Procedura insolventei

Atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 intervine in cazul in care se poate demonstra ca prin savarsirea unora dintre faptele enumerate la art.138, administratorul a cauzat ori a favorizat interventia starii de insolventa. Din intreg materialul probator administrat de catre judecatorul sindic, in conditiile unei pasivitati totale din partea creditorilor, nu rezulta nici macar un minim indiciu ca, in lipsa oricaror bunuri ale debitoarei, continuarea procedurii ar fi totusi oportuna deoarece scopul acesteia ar urma sa fie indeplinit prin alte mijloace  decat valorificarea bunurilor debitoarei.

Prin sentinta civila nr. 215/15 iulie 2013, pronuntata in dosar nr. 8113/108/2012, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis cererea lichidatorului E. SPRL si, in temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolventei, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC ELC SRL si radierea acesteia din registrul comertului; in temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolventei, a descarcat pe lichidatorul E. SPRL de orice indatoriri si responsabilitati; in baza dispozitiilor art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a dispus plata onorariului lichidatorului in suma de 3.000 lei + TVA, pe toata durata procedurii insolventei, precum si a cheltuielilor de procedura in suma de 24,5 lei, din fondul de lichidare; in temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea sentintei debitoarei, creditorilor, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul-sindic a constatat ca la data de 17 decembrie 2013, prin sentinta civila nr. 3349, a fost deschisa procedura generala a insolventei fata de debitoarea SC ELC SRL, fiind desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei administrator judiciar E. SPRL Arad, iar la data de 11 martie 2013, prin Sentinta civila nr. 1072, s-a dispus inceperea procedurii falimentului debitoarei, fiind desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei lichidator E. SPRL Arad.
S-a retinut ca in ciuda eforturilor depuse de lichidator nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi platite datoriile societatii, iar pe baza documentelor de pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, lichidatorul a intocmit raportul de cauze si imprejurari care au dus societatea debitoare in starea de insolventa, prin acestea neretinand motive care sa atraga incidenta art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu privire la fostele organe de conducere ale acestei societati.
Judecatorul sindic a constatat ca creditorii nu au formulat obiectiuni la Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa inregistrat la dosar la data de 28 februarie 2013.
Fata de lipsa bunurilor si fata de imposibilitatea identificarii uneia dintre cauzele de atragere a raspunderii fostului administrator al societatii debitoare, lichidatorul a convocat adunarea creditorilor avand pe ordinea de zi discutarea oportunitatii formularii unei actiuni de atragere a raspunderii organelor de conducere in temeiul art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 si discutarea propunerii de avansare de sume necesare continuarii procedurii, cu mentionarea faptului ca, in caz contrar, lichidatorul va propune judecatorului sindic inchiderea procedurii in baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, insa la sedinta nu s-a prezentat nici un creditor.
Ca urmare a imposibilitatii identificarii de bunuri sau resurse necesare continuarii procedurii si stingerii pasivului societatii insolvente, a probarii elementelor raspunderii civile delictuale prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii.
Judecatorul sindic a constatat ca lichidatorul nu a putut sa identifice legatura de cauzalitate dintre orice fapta dintre cele prevazuta la art. 138 din Legea insolventei si ajungerea societatii in stare de insolventa, retinandu-se ca este justificata atitudinea acestuia de a nu promova o actiune de atragere a raspunderii fostului administrator, actiune pe care si creditorii o puteau promova, cu atat mai mult cu cat au fost informati despre starea societatii.
Mai mult, s-a constatat, astfel cum rezulta din adresa nr. 13026/31.01.2013 emisa de Primaria municipiului Arad prin Directia Venituri, ca debitoarea nu detine in patrimoniu bunuri.
Constatand ca s-au intocmit si comunicat notificarile in conditiile art. 61 din lege, precum si faptul ca din probele de la dosar rezulta ca societatea nu detine bunuri valorificabile in patrimoniul sau, iar o actiune de atragere a raspunderii fostelor organe de conducere ale societatii debitoare nu a fost formulata datorita lipsei probelor care sa dovedeasca savarsirea uneia sau unora dintre faptele prevazute la art. 138 din legea insolventei, cu vinovatie, in conditiile in care este imposibila dovedirea raportului de cauzalitate dintre aceste presupuse fapte si ajungerea societatii in stare de insolventa, judecatorul sindic a admis cererea lichidatorului.
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, a declarat recurs creditoarea AFP a Municipiului Arad, solicitand modificarea acesteia, in sensul continuarii procedurii insolventei debitoarei cu masuri care sa conduca la acoperirea pasivului.
In sustinerea recursului, creditoarea arata ca, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii il reprezinta instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, situatie care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de masuri si diligente specifice; ca numai daca, in pofida acestor initiative, nu se pot identifica bunuri urmaribile care sa acopere pasivul debitoarei, daca din evidentele contabile rezulta ca nu au ramas bunuri in inventar, precum si daca se constata cu certitudine ca nu sunt persoane carora le poate fi imputata vina de a fi provocat starea de insolventa, abia atunci se poate propune judecatorului sindic inchiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
In opinia recurentei, procedura nu putea fi inchisa, atata timp cat actele contabile ale falitei nu au fost supuse analizei lichidatorului judiciar; ca in lipsa acestor acte, lichidatorul judiciar nu a facut nici un fel de demersuri pentru identificarea elementelor de activ ce ar rezulta din indicatorii bilantieri. Or, se apreciaza ca lichidatorul judiciar trebuia sa analizeze eventualitatea unor actiuni oblice, pentru realizarea unor creante ale debitoarei si sa efectueze investigatii privind bunurile personale ale fostilor administratori, in vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat creditorilor; ca astfel de actiuni erau imperios necesare, cu atat mai mult cu cat, din analiza actelor contabile pot fi identificate elemente, cum ar fii creante neincasate de la terti, imprumuturi sub forma unor avansuri de trezorerie nerambursate, etc.; in fine, ca fata de prevederile  art. 1542 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar era in termen pentru exercitarea actiunilor de reintregire a patrimoniului debitoarei cu sumele sau bunurile identificate.
Recurenta mai arata ca si daca aceste fapte nu ar prezenta gravitatea necesara pentru a justifica antrenarea raspunderii patrimoniale a fostilor administratori - potrivit legislatiei insolventei, lichidatorul judiciar, in calitate de reprezentant al debitoarei falite, avea la indemana mijloace alternative pentru a asigura integritatea patrimoniului societatii, stiut fiind faptul ca administratorii societari raspund fata de societate, in baza unei relatii de mandat, pentru lipsurile din gestiunea lor,  fiind obligati sa readuca in patrimoniul societatii, fie bunul disparut, fie contravaloarea acestuia.
Pe de alta parte, se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de lege, precum si realizarea, in conditiile legii, a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti.
Concluzionand, recurenta sustine ca, in mod obligatoriu, lichidatorul judiciar trebuia sa elucideze situatia patrimoniului debitoarei si sa ia masurile ce se impun, fie ca este vorba de actiuni civile pentru recuperarea bunurilor, fie plangeri penale, daca se contureaza elementele unor infractiuni prevazute de legislatia comerciala; ca, in atare situatie, folosirea fondului de lichidare prevazut la art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006 are o buna justificare, acesta avand si alte destinatii, nu numai pe aceea a acoperirii onorariului practicianului in insolventa.
Fata de aceste considerente, recurenta apreciaza ca inchiderea procedurii insolventei, in temeiul prevederilor art. 131 din Legea 85/2006, este de natura sa gireze fraude sau o neglijenta grava a administratorilor -  incompatibile cu obligatiile legale instituite in privinta societatilor comerciale;  ca procedura insolventei nu este  o  forma  de  amnistie, in urma  careia administratorii sociali sa devina liberi de orice indatorire, indiferent de modul in care au administrat societatea.
In final, recurenta arata ca nu a fost promovata o actiune in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, in vederea atragerii raspunderii patrimoniale, apreciind ca se impunea si aplicarea prevederilor art. 147 din Legea insolventei, ca o modalitate prin care exista posibilitatea recuperarii sau refacerii evidentei contabile.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 2, 1542 din Legea nr. 85/2006, art.5 alin. 2 din Legea nr.85/2006, art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990, republicata, art. 73 alin. 1 lit. e) din Legea 31/1990, republicata, art. 4 alin. 4 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 3041  Cod procedura civila. 
Debitoarea intimata SC ELC SRL, legal citata prin lichidator judiciar E SPRL Arad a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea hotararii atacate ca fiind temeinica si legala, pentru urmatoarele considerente.
S-a aratat ca din rapoartele depuse la dosarul cauzei rezulta faptul ca lichidatorul judiciar a intocmit Raportul prevazut de art. 59 din legea nr. 85/2006, raportul final fiind intocmit pe baza documentelor contabile al societatii debitoare.
S-a mai aratat ca atat din documentele contabile ale debitoarei cat si din adresa nr. 96384/22.04.2013 a Directiei Venituri a Primariei Arad a rezultat faptul ca societatea debitoare nu figureaza cu bunuri mobile sau imobile. S-a mai aratat ca practicianul in insolventa a notificat creditorii in acest sens si pentru ca acestia sa avanseze sume pentru continuarea procedurii. Avand in vedere ca niciun creditor nu  s-a aratat dispus sa avanseze sume pentru continuarea procedurii, lichidatorul a solicitat inchiderea procedurii in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
In ce priveste promovarea actiunii de atragere a raspunderii impotriva fostului administrator al debitoarei, s-a aratat faptul ca este necesar ca aceasta actiune sa aiba si motive sa fie promovata, intrucat implica niste costuri de promovare.
Avand in vedere ca niciun creditor nu s-a aratat dispus sa avanseze sume pentru continuarea procedurii, lichidatorul a solicitat inchiderea procedurii in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Examinand recursul declarat de creditoarea AFP a Municipiului Arad prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304, 3041 Cod procedura civila, cat si din oficiu in baza art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul este nefondat, urmand sa fie respins.
Judecatorul sindic a stabilit in mod corect si indubitabil ca sunt indeplinite cerintele din art.131 al Legii insolventei in ce priveste inexistenta bunurilor mobile sau imobile in averea debitoarei, disponibilitati banesti sau creante care sa poata fi supuse lichidarii judiciare si recuperarii creantelor, iar pe de alta parte, creditoarele nu au inteles a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative de procedura.
Dispozitia legala invocata este imperativa in ce priveste necesitatea avansarii cheltuielilor de catre creditori ca o conditie pentru continuarea procedurii, iar in situatia contrara, judecatorul sindic este indreptatit a retine aceasta cerinta complementara si a dispune masura inchiderii procedurii, fara a considera ca prin aceasta nu s-a realizat scopul declarat al legii, cat timp insasi legea reglementeaza situatiile de inchidere a procedurii de insolventa intre care si cea din articolul 131.
In conditiile in care scopul procedurii, asa cum este acesta configurat de art.2 din Legea nr.85/2006, nu a fost atins, principala critica a creditoarei este legata de neexercitarea de catre lichidatorul judiciar a unei actiuni in atragerea raspunderii fostilor administratori ai debitoarei si nerecuperarea ce catre acesta a actelor contabile ale societatii.   
Critica formulata nu poate fi primita, deoarece nu se poate pretinde lichidatorului judiciar a formula o astfel de actiune, in lipsa oricaror indicii privind existenta unuia din cazurile prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006, atata vreme cat raspunderea reglementata de acest text de lege este o raspundere civila patrimoniala speciala, care nu poate fi antrenata decat in cazurile si conditiile strict enumerate in cuprinsul normei citate.
Pe de o parte judecatorul sindic nu are prerogativa de a impune lichidatorului un astfel de demers judiciar iar pe de alta parte creditoarele au avut posibilitatea, potrivit art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 astfel cum a fost modificata prin Legea 169/2010, sa hotarasca in cadrul adunarii creditorilor promovarea unei asemenea actiuni, iar intr-o alta ipoteza, actiunea in raspundere patrimoniala putea fi introdusa de creditorul care detine mai mult de 50 % din valoarea creantelor inscrise la masa credala. Nici una dintre aceste posibilitati de exercitiu a actiunii in raspundere nu a fost exercitata de catre creditoarea recurenta.
Atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 intervine in cazul in care se poate demonstra ca prin savarsirea unora dintre faptele enumerate la art.138, administratorul a cauzat ori a favorizat interventia starii de insolventa. Din intreg materialul probator administrat de catre judecatorul sindic, in conditiile unei pasivitati totale din partea creditorilor, nu rezulta nici macar un minim indiciu ca, in lipsa oricaror bunuri ale debitoarei, continuarea procedurii ar fi totusi oportuna deoarece scopul acesteia ar urma sa fie indeplinit prin alte mijloace  decat valorificarea bunurilor debitoarei. Este de observat ca nici recurenta insasi nu indica vreun argument de fapt ori un alt element probator care sa justifice continuarea procedurii, speculand doar, la modul generic, asupra necesitatii formularii unei actiuni in atragerea raspunderii administratorilor, fara insa a indica care anume ar putea fi faptele ilicite si culpabile ale acestora,  care este incadrarea lor juridica si in ce masura acestea au fost de natura a cauza starea de insolventa. Or, nici continuarea procedurii si nici initierea unei actiuni in atragerea raspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei nu pot fi fundamentate juridic pe aprecieri generale, supozitii, speculatii si presupuneri lipsite de orice suport probator.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ., Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila a respins ca nefondat recursul declarat impotriva sentintei civile nr.2215/15 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr.8113/108/2012, avand ca obiect inchiderea procedurii insolventei, potrivit Deciziei nr.1554/R/15.10.2013.