Intre data primirii convocarii si data realizarii efective a cercetarii prealabile trebuie sa treaca un termen rezonabil in care se presupune ca salariatul cercetat are posibilitatea de a-si pregati apararea. Numai astfel se concretizeaza vointa leg...

      Intre data primirii convocarii si data realizarii efective a cercetarii prealabile trebuie sa treaca un termen rezonabil in care se presupune ca salariatul cercetat are posibilitatea de a-si pregati apararea.
      Numai astfel se concretizeaza vointa legiuitorului de a asigura dreptul efectiv de aparare al celui in cauza.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 5044/F/20 octombrie 2010, nepublicata) Prin actiunea inregistrata reclamantul SDD a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. LWS RO SRL Bistrita anularea deciziei de sanctionare disciplinara si a deciziei de concediere nr. RU 3985/7.06.2010 ca nelegale si netemeinice, reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior, plata drepturilor salariale indexate cu rata inflatiei pana la momentul reintegrarii efective, fara cheltuieli de judecata.
      La termenul de judecata din data de 06 octombrie 2010 tribunalul a pus in discutie exceptia invocata de reclamant, a nulitatii cercetarii disciplinare si a invocat exceptia nulitatii deciziilor atacate pentru lipsa mentiunilor privitoare la descrierea faptei si a neindicarii motivelor pentru care s-au inlaturat apararile reclamantului.
      Exceptiile au fost unite cu fondul cauzei la termenul de judecata din data de 20 octombrie 2010, termen acordat pentru a se da posibilitatea partilor sa se apere fata de exceptiile puse in discutie.
      Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamantul a fost angajatul paratei din data de 12.12.2003 pe postul de analist cumparari.
      La data de 7 iunie 2010 a fost concediat disciplinar, pe considerentul ca in timpul programului de lucru a adresat cuvinte injurioase numitului BS, incalcand astfel dispozitiile regulamentului de ordine interioara.
      Concedierea s-a dispus prin decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare nr. RU 3984/7.06.2010 emisa la data de 7.06.2010, comunicata reclamantului la data de 8 iunie 2010 sub semnatura.
      In baza deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare a concedierii s-a emis decizia nr. RU 3985/7.06.2010 de incetare a contractului individual de munca al reclamantului incepand cu data de 7.06.2010, decizie comunicata reclamantului sub semnatura la data de 8.06.2010.
      Asa cum rezulta din cuprinsul contestatiei formulate, reclamantul a inteles sa conteste insasi masura concedierii disciplinare, solicitand anularea ei si reintegrarea pe postul ocupat anterior, astfel incat in conditiile in care, in aplicarea si executarea masurii concedierii, parata emite 2 acte, respectiv decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, urmata de decizia de desfacere a contractului de munca, tribunalul retine ca in fapt prin contestatia formulata reclamantul a atacat atat decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, cat si decizia de incetare a contractului de munca.
      Potrivit art. 63 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru savarsirea unei abateri grave de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute.
      Examinand modul de efectuare a cercetarii disciplinare, tribunalul retine ca potrivit art. 267 alin. 2 din Codul muncii, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
     Din actele depuse la dosar rezulta ca la data de 7 iunie 2010 reclamantul a fost convocat in vederea cercetarii disciplinare pentru aceeasi zi - la data de 7 iunie 2010 in biroul managerului tehnic (TS Manager Office), asa cum rezulta din formularul disciplinar nr. RU 3981/7.06.2010.
Se constata ca formularul disciplinar este singurul act prin care s-a realizat convocarea salariatului la cercetarea disciplinara, acest formular cuprinzand in partea introductiva invitatia de participare la cercetarea disciplinara.
Din cuprinsul acestei convocari, inmanate reclamantului la data de 7 iunie 2010, lipseste insa indicarea orei de prezentare, conditie prevazuta de art. 267 alin. 2 ca element obligatoriu.
Indicarea orei este deosebit de relevanta pentru ca in functie de aceasta se apreciaza daca angajatul cercetat disciplinar a avut sau nu timp efectiv pentru pregatirea apararii.
In cauza, se constata ca formularul disciplinar ce contine convocarea la efectuarea cercetarii disciplinare s-a emis la data de 7 iunie 2010 (nu se cunoaste la ce ora), fiind inregistrat sub nr. RU 3981/2010, chiar anterior sesizarii  incidentului la departamentul de resurse umane de seful ierarhic al reclamantului, numitul Razoare Ioan.
Se poate observa cu usurinta faptul ca formularul disciplinar poarta un nr. anterior (nr. RU 3981/2010) sesizarii formulate de numitul RI cu privire la comiterea unei abateri disciplinare, sesizare care poarta nr. RU 3982/2010.
In ziua sesizarii departamentului de resurse umane despre comiterea de reclamant a unei abateri disciplinare - 7 iunie 2010 - se constituie comisia disciplinara formata din 2 persoane si anume: managerul departamentului tehnic NA si referentul departamentului de resurse umane, FG.
Este de remarcat faptul ca aceasta comisie de cercetare disciplinara este desemnata prin decizia managerului general anterior sesizarii despre comiterea abaterii disciplinare, avand in vedere faptul ca aceasta decizie poarta nr. RU 3978/7.06.2010, numar anterior celui dat sesizarii (RU 3982/2010), care in fapt este actul ce determina cercetarea disciplinara.
Convocarea de participare la efectuarea cercetarii disciplinare este emisa la data de 7 iunie 2010, iar data stabilita pentru realizarea efectiva a cercetarii disciplinare este tot data de 7 iunie 2010. In aceeasi zi se aplica si sanctiunea disciplinara.
Nu s-a probat de parata ca mai intai angajatorul a inmanat angajatului formularul disciplinar nr. RU 3981/2010 semnat de comisia desemnata sa efectueze cercetarea, completat numai in partea superioara in privinta datei, orei, locului de prezentare, a obiectului intrevederii, respectiv a datelor salariatului cercetat disciplinar (nume, nr. marca, departament).
De asemenea, nu s-a dovedit ca intre momentul comunicarii formularului disciplinar in forma mai sus aratata si momentul efectuarii cercetarii disciplinare a trecut un termen rezonabil, in care reclamantul avea posibilitatea sa-si pregateasca apararea.
Comunicarea la data de 7 iunie 2010 a convocarii la efectuarea cercetarii disciplinare urmata de realizarea cercetarii la aceeasi data conduce la concluzia caracterului pur formal al cercetarii disciplinare prealabile.
Ratiunea instituirii obligatiei efectuarii cercetarii prealabile este aceea de a asigura salariatului posibilitatea de a formula aparari, astfel incat angajatorul sa dispuna sanctionarea sa numai in temeiul unor probe temeinice.
Intre data primirii convocarii si data realizarii efective a cercetarii prealabile trebuie sa treaca un termen rezonabil in care se presupune ca salariatul cercetat are posibilitatea de a-si pregati apararea.
      Numai astfel se concretizeaza vointa legiuitorului de a asigura dreptul efectiv de aparare al celui in cauza.
      Este si motivul pentru care art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede convocarea salariatului cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de efectuarea cercetarii prealabile.
      Graba cu care angajatorul a indeplinit procedura convocarii, urmata de aplicarea sanctiunii denota ca s-a urmarit sanctionarea rapida si sigura a reclamantului.
Un alt motiv de nelegalitate il constituie faptul ca desi comisia imputernicita sa efectueze cercetarea disciplinara este formata din 2 persoane, convocarea si cercetarea efectiva se realizeaza in data de 7 iunie 2010 de un singur membru al comisiei, de managerul tehnic NA, singura persoana care semneaza formularul disciplinar si procesul verbal de cercetare disciplinara.
Intrucat, pe de o parte, cercetarea disciplinara a avut un caracter formal (angajatul neavand efectiv timpul necesar pentru pregatirea apararii), iar pe de alta parte, ea s-a efectuat numai de un membru al comisiei de cercetare si nu se ambele persoane desemnate, cercetarea disciplinara prealabila este lovita de nulitate absoluta, exceptia invocata fiind intemeiata.
In ceea ce priveste decizia de concediere se constata ca parata are un mod original de emitere a deciziei de sanctionare. Astfel, ea emite mai intai o decizie de aplicare a sanctiunii disciplinare (este vorba de decizia nr. RU 3984/7.06.2010), urmata imediat de o decizie de desfacere a contractului de munca (decizia nr. RU 3985/7.06.2010).
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
     a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
     b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
     c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
     d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
     e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
     f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
     Examinand cuprinsul deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare nr. RU 3984/7.06.2010 se constata ca in cuprinsul sau se mentioneaza ca fapta consta in adresarea de cuvinte injurioase la adresa numitului BI, in timpul programului de lucru.
Sintagma "descrierea faptei" nu inseamna doar simpla enuntare a faptei, ci presupune prezentarea explicita a acelor aspecte care pot conduce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare de catre acesta a normelor de disciplina a muncii savarsita in legatura cu munca, o infrangere a obligatiilor izvorate din contractul individual de munca.
Din descrierea faptei trebuie sa rezulte in mod concret in ce a constat actiunea reclamantului, cu alte cuvinte care au fost cuvintele proferate de reclamant la adresa colegului sau, deoarece numai astfel se poate verifica temeinicia deciziei, numai astfel se poate stabili daca intr-adevar cuvintele folosite au sau nu caracter injurios.
Pe de alta parte, in cuprinsul deciziei de aplicare a sanctiunii nu se mentioneaza nici data savarsirii faptei. Aspectul este esential atata timp cat in formularul disciplinar se mentioneaza data de 4 iunie 2010 ca data a comiterii faptei, in procesul verbal de cercetare disciplinara nu apare indicata nicio data a comiterii faptei, iar parata, prin reprezentant sustine prin intampinarea depusa la dosar ca fapta s-a comis la data de 7 iunie 2010 (aceasta mentiune nu poate fi apreciata ca o eroare materiala cat timp se reia si in cuprinsul raspunsului depus la dosar la data de 20.10.2010).
      Desi fapta retinuta in sarcina reclamantului consta in folosirea de cuvinte injurioase, angajatorul mentioneaza in cuprinsul deciziei de concediere faptul ca sanctiunea se aplica in urma incalcarii prevederilor capitolul Absente din regulamentul de ordine interioara si a prevederilor capitolului Desfacerea contractului de munca, alin. IV Demiterea instantanee din Procedura disciplinara L. Or, indicarea unui temei legal neaplicabil situatiei de fapt avute in vedere echivaleaza cu lipsa temeiului legal al masurii dispuse.
In ceea ce priveste motivele pentru care s-au inlaturat apararile reclamantului, se constata ca in cuprinsul deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare se precizeaza ca motivul il constituie recunoasterea de catre angajat a faptei si intelegerea incalcarii regulamentului de ordine interioara.
O asemenea mentiune nu satisface cerinta obligatorie prevazuta de art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii, in conditiile in care asa cum rezulta din formularul disciplinar si din procesul verbal de cercetare disciplinara nu este vorba de o recunoastere pura si simpla, ci de una insotita de aparari formulate de salariat cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta.
      Astfel, reclamantul a invederat ca reactia avuta s-a datorat injuriilor care i-au fost aduse de colegul sau BS. Ca atare, se impunea ca aceste aparari sa fie verificate de angajator prin audierea persoanelor prezente la incident, indicate de numitul BS in declaratia sa.
      Nu se poate astfel retine ca in fapt a existat o recunoastere pur si simplu a reclamantului, astfel ca inlaturarea apararilor pe acest temei este profund eronata. Lipsa actului de recunoastere a faptei face ca motivele pentru care s-au inlaturat apararile reclamantului sa nu existe faptic.
      Raportat la considerentele mai sus retinute, tribunalul constata ca cercetarea prealabila este lovita de nulitate, fiind efectuata formal, cu incalcarea dreptului la aparare, de un singur membru al comisiei de cercetare disciplinara, iar decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare este nula pentru ca nu detaliaza fapta astfel incat sa existe posibilitatea instantei sa aprecieze daca fapta retinuta constituie sau nu abatere disciplinara grava (daca intr-adevar cuvintele folosite sunt sau nu injurioase), motivele pentru care s-au inlaturat apararile reclamantului, mentionate in decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare nu sunt reale, nu exista in fapt, intrucat reclamantul nu a recunoscut pur si simplu fapta, ci s-a aparat invocand o reactie fata de fapta colegului sau. 
      Potrivit art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
      In baza acestor considerente si facand aplicarea dispozitiilor art. 63, art. 76, art. 267 alin. 2, art. 268 alin. 2 din Codul muncii, tribunalul va admite contestatia formulata si in consecinta va constata nulitatea deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare nr. RU 3984/7.06.2010.
      Ca efect al constatarii nulitatii acestei decizii, tribunalul va constata nulitatea deciziei de concediere nr. RU 3985/7.06.2010 emisa in temeiul deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare, lovita de nulitate.
      In temeiul art. 78 din Codul muncii, constatandu-se nulitatea concedierii, instanta va dispune reincadrarea reclamantului pe postul ocupat anterior concedierii si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, incepand cu data concedierii 7.06.2010 si pana la reincadrarea efectiva.
      Existenta unor motive de nulitate absoluta a concedierii impiedica analiza pe fond a temeiniciei sanctiunii aplicate.