Procedura insolventei

Desi dispozitiile Legii nr. 85/2006, nu instituie o valoarea prag in cazul cererilor de deschidere a procedurii insolventei formulate de debitoarea insasi, o atare circumstanta nu dispenseaza instanta de obligatia de a verifica daca declansarea procedurii este, intr-adevar, apta sa asigure realizarea scopului urmarit de legiutor in instituirea acesteia, pentru ca, altfel, aplicarea literala a textului ar conduce la solutii contrare tocmai unui atare scop, astfel cum este el definit de art. 2 din lege.
In speta, insa, este evident ca finalitatea urmarita de legiuitor nu poate fi atinsa - cata vreme, din chiar cuprinsul cererii si al actelor doveditoare atasate acesteia, rezulta ca pasivul nu poate fi acoperit, intrucat debitoarea nu detine in patrimoniu nici un fel de bunuri sau valori si nici creante de recuperat de la terti.
In atare situatie, declansarea procedurii insolventei ar constitui un demers procesual formal, lipsit de orice efect, si nu ar face altceva decat sa genereze costuri administrative nejustificate (suportate din fonduri publice), in conditiile in care premizele prezentate de debitoare sunt tocmai cele de inchidere a unei atare proceduri - astfel cum rezulta din economia prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, care statueaza ca "in orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative [_]  judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii insolventei".

Prin sentinta civila nr. 772/CC/04.11.2013 pronuntata in dosarul nr. 5447/108/2013, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea formulata de debitoarea SC S.T. SRL, pentru deschiderea procedurii insolventei in baza Legii nr. 85/2006.
Pentru a hotari astfel, judecatorul-sindic retine, in esenta, ca lista asociatilor depusa la fila 12 dosar si cererea de deschidere a procedurii sunt semnate indescifrabil de o persoana neidentificabila, la dosar nefiind depusa nici o dovada din care sa rezulte care este reprezentantul legal al societatii.
Astfel, arata ca cererea a fost formulata de debitoare fara a se arata, in concret, numele si prenumele reprezentantului sau legal, iar la final semneaza "administrator", fara a se indica cine este acesta, cu nume si prenume.
Considera, prin urmare, ca nu a fost dovedita calitatea de reprezentant legal al debitoarei - calitate care se dovedeste cu certificat eliberat de Oficiul registrului Comertului.
Pe de alta parte, retine ca documentele contabile sunt din decembrie 2011, desi, potrivit art. 28, alin. 1, lit. a si f din Legea nr. 85/2006, bilantul prescurtat trebuia sa fie aferent lunii precedente formularii cererii, in timp ce contul de profit si pierderi trebuia sa fie din anul anterior introducerii cererii (2012, nu 2011).
Mai mult, arata ca lipseste o lista a creditorilor intocmita in conditiile legii, cu aratarea sediilor acestora si a valorii creantelor, cu mentiunea daca creantele sunt chirografare, garantate, scadente, etc; ca, prin cerere se arata doar ca majoritatea sumelor datorate sunt catre bugetul de stat, fara ca pe lista creditorilor sa figureze minoritatea acestora
Ori, apreciaza ca, in atare situatie, nu se poate determina starea de insolventa a societatii - care trebuie dovedita de cel care o invoca si nu se presupune - prevederile  art. 32, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 statuand ca deschiderea procedurii se poate face numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 27 din legea insolventei, adica societatea debitoare sa fie in stare de insolventa vadita sau iminenta.
In speta, nu a fost dovedita starea de insolventa in nici una dintre cele doua forme, iar din actele contabile vechi nu se poate retine o astfel de stare, cu atat mai mult cu cat insolventa trebuie ceruta in 30 de zile de la aparitia sa, potrivit art. 27, alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 27 din Legea nr. 85/2006, asa incat, in baza art. 32, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a procedat la respingerea cererii.
Impotriva sentintei mentionate a declarat apel debitoarea SC S.T. SRL, solicitand anularea acesteia si trimiterea cauzei la Tribunalul Arad in vederea deschiderii procedurii insolventei.
In motivarea apelului, debitoarea sustine, in esenta, ca, hotararea primei instante este nelegala si netemeinica si ca fiecare zi de intarziere in declansarea procedurii de insolventa  determina acumularea unor noi dobanzi si penalitati de intarziere.
Mai arata ca singura sanctiune prevazuta de Legea nr. 85/2006, in cazul nedepunerii documentelor prevazute de art. 28 o constituie decaderea debitorului din dreptul de a propune un plan de reorganizare, nicidecum respingerea cererii, debitorul fiind singurul care poate aprecia aparitia starii de insolventa; de altfel, invedereaza ca, potrivit art. 27 alin (2) din Legea insolventei, "Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta"; sustine ca, numai potrivit OUG 91/2013 - care a fost declarata neconstitutionala, de Curtea Constitutionala a Romaniei, in data de 29.10.2013 - nedepunerea unor documente atrage respingerea cererii; in fine, mai arata ca, pentru deschiderea procedurii la cererea debitorului, Legea insolventei nu prevede nici conditia unei valori-prag si nici existenta unei Hotarari a Adunarii Generale a Asociatilor.
In ceea ce priveste semnatarul cererii de deschidere a procedurii, arata ca, potrivit art. 27 alin (3)  din Legea nr. 85/2006, "Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta".
Ori, invedereaza ca, asa cum rezulta, de altfel, din chiar cuprinsul hotararii atacate, a depus in probatiune certificat de inregistrare si declaratii pe propria raspundere iar, atasat  cererii de reexaminare, a depus declaratiile prevazute la art. 28 al. 1 lit. j si k din Legea nr. 85/2006 - acte in cuprinsul carora a aratat calitatea de reprezentant legal al semnatarului cererii.
In alta ordine de idei, solicita a se constata ca documentele depuse in sustinerea cererii sunt chiar din anul 2013, acestea fiind anexate cererii initiale de deschidere a procedurii insolventei - inregistrata la Tribunalul Arad in data de 24 mai 2013.
In drept, apelanta a invocat prevederile art. 27-29 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art. 405, 466 si urmatoarele din Noul Cod de Procedura Civila.
Examinand apelul debitoarei, conform dispozitiilor art. 479 Cod procedura civila, Curtea constata ca aceasta este nefondat si se impune a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Curtea considera necesar a preciza ca, urmare a reevaluarii practicii sale anterioare - inclusiv prin observarea, in timp, a efectelor hotararilor de deschidere a procedurii insolventei in cauze similare - a constatat ca, desi conditiile formale de declansare a procedurii sunt indeplinite, scopul acesteia nu este atins.
In atare situatie, s-a impus un reviriment al jurisprudentei, sub aspectul analizat, in sensul examinarii cererii de deschidere a procedurii, prin analiza conjugata, atat a conditiilor prevazute de lege pentru instituirea unei atare masuri, cat si a premizelor  de realizare a scopului acesteia - si anume, acoperirea pasivului inregistrat. 
In sensul celor de mai sus, Curtea releva ca, desi dispozitiile Legii nr. 85/2006, nu instituie o valoarea prag in cazul cererilor de deschidere a procedurii insolventei formulate de debitoarea insasi, o atare circumstanta nu dispenseaza instanta de obligatia de a verifica daca declansarea procedurii este, intr-adevar, apta sa asigure realizarea scopului urmarit de legiutor in instituirea acesteia, pentru ca, altfel, aplicarea literala a textului ar conduce la solutii contrare tocmai unui atare scop.
Ori, potrivit art. 2 din legea insolventei,  scopul instituirii unei proceduri colective  il constituie acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. 
In speta, insa, este evident ca finalitatea urmarita de legiuitor nu poate fi atinsa - cata vreme, din chiar cuprinsul cererii si al actelor doveditoare atasate acesteia, rezulta ca pasivul nu poate fi acoperit, intrucat debitoarea nu detine in patrimoniu nici un fel de bunuri sau valori si nici creante de recuperat de la terti.
In atare situatie, declansarea procedurii insolventei ar constitui un demers procesual formal, lipsit de orice efect, si nu ar face altceva decat sa genereze costuri administrative nejustificate (suportate din fonduri publice), in conditiile in care premizele prezentate de debitoare sunt tocmai cele de inchidere a unei atare proceduri - astfel cum rezulta din economia prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, care statueaza ca "in orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative [_]  judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii insolventei".
In considerarea celor ce preced, recursul debitoarei SC S.T. SRL apare ca nefondat si a fost respins, potrivit art. 480 Cod procedura civila si a Deciziei civile nr. 69/R/29.01.2014 pronuntat in dosarul nr. 5447/108/2013 de Sectia a II-a Civila din cadrul Curtii de Apel Timisoara.