrul Activitatii de Control Fiscal Arad.
Cat timp procesul-verbal nu a fost anulat in caile legale de atac, pe de alta parte nici apararile paratului nu au vizat procesul-verbal de inspectie, Curtea a constatat ca in perioada supusa controlului (01.05.2001-31.03.2004) contabilitatea societatii nu a fost tinuta in conformitate cu legea, paratului fiindu-i aplicate amenzi contraventionale in conformitate cu dispozitiile art. 35 pct. 2 lit. a-c, 35 pct. 3 Legea nr. 82/1991 -in prezent art. 41 din Legea nr. 82/1991 republicata.
Ceea ce se impunea a se dovedi de catre reclamanta este legatura de cauzalitate intre aceasta fapta - de incalcare a reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice in sensul art. 41 pct. 2 lit. a) - c) din Legea nr. 82/1991 si de prezentare de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare - conform art. 41 pct. 3 din Legea nr. 82/1991, si starea de insolventa a debitoarei.
Aceasta dovada nu a fost facuta.
Neplata obligatiilor fiscale retinute in anul 2004 in sarcina debitoarei determina intr-adevar cuantumul creantei ANAF inscrise in tabelul creditorilor, insa trebuie observat pe de o parte ca nu acest creditor a cerut declansarea procedurii insolventei, iar pe de alta parte ca fapta paratului este demonstrata exclusiv pana la data intocmirii procesului-verbal de control, nefiind propusa nicio proba ce ar sustine legatura de cauzalitate intre faptele retinute la nivelul anului 2004 si starea de insolventa declarata in anul 2007. Mai mult, cererea de chemare in judecata este formulata, pentru acest motiv, la data de 4.12.2009, la un interval de aproape 3 ani de la data deschiderii procedurii si in considerarea intregului pasiv al debitoarei, nicidecum doar cat priveste creanta ANAF. Prin urmare, in mod gresit judecatorul-sindic a retinut a fi intrunite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006.
In fine, art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr.85/2006 prevede ca se poate dispune ca pasivul societatii falite sa fie suportat de administratorul statutar in cazul in care acesta a folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.
Reclamanta lichidator a facut referire la contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.305/24.05.2003 BNP M, contract prin care imobile ale societatii debitoare au trecut in patrimoniul unei societati terte - SC M V SRL.
Curtea constata ca, folosirea de mijloace ruinatoare in sensul art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr.85/2006 presupune nu numai faptul ca debitoarea a incercat sa intarzie momentul incetarii de plati, ci si ca, contraprestatia debitoarei a fost "ruinatoare", in sensul ca si-a agravat starea precara a patrimoniului.
Paratul a argumentat decizia de instrainare a activului prin posibilitatea vanzarii silite de catre creditorul ipotecar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., la un pret inferior celui obtinut ce ar fi putut fi obtinut intr-o vanzare voluntara.
Prima instanta nu a raspuns acestui argument, preocupandu-se exclusiv de persoana dobanditorului acestui imobil - ca si de a unor societati terte cu care a contractat, la date neprecizate, debitoarea, judecatorul-sindic concluzionand ca paratul a "abuzat de bunurile sociale", aceste bunuri fiind vandute unor societati ai caror asociati ori administratori erau membri ai familiei paratului.
Curtea a retinut insa ca, in analiza conditiilor art. 138 lit. f) din Legea nr.85/2006, este lipsita de relevanta persoana cocontractantului. Ceea ce se discuta este existenta unei obligatii a debitoarei astfel cum a fost asumata de catre persoana raspunzatoare in sensul art. 138 Legea nr.85/2006 si caracterul acesteia de a fi "ruinatoare".
Prin urmare, reclamanta era tinuta a dovedi in ce fel, obtinand intarzierea momentului incetarii de plati, paratul a folosit un "mijloc ruinator"; in speta, lichidatorul era obligat sa raspunda pertinent apararii paratului, intrucat vanzarea imobilului in consecinta situatiei de fapt prezentate de catre acesta nu reprezinta o cauza a insolventei.
Situatia de fapt afirmata de catre parat si necontestata de reclamant este in sensul ca s-a acceptat pretul si plata in rate in considerarea unei comunicari a creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., ce intentiona sa demareze executarea silita a imobilului pentru stingerea unei creante. Ceea ce a contestat lichidatorul este acceptarea acestei plati in rate si iesirea din patrimoniul societatii a unui activ esential pentru realizarea obiectului de activitate.
Se observa insa ca acceptarea platii in rate a unui pret superior celui ce ar fi fost obtinut in procedura executarii silite, procedura avand acelasi efect al iesirii din patrimoniul debitoarei a activului in discutie - nu se circumscrie ipotezei art. 137 lit. f) din Legea nr.85/2006.