Procedura insolventei

Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea unei proceduri de insolventa este definit in art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 ca fiind acel creditor a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile, iar prin creanta certa s-ar intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insuti actul de creanta, sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor, sau recunoscute de acesta; art. 662 alin. 2 din C.p.c. apreciaza ca o creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.
Ca atare, judecatorul sindic este nu  numai indrituit ci chiar obligat sa verifice indeplinirea calitatii de debitor indreptatit sa ceara deschiderea unei proceduri de insolventa, sa verifice existenta neindoielnica a unei creante si toate caracterele cerute de lega acesteia, ceea ce implica inclusiv posibilitatea instantei de a verifica prescriptia unei astfel de creante ce are legatura directa cu constatarea judecatorului in sprijinul existentei sau inexistentei unei datorii.

Prin Decizia civila nr. 441/13 mai 2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost respins apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 199/23.02.2015, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 4167/108/2014, retinandu-se urmatoarele:
Prin sentinta apelata mai sus mentionata, judecatorul sindic a admis exceptia prescriptiei extinctive si s-a respins cererea formulata de creditoarea RSL L IFN SA (fosta SC R. L. IFN SA) Bucuresti, pentru deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC Q.V.T. Arad. 
Pentru a hotari astfel prima instanta analizand cererea precizata, cu prioritate exceptia pusa in discutia partilor, potrivit cerintelor art. 248, alin. 1 noul Cod de procedura civila,  a constatat ca in mod legal si real creditoarea invoca prevederile Decretului 167/1958 aplicabil in cauza, deoarece actele de executare silita, derularea contractului de leasing si rezilierea acestuia au avut loc sub imperiul acestui decret.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii este acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, prin urmare procedura insolventei reprezinta o veritabila procedura de executare silita, de plata a creantelor, catre mai multi creditori care participa la procedura colectiv.
Judecatorul sindic a mai retinut art. 16 si 17 din Decretul nr. 167/1958 si ca rezilierea contractului a avut loc la 30.06.2010 din culpa debitoarei care nu si-a indeplinit obligatiile contractuale de plata a ratelor de leasing si a celorlalte spete aferente contractului doua luni consecutiv.
Ca urmare a primirii acestei notificari, la data de 02.02.2011 debitoarea a formulat o oferta de plata a sumelor restante rezultate din contractul de leasing incheiat intre parti, angajandu-se sa predea bunul care a constituit obiect al contractului in termen de 30 de zile.
La  data de 23.02.2011 debitoarea a predat autoturismul creditoarei. Nu are relevanta in studiul curgerii termenului de prescriptie data vanzarii autoturismului, deoarece vanzarea acestuia sau darea sa in folosinta sunt fapte administrative ale creditoarei si depind doar de vointa sa exclusiva.
Desi in contract - art. 4.6, alin. 2 din Conditiile generale se face referire la faptul ca reposedarea se face pentru o stare perfecta de functionare, creditoarea urmand sa desemneze experti care sa faca o astfel de evaluare, o expertizare a autoturismului nu a fost dovedita.
Judecatorul sindic mai constata ca dupa rezilierea contractului, la data de 23.12.2010 a fost formulata o cerere de executare silita in cursul executarii silite neefectuandu-se nici un act de executare silita dovedit.
Sunt aplicabile insa prevederile art. 16, alin. 1, lit. a si c mai sus citate, deoarece recunoasterea dreptului a fost facuta la data de 02.02.2011 si un act de executare voluntara constand in predarea autovehiculului de catre debitoare creditoare a avut loc la 23.02.2011.
Cum obligatia de executare a fost stabilita la data de 02.02.2013, termenul de gratie fiind de 30 de zile, rezulta ca termenul de prescriptie a fost intrerupt, astfel ca de la data de 02.03.2011 a inceput sa curga un nou termen de prescriptie.
Daca aceasta recunoastere nu exista si nici executarea silita voluntara de la data de 23.02.2011, termenul de prescriptie se implinea la data de 23.12.2013, ori prin actele mai sus descrise, prescriptia executarii silite s-a implinit la data de 02.03.2014.
Judecatorul sindic, desi constata ca a inceput o executare silita anterior intrarii in vigoare a codului de procedura civila, retine ca nu a fost dovedit nici un act de executare silita facut in cursul procedurii de executare silita, singurul act dovedit fiind predarea autovehiculului din 23.02.2011.
Potrivit prevederilor art. 389, alin. 1 cod procedura civila vechi, "Daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept", iar potrivit art. 16, alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 "Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea", fiind deci lipsit de relevanta faptul inceperii executarii silite de la data de 23.12.2010.
Mai mult, judecatorul sindic a dat posibilitatea creditoarei sa dovedeasca orice act de executare silita efectuat, dar un astfel de act nu a fost dovedit.
Avand in vedere cele de mai sus, precum si faptul ca prezenta actiune s-a inregistrat la Tribunalul Arad la data de 12.08.2014, fiind comunicata prin curier la aceeasi data, judecatorul sindic a admis exceptia si, constatand ca creditoarea nu indeplineste conditiile art. 5, punctul 20 din Legea nr. 85/2014, nefiind creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei debitoarei, a respins cererea.
Impotriva acestei hotarari a declarat apelului creditoarea SC R.L. IFN SA Bucuresti solicitand admiterea apelului declarat, motivat de faptul ca instanta de fond a interpretat gresit ca, neformularea unei noi cereri de executare in termenul de prescriptie, conduce ia decaderea S.C. R.L. S.A. din dreptul material la actiune, intrucat in dosarul de executare a formulat o singura cerere de executare silita, o cerere de continuare a executarii intemeiata pe art. 5 din Legea 287/2011, restul documentelor fiind acte de executare.
La solicitarea apelantei s-a deschis in anul 2010 un dosar de executare instrumentat de BEJ P.H. in vederea recuperarii debitelor aferente contractului de leasing incheiat cu societatea debitoare.
Creantele in speta nu sunt prescrise avand in vedere ca executarea silita pe contractul de leasing a inceput inainte de a interveni prescriptia facturilor emise si neachitate, in sustinerea acestei afirmatii invederand ca exista acte de executare prin care a staruit in continuarea executarii silite in vederea realizarii creantelor avute de fata de debitoarea SC Q.V.T. SRL
In alta ordine de idei considera ca  efectul prescriptiei extinctive este acela de a stinge dreptul material la actiune, ceea ce inseamna ca titularul dreptului prescris nu mai poate obtine sprijinul fortei de constrangere a statului pentru realizarea dreptului sau contra debitorului prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau a unei cereri arbitrate, dar nu se refera  la depunerea unei declaratii de creanta in cadrul procedurii insolventei, depunerea declaratiei si analizarea acesteia de catre administratorul judiciar conform prevederilor art. 67 din Legea 85/p006 privind procedura insolventei avand un caracter necontencios.
In cuprinsul Legii 85/2006 privind procedura insolventei nu se prevede ca nu se pot inscrie creantele prescrise in tabelul de creante, conditia esentiala fiind aceea ca respectivele creante sa aiba un caracter cert, lichid si exigibil.
Noul Cod civil stabileste prin dispozitiile art. 2512 alin. 1, faptul ca "prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta".
Asadar, prescriptia nu opereaza de drept, ci ea trebuie sa fie invocata pentru a fi producatoare de consecinte juridice, pentru ca stingerea dreptului material la actiune nu poate fi opusa decat de cel in beneficiul caruia a curs si s-a implinit prescriptia.
Inseamna ca legiuitorul a imbratisat punctul de vedere potrivit caruia normele care reglementeaza  regimul prescriptiei extinctive sunt de ordine privata, dispozitive, fiind la indemana persoanei in folosul careia curge sa o invoce sau, dimpotriva, sa renunte la beneficiul acesteia si sa execute voluntar obligatia dupa implinirea termenului de prescriptie.
Avand in vedere cele mentionate anterior, considera ca executarea silita demarata impotriva debitoarei S.C. Q.V.T. S.R.L. nu s-a perimat, creanta nu este prescrisa , iar prin adresa transmisa de acesta in data de 02.02.2011 prin care este de acord cu plata debitelor restante ale contractului de leasing s-a intrerupt prescriptia.
Creanta in cuantum de 86.146.00 Ron indeplineste conditiile impuse de Legea nr.85/2006 la data cererii de deschidere a procedurii insolventei, exista executare silita in curs, legala si neperimata, astfel incat trebuie admisa cererea de faliment; apelanta se mai refera la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei si derularea raporturilor comerciale cu debitoarea.
Examinand calea de atac a creditoare in conformitate cu motivele invocate in scris, Curtea apreciaza ca nefondat apelul, pentru urmatoarele considerente.
Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea unei proceduri de insolventa este definit in art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 ca fiind acel creditor a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile, iar prin creanta certa s-ar intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insuti actul de creanta, sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor, sau recunoscute de acesta; art. 662 alin. 2 din C.p.c. apreciaza ca o creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.
Ca atare, judecatorul sindic este nu  numai indrituit ci chiar obligat sa verifice indeplinirea calitatii de debitor indreptatit sa ceara deschiderea unei proceduri de insolventa, sa verifice existenta neindoielnica a unei creante si toate caracterele cerute de lega acesteia, ceea ce implica inclusiv posibilitatea instantei de a verifica prescriptia unei astfel de creante ce are legatura directa cu constatarea judecatorului in sprijinul existentei sau inexistentei unei datorii.
Prin urmare, motivatiile apelantei in sensul de a nu avea efecte juridice institutia prescriptiei extinctive asupra unei cereri de deschidere a procedurii insolventei sunt nefondate, intr-un tabel de creante nu se pot inscrie creante prescrise, iar in ce privesc dispozitiile art. 2512 alin. 1 si 2 din Codul civil, acestea nu sunt aplicabile raportului juridic intre creditoare si debitoare, ci cele ale Decretului Legea 167/1958.
In concret,  se constata ca cererea creditoarei a fost inregistrata la data de 12.08.2014 in raport cu care se va  verifica daca termenul de prescriptie de trei ani pentru creanta apelantei s-a implinit anterior acestei date, prin luarea in considerare a tuturor posibilelor situatii de intrerupere a acestui curs al prescriptiei. In acest sens prin analizarea primului caz de intrerupere, cel al recunoasterii dreptului, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, se observa ca relevante sunt adresele debitoarei din data de 02.02.2011, din 14.02.2011 din care ar rezulta o recunoastere a pretentiilor, precum si inscrisul din 23.02.2011 care se refera la predarea autoturismului catre creditoare, in raport cu care desi opereaza o astfel de intrerupere a cursului prescriptiei si a inceput sa curga o noua prescriptie si aceasta din urma s-a implinit anterior datei de inregistrare a cererii la tribunal.
 Celalalt caz de intrerupere a termenului se refera la efectuarea unui act incepator de executare, ori in speta un astfel de act il constituie cererea de executare silita din 23.12.2010, astfel incat, si prin raportare la aceasta data cererea creditoarei din 12.08.2014 vizeaza o creanta prescrisa; in speta creditoarea nu a depus nici un inscris care sa confirme efectuarea ulterioara a oricarui act de executare silita, care sa provina de la executorul judecatoresc, fara a avea relevanta cererea de continuare a acestei executari din 26.06.2013, intocmita de creditoare.
Apelanta face referire la documentele ce sunt acte de executare fara a le preciza in concret acre sunt acestea si mai ales fara a le depune in analiza judecatorului sindic.
In consecinta, instanta de control judiciar desi accepta o intrerupere a cursului prescriptiei initiale, pentru ambele cazuri reglementate de art. 16 lit. a si c din decret, constata pe de alta parte ca noile termene de prescriptie ale creantei apelantei s-au implinit la randul lor anterior datei de referinta mentionata mai sus, ceea ce face de prisos a fi analizate aspectele ce vizeaza cuantumul creantei si caracterele acesteia.
Fata de starea de fapt expusa si prevederile art. 480 alin. 1 din C.p.c. se va respinge ca nefondat apelul.