Procedura insolventei

Pentru deschiderea procedurii insolventei creditorul declansator are datoria sa dovedeasca indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor prevazute de Legea nr. 85/2006, fara sa fie permisa folosirea unei cereri de deschidere a procedurii fata de un partener contractual in mod speculativ si inainte de a apela la o instanta de drept comun care sa stabileasca irevocabil ca detine o creanta certa, lichida, exigibila, dar si in scopul evitarii platii unor taxe de timbru semnificative in raport cu taxa pentru cererea de deschidere a unei astfel de proceduri.

Prin Decizia civila nr. 1843/ 31.10.2012, Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a respins recursul formulat de creditoarea SC GRUPUL H VBC SRL, in contradictoriu cu debitoarea SC W.B.W. SRL, impotriva sentintei civile nr. 642/13.03.2012, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 5897/108/2011.
Pentru a hotari astfel, instanta de control judiciar a retinut ca prin sentinta recurata judecatorul sindic a admis  in  parte  contestatia  debitoarei SC W.B.W. SRL si, in consecinta, a respins cererea formulata de creditoarea SC Grupul HVBC SRL, pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei, dispunand, totodata, obligarea creditoarei la plata catre aceasta a sumei de 121 lei, cu titlu de cheltuieli de  judecata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit  art. 3 pct.6  din  Legea nr. 85/2006, prin  creditor  indreptatit   sa  solicite   deschiderea procedurii  insolventei  se  intelege  creditorul  a carui creanta  impotriva debitorului  este  certa, lichida si   exigibila de mai  mult de  90 de zile; ca, insa, art. 3 din  contractul de  subantrepriza incheiat de intre SC Grupul H.  VBC  SRL Timisoara - in calitate de  antreprenor  si  SC W.B.W. SRL Arad - in calitate  de beneficiar,  prevede ca antreprenorul va emite factura in functie de suma certificata de beneficiar din situatia de lucrari si ca plata facturilor se va  face in  baza situatiilor de lucrari acceptate, in termen de 50  de  zile  lucratoare  de la data  primirii.
Ori, s-a retinut ca, intrucat prin cerere nu s-au indicat facturile pentru neincasarea carora se solicita deschiderea procedurii, nu s-a putut verifica daca pretul reprezinta contravaloarea situatiilor de lucrari acceptate; mai mult, ca, potrivit extraselor de cont pentru lunile noiembrie-decembrie 2011  (f. 101-107), debitorul SC W.B.W. SRL Arad  a efectuat diferite operatiuni de plata.
Fata de cele ce preced, judecatorul sindic a apreciat ca societatea SC Grupul H. VBC SRL Timisoara nu are calitatea definita de art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006,  intrucat  este vorba despre un refuz de plata justificat de prevederile   contractuale.
Cum aplicarea prevederilor art.33 al.5  din  Legea nr. 85/2006  este  optionala iar debitoarea nu a dovedit prejudiciul de imagine pretins, in aplicarea art.33 al.5 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a admis in parte contestatia si a respins cererea.
In aplicarea art. 274 Cod procedura civila, s-a dispus obligarea creditoarei SC Grupul H. VBC SRL Timisoara la plata cheltuielilor de judecata suportate de catre  debitoare pentru formularea contestatiei.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea SC GRUPUL H. VBC SRL, solicitand modificarea acesteia, in sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei.
In  sustinerea recursului, creditoarea a aratat ca derularea activitatilor comerciale dintre societatile implicate in litigiu are un alt istoric decat cel sesizat de catre prima instanta; ca a inceput colaborarea in domeniul constructiilor de drumuri si sosele cu debitoarea, avand in vedere si incheierea in viitor a unui contract solid, pe termen lung si de comun avantajos; ca SC GRUPUL H. VBC SRL a inceput lucrarile de decopertare pentru autostrada in locatia in care debitoarea urma sa incheie un contract cu un antreprenor general al intregului tronson, creditoarea urmand a fi un subantreprenor al debitoarei; ca, pentru lucrarile efectuate in luna februarie, s-a emis factura nr.356/23.02.2011, care s-a achitat; ca, pentru lucrarile executate in luna mai 2011, a emis factura fiscala nr. 432/31.05.2011 - in valoare de 153.290,04 lei, care a fost acceptata la plata si achitata cu intarziere in luna a saptea si luna a noua; ca, in luna iunie 2011, in temeiul aceleiasi intelegeri prealabile, a continuat sa efectueze lucrari specifice, emitand factura fiscala nr. 1005 din 01.07.2011 - in valoare de 312.910,09 lei; ca, lucrarile au fost preluate de catre debitoare iar factura a fost acceptata si introdusa in decontul de TVA.
In paralel cu aceste raporturi comerciale, creditoarea invedereaza ca societatea debitoare a incheiat contractul cu antreprenorul general, in virtutea caruia a incercat sa ii impuna un contract de adeziune, pe care, insa, nu l-a acceptat; ca, dupa mai multe negocieri, timp in care a prestat si alte lucrari, de asemenea facturate si acceptate de debitoare (factura 515/31.08.2011 - in valoare de 15.457,10 lei), neintelegandu-se asupra noului pret, a notificat debitoarea si a parasit santierul.
Creditoarea mai arata ca, pentru incheierea unui contract de durata, debitoarea  i-a impus acceptarea diminuarii unor facturi care trebuiau platite cu mult timp inainte - ceea ce a considerat inacceptabil.
Ca, prin urmare, nu exista niciun contract de antrepriza care sa fie semnat de catre creditoare, iar facturile cuprinse in fisa analitica partener mentioneaza clar ca relatiile contractuale cu debitoarea nu s-au derulat in virtutea vreunui contract scris, ci pe baza de solicitare; ca, debitul, in cuantum de 402.987,25 lei fara TVA - la care se refera debitoarea cu ocazia procedurii de conciliere directa - se face prin raportare la contractul de antrepriza care nu a fost niciodata semnat de catre creditoare si nu ii este opozabil; pe cale de consecinta, considera ca fiind indeplinite cerintele prevazute de Legea nr. 85/2006 pentru a solicita insolventa debitoarei, creanta  sa fiind certa, lichida, exigibila, mai mare de 40.000 lei si mai veche de 90 zile.
In fine, creditoarea mai face precizarea ca in cursul anului 2012, debitoarea a achitat cu precadere pe acei creditori care au formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei la Tribunalul Arad.
Debitoarea SC W.B.W. SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat, pe cale de exceptie, anularea recursului ca nemotivat, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.
Cu referire la exceptia de nemotivare, debitoarea a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 303 C.P.C, recursul se motiveaza prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs sub sanctiunea nulitatii; totodata, ca, potrivit dispozitiilor art. 306, alin. (3) din acelasi act normativ, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unui din cazurile prevazute de art. 304 C.P.C.
Per a contrario, a invederat ca neindicarea motivelor de casare si modificare prevazute de art. 304 C.P.C. sau imposibilitatea incadrarii din oficiu a criticilor formulate intr-unul dintre aceste cazuri expres si limitativ prevazute de lege pentru exercitarea caii de atac a recursului, atrage sanctiunea nulitatii cererii de recurs.
Ori, s-a aratat ca, in speta, creditoarea nu s-a conformat exigentelor cerute de art. 303 alin. (1) C.P.C, intrucat nu a indicat motivele de casare sau modificare a hotararii prevazute de art. 304 C.P.C. si nici nu a adus critici sentintei instantei de fond prin cererea de recurs, solicitand doar pronuntarea unei solutii favorabile in raport de inscrisurile depuse la dosar, invocand ca si temei de drept dispozitiile Legii nr. 85/2006.
Intrucat recursul nu poate fi analizat in afara motivelor expres prevazute de art. 304 C.P.C, creditoarea apreciaza ca sanctiunea care se impune este nulitatea recursului, potrivit art. 306 C.P.C.
Cu referire la fondul cauzei, creditoarea arata ca, asa cum a invocat si dovedit prin inscrisurile atasate contestatiei formulate si depuse la dosarul  de fond, nu se afla in stare de insolventa.
In sensul celor de mai sus, a invederat ca in conceptia legii, insolventa presupune incapacitatea de plata a debitorului; ca aceasta incapacitate exprima starea patrimoniului debitorului, care face imposibila plata datoriilor exigibile cu fondurile banesti disponibile; ca, pentru a opera starea de insolventa, incetarea de plati, generata de insuficienta fondurilor banesti, trebuie sa fie efectiva, permanenta si exteriorizata, punand debitorul in imposibilitate de a-si continua activitatea.
Mai arata ca procedura insolventei nu reprezinta o cale de valorificare a creantelor pe cale silita impotriva debitorului care nu isi executa obligatiile, asa cum incearca sa o transforme creditoarea, ci o procedura speciala care se aplica debitorului aflat in incapacitate de plata.
Ori, debitoarea sustine ca nu se afla in stare de insolventa, aratand ca deruleaza activitati in domeniul lucrarilor de constructii a drumurilor si autostrazilor in mod curent, alocand in acest sens resursele - inclusiv financiare - necesare, avand un numar semnificativ de angajati si efectuand cu regularitate plati curente (i.e. salarii, plati furnizori, subcontractori etc); de asemenea, ca a avut si are incheiate numeroase contracte de executie a unor lucrari in domeniu.: executia de terasamente - Proiectele Bypass Constanta, Arad - Timisoara Motorway, executia de poduri si podete - Proiect Bypass Arad, lucrari de reabilitare drumuri judetene si nationale - DJ 682A Tisa Noua - Cruceni, DN66 Petrosani - Baru.
Debitoarea invedereaza ca o cerere de deschidere a procedurii insolventei trebuie sa fie dedusa judecatii numai daca din situatia financiar-contabila a debitorului rezulta in mod clar ca acesta nu mai poate face fata datoriilor sale certe, lichide si exigibile; ca, in caz contrar, introducerea cererii de insolventa reprezinta un abuz de drept procedural, conform art. 723 Cod procedura civila, cu atat mai mult cu cat, din punct de vedere economic, este evident interesul tuturor ca debitorul sa-si continue activitatea aducatoare de profit, imprejurare care conduce si la plata creditorilor.
In ce priveste creanta solicitata de catre creditoare, se sustine ca aceasta nu intruneste conditiile cumulative prevazute imperativ de lege in ceea ce priveste caracterul cert, lichid si exigibil, in sensul ca nu are o existenta neindoielnica, este contestata  de catre debitoare, nu este precis determinata si nu a ajuns la scadenta.
Astfel, se arata ca intre parti s-a incheiat Contractul de Subantrepriza ("Contractul") din data de 19.04.2011 - subsecvent Contractului nr. JV 076/28.09.2009 incheiat cu Antreprenorul General; ca, in atare situatie, se impune a constata ca societatea creditoare a procedat la emiterea unor facturi fara sa respecte dispozitiile contractuale si, chiar mai mult, fara sa respecte realitatea procedurii de decontare in domeniul constructiilor; ca, inainte de inceperea executarii oricarei lucrari, sunt agreate preturile unitare pe articole de lucrari, urmand ca, ulterior, pe masura realizarii etapelor de executie, sa se procedeze la verificarea si aprobarea situatiilor de lucrari efectiv realizate - a cantitatilor de lucrari executate, de catre beneficiarul lucrarilor, baza decontarii fiind sumele rezultate din inmultirea cantitatilor de lucrari real executate si acceptate cu preturile unitare.
Se invedereaza insa, ca debitoarea nu a acceptat facturile invocate de creditoare, intrucat nu erau regulat intocmite, lipsindu-le semnatura si stampila si neavand inscrise specificatiile necesare la denumirea produsului - conform Anexei la Contract (f. nr. 432/31.05.2011 si 515/31.08.2011); ca acestea nu erau insotite de situatiile de lucrari aprobate de catre Antreprenor, detaliate pe articole de lucrari, conform Anexei 1 la Contract; ca societatea creditoare nu si-a dedus din valoarea lucrarilor valoarea cheltuielilor achitate de catre SC W.B.W. SRL si care urmau a fi suportate de catre SC GRUPUL H. VBC SRL, conform dispozitiilor Contractului; ca facturile nu aveau inserata valoarea garantiei de buna executie, in vederea constituirii esalonate a acesteia, din valoarea fiecarei facturi, creditoarea refuzand ulterior constituirea acesteia.
Pe de alta parte, se solicita a se avea in vedere faptul ca niciuna dintre facturile in discutie nu poarta nici stampila si nici semnatura reprezentantilor debitoarei, nefiind nici insusite si nici recunoscute de aceasta; in fine, ca, potrivit reglementarilor legale in materie, factura fiscala are doar calitatea de document justificativ care sta la baza inregistrarilor in contabilitate si nu poate fi considerata un act juridic, valorand cu atat mai putin acceptare din partea sa.
Ori, se invedereaza, nu numai ca creditoarea nu si-a indeplinit obligatiile, dar a parasit Santierul fara a finaliza lucrarile de taiere taluz si dispunerea de vegetal, ceea ce a determinat Antreprenorul sa-i comunice ca va proceda la retinerea contravalorii acestora din garantia de buna executie.
Nu in ultimul rand, se arata ca, in conformitate cu dispozitiile Art. 1, pct. 1.10 din Contract: "In cazul in care WBW executa o parte din activitatile care tin de prezentul Contract si care sunt in sarcina VBC, cum ar fi asistenta, mijloace auxiliare, transporturi interne etc, valoarea acestor activitati va fi dedusa din suma facturata WBW."
Ori, se sustine ca, dupa regularizarea datoriilor reciproce, creditoarea este cea care ii datoreaza suma de 56.103,31 lei.
In considerarea celor de mai sus, debitoarea solicita respingerea recursului ca nefondat, avand drept consecinta mentinerea ca legala si temeinica a Sentintei Civile nr. 642/13.03.2012 pronuntata de Tribunalul Arad in Dosarul cu nr. 5897/108/2011.
Examinand recursul declarat in cauza, atat prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, cat si din oficiu - in baza art. 306 alin. 2 din acelasi cod, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
  Cu titlu preliminar, fata de obiectiunile ridicate de societatea debitoare, prin intampinare, in ce priveste motivarea recursului declarat de creditoare, Curtea  retine ca, potrivit prevederilor art. 306 alin.3 Cod procedura civila, "Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304".
In speta, creditoarea critica, in esenta, hotararea atacata, pentru aceea ca instanta ar fi stabilit in mod eronat cadrul juridic al raporturilor contractuale dintre parti, facand o aplicare gresita a legii la starea de fapt dedusa judecatii.
Ori, aceste critici ale creditoarei se subsumeaza motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, sub aspectul gresitei interpretari a actului juridic dedus judecatii si a gresitei aplicari a legii.
Mai mult, Curtea constata ca, intrucat hotararea primei instante este susceptibila numai de recurs, in cauza devin incidente prevederile art. 304 ind.1 Cod procedura civila - care statueaza ca "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele".
Prin urmare, obiectiunile debitoarei sunt nefondate si se impun a fi inlaturate.
Procedand, in continuare, la examinarea motivelor de recurs, Curtea retine ca, asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 3 pct.1 lit.a), pct.12, pct.24, art. 26 si art.31 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolventei se justifica atunci cand sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unei creante certe lichide si exigibile - scadenta de mai mult de 90 de zile; creanta sa depaseasca valoarea prag - de 45.000 lei si sa existe starea de insolventa.
Analizand indeplinirea acestor conditii in speta de fata, Curtea observa ca, daca din punct de vedere al creantei in suma de 352.272 lei, creditoarea justifica legitimare procesuala activa in a formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei (cata vreme respectiva creanta este recunoscuta implicit de catre debitoare, fiind preluata in deconturile de TVA - astfel cum rezulta din adresa nr. 125.105/AR/31.08.2012 a Garzii Finanaciare Arad - fila nr. 66 ds. recurs), nu acelasi lucru se poate sustine din punct de vedere al starii de insolventa in care este necesar a se afla debitoarea.
In sensul celor de mai sus, Curtea constata ca debitoarea a dovedit ca detine in conturi lichiditati suficiente pentru a acoperi creanta creditoarei, motivele pentru care refuza plata benevola a acesteia fiind irelevante in procedura de fata.
Astfel, conform  actelor contabile depuse in copie la filele 73-111 ds. recurs, SC W.B.W. SRL a dovedit ca detinea la data de 30.06.2012, in casa si in conturile bancare, un disponibil in suma totala de 2.447.232 lei - suma ce depaseste in mod semnificativ creanta afirmata de creditoarea SC Grupul H. VBC SRL.
Prin urmare, exista toate premizele ca societatea creditoare sa isi realizeze creanta pe calea dreptului comun, declansarea procedurii concursuale fata de debitoare nefiind justificata in acest moment.
In ce priveste sustinerea creditoarei, in sensul ca, datorita volumului ridicat al datoriilor (de 22.778.742 lei - la 30.06.2012), in patrimoniul debitoarei se poate crea un dezechilibru - care sa o puna in situatia imposibilitatii achitarii datoriilor exigibile cu lichiditatile banesti disponibile, Curtea apreciaza ca o atare sustinere are un caracter speculativ, stiut fiind ca in raporturile economice un factor esential il constituie creditul comercial.
Cu alte cuvinte, este posibil ca, bucurandu-se de creditul comercial al partenerilor de afaceri, o societate sa isi continue cu succes activitatea, desi in patrimonial sau nu exista lichiditati suficiente pentru acoperirea tuturor debitelor scadente.
Concluzionand, Curtea releva ca, atata timp cat debitoarea dovedeste ca poate acoperi, cu fondurile disponibile, creanta creditorului declansator, in speta nu se poate retine existenta starii de insolventa, acesta din urma avand la dispozitie, pentru satisfacerea creantei, alte mijloace juridice adecvate.
In considerarea celor ce preced, recursul creditoarei apare ca nefondat si se impune a fi respins.