Procedura insolventei

In temeiul art. 86, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 85/2006 si in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implica; in astfel de cazuri, legea impune si calea de urmat in situatia in care cocontractantul apreciaza ca a suferit o paguba, urmare a denuntarii contractului de catre practician, potrivit alin.(2) al aceluiasi articol: acesta poate formula o actiune pentru despagubiri impotriva debitorului.

Prin decizia nr. 1596/R/14.10.2013  pronuntata in dosarul nr. 8460/108/2012/a1 Curtea de Apel Timisoara, sectia a doua civila a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 1889/10.06.2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 8460/108/2012/a1.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea de Apel a retinut ca prin sentinta civila sus mentionata judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins contestatia formulata de creditoarea-contestatoare R.A. AZL C Arad impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei SC LF SRL - societate in insolventa, intocmit de lichidatorul E SPRL, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca la data de 13.02.2013 s-a inregistrat la Tribunalul Arad contestatia la tabelul preliminar al creantelor debitoarei SC LF SRL - societate in faliment, reprezentata prin lichidator E SPRL Arad, formulata de creditoarea-contestatoare RA AZL C Arad prin care a solicitat inscrierea sa in tabelul de creante a acestei debitoare cu o creanta de 600.000 USD reprezentand investitie nerealizata.
In fapt a aratat ca debitoarea a incheiat cu contestatoarea Contractul de concesiune nr. 80/22.11.2004 avand ca obiect concesionarea unui teren in suprafata de 21.001 mp situat pe Platforma Aeroport a Zonei Libere si care, la art. 4.4. prevede ca fiind confirmate detaliile prevazute in Oferta Tehnica ca si obligatii asumate; ca obligatia de realizare a investitiei in valoare de 600.000 USD este cuprinsa in partea reglementata a contractului - caietul de sarcini Oferta Tehnica (Chestionar Oferta serie 5 numar AE 25) - parte integranta a contractului de concesiune insusita si semnata de concesionara. Aceasta constructie la care concesionara s-a obligat nu a fost realizata si nici nu va putea fi realizata avand in vedere adresa cu nr. 3004/17.12.2012 prin care se notifica rezilierea Contractului de Concesiune nr. 80/22.11.2004 in temeiul art. 86, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 85/2006.
A precizat ca legea aplicabila este cea de la data incheierii contractului de concesiune, adica Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiilor si HG nr. 216/1999 reprezentand Normele metodologice de aplicare a Legii. Astfel, potrivit disp. art. 37 din Legea nr. 219/1998, nerespectarea de catre parti a prevederilor din contract atrage raspunderea contractuala a partii in culpa. Potrivit disp. art. 4.3.1. din Contractul de Concesiune nr. 80/22.11.2004 concesionarul avea obligatia sa foloseasca terenul concesionat cu diligenta si eficienta maxima, pentru a-i conserva si dezvolta valoarea pe toata durata concesiunii, fiind obligat, potrivit art. 4.3.7. din contract sa-l despagubeasca pe concedent pentru orice pagube produse din culpa sa, conform legislatiei in vigoare, acest articol fiind o reproducere a disp. art. 37 din lege, potrivit celor de mai sus. Legiuitorul, atat in codul civil in vigoare la data semnarii contractului de concesiune - art. 1073 si art. 1075, cat si in cel actual a prevazut dreptul creditorului de a dobandi indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
Contestatoarea a mai mentionat si prevederea art. 29 alin. 2 lit. a din Legea nr. 219/1998 conform careia investitia la care concesionara s-a obligat prin semnarea contractului de concesiune constituie bun de retur, aceste prevederi fiind inserate si in art. 11,5.1 din contractul de concesiune nr. 80/2004. Considerand deci ca investitia la care s-a obligat debitoarea este certa, lichida, exigibila, in valoare de 600.000 USD, a solicitat inscrierea sa in tabelul de creante cu aceasta suma.
Impotriva acestei contestatii a formulat intampinare debitoarea, prin avocat, solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata si nelegala, cu motivarea ca, creditoarea-contestatoare nu a invocat temeiul de drept al contestatiei sale, al pretentiilor sale evaluate la suma de 600.000 USD, invocand generic anumite prevederi legale si contractuale fara sa indice culpa exclusiva a concesionarului, fara sa o descrie, fara sa mentioneze de unde rezulta; ca nerealizarea investitiei nu s-a produs exclusiv din culpa concesionarului, ci a fost urmarea nerespectarii de catre concedent a obligatiilor contractuale care ii reveneau, respectiv cele care rezulta din disp. art. 2.2. din contract privind lucrarile funciare care ar fi trebuit sa fie executate in legatura cu terenul concesionat; ca aceste operatiuni erau imperios necesare avand in vedere ca au fost concesionati 21.001 mp de teren din totalul de 150.000 mp inscrisi in CF 59056 Arad.
Nefiind respectata aceasta obligatie, concesionarului i-a fost imposibil sa indeplineasca cele stipulate in art. 2.3 din contract, terenul nefiindu-i predat pe baza unui proces-verbal, fiind deci incalcate disp. art. 4.2.1. din contract. De asemenea, nu s-au respectat nici dispozitiile contractuale cu privire la retelele de utilitati care nu au fost efectuate de concedent, astfel ca, in lipsa lor, concesionarul nu avea cum sa le intretina si foloseasca. Aceeasi este situatia si in cazul cailor rutiere de acces prevazute la art. 4.2.3. din contract. Avand in vedere acestea, nu se poate discuta de un prejudiciu, dimpotriva, s-a achitat un pret al concesiunii de 567.000 USD in conditiile in care concesionara nu a fost in masura sa utilizeze obiectul concesiunii si fara ca cedentul sa efectueze o contraprestatie in schimbul redeventei.
Creditoarea-contestatara a formulat la data de 29.04.2013 note de sedinta, mentionand ca la data de 02.12.2004 a fost semnat un proces-verbal de predare-primire urmare a semnarii Contractului de concesiune nr. 80/2004, contract semnat cu IMI in calitate de persoana fizica si ulterior, la 11.01.2005 acesta a cesionat contractul debitoarei care a dobandit calitatea de concesionar cu toate drepturile si obligatiile rezultand din acest contract, iar procesul verbal semnat cu IMI este opozabil debitoarei. Practic, debitoarea a intrat in posesia terenului la data semnarii contractului cu IMI, adica la 11.01.2005.
A mai aratat ca, pentru respectarea prevederilor art. 2.2 din contract, era necesar ca cesionarul sa avanseze sumele necesare efectuarii lucrarilor de CF si deci, concesionara trebuia sa realizeze lucrarea de CF pe cheltuiala sa, potrivit Anexei nr. 1 la contract, in baza schitei existente in caietul de sarcini, fiind aplicabile disp. art. 61 din HG 216/1999, concesionarul nenotificand pe cedent cu privire la cauze care l-au impiedicat la realizarea investitiei.
Lichidatorul a depus la dosarul cauzei notificarea comunicata contestatoarei prin care a subliniat ca nu a identificat un proces-verbal de predare-primire a terenului de 21.001 mp. De asemenea, a depus la dosar adresa nr. 1428/08.04.2013 emisa de contestatoare catre debitoare prin care a invitat debitoarea sa semneze procesul-verbal de predare a terenului pentru data de 22.04.2013. Totodata a fost depus la dosarul cauzei extras CF 318933 Arad, Nr. CF vechi 59056, nr. topo vechi 6817/a-1/6-1/2/6 privind terenul concesionat din care nu rezulta unde este amplasat terenul in suprafata de 21.001 mp, ci un teren mai mic, mentionand ca nu a reusit identificarea acestui teren la serviciul de cadastru si publicitate imobiliara.
Prin concluziile scrise, atat debitoarea, cat si lichidatorul au reiterat solicitarea de respingere a contestatiei, considerand ca prezenta contestatie este neintemeiata si nu dovedeste existenta unei creante de 600.000 USD certa, lichida, exigibila pentru a putea sa fie inscrisa in tabelul de creante privind pe debitoare.
Fata de chestiunea pusa in discutie de judecatorul sindic la termenul din 25 martie 2013 (fila 71 dosar fond), ca despagubirile rezultand dintr-un contract reziliat in baza art. 86 alin. 1 din legea insolventei trebuie sa fie stabilite printr-o actiune in despagubiri, debitoarea, prin avocat, a apreciat ca o astfel de actiune nu a fost formulata, dar ca este in competenta judecatorului sindic, in timp ce lichidatorul a apreciat ca trebuia sa fie promovata o actiune in acest sens pe cale separata si nu prin contestatie. A mai aratat ca tabelul de creante s-a publicat in BPI din 04.02.2013.
Analizand contestatia, judecatorul sindic a retinut ca, la data de 03.12.2012 a fost deschisa procedura simplificata a insolventei debitoarei SC LF SRL Arad, potrivit incheierii nr. 941/CC pronuntata in dosarul civil nr. 8460/108/2012 al Tribunalului Arad, fiind desemnat lichidator E SPRL Arad si s-a stabilit termenul limita pentru formularea declaratiilor de creanta la 18 ianuarie 2013; contestatoarea s-a conformat si, in termenul legal a depus o declaratie de creanta insotita de documente justificative partiale la data de 16.01.2013, solicitand inscrierea sa in tabelul de creante cu o creanta de 600.000 USD, investitie nerealizata de debitoare si a unor sume reprezentand contravaloarea unor facturi.
Tabelul preliminar al creantelor a fost publicat in BPI la 04.02.2013, iar prezenta contestatie a fost inregistrata la Tribunalul Arad la 13.02.2013, insa a fost comunicata prin serviciul postal la data de 11.02.2013. Potrivit disp. art. 101 cod procedura civila si in considerarea faptului ca inlauntrul termenului au fost zilele de sambata si duminica, se poate concluziona ca prezenta contestatie a fost formulata in termenul legal prevazut de art. 73, alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Din Contractul de concesiune nr. 80/2004 rezulta drepturile si obligatiile partilor cu privire la concesiunea terenului ce a facut obiectul contractului, insa din alte documente, respectiv Caietul de sarcini, care a fost mentionat de creditoare ca si "anexa 1" rezulta amanunte legate de descrierea terenului concesionat, planul topografic si obligatiile privind lucrari de carte funciara, obligatii care rezulta intr-o oarecare masura si din disp. art. 2.2. din contract.
Din Contractul de cesiune nr. 222/11.01.2005 nu rezulta insa ca debitoarei i-ar fi fost predate si anexele la contract, caietul de sarcini sau procesul-verbal de predare-primire a terenului. Legat de acest proces verbal, din inscrisul de la fila 82 dosar fond rezulta ca, desi contractul de cesiune nr. 222/2005 a fost semnat de creditoarea contestatoare, aceasta a recunoscut ca nu a predat debitoarei terenul pe baza de proces-verbal si a invitat-o la mult timp dupa deschiderea procedurii - la 22.04.2013 - sa-i predea acest proces-verbal si sa il semneze. Pe de alta parte, abia in cursul judecatii   s-a depus la dosar asa-zisa schita topografica predata lui IMI, insa din aceasta nu rezulta vecinatatile, nici parcelele care o compun. Din extrasul de CF de la fila 83 dosar fond nu rezulta nici suprafata de 21.000 mp, ci o suprafata mai mica, iar din schita de pe verso nu rezulta unde este amplasat terenul care a facut obiectul contractului.
De altfel, contractul de cesiune era in vigoare la data deschiderii procedurii. Ulterior, la 17.12.2012 acest contract a fost reziliat in conformitate cu dispozitiile art. 86, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Judecatorul sindic a mai constatat ca a fost sesizat doar cu o contestatie la tabelul preliminar al creantelor si a pus in discutia partilor prevederile art. 86 alin. 2 din legea insolventei, insa nu a fost sesizat si cu o cerere in despagubiri, cerere cu care, daca era sesizat, trebuia sa puna in discutia partilor exceptia de necompetenta materiala, deoarece nu poate judeca astfel de cereri, potrivit cu disp. art. 11, alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, o astfel de cerere este de competenta unei instante de contencios administrativ, astfel cum rezulta din Legea nr. 219/1998 si Legii nr. 544/2004, astfel ca exceptia era una de ordine publica.
Prin urmare, clauzele contractuale nu au fost analizate decat in conditiile in care trebuie stabilit caracterul cert, lichid, exigibil al creantei, potrivit cu cerintele art. 3, punctul 7 din Legea nr. 85/2006 si a prevederilor art. 379 Cod procedura civila, in vigoare la data semnarii contractului si a deschiderii procedurii insolventei debitoarei SC LF SRL Arad.
Astfel cum rezulta din prevederile art. 35 din Legea nr. 219/1998, incetarea contractului se produce in anumite situatii care determina si culpa contractuala de care se leaga obligatiile stabilite de lege si prin contractul partilor, la lit. e fiind prevazuta o lipsa de culpa ca si cauza obiectiva a concesionarului de a exploata bunul concesionat.
Potrivit disp. art. 86 alin. 1 teza a doua, orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii insolventei sunt nule.
Potrivit disp. art. 11.2  din Contractul de concesiune nr. 80/2004, falimentul exclude substituirea concesionarului de catre concedent, ceea ce incalca prevederile art. 86, alin. 1 din legea insolventei, dar falimentul poate fi o cauza obiectiva in sensul prevazut de art. 35, lit. e din Legea nr. 219/1998.
Prin urmare, pentru a se constata ca despagubirile de 600.000 USD sunt datorate in mod cert ca urmare a incalcarii culpabile a prevederilor contractuale si ca acestea sunt datorate in conformitate cu prevederile art. 29, alin. 2, lit. a din Legea nr. 219/1998 nu se poate stabilii pe calea contestatiei la tabelul preliminar al creantelor, ci trebuie urmata calea prevazuta la art. 86 alin. 2 din legea insolventei.
Pe de alta parte, judecatorul sindic a constatat ca prevederile art. 29 din Legea nr. 219/1998 sunt incidente situatiilor de expirare a termenului de concesiune a contractului, situatie inexistenta in cauza de fata. De asemenea, disp. art. 37 din aceeasi lege si prevederile contractuale invocate de creditoarea-contestatoare nu pot duce la concluzia aplicarii pur-si-simplu a acestora, ci trebuie sa se stabileasca in mod clar si irevocabil daca exista incalcari contractuale in conditiile de deschidere a procedurii insolventei. Ori, din contractul partilor nu rezulta clar decat obligatia de plata a redeventei, caietul de sarcini si obligatiile asumate de IMI nefiind analizate si in contextul schimbarii concesionarului in conditiile date si evidentiate la inceputul acestei analize.
Astfel, constatand ca creanta pretinsa de creditoare nu este una certa, lichida, exigibila, judecatorul sindic a respins contestati si a dispus inscrierea acestei creditoare in tabel doar cu creantele admise deja, urmand a fi indepartata creanta inscrisa sub conditie, deoarece nu a fost facuta dovada promovarii unei actiuni in baza disp. art. 86, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, desi acest fapt a fost pus in discutia partilor.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea RA AZL C ARAD, solicitand in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 din Cod procedura civila, admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si sa se dispuna inscrierea sumei de 600.000 USD in tabelul creantelor debitoarei SC LF SRL.
In motivarea recursului se arata ca la data de 22.11.2004 a fost semnat contactul de concesiune nr. 80 cu IMI - persoana fizica romana. In temeiul prevederilor art.12.3 din contractul de concesiune, acesta a cesionat la data de 11.01.2005 contractul de concesiune. Modalitatea de predare a documentatiei de licitatie de concesiune precum si contractul de concesiune cu anexele sale si procesul verbal de predare primire (semnat la data de 02.12.2004 intre RA AZL C Arad si IMI), la semnarea cesiunii dintre cele doua parti nu a facut obiectul verificarii recurentei. Prin semnarea contractului de cesiune, la data de 11.01.2005, SC LF SRL a dobandit calitatea de concesionar in contractul de concesiune nr. 80/22.11.2004 cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate.
Creditoarea recurenta sustine ca nu s-a obligat in nici un fel  ca  in  cazul  cesionarii  contractului  de  concesiune sa predea documentatia de licitatie de concesiune, contractul de concesiune cu anexele sale, procesul verbal de predare primire, considerand ca toate aceste obligatii reveneau in sarcina cedentului contractului de concesiune. Aceasta a fost si ratiunea pentru care, prin adresa cu nr. 1428/08.04.2013, a solicitat concesionarei SC LF SRL sa se prezinte la sediul recurentei pentru semnarea procesului verbal de predare primire a terenului ca urmare a rezilierii contractului. Temeiul invocat de recurenta a fost art. 11.3 din Contractul de concesiune, care prevede ca la incetarea concesiunii se va intocmi un proces verbal de predare a obiectului concesionat.
Considera lipsite de temei sustinerile instantei de fond in sensul ca din contractul partilor nu rezulta clar decat obligatia de plata a redeventei, caietul de sarcini si obligatiile asumate de IMI nefiind analizate si in contextul schimbarii concesionarului, deoarece la punctul 4.3 din contract se prevad obligatiile pe care le are concesionarul, si anume: "sa foloseasca terenul concesionat cu diligenta si eficienta maxima, pentru a-i conserva si dezvolta valoarea pe toata durata concesiunii; sa despagubeasca pe concedent pentru orice pagube produse din culpa sa, conform legislatiei in vigoare; sa predea concedentului, la expirarea concesiunii terenul...si/sau cele ce au rezultat in urma investitiilor facute de concesionar; sa plateasca redeventele in suma si la termenele prevazute".
De asemenea, punctul 4.4 din Contractul de concesiune prevede ca: "prin semnarea contractului, concesionarul confirma ca a luat act de termenii si conditiile impuse de concedent prin Caietul de sarcini si prin documentatia pentru licitatie vol. I, II si III, ce fac parte integranta din prezentul contract, pe care le accepta integral si care sunt anexate ca Anexa 3. Concesionarul confirma ca toate detaliile prevazute in oferta tehnica sunt obligatii asumate, concesionarul are obligatia sa faca dovada scrisa a tuturor afirmatiilor inscrise de catre acesta in oferta tehnica", astfel ca nu se poate retine ca singura obligatie a concesionarei a fost de plata a redeventei.
Recurenta mai sustine ca odata cu semnarea contractului de cesiune, SC LF SRL a preluat toate drepturile si obligatiile din contractul de concesiune nr. 80/22.11.2004 (nu doar plata redeventei), iar creanta recurentei este certa - rezulta din contractul de concesiune (la punctul 5.1 din Chestionarul oferta serie 5 numar AE 25 debitoarea se obliga sa realizeze o investitie reprezentand constructie in suma de 600.000 USD), lichida - valoarea investitiei este clar cuprinsa in contractul de concesiune si exigibila - contractul a fost reziliat, iar investitia in valoare de 600.000 USD nu mai poate fi realizata.
In drept se invoca prevederile contractului de concesiune, HG 216/1999, Legea nr. 219/1998 si HG nr. 216/1999 reprezentand Normele metodologice de aplicare a Legii (in vigoare la data semnarii contractului), Codul civil, art. 299 si urm. Cod procedura civila.
Recurenta R.A. AZL C Arad a formulat si concluzii scrise, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul inscrierii in tabelul creditorilor a sumei de 600.000 USD reprezentand o creanta certa, lichida si exigibila a investitiei nerealizate ce trebuia predata recurentei la incetarea contractul de concesiune nr. 80/22.11.2004.
Intimata S.C. LF S.R.L. a formulat concluzii scrise, solicitand respingerea recursului ca netemeinic si nelegal si mentinerea in totalitate a sentintei recurate
Analizand recursul de fata, prin prisma criticilor formulate de recurenta si din oficiu, raportat la dispozitiile art. 304¹ Cod procedura civila, Curtea constata ca acesta este nefondat, judecatorul sindic pronuntand o hotarare temeinica si legala, conforma cu probele de la dosar.
In esenta, prima instanta a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile privitoare la creanta, astfel incat nu se poate admite contestatia la tabel.
Criticile recurentei privesc, in principal, sustinerea creditoarei-contestatoare  de inscriere a sa in tabelul de creante a acestei debitoare cu o creanta de 600.000 USD reprezentand investitie nerealizata de catre debitoare, intemeiata pe dispozitiile stipulate in Contractul de concesiune nr. 80/22.11.2004.
Astfel, partile, prin contractul mentionat,  au convenit concesionarea unui teren in suprafata de 21.001 mp situat pe Platforma Aeroport a Zonei Libere si care, la art. 4.4. prevede ca fiind confirmate detaliile prevazute in Oferta Tehnica ca si obligatii asumate, obligatia de realizare a investitiei in valoare de 600.000 USD este cuprinsa in partea reglementata a contractului - caietul de sarcini Oferta Tehnica (Chestionar Oferta serie 5 numar AE 25) - parte integranta a contractului de concesiune insusita si semnata de concesionara, constructie la care concesionara s-a obligat nu a fost realizata si nici nu va putea fi realizata.
Curtea retine ca prin adresa cu nr. 3004/17.12.2012 se notifica de catre lichidator E SPRL Arad rezilierea Contractului de Concesiune nr. 80/22.11.2004 in temeiul art. 86, alin. 1, teza a II-a din Legea nr. 85/2006.
Acest text de lege stipuleaza ca (alin.1) in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate.
In astfel de cazuri, legea impune si calea de urmat in situatia in care cocontractantul apreciaza ca a suferit o paguba, urmare a denuntarii contractului de catre practician, in alin.(2) al aceluiasi articol. Se arata ca, in cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre contractant impotriva debitorului.
In speta, asa cum s-a retinut si la fond, este pusa la indemana contractantului al carui contract cu debitorul insolvent a fost denuntat o anumita cale procedurala prin care sa se remedieze, eventual, pe calea acordarii unor despagubiri, pierderea produsa celeilalte parti, daca este cazul.
Cu toate acestea, creditoarea nu a uzat de calea  legala, speciala, ci a apreciat ca simpla contestatie la tabel poate conduce la substituirea demersului cuprins expres in legea insolventei. Ori, o astfel de derogare nu este permisa. Chiar daca creditoarea ar avea la dispozitie modalitati alternative de realizare a dreptului pretins lezat, cata vreme procedura impusa de Legea nr. 85/2006 indica expres calea procedurala de valorificare a  dreptului, cocontractantul era tinut de respectarea acestor dispozitii.
Fara a analiza si celelalte aspecte invocate de parti,  constatand ca nu exista motive de casare sau modificare a sentintei recurate, in baza art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul.