Procedura insolventei

Prevederile planului de organizare trebuie respectate intocmai, deoarece, fiind votate de creditori odata cu aprobarea planului, reprezinta vointa neechivoca a creditorilor; nerespectarea acestor prevederi duce la anularea operatiunilor efectuate cu incalcarea acestor prevederi si cu respectarea dreptului administratorului judiciar de aprobare prealabila a actelor efectuate in astfel de conditii.

Prin Decizia nr. 279/07.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, in dosarul nr. 2246/108/2009*/a6 a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 52/14.01.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in acelasi dosar, instanta de control judiciar retinand urmatoarele argumente:
Prin sentinta civila nr.52 din 14 ianuarie 2014 pronuntata in dosarul nr.2246/108/2009*/a6, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis actiunea reclamantului PCBRS IPURL impotriva paratilor SC C.I. SRL Galsa - in insolventa prin administrator judiciar E SPRL, SC A.L. SA - in faliment, I.L.G., in calitate de administrator special al paratei SC AL SA Arad, C.P., SC S.P.& Co SRL si DS; a anulat vanzarile succesive ale autoturismului Volvo tip CCM  71XC90 serie sasiu YUICM714681423089, an de fabricatie 2008, culoare gri, numar de inmatriculare AR07LVK, efectuate prin factura nr.539/22.06.2011, factura nr.000756/30.08.2011, contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat in data de 30.12.2011 si factura nr.5/28.03.2013; a dispus paratului DS sa restituie autoturismul Volvo tip CCM  71XC90 serie sasiu YUICM714681423089 an de fabricatie 2008, culoare gri, numar de inmatriculare AR 07LVK catre parata SC AL SA Arad - in faliment prin lichidator judiciar PCBRS IPURL Bucuresti; totodata, a dispus paratei SC AL SA Arad - in faliment, prin lichidator judiciar PCBRS IPURL Bucuresti sa restituie paratei SC C.I. SRL Galsa suma de 23.436 lei, reprezentand pretul autoturismului conform facturii nr.539/22.06.2011; de asemenea, a dispus paratei SC C.I. SRL Galsa sa restituie paratului CP suma de 16.380 lei, reprezentand pretul autoturismului conform facturii nr.000756/30.08.2011; a dispus paratului CP sa restituie paratei SC S.P.&Co SRL Arad suma de 15.000 lei, reprezentand pretul autoturismului conform  contractului de vanzare-cumparare incheiat in data de 30.12.2011; a dispus paratei SC S.P.&Co SRL sa restituie paratului DS suma de 17.360 lei reprezentand pretul autoturismului conform facturii nr.5/28.03.2013; fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca ulterior deschiderii procedurii insolventei fata de debitoarea SC AL SA Arad, prin Sentinta comerciala nr.1916/14.07.2009, pronuntata in dosarul nr.2246/108/2009, aceasta si-a desfasurat activitatea prin administratorul statutar ILG, sub supravegherea administratorului judiciar E SPRL Arad iar apoi a administratorului judiciar PCBRS IPURL  Bucuresti, conform art.20 lit.e din Legea nr.85/2006.
A mai retinut ca, in perioada de observatie, pentru evaluarea  garantiilor constituite la data de 14.07.2009, s-a intocmit un raport de evaluare - in cuprinsul caruia valoarea de piata a autoturismului Volvo mai sus descris a fost stabilita estimativ la 20.000 euro fara TVA (dosar nr.2246/108/2009 vol.XVII, f.6294-6494); ca, ulterior, in data de 30.09.2010, s-a intocmit si raportul de evaluare a activelor debitorului, valoarea acestui bun fiind stabilita la suma de 18.778 euro, respectiv 80.125,72 lei, la cursul leu/euro din data de 30.09.2010 (dosar nr.2246/108/2009 - vol.XVIII f.6520-6803); ca, rezultatele acestui raport au fost insusite de catre administratorul societar ILG in planul de reorganizare prezentat in data de 14.12.2010 - unde la Capitolul 4.3 Evaluarea garantiilor se face referire la concluziile evaluarii (dosar 2246/108/2009 - vol.XVIII f.6850).
Judecatorul sindic a mai aratat ca Planul de reorganizare a fost confirmat prin Sentinta comerciala nr.261/8.02.2011 astfel ca, in urma confirmarii, in temeiul art.103 din Legea nr.85/2006, debitorul prin administrator  special ILG si-a condus activitatea sub supravegherea administratorului judiciar; ca, in perioada reorganizarii, cu ignorarea valorii incluse in cele doua rapoarte de evaluare, in planul de reorganizare si a imprejurarii ca asupra autoturismului Volvo s-a constituit o garantie reala mobiliara de prim rang in favoarea creditorului CEC SA - Sucursala Timisoara potrivit contractului nr.5007/22.01.2008, garantie inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare f.9-13, administratorul  special ILG a instrainat autoturismul catre SC C.I. SRL Galsa - in insolventa prin administrator judiciar E SPRL Arad, conform facturii nr.539/22.06.2011, la pretul de 23.436 lei f.6; ca, ulterior, ulterior, autoturismul a fost instrainat, succesiv, catre CP conform facturii nr.000756/30.08.2011 (f.35),  catre SC S.P. &Co SRL Arad - conform contractului de vanzare-cumparare incheiat in data de 30.12.2011 (f.109) si catre DS - conform facturii nr.5/28.03.2013 (f.153).
In ceea ce priveste sustinerea paratului ILG, in sensul ca vanzarea autoturismului s-a facut la valoarea ramasa neamortizata ca urmare a consultarii evaluatorului ANEVAR FMH, judecatorul sindic a considerat ca aceasta este neintemeiata, intrucat lucrarea nu a fost efectuata pentru debitor si nici nu avea relevanta in conditiile executarii planului de reorganizare confirmat. A mai considerat ca nici sustinerea referitoare la intocmirea raportului de evaluare din data de 30.09.2010 fara prezentarea autoturismului care a fost accidentat grav in cursului anului 2010 in Germania, nu poate fi retinuta, intrucat paratul - in calitate de administrator  special - nu a uzitat de prevederile art.18 al.2 lit.c din Legea nr.85/2006 si nu a formulat o contestatie la momentul potrivit.
Astfel fiind, judecatorul sindic a apreciat ca, in cauza, nu s-a dovedit caracterul nefraudulos al vanzarii autoturismului, motiv pentru care a considerat ca fiind incidente prevederile art.112 al.3 din Legea nr.85/2006.
Impotriva sentintei mentionate, in termen legal, au declarat recurs paratii ILJ, in calitate de administrator special al debitoarei SC AL SA si DS.
Prin recursul sau, administratorul special ILG a solicitat modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata in ambele instante.
In sustinerea recursului, a invederat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca nu ar fi dovedit caracterul nefraudulos al vanzarii autoturismului. in apararea subsemnatului am invocat acelasi text legal, in conditiile in care tranzactia face parte din categoria actelor exceptate, respectiv "pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. (1) si (2) si pe cele permise de planul de reorganizare".
Arata ca o astfel de concluzie se desprinde din faptul ca vanzarea autoturismului catre parata CI SRL a fost efectuata in limitele impuse prin Planul de reorganizare confirmat, respectiv, la Cap. 6, lit. B, pct. 4 - unde se  prevede atributia administratorului special de a proceda la "valorificarea echipamentului si a parcului auto", in scopul obtinerii de venit.
Ca urmare, solicita a se constata ca vanzarea s-a efectuat sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, astfel ca tranzactia face parte din categoria exceptata de la prezumtia de frauda, in temeiul art. 112 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
In dezvoltarea celor de mai sus, invedereaza ca, in aplicarea planului de reorganizare au fost vandute mai multe autoturisme si, cu toate ca administratorul judiciar a avut cunostinta despre toate tranzactiile si chiar a incasat comisionul corespunzator valorii acestora, a formulat actiunea in anulare doar in ceea ce priveste autoturismul Volvo tip CCM  71XC90, la un interval de circa un an de la data la incheierii contractului; ca, de altfel, tocmai administratorul judiciar este cel care a impiedicat incheierea unei tranzactii, desi si-a manifestat disponibilitatea in acest sens.
Mai arata ca in cauza nu se poate aplica prezumtia de frauda, intrucat vanzarea autoturismului s-a efectuat in executarea planului de reorganizare aprobat de creditori, iar imprejurarea ca asupra autoturismului s-a constituit o garantie reala mobiliara de prim rang in favoarea creditorului CEC SA - Suc. Timisoara nu are vreo relevanta asupra valabilitatii tranzactiei, creditorul garantat urmand sa recupereze cu prioritate creanta din pretul obtinut prin valorificarea autoturismului, in conformitate cu planul de reorganizare aprobat; de altfel, sustine ca acest creditor nu a obiectat asupra tranzactiei, considerand astfel ca i-au fost respectate drepturile.
In concluzie, solicita a se indeparta de la aplicare prezumtia instituita de art. 112 al. 3 din Legea nr. 85/2006  si a se constata ca tranzactia indeplineste toate cerintele de valabilitate prevazute de art. 948 din vechiul Cod civil, sub  imperiul caruia s-a incheiat.
In privinta tranzactiilor ulterioare, invedereaza ca temeiul juridic invocat de catre reclamanta si retinut de instanta nu este aplicabil, deoarece vanzarile respective nu s-au realizat de catre un debitor aflat in procedura de reorganizare judiciara; totodata, sustine ca aceste tranzactii beneficiaza de aceeasi prezumtie de valabilitate a cauzei, in temeiul art. 1239 alin. 2 din NCC.
Ori, in conditiile in care toate tranzactiile respecta conditiile esentiale pentru valabilitatea contractului, prevazute de art. 1179 NCC, considera ca actiunea reclamantei este in mod vadit nefondata si se impune a fi respinsa.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
Prin recursul declarat de paratul DS, acesta a solicitat schimbarea hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii formulate impotriva sa.
In sustinerea pozitiei sale, a invederat, in esenta, ca a cumparat autoturismul de la parata SC S.P.&Co SRL si ca a achitat intregul pret convenit cu aceasta; totodata, ca nu a avut vreo cunostinta despre problemele juridice in legatura cu fostii proprietari ai autoturismului.
A mai aratat ca anularea contractului sau este nelegala, intrucat acesta nu intra sub incidenta Legii nr. 85/2006,  cata vreme are calitatea de persoana fizica - necomerciant, iar societatea de la care  a achizitionat autoturismul nu se afla in insolventa.
Asa fiind, a solicitat a se constata ca este un cumparator de buna credinta si ca vanzarea s-a efectuat cu respectarea tuturor conditiilor de valabilitate  prevazute de art. 1179 NCC.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9  si art. 3041 din Codul de procedura civila.
Practicianul in insolventa PCBRS IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC AL SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
A invederat ca, in conformitate cu prevederile Planului de reorganizare aprobat de creditori (cap.6, lit.B, pct.2), "Valoarea tranzactiei" pentru stocurile de bunuri este stabilita intre valoarea minima reprezentata de valoarea de lichidare si o valoare maxima reprezentand 140% din valoarea de lichidare; ca, prin precizarile la Plan (pag.5) se stabileste ca activele pot fi valorificate la un pret mai mic decat cel estimat prin plan, doar daca bancile titulare ale garantiilor respective agreeaza acest pret.
In atare situatie, a solicitat a se constata ca, intrucat autoturismul a facut obiectul Contractului de gaj fara deposedare nr. 5007/22.01.2008 incheiat de catre Arad Leasing cu CEC BANK SA, inregistrat la AEGRM sub nr. 2008-00010063701635-ANA, pentru garantarea creditelor debitoarei, pentru valorificarea acestuia la o valoare mai mica decat valoarea de lichidare era necesar acordul expres al creditorului garantat.
Arata, insa, ca prin adresa nr. 25348 din 07.12.2012, creditoarea CEC BANK SA a comunicat lichidatorului judiciar faptul ca debitoarea nu a solicitat acordul bancii pentru valorificarea bunului, contractul de credit pentru care a fost constituit gajul nu a fost achitat, iar cartea de identitate a autoturismului se afla, in original, in posesia bancii.
Mai arata ca, prin Raportul de evaluare a activelor debitoarei intocmit la data de 30.09.2010, evaluatorul a stabilit valoarea de lichidare a acestui bun ca fiind in suma de 18.778 euro fara TVA (80.125,72 lei la cursul leu/euro din 30.09.2010).
Cu toate acestea, solicita a se constata ca autoturismul a fost vandut catre parata CIF doar pentru 1/3 din valoarea de evaluare, fara nicio licitatie si fara alte demersuri de valorificare ce ar fi putut sa justifice un pret atat de mic, respectiv 23.436 lei cu TVA inclus ( 5.513.05 euro la cursul de schimb din data tranzactiei).
In ceea ce priveste rapoartele de evaluare, arata ca acestea au fost depuse la dosarul de insolventa al SC AL SA, iar valorile stabilite de catre evaluator au fost insusite si necontestate de administratorului special, concluziile Raportului fiind utilizate la intocmirea Planului de reorganizare propus de catre debitoare.
De altfel, apreciaza ca relevanta pentru lamurirea valorii reale a autoturismului VOLVO, tip CCM71XC 90, imprejurarea ca la data de 28.10.2010, s-a incheiat o Polita de asigurare facultativa - bunul fiind evaluat de catre asigurator la valoarea de 28.016 euro.
Referitor la afirmatiile recurentului, in sensul ca vanzarea autoturismului s-ar fi efectuat sub supravegherea administratorului judiciar, invedereaza ca PCBRS IPURL, in calitate de administrator judiciar, prin rapoartele de activitate aferente lunii mai si iunie 2011 depuse la dosarul de insolventa, a adus la cunostinta creditorilor si a judecatorului sindic refuzul debitoarei reprezentata prin administratorul special ILG de a respecta procedurile agreate de comun acord cu privire la mecanismul de supraveghere a activitatii si stabilite prin adresa administratorului judiciar din data de 04.06.2010, incalcand astfel dispozitiile art.103 din Legea nr.85/2006, care prevad ca, dupa confirmarea unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar.
Sub acest aspect, arata ca, desi a fost purtata o corespondenta cu debitoarea in scopul de a agrea o procedura de comunicare a informatiilor necesare indeplinirii rolului administratorului judiciar, de supraveghere a activitatii debitoarei in indeplinirea masurilor planului de reorganizare, aceasta a refuzat orice colaborare.
In ceea ce priveste intentia de fraudare a creditorilor, sustine ca aceasta  reiese cu certitudine si din faptul ca administratorul special al debitoarei, prin Raportul cu privire la activitatea desfasurata in primul trimestru al anului I din planul de reorganizare - prezentat spre aprobare creditorilor, nu face niciun fel de referire la operatiunea de valorificare a respectivului activ, trecand sub tacere operatiunea suspecta.
Invedereaza ca aceasta stare de fapt a determinat administratorul judiciar sa solicite ridicarea dreptului de administrare al debitoarei - cerere admisa de judecatorul sindic la data de 12.07.2011; ca, numai dupa acest moment administratorul judiciar a putut proceda la verificarea activitatii debitoarei si a operatiunilor intreprinse de catre aceasta, identificand vanzarea autoturismului catre C.I., fara incunostiintarea administratorului judiciar si fara a solicita acordul creditorilor - pentru valorificarea acestuia sub valoarea de lichidare agreata in cadrul planului de reorganizare.
In consecinta, avand in vedere falimentul iminent al debitoarei, vanzarea unui autoturism de lux la un pret derizoriu, catre o societate controlata de catre administratorul special al AC AL SRL-ILG, la o treime din pretul stabilit prin expertiza efectuata in cauza, fara vreo procedura de punere pe piata a acestuia si fara acordul creditorilor, solicita a se constata ca operatiunea a fost incheiata vadit in frauda intereselor creditorilor debitoarei, in special a creditorului garantat CEC BANK SA.
Pentru aceste considerente, apreciaza ca fiind aplicabile in cauza dispozitiile art.112 alin.3 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care solicita respingerea recursului formulat de administratorul special ILG, ca neintemeiat.
Referitor la recursul formulat de paratul DS, solicita a  se constata ca documentele depuse la dosarul cauzei dovedesc reaua-credinta a  acestuia la incheierea tranzactiei.
Astfel, arata ca din adresa Primariei Arad, Directia venituri nr.133275/20.06.2013 reiese ca, autoturismul a fost achizitionat de recurent la data de 28.03.2013, de la S.P. & CO SRL, reprezentata prin IOM, in calitate de administrator.
Sub un prim aspect, solicita a se observa ca aceasta societate are sediul la aceeasi adresa la care domiciliaza si administratorul special al SC AL SA, ILG, tatal numitei IOM. Pe de alta parte, arata ca, in vederea intrarii in legalitate, SP & CO SRL avea obligatia, conform art. 47 din HG NR. 85/2003 alin.(i), "sa solicite radierea din evidenta, in termen de 30 de zile, de la trecerea vehiculului in proprietatea altei persoane"; ca, insa, asa cum rezulta din adresa nr.28928 a S.P.C.R.P.I.V Arad, cu toate ca au avut loc mai multe vanzari succesive, schimbandu-se patru proprietari in mai putin de doi ani, autoturismul figureaza inmatriculat la data de 13.09.2013 tot pe numele SC AL SA; ca, prin urmare, la fel ca si ceilalti "cumparatori", nici SP & CO SRL, nu a solicitat vreodata inmatricularea autoturismului pe numele sau, intrucat nu detinea documentele necesare efectuarii acestei operatiuni si anume cartea de identitate a vehiculului in original - prevazuta cu elementele de secretizare aplicate de Regia Autonoma "Registrul Auto Roman", Certificatul de inmatriculare, fisa de inmatriculare - semnata, dupa caz, de actualul si de fostul proprietar, cu vizele care atesta plata taxei pentru mijloacele mecanice de transport.
Arata ca, potrivit adresei CEC SA nr. 25348 din 07.12.2012, cartea de identitate a autoturismului se afla in original, in posesia Bancii, astfel incat, transferul succesiv al proprietatii asupra bunului catre DS si intrarea in legalitate era imposibila, intrucat documentele autoturismului nu erau in posesia "vanzatorilor", tranzactia nefiind autorizata de catre creditori.
In atare situatie, considera ca nu poate fi retinuta buna credinta a paratului recurent Dascal Silviu la incheierea vanzarii, cata vreme orice persoana cu diligenta medie, verificand documentele autoturismului, ar fi descoperit ca proprietar era alta persoana, nu cea care a eliberat factura de vanzare.
De altfel, arata ca, in jurisprudenta s-a subliniat ca "simpla buna credinta a cumparatorului, in sensul de a fi dat crezare aparentei de proprietate, nu este suficienta pentru validarea cumpararii bunului"(C. Ap. Bucuresti, s. IV civ., dec. nr. 2040 din 28 iunie 2001, in Practica judiciara civila 2001- 2002, Curtea de Apel Bucuresti, Editura Brilliance, Piatra- Neamt, 2003, p. 158).
Concluzionand, solicita respingerea recursului paratului, ca neintemeiat.
In drept, a invocat art. 112 alin. 1, punctul 2, teza a doua din Noul Cod de procedura civila.
Examinand recursurile declarate in cauza, atat prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, cat si din oficiu - in baza art. 306 alin. 2 din acelasi cod, Curtea constata ca acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, in esenta, litigiul pendinte ridica, pe de-o parte, problema de a stabili daca vanzarea de catre debitoarea SC AL SA a autoturismului Volvo tip CCM 71XC90 se incadreaza in operatiunile autorizate prin Planul de reorganizare; pe de alta parte, daca subdobanditorii cu titlu oneros ai autoturismului - printre care si paratul Dascal Silviu - pot fi considerati de buna credinta, astfel incat sa beneficieze de protectia conferita de lege unor atare contractanti.
In ceea priveste prima dintre problemele enuntate, Curtea constata ca desi, de principiu, Planul de reorganizare nu interzice vanzarea autovehiculelor din parcul auto al debitoarei (conform Cap. 6 Strategia de reorganizare, lit. B Obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenineta a acestora, pct. 4 Alte surse de venit, paragraful 2), prin precizarile la Plan, operate in concordanta cu Hotararea AGA nr. 3, s-a statuat ca intrucat "toate valorile prezentate in plan [_] sunt valori estimative [_] intelegem ca, in conditiile in care bancile finantatoare titulare ale garantiilor respective agreeaza un pret de tranzactionare inferior celui estimat prin plan, tranzactia de vanzare a portofoliului de contracte de leasing, bunuri reposedate si creante neperformante va avea loc prin plata catre creditor a sumelor incasate diminuate cu cheltuielile de procedura in conformitate cu legea, acest creditor de considera indestulat conform planului de reorganizare, neavand alte pretentii fata de debitoare".
Se impune, prin urmare, a concluziona ca, atunci cand debitoarea considera utila vanzarea unui bun afectat unei garantii la un pret inferior celui de evaluare, aceasta este datoare a obtine, in prealabil, consimtamantul creditorului garantat, intrucat respectivul creditor se va considera "indestulat" conform planului.
Ori, in conditiile in care autoturismul Volvo tip CCM  71XC90 a fost adus in garantie creditoarei CEC BNAK la o valoarea de 20.000 EURO (f. 227 ds. fond) si a fost evaluat prin Raportul de evaluare a activelor debitoarei la suma de 18.778 euro fara TVA, nu putea fi instrainat catre cumparatoarea SC C.I. SRL Galsa  la  pretul de 23.436 lei cu TVA inclus (echivalent a 5.513.05 euro la cursul de schimb din data tranzactiei), decat cu acordul creditorului garantat.
Insa, asa cum rezulta din adresa nr. 25348 din 07.12.2012 (fila nr. 229 ds. fond), creditoarei CEC BANK SA nu i s-a solicitat niciodata un atare acord, cartea de identitate a autoturismului aflandu-se, in continuare, in original, in posesia sa.
De altfel, acesta este motivul pentru care autoturismul figureaza si in prezent  inmatriculat tot pe numele debitoarei  SC AL SA (dupa cum rezulta din adresa nr. 28928/13.09.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor Atad - fila nr. 38 ds. recurs), o atare operatiune nefiind posibila decat in baza cartii de identitate a vehiculului, depusa in original.
Fata de cele de mai sus, operatiunea de vanzare a autoturismului catre cumparatoarea SC C.I. SRL Galsa  nu poate fi considerata ca incadrandu-se in operatiunile autorizate prin Planul de reorganizare, motiv pentru care in privinta acesteia opereaza prezumtia de frauda instituita de art. 112 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveste buna-credinta a cumparatorilor succesivi ai bunului, nici aceasta nu poate fi retinuta in cauza, cata vreme prin minime diligente se putea constata ca vanzatorii subsecventi ai autoturismului nu au efectuat demersurile necesare inmatricularii acestuia in circulatie pe numele lor si nu detin originalul cartii de identitate - singurul document care permitea initierea unui atare demers.
Ori, este mai presus de indoiala ca orice cumparator care achizitioneaza un bun de o valoare importanta - cum este ce a autovehiculului in cauza - isi ia minime masuri de precautie, pentru a se asigura ca vanzarea este una licita si ca vanzatorul detine toate documentele necesare inmatricularii vehiculului in circulatie pe numele sau.
Asa fiind, in mod legal instanta de fond apreciat ca atat vanzarea initiala, cat si vanzarile subsecvente au fost efectuate cu rea-credinta, in frauda drepturilor creditorilor, imprejurare in care a dispus anularea acestora.