Evaziune fiscala

Sentinta penala nr. 475 din 17 noiembrie 2011 - Tribunalul Arad
        S-a constatat ca, la data de 17.11.2008, Garda Financiara Arad a sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Arad cu privire la savarsirea infractiunilor prevazute de art. 9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005 si art. 280 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 de catre numitul A.I. cauza fiind inregistrata sub numarul de dosar 6967/P/2008.
        In data de 18.02.2009 s-a inceput urmarirea penala fata de A.I. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005, cercetarile efectuandu-se in dosarul nr. 6967/P/2008.
        Prin rezolutia din 26.01.2011, data in dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Arad, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul A.I., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de inculpatul A.I. pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr.241/2005, cauza fiind reinregistrata sub numarul de dosar 693/P/2011.
        Prin rezolutia din 27.04.2011, data in dosarul nr. 693/P/2011, in baza art. 10 lit. c si d Cod procedura penala, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului A.I., pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005, apreciindu-se ca, fapta prevazuta de art. 9 lit. b, nu a fost savarsita de invinuit, iar fapta prevazuta de art. 9 lit. c, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii, lipsind latura obiectiva.
        Impotriva solutiei de mai sus, petenta Garda Financiara a formulat plangere la prim-procuror, plangere care a fost respinsa prin ordonanta din 20.06.2011, din dosarul 757/II/2/2010, data de prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Arad.
        Petenta Garda Financiara Arad a formulat plangere impotriva solutiilor date de procurori, cauza fiind inregistrata la Judecatoria Arad, la data de 22.07.2011.
        Prin sentinta penala nr. 2231/17.08.2011, Judecatoria Arad a declinat competenta de solutionare a plangerii formulate de petenta Garda Financiara Arad, impotriva rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala din data de 27.04.2011, dispusa in dosarul 693/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Arad si impotriva ordonantei din data de 22.06.2011, dispusa de prim-procuror in dosarul nr. 757/II/2/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Arad, in favoarea Tribunalului Arad.
        Ca urmare a declinarii de competenta, plangerea a fost inregistrata la aceasta instanta, la data de 27 iulie 2011.
        Prin incheierea penala din 13.10.2011, data in dosarul nr. 11830/55/2011 al Tribunalului Arad, in baza art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedura penala, a fost admisa plangerea formulata de petentul Ministerul Finantelor Publice - Garda Financiara Arad, impotriva solutiilor date de procurori in dosarele 693/P/2011 si 757/II/2/2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatului A.I..
        Prin aceeasi incheiere penala a fost desfiintata rezolutia din data de 27.04.2011 si ordonanta din 20.06.2011, date in dosarele sus-mentionate, s-a retinut cauza spre judecare si a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpatul A.I., pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea 241/2005.
        A fost respinsa, ca tardiva, plangerea privind solutia de neincepere a urmaririi penale fata de A.I., privind savarsirea infractiunii prevazute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.
        In urma declaratiei de abtinere formulata in cauza, admisa in baza art. 48 lit. a Cod procedura penala, cauza a fost repartizata aleatoriu.
        Inculpatul a fost audiat in faza de urmarire penala, ulterior in fata instantei, acesta s-a prevalat de dreptul sau de a nu face declaratii cu privire la fapte.
        Din probele administrate in cauza, in faza de urmarire penala,  instanta a retinut in fapt urmatoarele:
        Inculpatul A.I. a infiintat, la data de 09.05.2008, S.C. AR  S.R.L., devenind asociat unic si administrator al societatii, care avea ca obiect principal de activitate comertul cu ridicata al fructelor si legumelor, iar sediul social in localitatea Nadlac, 
        Cu ocazia controlului efectuat in luna noiembrie 2008 de catre reprezentantii Garzii Financiare Arad, asupra realitatii si legalitatii operatiunilor economice efectuate de catre societatea inculpatului, s-a constatat ca in perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vanzari, S.C.  S.R.L. Nadlac a efectuat vanzari catre doua societati din Bucuresti, in suma totala de 1.173.131,90 lei, operatiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial.
        Pentru a justifica provenienta acestor livrari, inculpatul  A.I. a pus la dispozitia organelor de control patru facturi, prin care societatea achizitiona fructe de la S.C.   S.R.L. Suseni,  ,  facturi care s-au dovedit a fi fictive, avand in vedere ca aceste facturi au fost emise de o societate care nu functioneaza la sediul social declarat si nu conduce evidenta financiar contabila, fiind ceea ce se numeste "firma fantoma", asa cum rezulta din adresa inregistrata la Garda Financiara Arad sub nr. 503488/05.11.2008, adresa transmisa de catre Garda Financiara Arges, prin care se comunica ca si aceasta institutie a intocmit si inaintat organului de cercetare penala competent, o sesizare penala pentru stabilirea existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale unor infractiuni.
        Prin livrarile de fructe si legume  efectuate in perioada iunie - iulie 2011 si descrise anterior, S.C. AR  S.R.L., a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 410.596 lei, reprezentand TVA in valoare de 222.895 lei, calculata prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 1.173.132 lei, si impozit pe profit, in valoare de 187.701, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 1.173.132 lei.
        Urmare a monitorizarii traficului de marfuri prin punctele de trecere a frontierei, s-a constatat ca S.C.   S.R.L. a efectuat, in luna iulie 2008, achizitii intracomunitare de bunuri, in valoare totala de 65.477 lei, conform CMR - ului si notei de receptie nr. 22/24.07.2008, achizitie intracomunitara, care nu a fost declarata la organul fiscal teritorial competent.
        Avand in vedere ca aceasta achizitie intracomunitara avea ca obiect produse perisabile (mere), iar societatea nu a declarat si inregistrat in evidenta financiar contabila si de gestiune nici o operatiune financiar contabila referitoare la aceste bunuri, reprezentantii Garzii Financiare Arad au tras concluzia ca aceste bunuri au fost comercializate pe piata neagra a fructelor din Romania, astfel ca agentul economic a prejudiciat bugetul consolidat al statului, cu suma totala de 22.917 lei, reprezentand TVA in valoare de 12.441 lei, calculata prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 65.477 lei, si impozit pe profit in valoare de 10.476 lei, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 65.477 lei.
        Ulterior acestor operatiuni comerciale ilicite, la data de 21.08.2008, in timpul controlului, inculpatul Anton Ion a instrainat partile sociale, cesionand, in totalitate, activul si pasivul societatii, catre numitul D.P., cetatean din satul Slimnic, comuna Tamboesti, judetul Vrancea .
        Din verificarile efectuate in baza de date apartinand Oficiului registrului comertului de pe langa Tribunalul  Arad, societatea AR Orangina SRL a fost identificata ca fiind in procedura de insolventa, fiind citat si practicianul de insolventa, respectiv lichidatorul Activ Grup IPURL.
        Analizand starea de fapt retinuta, instanta a apreciat ca, fapta inculpatului care, in calitate de unic asociat si administrator al S.C. AR  S.R.L.   in perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vanzari, a efectuat vanzari catre doua societati din Bucuresti, in suma totala de 1.173.131,90 lei, operatiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzand un prejudiciu bugetului de stat in suma de 410.596 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.
        Fapta aceluiasi inculpat care, pentru a crea o aparenta de cumparator de buna credinta s-a folosit de un numar de patru facturi fictive emise de societati care nu functioneaza la sediul social declarat si nu conduc evidenta contabila, cauzand un prejudiciu bugetului de stat in suma de 22.917 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005.
        La stabilirea pedepsei, instanta a tinut seama de dispozitiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv: gradul concret de pericol social al faptei, modul de actiune si perioada de timp in care s-a actionat, intinderea prejudiciului cauzat, faptul ca acesta nu a fost recuperat, precum si de persoana si conduita inculpatului, care nu are antecedente penale.
        Potrivit acestor considerente, instanta, in baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.I., la 2 ani si 10 luni inchisoare, pentru infractiunea de evaziune fiscala.
        In baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, a condamnat pe acelasi inculpat la 2 ani inchisoare, pentru infractiunea de evaziune fiscala.
        Deoarece inculpatul a comis infractiunile anterior condamnarii definitive pentru vreuna dintre ele, in baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art.34 lit. b Cod penal, instanta a contopit aceste pedepse aplicate prin prezenta sentinta, in pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani si 10 luni inchisoare, pe care inculpatul o va executa fara aplicarea vreunui spor.
        Pe durata si in conditiile stabilite de art.71 Cod penal inculpatului s-a  interzis exercitarea drepturilor prevazute la art.64 lit. a-b Cod penal. Instanta, in temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta in materie  Hotararea din 30 martie 2004 "Hirst c. Marea Britanie" nu a interzis inculpatului dreptul a alege retinand ca fata de natura infractiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice.
        Vazand ca pedeapsa aplicata inculpatului este mai mica de trei ani inchisoare, ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale si existand convingerea ca in acest caz scopul pedepsei poate fi atins fara executarea in regim de detentie, instanta in baza art. 86 1 Cod penal a suspendat  executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Arad, iar in baza art. 862 cod penal, urmand sa fie fixat un termen de incercare de 5 ani si 10 luni.
        Pe durata termenului de incercare, inculpatul se va supune masurilor de supraveghere prevazute de art. 86 ind. 3, alin. 1, lit. a, b, c, d cod penal: -sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune; -sa anunte schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depaseste 8 zile; -sa  comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; -sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta; -sa respecte celelalte masuri dispuse de Serviciul de Probatiune, in limitele legii, urmand a se prezenta in acest sens la sediul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Arad, in termen de 10 zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari judecatoresti.
        Instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art. 86 ind. 4 cod penal care prevad ca "daca cel condamnat nu indeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligatiile stabilite de instanta, aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunand executarea in intregime a pedepsei.
        In baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998, 1000 Cod civil, a admis actiunea civila exercitata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si a obliga inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC AR  SRL Arad, prin lichidator judiciar  , sa plateasca suma de 433.513 lei, cu titlu de despagubiri.
        Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul A.I. si in motivarea apelului a solicitat admiterea apelului si pe cale de consecinta achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. pen., iar in subsidiar, desfiintarea sentintei penale nr. 475/17.11.2011, in temeiul art. 279 Cod proc. pen. coroborat cu art. 6 din CEDO si art. 6 alin. 2 din Codul de procedura penala respectiv art. 371 alin. 2 Cod proc. pen.
        A aratat ca a instrainat societatea comerciala AR   SRL la data de 21.08.2008, data la care nu era scadenta obligatia de a depune la organele financiare declaratiile ce priveau actele de comert efectuare de catre societatea mai sus mentionata. Asa cum rezulta din actele administrate in faza de urmarire penala, odata cu cesionarea societarii, inculpatul a cesionat noului administrator D.P., atat pasivul cat si activul societatii, astfel incat nu a savarsit faptele imputate prin actul de sesizare.
        De asemenea, a solicitat desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat solutia pronuntata s-a facut in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, unde, a primit o solutie de scoatere de sub urmarire penala.
        Prin Decizia penala nr. 33/A din 27 februarie 2012  -Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I., aratand ca  isi insuseste starea de fapt retinuta de prima instanta, precum si rationamentele de interpretare a probatoriului administrat si din care rezulta vinovatia inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005.
        Vinovatia inculpatului a fost dovedita potrivit raportului de control efectuat de reprezentantii Garzii Financiare Arad si a inscrisurilor aferente din care rezulta faptul ca in perioada iunie-iulie 2008, conform borderoului de vanzari SC Ar   SRL Nadlac al carui unic asociat si reprezentant era inculpatul a efectuat vanzari catre doua societati din Bucuresti in suma de 1173131,90 lei, operatiuni nedeclarate la organul fiscal, care au cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 410 596 lei.
        Inculpatul in aparare a pus la dispozitia organelor de control patru facturi care s-au dovedit a fi fictive asa cum rezulta din adresa nr.503488/05.11.2008 inregistrata la Garda Financiara Arad.
        Nu pot fi retinute sustinerile inculpatului referitoare la faptul ca nu cunostea faptul ca aceste facturi sunt fictive, deoarece ele proveneau de la o societate care nu functioneaza la sediul social declarat si nu conduce evidenta contabila, fiind o societate infiintata pentru deducerea unor plati fictive de impozitare si pentru a obtine o rambursare sau o reducere de TVA.
        In ceea ce priveste solicitarea inculpatului privind achitarea sa potrivit art.11 pct.1 lit.a raportat la art.10 lit.c C.p.p. pe motiv ca la data de 21.08.2008, data la care nu era scadenta obligatia de a depune la organele financiare declaratiile ce priveau actele de comert efectuare ar fi instrainat societatea altei persoane, nu este intemeiata.
        Astfel, in cauza, faptele imputate inculpatului s-au savarsit in perioada iunie-iulie 2008 cand inculpatul era administratorul societatii si cand au fost folosite acele patru facturi fictive pentru a demonstra achizitionarea fructelor.
        De asemenea in urma aceluiasi control s-a constatat ca in luna iulie 2008  societatea inculpatului a efectuat achizitii intracomunitare de bunuri in valoare totala de 65477 lei, conform CMR-ului si notei de receptie nr.22/24.07.2008, achizitii care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, fapt ce demonstreaza intentia infractionala a inculpatului.
        Referitor la solicitarea inculpatului privind restituirea cauzei la prima instanta pe motiv ca ca nu am beneficiat de un proces echitabil, fiindu-i retras  dreptul de a-si efectua probatiunea si de a-si dovedi nevinovatia ca urmare a respingerii probei cu expertiza fiscala, instanta de apel a constatat pe de o parte ca acest motiv nu se regaseste printre cele limitativ prevazute de art.379 pct.2 lit.b C.p.p., iar pe de alta parte aceasta proba a fost respinsa motivat avand in vedere faptul ca aceasta nu putea fi efectuata raportat la obiectivele solicitate si la inexistenta fizica a unor documente specifice evaluarii fiscale.
        Astfel, in cauza s-a dovedit dincolo de orice indoiala rezonabila faptul ca inculpatul este autorul infractiunilor retinute prin actul de sesizare al instantei.
        La individualizarea judiciara a pedepsei  instanta  a avut in vedere  criteriile  generale  prev. de art. 72 cod penal : dispozitiile partii generale a codului penal,  limitele speciale de pedeapsa,  gradul de pericol social al faptei savarsite,  persoana inculpatului si  imprejurarile care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala. Atingerea dublului scop preventiv si educativ al pedepsei este conditionata de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluari intre gravitatea faptei, periculozitatea sociala a autorului pe de o parte si durata sanctiunii si natura sa pe de alta parte.
        Ca masura de constrangere, pedeapsa are, pe langa scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ceea ce priveste comportamentul faptuitorului.
        Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate in asa fel, incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea savarsirii altor fapte penale.
        La stabilirea pedepselor s-a avut in vedere gravitatea faptelor,  circumstantele savarsirii acestora, prejudiciul produs, dar si aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care nu se justifica reducerea pedepselor acestea fiind orientate spre minimul special prevazut de textul de lege.
        Astfel, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea si imprejurarile concrete de comitere a acesteia, mentinerea pedepsei rezultante de 2 ani si 10 luni inchisoare si a  modalitatii de executare este justificata, raportat la dispozitiile art.72 si 52 C.p..
        In ceea ce priveste actiunea civila, aceasta a fost corect solutionata. Potrivit dispozitiilor art. 14 C.p.p. obiectul actiunii civile exercitata in cadrul procesului penal il constituie repararea pagubei pricinuita partii vatamate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. raspunderea civila delictuala este antrenata atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta prejudiciului, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei. Prejudiciul consta in consecintele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsita de inculpat; acesta trebuind sa fie cert, ceea ce presupune ca este sigur in ce priveste existenta sa si posibilitatile de evaluare. In cauza sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale astfel incat in mod corect a fost obligat inculpatul la despagubiri catre partea civila.
        Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia penala nr. 3433 din 24 octombrie 2012 a admis recursul declarat de inculpatul A.I. impotriva deciziei penale nr. 33/A din 27.02.2012 a Curtii de Apel Timisoara, pe care a casat-o impreuna cu sentinta penala nr. 475 din 17.11.2011 a Tribunalului Arad si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
        In considerentele deciziei de casare s-au retinut urmatoarele: Potrivit art.385/9 pct.17/2 C.p.p., hotararile sunt supuse casarii cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii.
        Conventia europeana a drepturilor omului reglementeaza prin art.6 parag.1 dreptul la un proces echitabil, ca si componenta a principiului asigurarii preeminentei dreptului intr-o societate democratica, in sensul Conventiei, dreptul la o buna administrare a justitiei ocupa un loc eminent, astfel ca o interpretare restrictiva a dispozitiilor art.6 nu corespunde cu obiectul si scopul prevederilor sale.
        Intr-o formulare de sinteza, instanta europeana a aratat ca, combinat cu dispozitiile paragrafului 3, paragraful 1 al art.6 din Conventie stabileste elementele esentiale ale unui proces echitabil in materie penala: informarea acuzatului, in cel mai scurt timp, cu privire la natura si la cauzele acuzatiei ce i se aduc, acordarea timpului si facilitatilor necesare formularii apararilor sale, asigurarea dreptului la aparare, posibilitatea interogarii martorilor in acuzare si convocarii si ascultarii celor in aparare in aceleasi conditii, in conditii de respect al principiului contradictorialitatii.
        Pentru ca un proces sa fie echitabil, Curtea a formulat o serie de cerinte privitoare la desfasurarea unui proces, asa cum impune art.6 parag. 1 din Conventie, textul implicand si obligatia tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate, al argumentelor si cererilor de proba ale partilor, statuandu-se ca exigenta echitatii priveste ansamblul procedurii, iar nu doar audierea contradictorie a partilor.
        In plus, notiunii de proces echitabil i se circumscrie principiul egalitatii armelor. Astfel, partile trebuie sa fie tratate egal pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta sau celelalte parti din proces. Principiul egalitatii armelor presupune ca fiecarei parti sa i se dea posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu "adversarul" ei, Curtea atribuind o importanta deosebita aparentelor si sensibilitatii problemelor unei bune administrari a justitiei.
        Totodata, dispozitiile art.6 alin.2 C.p.p. impun obligatia ca, in cursul procesului penal, organele judiciare sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesule in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
        Tinand seama de cele expuse, inalta Curte a constatat ca, in prezenta cauza, atat instanta de apel, cat si prima instanta s-au pronuntat exclusiv in baza mijloacelor de probe administrate in faza de urmarire penala, fara a exista o cercetare judecatoreasca, desi inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile in vederea stabilirii eventualului prejudiciu pe care SC AR   SRL l-ar fi adus bugetului de stat, aspect ce a fost invederat de inculpat si instantei de apel, prin criticile formulate impotriva sentintei penale.
        Fara ca eventuala paguba cauzata bugetului de stat - prin comiterea de catre inculpat a presupusei infractiuni de evaziune fiscala, sa fie stabilita in mod obiectiv, de un organism abilitat in acest sens, care sa nu fie parte in proces, prima instanta 1-a obligat pe inculpat la plata unor despagubiri civile, astfel cum acestea au fost calculate de partea vatamata, constituita parte civila, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, solutie mentinuta in apel.
        In afara de administrarea probei constand in expertiza contabila, in virtutea rolului activ al instantei de judecata reglementat de art.4 din C.p.p., care are menirea de a garanta aflarea adevarului, dar si dreptul la un proces echitabil, inalta Curte apreciaza ca, pentru clarificarea situatiei de fapt si stabilirea fara nici un dubiu a vinovatiei inculpatului, se impunea audierea administratorului SC   SRL - numitul I  E in legatura cu operatiunile comerciale relevate de cele patru facturi fiscale prezentate de inculpat (fila 21 d.u.p.), audierea numitului D  Pe  - administrator, din data de 21.08.2008, al SC   SRL, cu privire la controlul din 14.11.2008 efectuat de Garda Financiara (fila 44 d.u.p.), audierea numitei    a - proprietara imobilului la care SC   SRL si-a stabilit sediul (fila 45 d.u.p.), precum si administrarea oricarei alte probe utile, concludente si pertinente pentru solutionarea cauzei, care ar fi rezultat din cercetarea judecatoreasca.
        Ca atare, constatand ca in cauza nu s-a efectuat cercetare judecatoreasca, situatie care semnifica o incalcare a dreptului la un proces echitabil, inalta Curte considera ca fiind intemeiata solicitarea recurentului inculpat de casare a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesara administrarea de probe, situatie care se circumscrie dispozitiilor art.385/15 alin.4 C.p.p.
        Avand in vedere si dispozitiile art.385/15 alin.3 C.p.p., potrivit cu care instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata, cauza va fi trimisa spre rejudecare la prima instanta.