Procedura insolventei

Potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu."; interpretarea acestor dispozitii legale nu este in sensul ca, daca exista o creanta "stabilita printr-un titlu", creditorul nu va face cererea de admitere a creantelor.
Cat priveste aplicarea dispozitiilor art. 75 din Legea insolventei, in temeiul acestui text de lege pot fi doar inlaturate creante (ori drepturi de preferinta) cuprinse in tabelul de creante, si nu inscrise creante (ori drepturi de preferinta).

La data de 29.04.2013 contestatoarea SC.E.O. SRL a solicitat inscrierea sa la masa credala in procedura insolventei debitoarei SC.P.L. SA, sustinand ca in mod gresit practicianul in insolventa a apreciat tardiva declaratia sa de creanta; in realitate, la data deschiderii procedurii insolventei contestatoarea avea declansata executarea silita individuala impotriva debitoarei astfel incat nu mai era necesara formularea declaratiei de creanta.
Retinand ca opinia contestatoarei in sensul ca nu era necesara declaratia de creanta reprezinta "o apreciere pur personala", Legea nr. 85/2006 nereglementand o astfel de inscriere din oficiu, Tribunalul Arad a respins contestatia.
Prin recursul declarat contestatoarea a solicitat admiterea contestatiei, aratand ca prima instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, in sensul art. 304 pct. 8 C.proc.civ., intrucat practicianul in insolventa era obligat sa inscrie creanta contestatoarei fara verificari, conform art. 67 din Legea insolventei, contestatoarea fiind in posesia unui titlu executoriu - Sentinta civila nr. 6656/03.10.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti. "Mai mult", potrivit art. 75 din Legea insolventei, orice persoana poate face contestatie pana la inchiderea procedurii, in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.
A apreciat recurenta ca s-au aplicat gresit dispozitiile legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), deoarece inscrierea contestatoarei in tabelul de creante se face in temeiul titlului executoriu, si nu in baza cererii ce ar fi formulate de creditoare.
Analizand recursul formulat, vazand si dispozitiile art. 304 pct. 7-9 C.proc.civ., Curtea retine:
Considerentele hotararii de prima instanta, pertinente solutionarii cererii, se rezuma la faptul ca, contrar opiniei recurentei, Legea nr. 85/2006 nu prevede ca, in situatia existentei unui titlu executoriu ori a unei executari silite de drept comun in derulare la momentul deschiderii procedurii insolventei, creditorul va fi inscris din oficiu in tabelul de creante.
Termenul pana la care se depuneau declaratiile de creanta - 28.03.2013 nu a fost contestat de recurenta, criticile formulate in recurs rezumandu-se la sustinerea recurentei ca, data fiind situatia sa concreta, declaratia de creanta nu era necesara.
In ce priveste aplicarea corecta a legii si interpretarea actului dedus judecatii, se constata ca recurenta este cea care face o confuzie intre declaratia de creanta, actele ce sustin declaratia de creanta, verificarea creantei si inscrierea ori inlaturarea unei creante de la masa credala.
Astfel cum in mod corect a retinut judecatorul-sindic, Legea nr. 85/2006 prevede o singura situatie in care un creditor nu trebuie sa faca declaratie de creanta, si aceasta este situatia salariatilor debitorului supus procedurii (art. 64 alin. 1 din Legea insolventei).
Potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu."; interpretarea acestor dispozitii legale nu este in sensul ca, daca exista o creanta "stabilita printr-un titlu", creditorul nu va face cererea de admitere a creantelor, astfel cum a considerat recurenta-contestatoare, ci in sensul ca este permisa declaratia formulata (si) de creditorii nedetinand titluri executorii; singura diferenta intre creditorii ce au titlu si cei care nu au titlu este prevazuta la art. 66 din Legea nr. 85/2006: creantele intemeiate pe titluri executorii nu sunt supuse verificarii proprii a practicianului in insolventa; textul de lege nu face decat sa recunoasca, in procedura speciala, autoritatea lucrului judecat a hotararii ce intemeiaza cererea de admitere a creantei.
Prin urmare, inscrierea la masa credala se face exclusiv in consecinta formularii, de catre creditor, a declaratiei de creanta; investit printr-o declaratie de creanta, practicianul in insolventa va inscrie creditorul la masa credala fie verificand creanta - in cazul in care nu exista titlu executoriu, fie acceptand, fara verificari, creanta constatata prin titlu executoriu.
Or, contestatoarea nu a formulat nicio cerere de admitere a creantelor, aceasta in pofida faptului ca, potrivit propriilor sustineri, derula o procedura executionala impotriva debitoarei si ca atare ar fi trebuit sa cunoasca deschiderea procedurii insolventei asupra debitorului urmarit, deschiderea procedurii speciale determinand suspendarea de drept a executarii silite individuale.
Imprejurarea ca, intr-o lectura gresita a Legii insolventei, creditoarea a considerat ca nu se impunea formularea cererii de admitere la masa credala, nu justifica depasirea termenului fixat pentru depunerea declaratiilor de creanta. Contrar opiniei recurentei, legea nu distinge, sub aspectul obligatiei de a depune declaratia de creanta, intre creditorii ce detin titluri executorii (si eventual au si demarat executarea silita) si cei care nu detin astfel de titluri.
Cat priveste aplicarea dispozitiilor art. 75 din Legea insolventei, se observa pe de o parte ca in temeiul acestui text de lege pot fi doar inlaturate creante (ori drepturi de preferinta) cuprinse in tabelul de creante, si nu inscrise creante (ori drepturi de preferinta); pe de alta parte, titlul de care se prevaleaza contestatoarea - Sentinta civila nr. 6656/03.10.2011 - nu reprezinta un titlu "necunoscut" in sensul art. 75 alin. 1, textul de lege vizand o cu totul alta situatie, nicidecum o hotarare judecatoreasca.
Pentru aceste considerente, retinand ca Sentinta civila nr. 2219/15 iulie 2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2122/108/2013/a1 este temeinica si legala sub aspectul criticilor formulate, in temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006, 312 alin. 1 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila a respins ca nefondat recursul, potrivit Deciziei civile nr. 1669/R/07.11.2013.