Procedura insolventei

Potrivit art.151 alin.4 cod procedura civila orice cerere adresata instantelor judecatoresti, daca este formulata de reprezentantul unei persoane juridice de drept privat, acesta va depune, in copie, un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea sa, acesta fiind  inscrisul care dovedeste in conditiile legii, calitatea de reprezentant al subiectului de drept in numele si interesul caruia se initiaza demersul judiciar. Dispozitia se aplica si cererilor formulate in baza Legii nr. 85/2006 inregistrate dupa intrarea in vigoare a noului cod de procedura civila, potrivit disp. art. 149 din aceasta lege.

Prin sentinta civila 757/CC din 28 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 7846/108/2013, judecatorul sindic a respins cererea formulata de debitoarea SC CS SRL pentru deschiderea procedurii insolventei si nu a acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca, prin cererea introductiva, debitoarea SC CS SRL a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolventei, in baza Legii nr. 85/2006, iar in baza art. 11 alin. 1 lit. c din lege, desemnarea in calitate de lichidator a practicianului in insolventa CII BCC, motivat de faptul ca societatea a acumulat in decursul ultimilor ani tot mai multe datorii, ca activitatea societatii a devenit din an in an tot mai neprofitabila ca urmare a crizei economice mondiale, a schimbarilor de preturi, a cresterii cheltuielilor si a dezvoltarii firmelor concurente si ca datoreaza sume, majoritatea catre bugetul de stat.
Analizand cererea, judecatorul sindic a constatat ca la dosar nu s-a depus dovada calitatii de reprezentant, dovada care reiese doar dintr-un certificat ORC actualizat si nu din Actul Constitutiv al societatii care nu poarta stampila de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului si nu se poate aprecia daca acesta este de actualitate sau nu, fiind astfel incalcate prevederile art. 66 alin. 5 din OUG nr. 91/2013.
S-a mai retinut ca nu a fost dovedita suma de 40.000 lei ca valoare-prag, astfel cum aceasta este definita de art. 6, punctul 71 din OUG nr. 91/2013 si de asemenea, in conditiile in care a fost ceruta deschiderea procedurii simplificate a insolventei, nu a fost depusa hotararea Adunarii Generale a Asociatilor, potrivit cu cerintele art. 66 alin. 5 din aceeasi ordonanta, nefiind astfel indeplinita o conditie esentiala de deschidere a unei astfel de proceduri.
De asemenea, la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele prev. la art. 67 alin. 1 lit. si e din OUG nr. 91/2013, iar documentele prevazute la art. 67 alin. 1 lit. c au fost depuse fara ca debitoarea sa arate felul creantelor decat partial (neindicand daca sunt scadente, garantate, etc.), desi potrivit disp. art. 67 alin. 2 din OUG nr. 91/2013 documentele prevazute la art. 67 alin. 1 din ordonanta se depun odata cu cererea sub sanctiunea respingerii cererii, motive pentru care judecatorul sindic a respins cererea.
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, a declarat apel debitoarea apelanta S.C. CS SRL, solicitand admiterea apelului, casarea hotararii apelate si trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei.
In motivarea apelului, debitoarea apelanta sustine, in esenta, ca potrivit art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la aparitia starii de insolventa, iar de la data formularii cererii si pana la judecarea cauzei a intrat in vigoare OUG 91/2013 care a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala la data de 29.10.2013. Astfel, considera ca este inadmisibila acceptarea solutiei date in temeiul OUG 91/2013, care dupa o zi a fost declarata neconstitutionala.
Criticand solutia judecatorului sindic, apelanta sustine ca de fapt, documentele prev. de art. 28 ce trebuie sa insoteasca cererea de deschidere a procedurii insolventei, au fost depuse la dosarul cauzei, desi acest articol in alin. 2 prevede ca "daca debitorul nu dispune, la momentul inregistrarii cererii, de vreuna din informatiile prevazute la alin. 1 lit. a-f si h, va putea inregistra acea informatie la tribunal in termen de 5 zile; daca nu o va face, el va fi decazut din dreptul de a propune un plan de reorganizare", apelanta apreciind ca singura sanctiune prevazuta de Legea 85/2006 este asadar, decaderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare si nicidecum respingerea cererii, debitorul fiind singurul care poate aprecia aparitia starii de insolventa. Totodata, conform art. 27 alin. 2, va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.
Se mai arata ca legea insolventei nu prevede o valoare prag si nici Hotararea Adunarii generale a asociatilor pentru ca debitorul sa solicite deschiderea procedurii insolventei, apelanta invocand disp. art. 27 alin. 3 din Legea 85/2006 ce prevad ca cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
In drept, apelanta a indicat dispozitiile art. 27, 29 din Legea nr. 85/2006, Decizia nr. 447/29.10.2013 a Curtii Constitutionale, art. 405, 406 din noul Cod de procedura civila.
Analizand apelul declarat din perspectiva criticilor formulate si a limitelor devolutive ale apelului, consacrate de art.478-479 C. pr.civ., Curtea apreciaza ca solutia primei instante este legala si temeinica, iar apelul este nefondat, inclusiv pentru alte motive ce tin de oportunitatea deschiderii procedurii.
Hotararea primei instante a fost pronuntata in raport de exigentele OUG nr.91/2013, act normativ declarat neconstitutional la cateva zile de la publicare, prin decizia nr.447/29 octombrie 2013 a Curtii Constitutionale, motiv pentru care Curtea va analiza legalitatea solutiei judecatorului sindic si temeinicia pretentiilor reclamantei din perspectiva Legii nr.85/2006, ramasa in vigoare si aplicabila si astazi in ce priveste procedura insolventei.
Dintre deficientele de ordin formal constatate de prima instanta in ce priveste valoarea prag a datoriilor, continutul cererii si inscrisurile care trebuiau anexate, in raport de exigentele OUG nr.91/2013, Curtea constata ca prin raportare la prevederile Legii nr.85/2006, coroborate cu dispozitiile generale de procedura cuprinse in Codul de procedura civila, numai aspectul legat de nedovedirea calitatii de reprezentant de catre cel care a initiat demersul judiciar se va analiza.
Astfel, conform art. 149 din Legea nr.85/2006, acest act normativ se completeaza, in masura compatibilitatii sale cu dispozitiile Codului de procedura civila, care in cuprinsul art.151 alin.4 prevede in mod expres ca orice cerere adresata instantelor judecatoresti, daca este formulata de reprezentantul unei persoane juridice de drept privat, acesta va depune, in copie, un extras din registrul public in care este mentionata imputernicirea sa, acesta fiind  inscrisul care dovedeste in conditiile legii, calitatea de reprezentant al subiectului de drept in numele si interesul caruia se initiaza demersul judiciar.
Or, Curtea constata ca reprezentantul apelantei nu a produs aceasta proba a calitatii sale de reprezentant nici in fata primei instante si nici in fata instantei de apel, desi aceasta deficienta a cererii introductive de instanta, nu este strict legata de cerintele actului normativ declarat neconstitutional, ci reprezinta o cerinta procedurala cu caracter general, aplicabila oricarei cereri in justitie, indiferent de natura contencioasa sau necontencioasa a cererii.
In afara acestui aspect de ordin procedural-formal, retinut in mod justificat de catre instanta de fond, Curtea constata ca, desi dispozitiile Legii nr. 85/2006, nu instituie o valoarea prag in cazul cererilor de deschidere a procedurii insolventei formulate de debitoarea insasi, o atare circumstanta nu dispenseaza instanta de obligatia de a verifica daca declansarea procedurii este, intr-adevar, apta sa asigure realizarea scopului urmarit de legiutor in instituirea acesteia, pentru ca, altfel, aplicarea literala a textului ar conduce la solutii contrare tocmai unui atare scop.
Potrivit art. 2 din legea insolventei,  scopul instituirii unei proceduri colective  il constituie acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. 
In speta, insa, este evident ca finalitatea urmarita de legiuitor nu poate fi atinsa - cata vreme, din chiar cuprinsul cererii si al actelor doveditoare atasate acesteia, rezulta ca pasivul nu poate fi acoperit, intrucat debitoarea nu detine in patrimoniu nici un fel de bunuri sau valori si nici creante de recuperat de la terti.
In atare situatie, declansarea procedurii insolventei ar constitui un demers procesual formal, lipsit de orice efect, si nu ar face altceva decat sa genereze costuri administrative suplimentare si nejustificate (suportate din fonduri publice), in conditiile in care premizele prezentate de debitoare sunt tocmai cele de inchidere a unei atare proceduri - astfel cum rezulta din economia prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, care statueaza ca "in orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative [_]  judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii insolventei".
In considerarea acestui asnamblu de considerente, Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila a respins ca nefondat apelul declarat, impotriva sentintei civile nr.757/CC/28 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr.7846/108/2013, avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei, potrivit Deciziei nr. 51/22.01.2014 pronuntata in acest dosar.