Antrenarea raspunderii administratorului unei societati aflate in stare de insolventa in temeiul art.138 lit.e) din Legea nr.85/2006. Conditii

Antrenarea raspunderii administratorului unei societati aflate in stare de insolventa in temeiul art 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006. Conditii ( sent. com. nr. 41/F/13.01.2010 - Sectia Comerciala, contencios administrativ si fiscal )
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 07.05.2008, scutita de taxa de timbru lichidatorul judiciar R. IPURL l-a chemat in judecata pe paratul J.P.F.  solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 144.540 lei reprezentand parte din pasivul debitoarei S.C. U.C. S.R.L.
In motivare se arata ca la data de 13.08.2003 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare intre S.C. I. R. S.R.L. ( actuala S.C. U.C. S.R.L. ) si S.C. F. S.R.L. avand ca obiect imobilul situat administrativ in Oradea str. C. nr. 1 inscris in C.F. XXX Oradea. Pretul a fost stabilit la suma de 23.000 lei.
In cuprinsul contractului paratul figureaza ca si reprezentant al vanzatoarei, insa la acelasi moment avea si calitatea de asociat majoritar al cumparatoarei. Valoarea de circulatie a imobilului la acel moment era de 144.540 lei, astfel incat s-a ajuns la deturnarea unei parti importante din activul societatii. Fapta paratului a determinat ajungerea debitoarei falite in stare de insolventa, astfel incat se impune admiterea cererii.
In drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006.
In probatiune a fost solicitata proba prin interogatoriu si inscrisuri.
Paratul, desi legal citat, nu si-a formulat apararile.
Reprezentand o forma speciala de raspundere civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenata in masura in care la ajungerea in stare de insolventa a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres si limitativ prevazute.
Fiind o exceptie de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 C.civ., ea are un caracter exceptional putand fi antrenata numai in limitele si in masura in care sunt intrunite conditiile amintite.
Astfel, potrivit art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006 antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face daca aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a marit in mod fictiv pasivul acesteia. Fapta ilicita prevazuta de lege presupune schimbarea destinatiei unei parti din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasa din patrimoniul acesteia. Nu intereseaza din punctul de vedere al aplicarii acestei ipoteze daca a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefacand nicio distinctie in acest sens.
Prin sent. com. nr. 179/F/2008 pronuntata de Tribunalul Bihor si ramasa irevocabila in urma respingerii recursului a fost anulat contractul de vanzare-cumparare incheiat intre debitoarea falita in calitate de vanzatoare si S.C. F. S.R.L. in calitate de cumparatoare. Obiectul derivat al contractului l-a constituit obiect imobilul situat administrativ in Oradea str. C. nr. 1 inscris in C.F. XXX Oradea nr. top. YYY, instanta de judecata retinand ca pretul stabilit a fost de 10 ori mai mic decat valoarea de circulatie a imobilului. Cu toate ca s-a urmarit si restabilirea situatiei anterioare incheierii contractului prin restituirea imobilului, solutionarea favorabila a cererii accesorii nu a fost posibila ca urmare a incheierii de catre cumparatoare a unui contract de vanzare-cumparare cu numitii C.A. si C.A.
In ziua incheierii contractului amintit- 12 august 2003- paratul a devenit asociatul majoritar al S.C. F. S.R.L. prin dobandirea partilor sociale de la numita R.A.A. Suprapunerea celor doua momente coroborata cu faptul ca a si fost schimbat sediul social la adresa unde se afla imobilul conduc la concluzia ca paratul a urmarit scoaterea unui bun important din patrimoniul debitoarei falite si transferarea lui catre societatea controlata de acesta. Solutia se impune cu atat mai mult cu cat pretul achitat a reprezentat a zecea parte din pretul de circulatie, astfel incat instanta considera ca este intrunita ipoteza prevazuta de art. 138 lit. e ) din Legea nr. 85/2006.
Pe de alta parte, examinarea de ansamblu a dispozitiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia ca antrenarea raspunderii presupune intrunirea tuturor conditiilor generale ale raspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 998-999 C.civ : fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre cele doua si vinovatia. Intrucat primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezinta pasivul in cuantum de 144.540 lei urmeaza a fi examinate celelalte doua.
Conditia existentei legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu rezulta din chiar exprimarea folosita de legiuitor- " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar_ de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din urmatoarele fapte". Ea nu trebuie inteleasa ca un raport direct dintre cele doua, fiind suficient ca fapta ilicita sa se inscrie in ansamblul cauzal care a determinat in final producerea prejudiciului. Admiterea solutiei contrare ar duce la retinerea exclusiva a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situatiei complexe in care se desfasoara lantul cauzal.
Asa fiind, instanta retine ca prin fapta retinuta in sarcina sa paratul a determinat ajungerea debitoarei in stare de insolventa, urmarind diminuarea activului patrimonial al acesteia. In atare conditii, instanta considera ca si ce-a de-a treia conditie este intrunita.
In ceea ce priveste vinovatia, ca element subiectiv al raspunderii civile delictuale, ea consta in atitudinea pe care autorul faptei a avut-o fata de ea si de urmaririle ei la momentul la care a comis-o. Procedand la instrainarea imobilului catre o societate pe care o controla, paratul a avut reprezentarea determinarii starii de insolventa, rezultat pe care l-a si urmarit. Tocmai de aceea, atitudinea lui imbraca forma intentiei directe, fiind de natura sa duca la stablirea raspunderii civile delictuale in sarcina acestuia.
Fata de toate acestea, instanta va admite cererea asa cum a fost formulata.