Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005

Evaziune fiscala, art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/ 2005.
       Prin sentinta penala 41/22.02.2012, in baza art. 11 punctul 2 litera a Cod Procedura Penala raportat la art. 10 litera b Cod Procedura Penala si art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a dispus achitarea inculpatilor KS si KS pentru cate trei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de art. 9 alin. l lit. a din Legea 241 2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal. In baza art. 346 al. 4 Cod Procedura Penala s-a lasat nesolutionata latura civila a cauzei.
       Instanta a apreciat ca in cauza nu se poate retine infractiunea de evaziune fiscala, deoarece nu exista nicio dispozitie legala accesibila si previzibila care sa efectueze legatura dintre infractiunea prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 si obligatia de a solicita inregistrarea in scopuri de TVA in conditiile prevazute la art. 152 din Codul fiscal, daca tranzactiile imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, depasesc plafonul de 35.000 euro.

       Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov cu numarul 350/P/2011 din data de 03.10.2011 inregistrat la aceasta instanta 10.10.2011 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor KS si KS.
     Ca stare de fapt, in sarcina inculpatilor s-a retinut ca in perioada 2007-2009, au efectuat transferuri de bunuri prin 12 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, iar pentru un numar de trei tranzactii imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de 9500 mp situat in mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea in lei fiind de 673.797 lei, nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de1.555.729 lei nu au colectat taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume, desi la data de 01.10.2007, in urma depasirii plafonul de 35.000 euro, au devenit platitori de TVA, prejudiciind in acest fel bugetul de stat cu suma de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, in total cu suma de 535.959 lei, fapta care s-a apreciat de catre Ministerul Public ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal (3 fapte).
     S-a apreciat ca existenta infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 trebuie analizata prin prisma plafonul de 35.000 euro sau inainte de inceperea activitatii economice conform prevederilor art. 153 din Codul fiscal si de a isi indeplini toate obligatiile ce decurg din aceasta calitate, la fel ca si alte persoane impozabile.
       Actele dosarului au relevat ca numitii KS si KS, in perioada 2007-2009, au efectuat 12 tranzactii imobiliare cu caracter de continuitate, iar pentru un numar de trei tranzactii imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de 9500 mp situat in mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea in lei fiind de 673.797 lei, nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de 3.879 mp situat in com. Sanpetru, pretul vanzarii fiind de 187.004 euro, la un curs BNR de 3,54 lei/euro, valoarea in lei a tranzactiei fiind de 663.172 lei si nr.2858/26.10.2009, pentru un teren in suprafata de 3019 mp. situat in com. Bragadiru, jud. Ilfov, valoarea totala a acestor trei contracte fiind de 1.555.729 lei.
       S-a apreciat ca cei doi nu au colectat taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume, desi la data de 01.10.2007, in urma depasirii plafonul de 35.000 euro, au devenit platitori de TVA, prejudiciind in acest fel bugetul de stat cu suma de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, in total cu suma de 535.959 lei.
       Dispozitii aplicabile:
       Art. 152 alini din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
       Potrivit acestei dispozitii legale, persoana impozabila stabilita in Romania conform art.1251 alin.2 lit. a, a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei (...), poate aplica scutirea de taxa, numita in continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevazute de art. 126 alin. l (...).
       Pentru a stabili calitatea de persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii:
        1. Depasirea plafonului de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala (analizand per a contrario dispozitiile art. 152 alin. l din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicata cu modificarile si completarile ulterioare); plafonul de scutire de 35.000 euro reprezentand 119.000 lei la cursul de schimb valutar de la data aderarii (3,40 lei/euro).
        Art. 153 alin. l lit. b - "persoana impozabila care are sediul activitatii economice in Romania si realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitatea economica ce implica operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere, trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent, dupa cum urmeaza: lit. b: daca in cursul unui an calendaristic atinge sau depaseste plafonul de scutire prevazut de art. 152 alin. l, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a atins sau depasit acest plafon".
        Potrivit punctului 66 alin. l din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, punct dat in aplicarea art. 153 din Codul fiscal " in cazul in care o persoana este obligata sa solicite inregistrarea in conditiile art. 153 alin. 1,2,4,5 din Codul fiscal, inregistrarea respectivei persoane se va considera valabila, incepand cu: c) prima zi a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila solicita inregistrarea in cazurile prevazute la art. 153 alin. 1 lit. b din Codul fiscal.
      2. Calitatea de persoana impozabila, potrivit art. 1251 alin. l, pct. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
      Persoana impozabila are intelesul art. 127 alin. l si reprezinta persoana fizica, grupul de persoane, institutia publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfasoare o activitate economica. Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara de o maniera independenta si indiferent de loc activitati economice de natura celor prevazute la alin.2, oricare ai fi scopul sau rezultatul acestei activitati. Aliniatul 2 arata ca in sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitati extractive, agricole si activitatile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de bunuri cu caracter de continuitate.
      Conform Anexei  1b din Ordinul  Ministerului Finantelor Publice nr. 1415  din 11.08.2009 dat in aplicarea OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare se va considera asociere si cazul in care doua persoane au realizat o operatiune sau o activitate economica impozabila si nu exista un contract de asociere, dar ambele persoane sunt parte in operatiunea sau activitatea economica desfasurata.
       3. Activitatea economica sa aiba ca obiect exploatarea bunurilor corporale sau necorporale. Termenul de exploatare se refera la toate operatiunile, oricare ar fi forma juridica a acestora, efectuate in scopul obtinerii de venituri, avand caracter de continuitate (art.3 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat in aplicarea art. 127 din Codul fiscal; alin. l prevede: in sensul art. 127 alin.2 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, in concordanta cu principul de baza al sistemului de TVA, potrivit caruia taxa trebuie sa fie neutra, se refera la orice tip de tranzactii, indiferent de forma lor juridica.
       Caracterul de continuitate al activitatii economice de exploatare a bunurilor corporale sau necorporale rezulta din art. 127 alin.2 teza II din Codul fiscal; art.3 alin. l din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat in aplicarea art. 127 din Codul fiscal: in sensul art. 127 alin.2 din Codul fiscal obtinerea de venituri de catre persoanele fizice din vanzarea locuintelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de catre acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu exceptia situatiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfasurata in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin.2 din Codul fiscal.
       Indeplinirea acestor conditii se va face raportat la legislatia fiscala, astfel ca, din punct de vedere fiscal, operatiunile au caracter de continuitate cand nu pot fi considerate operatiuni ocazionale, precum si atunci cand o persoana fizica realizeaza in cursul unui an calendaristic mai mult de o operatiuni imobiliara, constand in terenuri si constructii, altele decat cele utilizate in scop personal, incadrandu-se in acest fel in prevederile art.141 alin.2 lit. f din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicata cu modificarile si completarile ulterioare; art.3 pct.5 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal dat in aplicarea art. 127 din Codul fiscal care arata ca in cazul achizitiei de terenuri/sau constructii de catre persoana fizica in scopul vanzarii, livrarea acestor bunuri reprezinta o activitate cu caracter de continuitate daca persoana fizica realizeaza mai mult de o singura tranzactie in cursul unui an calendaristic.
       4. Terenurile ce au facut obiectul livrarii sa fie situate in intravilanul localitatii:
       Cadru legislativ care reglementeaza edificarea de constructii pe terenurile situate in intravilan - art.141 alin.2 lit. f din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal care arata ca urmatoarele operatiuni sunt, de asemenea scutite de taxa: f) livrarea de catre orice persoana a unei constructii, a unei parti a acesteia si a terenului pe care este construita, precum si a oricarui alt teren. Prin exceptie, scutirea nu se aplica pentru livrarea unei constructii noi, a unei parti a acesteia sau a unui teren construibil, daca este efectuata de catre o persoana impozabila care si-a exercitat sau ar fi avut dreptul sa-si exercite dreptul de deducere total sau partial a taxei pentru achizitia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil.
       In sensul prezentului articol, s-a definit terenul construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei in vigoare (...), anexa 2 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului care prevede " teritoriul intravilan reprezinta totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun unitatea administrative-teritoriala de baza, delimitata prin planul de urbanism general aprobat si in cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari"; anexa 1, sectiunea 1, art.4 din HG nr.525/1996 privind Regulamentul general de urbanism. Referitor la terenuri agricole din intravilan, s-a aratat ca autorizarea executarii constructiilor pe terenuri agricole din intravilan este permisa pentru toate tipurile de constructii si amenajari specifice localitatilor, cu respectarea conditiilor impuse de lege si de prezentul regulament.
       Reglementarile de mai sus, stabilesc conduita fiscala si implicit obligatiile fiscale ale unei persoane care in situatia in care fiind titulara a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, incheiere contracte de vanzare cumparare pentru acestea si se afla in situatia de a depasi plafonul de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala.
       Referitor la cei doi inculpati, s-a apreciat ca plafonul de 35.000 euro ca cifra de afaceri anuala a fost depasit in luna august 2007 prin efectuarea a doua tranzactii, respective prin contractele de vanzare cumparare nr. 1290/17.08.2007 prin care cei doi inculpati au transferat dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 24.000 mp in schimbul unui pret de 840.000 euro, la un curs BNR de 3,27 lei/euro (2.751.336 lei) asupra unui teren arabii situat in loc. Rasnov si nr. 1291/17.08.2007 avand ca obiect terenul in suprafata de 9.000 mp. situat in mun. Sacele, zona Valea Timisului, pretul vanzarii fiind de 585.000 euro, la un curs BNR de 3,27 lei/euro, respectiv 1.916.100 lei, totalul celor doua tranzactii fiind de 4.667.436 lei, cu mult peste plafonul de 119.000 lei. Deoarece plafonul de scutire a fost depasit in urma efectuarii acestor doua tranzactii in luna august 2007, invinuitii aveau obligatia de a se solicita inregistrarea ca platitor de TVA pana la data de 10.09.2007 si sa devina platitor de TVA incepand cu data de 01.10.2007, conform prevederilor art. 152 si art. 153 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
      S-a apreciat ca prin cele 12 tranzactii imobiliare efectuate de catre sotii K, in calitate de vanzatori si coproprietari, fiind sot si sotie, acestia s-au aflat in situatia prevazuta de art. 127 alin. l, astfel ca la momentul tranzactiilor ar fi format o „asociere" in vederea obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
      In ceea ce priveste infractiunea retinuta in sarcina inculpatilor, ascunderea bunului sau a sursei impozabile, referitor la elementul material, in limbajul comun prin ascundere se intelege a dosi, adica a face sa nu fie cunoscut, inteles, stiut de altii, a tainui, a sustrage vederii, a pune la adapost pentru a nu fi gasit. Ascunderea presupune ascunderea bunului sau a sursei impozabile, atat in sens fizic cat si juridic.
      In ceea ce priveste actiunea celor doi inculpati, aceasta imbraca formele unei fraude fiscale ce a fost sanctionata deja prin stabilirea sumei de bani ce trebui platita de acestia cu penalitatile aferente. Partea civila detine deja un titlu in acest sens. De asemenea, cei doi au fost inregistrati in evidentele fiscale ca platitori de TVA.
      Corelatia dintre conduita fiscala si conduita penala este deficitara. Codul fiscal a suferit in perioada 2004-2011 un numar de 93 de modificari.
      In final conduita fiscala a contribuabililor aflati in situatia de a instraina cu titlu de regularitate terenuri este reglementata prin Legea 571/2003, prin HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal si prin OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
      Nu in ultimul rand cu cat sunt mai simplificate reglementarile de drept substantial, in scopul de a asigura previzibilitatea legii penale cu atat va creste increderea generala in actul de justitie penala.
      Tocmai de aceea, principiile legalitatii si previzibilitatii legii penale cer ca infractiunile sa fie definite cu mare exactitate, mai ales ca aceste expresii pot constitui cauza agravarii raspunderii si, ca urmare, a pedepsei aplicate.
      Instanta apreciaza ca referitor la conduita ce trebuia adoptata de inculpati, legea nu indeplineste conditiile de accesibilitate si previzibilitate. Prin urmare se va analiza prin prisma art. 6 din CEDO, referitor la dreptul la un proces echitabil, daca norma fiscala efectueaza o corelatie clara intre norma penala despre care se considera ca ar sanctiona penal incalcarea normei fiscale.
      Curtea Europeana a aratat in cauza Rotaru vs Romamia ca sintagma "prevazut de lege" inseamna nu doar o anume baza legala in dreptul intern, dar si calitatea legii in cauza: astfel, aceasta trebuie sa fie accesibila persoanei si previzibila (a se vedea si  Hotararea Amann impotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, alin. 65, CEDO 2000).
      In ceea ce priveste cerinta previzibilitatii legii, Curtea a aratat ca o norma este "previzibila" numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita. S-a mai aratat ca sintagma <<prevazuta de lege>> nu se refera doar la dreptul intern, ci vizeaza si calitatea <<legii>>; prin aceasta expresie se intelege compatibilitatea legii cu principiul preeminentei dreptului, mentionat explicit in preambulul conventiei (...).
      Inculpatii nu sunt persoanele care activeaza ca profesionisti in anumite domenii astfel ca nu se poate aprecia ca acestia ar fi avut o obligatie de prevedere a unei norme penale mai importanta decat o persoana particulara obisnuita (CEDO, sectia II, decizia Eurofinacom versus Franta, 7 septembrie 2004).
      Legea penala respectiv art. 9 litera a din Legea 241/2005 care incrimineaza ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile nu este suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului ca doi proprietari sot si sotie in masura in care instraineaza terenuri, reprezinta o asociatie si in masura in care depasesc plafonul de 35.000 euro devin platitor de TVA, iar prin faptul ca nu s-au inscris cu acest titlu au comis infractiunea prevazuta de art. 9 litera a din Legea 241/2005.
      Art. 7 din CEDO reglementeaza principiul nici o pedeapsa fara lege, ceea ce presupune ca legea penala sa fie suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului ca un anumit act constituie infractiune. Acelasi principiu impune neaplicarea legii penale in mod extensiv in dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezulta ca legea trebuie sa defineasca in mod clar infractiunile si sanctiunile care le pedepsesc (Achour impotriva Frantei [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006).
      Notiunea “drept” (“law”) folosita la art. 7 corespunde notiunii “lege” ce apare in alte articole din Conventie; ea inglobeaza dreptul de origine atat legislativa, cat si jurisprudentiala si implica conditii calitative, printre altele, pe cele ale accesibilitatii si previzibilitatii (Cantoni impotriva Frantei, Hotararea din 15 noiembrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-V, p. 1627, § 29, Coeme si altii impotriva Belgiei, nr. 32.492/96, 32.547/96, 32.548/96, 33.209/96 si 33.210/96, § 145, CEDO 2000-VII, si E.K. impotriva Turciei, nr. 28.496/95, § 51, 7 februarie 2002).
      Curtea Europeana a aratat ca semnificatia notiunii de previzibilitate depinde intr-o mare masura de continutul textului de care este vorba, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai (Groppera Radio AG si altii impotriva Elvetiei, 28 martie 1990, seria A nr. 173, p. 26, paragraful 68).
      In cauza, pornind de la lipsa de corelatie dintre conduita fiscala ce ar putea reprezenta o fapta penala, tribunalul apreciaza ca in cazul inculpatilor se poate retine doar o abatere fiscala ce a fost sanctionata din punct de vedere fiscal si deci nu o fapta penala.
      Diversitatea de termeni folositi in materia evaziunii fiscale a condus la o imprecizie in legatura cu notiunea de evaziune fiscala, frauda fiscala, abatere fiscala, criminalitate economica, desi acestea se refera la neimplinirea voita de catre contribuabili a obligatiilor fiscale legale.
      Imprecizia cuvintelor care desemneaza evaziunea fiscala provine de la diversitatea cuvintelor pentru a definii acest fenomen. Daca intr-adevar se vorbeste de frauda sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugii din fata impozitului,sau a altor taxe, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia subterana. Asadar se deduce ca autorii care se ocupa de evaziunea fiscala se invart in jurul unei game de cuvinte care fac foarte dificila cuprinderea fenomenului, desi intre termeni exista diferente uriase, in sensul ca anumite actiuni sau inactiuni constituie contraventii, iar altele infractiuni, tocmai de aceea, sub unghiul fiscal si cel penal, delictul care trebuie sa fie legal, material si intentional trebuie stabilit cu precizie pentru a se putea stabili sanctiunea aplicabila.
      Referitor la prezenta cauza, in ceea ce priveste elementul legal, care trebuie sa ofere contribuabilului o garantie impotriva abuzurilor posibile ale statului, conduita fiscala este precizata prin dispozitiile Legii 571/2003, prin HG 44/2004 pentru aprobarea Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal si prin OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
       In baza acestor dispozitii, numitii KSsi KHLAIF STELA, in urma faptului ca in perioada 2007-2009 au efectuat transferuri de bunuri prin 12 tranzactii imobiliare, iar ca urmare a tranzactiilor imobiliare avand ca obiect terenuri construibile prin contractele de vanzare cumparare nr. 1800/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de 9500 mp situat in mun. Codlea, valoarea terenului fiind de 190.000 euro, la un curs valutar de 3,54 lei/euro, valoarea in lei fiind de 673.797 lei; nr. 1799/06.12.2007 pentru un teren in suprafata de 3.879 mp situat in com. Sanpetru, pretul vanzarii fiind de 187.004 euro, la un curs BNR de 3,54 lei/euro, valoarea in lei a tranzactiei fiind de 663.172 lei; si nr.2858/26.10.2009, pentru un teren in suprafata de 3019 mp. situat in com. Bragadiru, jud. Ilfov, valoarea totala a acestor trei contracte fiind de 1.555.729 lei,  la data de 01.10.2007 ca urmare a depasirii plafonului de 35.000 euro, ar fi trebuit sa cunoasca ca au obligatia de a colecta taxa pe valoare adaugata aferenta acestei sume. Se apreciaza ca aceste fapte reprezinta trei infractiuni de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, prejudiciul adus bugetul de stat fiind de 295.588 lei reprezentand TVA neachitat si 240.693 lei reprezentand obligatii de plata accesorii, in total cu suma de 535.959 lei.
      Elementul intentional reprezinta elementul delicat al fraudei fiscale. Pentru a dovedi intentia trebuie ca mai intai contribuabilul sa fi avut cunostinta ca el incalca o dispozitie fiscala legala, iar apoi ca el a actionat voluntar in cunostinta totala de cauza.
      De asemenea, in stransa legatura cu factorul intentional este si calitatea normei juridice. Astfel cum s-a aratat mai sus, o norma este previzibila atunci cand este redactata cu suficienta precizie, astfel incat cetateanul sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-o anumita situatie, care sa-i permita acestuia sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. In acelasi timp, norma juridica trebuie sa fie accesibila.
      Or astfel cum s-a aratat mai sus, in lipsa corelatiei dintre conduita fiscala si cea penala, in lipsa unei previzibilitati a legii fiscale si penale, elementul legal este precar, iar elementul intentional este infrant.
       In consecinta, instanta apreciaza ca in cauza nu se poate retine infractiunea de evaziune fiscala, deoarece nu exista nicio dispozitie legala accesibila si previzibila care sa efectueze legatura dintre infractiunea prevazuta de art. 9 alin. l lit. a din legea nr. 241/2005 si obligatia de a solicita inregistrarea in scopuri de TVA in conditiile prevazute la art. 152 din Codul fiscal, daca tranzactiile imobiliare cu terenuri construibile si constructii noi, depasesc plafonul de 35.000 euro.
       Tribunalul apreciaza ca fapta retinuta in sarcina inculpatilor nu este prevazuta de legea penala, astfel ca in baza art. 11 punctul 2 litera a Cod Procedura Penala raportat la art. 10 litera b Cod Procedura Penala si art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, va dispune achitarea inculpatilor pentru cate trei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de art. 9 litera a din Legea 241/2005 republicata.
       Referitor la latura civila a cauzei, desi este vorba de o eventuala infractiune de pericol, avand in vedere temeiul achitarii, conform art. 346 al 4 Cod Procedura Penala aceasta va fi lasata nesolutionata. De altfel, pentru sumele de bani despre care se afirma ca ar fi datorate de cei doi inculpati exista un titlu executabil.
       In baza art. 189 Cod Procedura Penala onorariile aparatorilor din oficiu, in cuantum de cate 200 lei pentru fiecare inculpat se suporta din fondurile MJLC si se includ in cheltuielile judiciare.
       In baza art. 192 al. 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare in cuantum de 180 lei raman in sarcina statului.