Procedura insolventei

Intr-un contract de leasing considerat, ca si contractele bancare, unul de adeziune, conditiile generale ale contractului trebuie sa concorde cu conditiile speciale, clauza penala trebuind sa fie expresa si nu subinteleasa. In aceste conditii, orice clauza indoielnica se interpreteaza in favoarea debitorului, OG nr. 51/1997 permitand alaturarea de norme derogatorii de la lege cu privire la daunele-interese, prin conventia partilor. De asemenea, de la data rezilierii si/sau reposedarii bunului, dupa caz, contravaloarea asigurarilor pentru bunul reposedat nu mai poate fi ceruta debitorului, mai ales in contextul in care plata primelor de asigurare nu este acoperita nici de prevederile OUG nr. 51/1997, dupa cum nu poate fi ceruta de la debitor decat contravaloarea restului de rate si a accesoriilor si altor cheltuieli din care a fost scazuta contravaloarea bunului vandut, daca aceasta valoare nu acopera restul sumei finantate, cu respectarea dispozitiilor legii insolventei.

Prin sentinta civila nr. 1036 din 7 martie 2013 pronuntata in dosarul nr. 4428/108/2012/a1 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestatia formulata de creditoarea S.C. ILR IFN S.A. impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei  S.C. CH S.R.L. Arad, mentinand inscrierea contestatoarei in tabel, la pozitia 3, in grupa creantelor chirografare, cu suma de 93.325.940 lei, astfel cum a dispus administratorul judiciar.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca contestatia creditoarei este neintemeiata, in mod corect aceasta societate fiind inscrisa la pozitia 3, in grupa creantelor chirografare, cu suma de 93.325.940 lei, suma de 347.836,24 lei fiindu-i respinsa ca fiind achitata de catre debitoare, astfel cum rezulta din actele contabile ale acesteia. Desi a semnat contractul de leasing nr. 12127/13.08.2012, debitoarea a avut posibilitatea de a negocia cu finantatorul creditor numai in privinta obiectului leasingului, a duratei contractului, a platilor ce urmau a fi efectuate, iar nu si in ceea ce priveste conditiile generale de leasing, la care debitoarea a aderat fara a le negocia in mod direct cu creditoarea, care au fost numai aduse la cunostinta utilizatorului, fara a exista o posibilitate reala pentru acesta de a le negocia. Totodata, tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 15, in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului.
In speta, potrivit art. 12.4. alin. II prima liniuta, contractul a incetat la data de 24.01.2009, prin implinirea termenului de 30 zile de la scadenta ultimei rate neachitate, ultima rata achitata partial avand loc in data de 10.12.2008, scadenta la 24.12.2008, iar in data de 24.01.2009 s-a implinit termenul de 30 zile cand finantatorul are dreptul de a rezilia contractul sau sa solicite daune-interese, respectiv penalitati de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere, potrivit art. 10.9.1 din Conditiile generale, insa finantatorul a inteles sa emita in continuare facturi.
Prin somatia emisa la data de 29.12.2008, acesta a instiintat debitoarea cu privire la rezilierea contractului, dar a continuat sa inregistreze, in sarcina ei, debite pana in luna septembrie 2009, respectiv 30.09.2009, data la care a fost incheiat procesul-verbal de predare-primire a bunului catre cesionarul S.C. MSS S.R.L. De precizat, ca debitoarea a solicitat finantatorului la data de 30.12.2008 sa intre in posesia bunului, astfel cum rezulta din inscrisul din dosar (fila 20).
Dupa cum se poate observa, creditoarea a pretins si ratele scadente dupa comunicarea in scris asupra rezilierii contractului. Cu toate acestea, finantatorul a facut  cerere de inscriere la masa credala si a solicitat contravaloarea ratelor neachitate pana la data rezilierii contractului, in baza unui pact comisoriu expres; penalitati de intarziere pana la data deschiderii procedurii pentru fiecare rata scadenta si neachitata; daune-interese reprezentand totalitatea ratelor ulterioare momentului rezolutiunii. Aceste daune se cer ca urmare a unei clauze penale inserate in Conditiile generale ale contractului de leasing financiar, nenegociabile si care contin de multe ori si valoarea reziduala; contravaloarea ratelor de asigurare CASCO neplatite, de la data rezilierii si pana la finalizarea contractului de leasing, de catre utilizator companiei de asigurari agreata de catre finantator, toate contractele de leasing financiar pentru autovehicule fiind incheiate cu conditia perfectarii de catre utilizator a unui contract de asigurare CASCO cu un asigurator agreat de catre finantator.
Asadar, nu exista o obligatie a utilizatorului decurgand din lege de a plati, pe langa sumele mai sus precizate, toate celelalte rate de leasing ramase de achitat, precum si valoarea reziduala; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate in continuare, dupa reziliere, precum si a valorii reziduale reprezinta, in fapt, o sarcina evident excesiva, impusa utilizatorului, care este avantajat sa nu fie executat contractul, decat sa fie executat, deoarece ar obtine pe langa bunurile contractate si plata ratelor de leasing si valoarea reziduala. In aceste conditii, debitoarea a semnat un contract tipizat, ce stipuleaza, printre altele, si plata de daune-interese, concomitent cu restituirea bunului, iar aceasta prevedere are natura juridica a unei clauze penale, reglementata de art. 1538-1543 Cod civil.
Clauza penala, este acea prevedere contractuala prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in caz ca nu va executa obligatia principala pe care si-a asumat-o. Asadar, prin clauza contractuala partile determina anticipat echivalentul prejudiciului pe care l-ar suferi creditorul ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. Tribunalul a considerat ca debitoarea nu a avut posibilitatea de a negocia cu finantatorul decat aspecte ce tin de obiectul leasing-ului, durata contractului, dar nu si conditiile generale la care aceasta a aderat.
Fata de aceasta situatie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in practica sa constanta, a retinut ca din aceasta perspectiva, a protectiei consumatorului impotriva conditiilor de creditare inechitabile si pentru a-i permite sa cunoasca pe deplin conditiile executarii ulterioare a contractului subscris, art. 4 din Directiva 87/102 impune ca, la incheierea contractului, debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra intinderii obligatiei sale (Hotararea Berliner Kingl Brauerei,C-208/98, punctul 21). De asemenea, prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010 pronuntata in C-76/10, Pohotovost s.r.o. impotriva Iveta Korckovsca, Curtea a statuat ca revine instantei nationale in cauza, avand in vedere toate imprejurarile care insotesc incheierea contractului, obligatia de a stabili daca o clauza dintr-un contract de credit, precum cea din speta, care prevede in sarcina consumatorului, o penalitate intr-un cuantum disproportionat de mare, trebuie considerata abuziva in sensul articolelor 3 si 4 din Directiva nr. 93/13.
In concluzie, in mod corect administratorul judiciar a inscris in tabelul preliminar doar suma de 93.325,94 lei, reprezentand facturi emise si neachitate in perioada in care bunul, obiect al contractului nr. 02817/08.08.2012, a fost in posesia debitoarei, respingand restul sumei pretinse de creditoarea contestatoare.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat recurs creditoarea S.C. ILR IFN S.A. Bucuresti, solicitand modificarea ei in parte, iar pe fond, admiterea cererii sale de inscriere in tabelul de creante cu suma de 441.162,18 lei.
In fapt, intre parti s-a semnat contractul de leasing financiar nr. 12127/2008, prin care recurenta, in calitate de finantator, a transmis intimatei, in calitate de utilizator, dreptul de folosinta asupra unui utilaj - Buldoexcavator Case 580. Valoarea finantarii a fost de 41.775 euro, urmand a fi restituita prin plata unui numar de 36 de rate lunare, impreuna cu o dobanda contractuala.
Pentru ca nu si-a respectat obligatiile contractuale, recurenta creditoare a reziliat contractul de leasing in conditiile art. 12.4.ii din contract si a deschis procedura executarii silite impotriva contestatorului, in vederea recuperarii debitului. Din calculul de insolventa rezulta ca pana la data de 07.08.2012 a fost restituita doar suma de 20.757,20 euro (115.091,56/1,24%/4,4715 lei pentru un euro), ramanand un rest de 21.017,80 euro, reprezentand prejudiciu direct ca urmare a rezilierii contractului. Odata cu deschiderea procedurii insolventei, finantatorul a formulat o cerere de inscriere la masa credala cu suma de 441.162,18 lei, care se compune din: 115.091,56 lei, diferenta de capital finantat de la data stoparii (pct. 1); 3.734,38 lei, dobanda calculata la diferenta de capital finantat (pct. 2); 324.529,56 lei, penalitati la facturile neachitate (pct. 3); 418,03 lei, reprezentand penalitati la facturi achitate (pct. 4), 15,82 lei, diferenta de curs valutar (pct. 5) si 558,39 lei, reprezentand asigurari (pct. 6). Din creanta declarata trebuie scazuta suma de 96.511,50 lei (pct. 7), cu care a fost vandut autoturismul, rezultand un debit de 347.836,24 lei (pct. 8), la care se adauga suma de 93.325,94 lei (pct. 9), reprezentand facturi neachitate, debitul final fiind de 441.162,18 lei (pct. 10).
Cererea de inscriere in tabelul preliminar a fost admisa in parte, respectiv doar pentru suma de 93.325,94 lei, tribunalul in mod gresit respingand contestatia societatii creditoare.
Primul motiv de recurs este cel de la art. 304 pct. 9, raportat la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive: cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Din modul cum a fost motivata hotararea, judecatorul-sindic face trimitere (desi nu o mentioneaza expres) la dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele semnate cu consumatori, categorie din care debitoarea S.C. Convest House SRL nu face parte.
Al doilea motiv de recurs este prevazut de art. 304 pct. 9, raportat la art. 15 din O.G. nr. 51/1997. O alta dovada privind aplicarea gresita a legii este trimiterea la art. 15 din ordonanta, desi textul este foarte clar: "Daca in contract nu se prevede altfel".
In virtutea acestui principiu, partile contractante au stabilit ca, prin derogare de la art. 15 din O.G. nr. 51/1997, creditoarea recurenta poate solicita rezilierea contractului de leasing daca utilizatorul intarzie cu mai mult de 30 de zile plata oricarei rate (art. 12.4.ii din contractul de leasing), situatie in care devine aplicabil art. 13 din Conditiile generale de leasing financiar, unde se prevede ca utilizatorul trebuie sa achite, printre altele, capitalul neachitat, dobanda de prefinantare neachitata, valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare CASCO, RCA, penalitati. Prin urmare, legiuitorul a prevazut in mod expres posibilitatea partilor contractante de a stabili ca in cazul in care contractul de leasing inceteaza inainte de termen, utilizatorul fie achita doar obligatiilor contractuale pana la momentul rezilierii contractului de leasing, fie stabilesc o alta intindere a acestor obligatii, fara a fi limitate, ceea ce inseamna ca utilizatorul poate fi obligat la plata intregii finantari de care a beneficiat. Asadar, restituirea tuturor ratelor de leasing, cu accesoriile aferente, nu poate avea caracter abuziv, atata timp cat este prevazuta in mod expres de legiuitor, plecand de la un principiu elementar: daca primesti o suma de bani, esti obligat sa o restitui in totalitate, la care se adauga si beneficiul creditorului pentru finantarea acordata, avand in vedere ca acesta trebuie sa inregistreze si un profit.
Al treilea motiv de recurs este prevazut de art. 304 pct. 9, raportat la art. 1084, 1085 si art. 1086 Cod civil.
Interpretarea tribunalului este eronata, Codul civil acordand creditorului dreptul de a-si recupera prejudiciul suferit si beneficiul nerealizat. Prin incheierea contractului de leasing financiar intimata a primit cu titlu de finantare o suma de bani in euro, care urmeaza a fi restituita prin achitarea unor rate de leasing lunare, conform planului de esalonare. Aceasta finantare trebuie recuperata in totalitate de la utilizator, in caz contrar, pentru finantator ar fi o pierdere evidenta, fara de care activitatea economica nu poate continua. De asemenea, conform planului de esalonare a ratelor de leasing, intimata trebuia sa achite, odata cu plata fiecarei rate, o dobanda conventionala, care la momentul incheierii contractului era de 7,50%. Aceasta se modifica trimestrial, in functie de modificarea Euroibor-ului, care este calculat de Banca Centrala Europeana, creditoarea neavand dreptul sa modifice unilateral dobanda. Restituirea dobanzii aferenta fiecarei rate de leasing reprezinta beneficiul pe care creditoarea recurenta trebuie sa-l obtina in urma finantarii acordate utilizatorului, ratiunea economica a finantatorului.
O alta categorie de debite se refera la asigurarile RCA si CASCO. Potrivit art. 9 din Conditiile generale de leasing financiare, raportat la art. 5 din O.G. nr. 51/1997, teza a Il-a, utilizatorul suporta cheltuielile privind asigurarea bunului. Prin urmare, conform art. 13 din Conditiile generale, in cazul rezilierii contractului de leasing inainte de termen, utilizatorul este obligat sa plateasca RCA si CASCO pana la momentul instrainarii bunului catre o terta persoana, fiind o derogare permisa de legiuitor si care nu poate avea un caracter abuziv ori ilicit sau imoral. De asemenea, pe perioada derularii contractului de leasing financiar, daca utilizatorul nu achita rata RCA si CASCO, asiguratorul refactureaza finantatorului asigurarea, in calitate de proprietar, iar acesta din urma le refactureaza utilizatorului. In cauza sunt rate RCA si CASCO care nu au fost achitate de utilizator, motiv pentru care acestea au fost achitate de recurenta, in calitate de proprietar.
O alta categorie de debite se refera la penalitatile de intarziere. Dreptul partilor de a insera in contract o penalitate de intarziere la sumele datorate de utilizator nu poate fi considerat abuziv, creditoarea recurenta avand dreptul sa aplice penalitati pentru lipsa de folosinta a banilor pe care utilizatorul nu i-a achitat la timp. In contractul de leasing s-a stabilit ca, in caz de intarziere la plata unei sume restante, se aplica o penalitate de intarziere de 0,35% pe zi, putandu-se depasi cuantumul sumei asupra careia se aplica. Sistemul de drept romanesc a consacrat principiul libertatii contractuale, legiuitorul impunand, insa, anumite limite, astfel incat, conform art. 5 din Codul civil, "nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri".
In cauza de fata, partile au prevazut in contract o penalitate de 0,5 % pentru intarzierea platii unei obligatii contractuale. Daca ne raportam la jurisprudenta romaneasca si la cuantumul penalitatilor practicate pe piata, o penalitate de intarziere de 0,35% pentru intarzierea platii unei obligatii contractuale nu este nici ilicita si nici imorala, nereprezentand o imbogatire fara justa cauza a subscrisei, motiv pentru care nu poate avea un caracter abuziv. Debitul final a fost stabilit dupa ce bunul care a format obiectul contractului de leasing financiar a fost vandut catre o terta persoana, fiind o obligatie contractuala prevazuta de art. 10.9.2. lit. d) din Conditiile generale de leasing financiar. O situatie in care, dupa rezilierea contractului de leasing, intimatul ar fi fost obligat sa achite intreaga valoare a contractului de leasing, indiferent daca bunul se afla in posesia subscrisei sau a fost vandut unei terte persoane, ar fi fost, intr-adevar, o situatie ilicita si imorala, reprezentand un dezechilibru major intre drepturile si obligatiile partilor contractante, deoarece ar fi dus la imbogatirea fara justa cauza a recurentei.
In drept, a invocat si art. 3041 Cod procedura civila, solicitand ca instanta de recurs sa examineze sentinta atacata sub toate aspectele.
Debitoarea intimata S.C. CH S.R.L. Arad, reprezentanta prin administratorul judiciar Casa de Insolventa O&O I.P.U.R.L. Arad a formulat concluzii scrise, solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate ca fiind temeinica si legala.
Examinand recursul declarat de creditoarea S.C. ILR IFN S.A. Bucuresti, in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in care se incadreaza unele dintre criticile formulate, a art. 3041 si 312 alin. 3 din acelasi cod, prin prisma motivelor invocate, a apararilor intimatei, precum si din oficiu, in temeiul art. 306 alin. 3, cu privire la aspectele de ordine publica, Curtea constata acesta este fondat, astfel ca il va admite ca atare, avand in vedere urmatoarele considerente:
In conformitate cu pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii". Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
Potrivit art. 1066 din vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului de leasing financiar nr. 12127/13.02.2008, clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i. Pornind de la definitia legala a institutiei, doctrina a definit clauza penala ca fiind o conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. Asadar, rolul clauzei penale este acela de a evalua pe cale conventionala prejudiciul suferit de creditor ca urmare a incalcarii de catre debitor a obligatiilor contractuale, instituind in sarcina acestuia din urma obligatia de a a-i achita creditorului o suma de bani ori o alta valoare patrimoniala.
O astfel de clauza are un izvor juridic legal reprezentat de art. 15 din O.G. nr. 51/1997, conform caruia, daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatiile de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive calculate de la data scadentei prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.
Se observa, insa, ca prevederile O.G. nr. 51/1997 acopera doar dreptul locatorului/finantatorului la restituirea bunurilor plasate in leasing si la obligarea locatarului/utilizatorului de a plati sumele datorate pana la data restituirii obiectului material al leasingului. Dispozitia citata nu se refera expresis legis si la daunele-interese reprezentate de prejudiciul incercat de locator/finantator dupa data restituirii obiectului material al leasingului (bunuri/echipamente). Totusi, aceeasi prevedere legala, in chiar debutul reglementarii, statueaza ca dispozitiile sale isi gasesc aplicarea "daca in contract nu se prevede altfel". Prin urmare, norma speciala continuta de art. 15 din O.G. nr. 51/1997 permite alaturarea unor norme complementare la care partile au posibilitatea sa recurga pe cale conventionala, cum in mod intemeiat a sustinut si recurenta.
Curtea constata ca partile au procedat in acest mod, in sensul ca, alaturat inscrierii in contractul lor a prevederilor art. 15 din O.G. 51/1997, au inclus o clauza conventionala avand natura juridica a clauzei penale reglementata de dreptul comun, si anume de art. 1066-1070 si art. 1087 Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului de leasing.
Pe acest temei, creditoarea a solicitat, prin declaratia de creanta formulata, daunele-interese reprezentand penalitati la facturile neachitate si la cele achitate cu intarziere (art. 10.9.1 din Conditiile generale de leasing financiar, parte integranta din contractul nr. 12127/13.02.2008), precum si diferenta de curs valutar (art. 10.4 din Conditiile generale).
Dispozitiile O.G. nr. 51/1997 au natura juridica a normelor speciale si, prin urmare, pot fi completate, in mod subsidiar, cu normele dreptului comun, fie acesta drept comercial sau civil.
Prin urmare, nimic nu impiedica partile contractului de leasing financiar sa recurga la clauze contractuale care isi afla regimul juridic, in totul sau in parte, in reglementarea dreptului comun. Ca o consecinta directa, validitatea acestor clauze trebuie verificata potrivit regimului juridic care le reglementeaza si in acord cu vointa juridica reala manifestata de parti la incheierea contractului. Curtea releva ca clauza penala inscrisa de parti in continutul art. 10.9.1 din Conditiile generale de leasing financiar trebuie examinata sub doua comandamente juridice, astfel: clauza penala sa nu contravina cerintelor O.G. nr. 51/1997 in legatura cu incheierea, executarea si efectele contractului de leasing; clauza penala extinsa la regimul juridic al dreptului comun sa corespunda scopului instituit de legiuitor.
Din economia dispozitiilor art. 15 din ordonanta rezulta, pe de o parte, ca partile pot conveni asupra daunelor-interese datorate pentru rezilierea contractului, statuandu-se ca acestea se pot intinde, cel putin, pana la data restituirii obiectului material al leasingului, iar pe de alta parte, ca partile pot conveni si altfel, in sensul de a stipula o alta determinare a daunelor-interese, mai restransa sau mai intinsa decat cea la care se refera norma legala evocata. Curtea apreciaza, insa, ca astfel de daune-interese trebuie sa se coreleze cu continutul intrinsec al drepturilor si obligatiilor partilor contractului de leasing, dintre care constituie repere de reflectare a daunelor-interese specifice contractului de leasing financiar efortul finantatorului de a avansa integral suma de bani catre furnizorul bunurilor/echipamentelor in vederea achizitionarii acestora in scopul punerii lor la dispozitia utilizatorului, cu titlu de folosinta, in speranta obtinerii de la acesta din urma a restituirii investitiei financiare, prin intermediul ratelor de leasing si a unei dobanzi de finantare a operatiunii. De cealalta parte se identifica ruperea raporturilor contractuale din culpa utilizatorului debitor, ceea ce conduce la esecul intregii operatiuni si la incercarea de catre finantator a unui prejudiciu financiar, exclusiv. Aceasta, intrucat finantatorul, desi este, totodata, achizitorul bunurilor/echipamentelor, detinand dreptul de proprietate al acestora, de natura obiectului sau de activitate nu este cumpararea spre inchiriere a unor bunuri sau echipamente, nici exploatarea in nume propriu a acestora, ci contractarea finantarii bunurilor/echipamentelor, la cererea utilizatorilor lipsiti de mijloace financiare, pentru a le asigura acestora din urma exploatarea sau punerea in opera a bunurilor/echipamentelor astfel achizitionate, in schimbul unor rate de leasing si, dupa caz, a unei dobanzi de leasing.
Incetarea, prin reziliere, a contractului de leasing financiar, din culpa utilizatorului, poate avea ca efect cauzarea unui prejudiciu constand in ratele de leasing si dobanda pe care utilizatorul s-a obligat sa le plateasca, iar finantatorul avea speranta legitima ca le va incasa. Prin urmare, referirea clauzei penale la daune-interese evaluate ca prejudiciu reprezentand "penalitati de intarziere in valoare de 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de intarziere, in toate cazurile, totalul penalitatilor putand depasi cuantumul sumei asupra careia au fost calculate", nu este contrara dispozitiilor O.G. nr. 51/1997.
Este cunoscut faptul ca prevederile art. 969 din vechiul Cod civil ridica la rang de lege conventia partilor, asa incat acestea sunt tinute la executarea, intocmai si cu buna-credinta, a obligatiilor asumate. Invalidarea conventiei ori a uneia dintre clauzele acesteia nu poate avea loc decat pentru cazurile prevazute in mod expres de dispozitiile art. 948 si urmatoarele din actul normativ mentionat. In speta, insa, singurele justificari avute in vedere de prima instanta pentru invalidarea clauzei penale, au fost reprezentate de pretinsul dezechilibru contractual ce s-ar ivi in situatia in care i s-ar pretinde debitoarei executarea obligatiilor asumate si de imprejurarea ca actul juridic este un contract de adeziune. Insa, atare justificari nu-si gasesc acoperirea in dispozitiile legale care au guvernat conditiile de incheiere a contractului de leasing supus analizei.
Astfel, atat dezechilibrul contractual, cat si impunerea de catre creditoare a clauzei, pot fi analizate, din punct de vedere al conditiilor de incheiere a contractului, numai din perspectiva cauzei conventiei. In speta, debitoarea intimata nu a facut dovada ca s-ar fi aflat intr-o stare de constrangere si ca, in mod deliberat, profitand de situatia sa, creditoarea i-ar fi impus clauza penala stipulata la art. 10.9.1 din Conditiile generale de leasing financiar. De aceea, rationamentul judecatorului-sindic nu are fundament legal, ceea ce atrage incidenta cazului de recurs prevazut de pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat retinerile tribunalului referitoare la caracterul abuziv al clauzei prevazuta de art. 10.9.1 sunt eronate, raportat la ceea ce defineste legiuitorul roman a fi o clauza abuziva, art. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000, republicata, prevazand ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea urmand sa fie interpretate in favoarea consumatorului, totodata, fiind interzis comerciantilor sa stipuleze clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, in timp ce prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia. Asadar, actul normativ sus-mentionat exclude din sfera notiunii de "consumator" comerciantii, aplicandu-se exclusiv contractelor incheiate de consumatori, cum in mod judicios a aratat si recurenta.
Totusi, Curtea constata ca nu pot fi primite in bloc criticile contestatoarei cu privire la gresita inlaturare a unora dintre sumele declarate spre inscriere la masa credala. Astfel, suma de 115.091,56 lei, reprezentand diferenta de capital finantat, nu este datorata de intimata intrucat art. 13 din Conditiile generale, care reglementeaza consecintele aparitiei unui caz de neindeplinire a obligatiilor contractuale, nu stabileste in mod neindoielnic o asemenea obligatie in sarcina utilizatorului. Pentru ca acest lucru sa se intample ar fi fost imperios necesar ca partile sa fi prevazut in cuprinsul contractului, care reprezinta legea partilor - acestea fiind tinute sa-l respecte intocmai potrivit adagiului latin pacta sunt servanda -, o clauza expresa in acest sens, ceea ce nu au facut, din analiza art. 13, de care se prevaleaza recurenta, neputandu-se intelege cu certitudine daca incetarea contractului, ca o consecinta a rezilierii declarate de catre finantator pentru neplata integrala a ratelor de leasing timp de mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei (art. 12.4. ii), nu il scuteste pe utilizator de plata integrala a ratelor pentru trecut (adica, a ratelor scadente la data rezilierii, dar neplatite) sau pentru viitor (adica, a restului ratelor de leasing, pana la expirarea perioadei de contract, asa cum sustine creditoarea). Or, este stiut faptul ca, desi din punct de vedere al teoriei dreptului, leasingul este un contract negociat, in practica el este unul de adeziune, utilizatorul fiind tinut sa-l semneze, de regula, in forma propusa de finantator, asa cum se intampla si in cazul contractelor de credit bancar. Ca atare, orice clauza indoielnica ii este imputabila exclusiv acesteia din urma, iar art. 983 din Codul civil statueaza ca atunci cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga, care in speta de fata este intimata.
Chiar daca art. 13 din Conditiile generale prevede ca, in caz de reziliere, finantatorul are dreptul sa calculeze toate creantele ce decurg din contract (de exemplu, dobanda de prefinantare neachitata, valoarea insumata a tuturor ratelor de leasing neplatite, a primelor de asigurare CASCO, RCA, pana la radierea bunului de pe numele finantatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea insumata a tuturor celorlalte obligatii financiare prevazute in sarcina utilizatorului conform contractului, scadente dar neplatite de catre utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de incetarea inainte de termen a contractului, incluzand, fara insa a se limita la cheltuielile efectuate de catre finantator cu incetarea contractului, recuperarea bunului si valorificarea acestuia catre terti, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plati sunt efectuate de catre finantator si de identitatea creditorului platii cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestatii efectuate ca urmare a incetarii contractului, cheltuieli legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante si alte cheltuieli aferente incetarii contractului etc.), aceste cheltuieli/debite urmand a fi deduse din pretul obtinut din vanzarea bunului, finantatorul fiind indreptatit la plata de catre utilizator a unor despagubiri suplimentare, in special cheltuieli neprevazute, impozite, taxe sau orice alte cheltuieli suplimentare, scadenta acestor plati fiind in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii facturii de catre finantator, in cazul in care platile nu sunt efectuate la termen, utilizatorul trebuind sa plateasca finantatorului - in afara diferentelor de curs etc. mentionate la art 10.4 - si penalitati de intarziere conform art. 10.9, iar in cazul in care debitul utilizatorului fata de finantator nu este acoperit in totalitate din suma de bani obtinuta din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat in termen de 15 zile de la data incetarii contractului, utilizatorul va plati intreaga diferenta in termen de 5 zile de la emiterea facturii de catre finantator, Curtea retine ca aceasta clauza nu este decat una de principiu, neputand determina, prin ea insasi, concluzia ca debitoarea ar fi tinuta sa plateasca si daune-interese in cuantumul ratelor viitoare, pentru aceasta trebuind sa existe o prevedere expresa distincta, o clauza penala prin care partile sa fi evaluat anticipat despagubirile datorate creditorului in acest fel.
De asemenea, nici suma de 558,39 lei, reprezentand servicii de asigurare, nu este datorata de intimata pentru simplul motiv ca acest contract a fost reziliat in data de 29.12.2008, iar din situatia facturilor la 12.11.2012 intocmita de contestatoare rezulta ca valoarea asigurarii este scadenta la 28.04.2009. Or, independent de data reposesiei, utilizatorul nu mai datoreaza asemenea sume catre finantator, primele de asigurare neavand acoperire nici in continutul O.G. nr. 51/1997 si nici in contractul semnat de parti, ele fiind cuvenite asiguratorului, iar nu finantatorului. De altfel, potrivit art. 9 din Conditiile generale, in ceea ce priveste asigurarea bunului, se stipuleaza ca incheierea asigurarii asupra bunului se va efectua de catre utilizator (in calitate de asigurat), pe cheltuiala sa, prin brokerul de asigurare agreat de finantator.
Asadar, creditoarea recurenta are dreptul sa fie inscrisa pe tabelul de creante si cu suma de 324.963,41 lei, reprezentand daunele-interese rezultate din contractul de leasing financiar nr. .../13.02.2008, astfel cum ele au fost precizate prin cererea de recurs (ca urmare a deducerii valorii de 96.511,50 lei, reprezentand suma recuperata in urma valorificarii bunului obiect derivat al contractului de leasing), numai aceasta creanta corelandu-se cu continutul intrinsec al drepturilor si obligatiilor partilor contractante.
Avand in vedere aceste considerente, prin Decizia civila nr. 1063/11.06.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara a fost admis recursul declarat de creditoarea S.C. ILR IFN S.A. Bucuresti impotriva sentintei civile nr. 1036 din 7 martie 2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4428/108/2012/a1 si, in consecinta a fost
modificata hotararea atacata, in sensul ca a fost admisa in parte contestatia formulata de creditoarea S.C. ILR IFN S.A. Bucuresti impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei S.C. CH S.R.L. Arad, intocmit de administratorul judiciar Casa de Insolventa O&O I.P.U.R.L. Arad, si dispusa inscrierea acesteia in tabel cu suma de 324.963,41 lei, respingand-o in rest.