Acordarea grupei II de munca. Prescriptie drept la actiune.

Acordarea grupei II de munca. Prescriptie drept la actiune.

       Dreptul reclamantului de a beneficia de  incadrarea in grupa II de munca, pentru perioada anterioara  datei de 1 ianuarie 1990, s-a nascut la data intrarii in vigoare a Ordinului nr.50/1990( 20 martie 2990), nefiind conditionat de existenta buletinelor de determinare  a noxelor iar, pentru perioada ulterioara acestei date pana la incetare a activitatii, 01.08.1995, dreptul de incadrare in grupa II s-a nascut la finalizarea operatiunilor prevazute in acest ordin, operatiuni care trebuiau finalizate prin emiterea dispozitiei de nominalizare a persoanelor beneficiare.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 1469/F/ iulie 2011, nepublicata)

Prin actiunea inregistrata reclamantul ZS a chemat in judecata pe parata SC "P" SA solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta: sa oblige parata  la acordarea grupei a II-a de munca pentru perioada 01.07.1974-01.07.1995, data la care s-a pensionat, potrivit decizie nr.57806/17.07.1995; sa oblige parata sa-i acorde sporurile de toxicitate, periculozitate si spor de gestiune si sa-i elibereze adeverinte in acest sens.
Tribunalul, din oficiu, in sedinta publica din 1 iunie 2011 a ridicat si pus in discutie exceptia prescrierii dreptului la actiune si in ceea ce priveste cererea  prin care reclamantul solicita acordarea de catre parata a grupei II de munca.
Analizand cu prioritate exceptiile invocate, potrivit art. 137 C.pr.civ., tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul fostei  Intreprinderi  pentru livrarea produselor petroliere Cluj, incepand cu 1 iulie 1974, ocupand postul de conducator auto la depozitul Bistrita, potrivit contractului individual de munca nr. 648/1974 pana la data de 01.09.1981, cand a fost transferat in interesul serviciului la PECO Cluj, fiind incadrat pe postul de vanzator aragaz, post ocupat pana la 01.08.1982, cand a fost transferat la PECO Bucuresti, pe postul de sofer gr. V auto, post ocupat pana la 15.05.1990, cand a fost transferat in interesul serviciului la ICPP "P" Bistrita, cu care a incheiat contractul individual de munca aflat in copie la fila 143, pe postul de vanzator produse petroliere statia PECO.
La data de  17.07.1995,  a fost emisa decizia de  pensionare nr. 57.806/1995, incepand cu data de 01.07.1995,  prin care s-a acordat pensie invaliditate de gradul II, din decizia de pensionare rezultand ca, la data pensionarii, reclamantul avea o vechime totala in munca de 23 de ani, 1 luna si 9 zile, toata activitatea fiind incadrata in grupa a III-a de munca.
Anterior emiterii deciziei de pensionare, angajatorul de la acea data, SC "P" SA Bistrita, a intocmit fisa de pensie, care cuprinde toate datele inscrise in carnetul de munca, fisa din care rezulta  ca, la data de 01.07.1995 se face propunerea de pensionare si ca activitatea reclamantului  a fost incadrata in grupa  a III de munca, pe toata perioada angajarii si stagiului militar (vechime asimilata) timp de 23 ani 1 luna si 4 zile.
Potrivit adresei nr.942/02.08.1995, de confirmare a primirii deciziei de pensie, SC "P" SA Bistrita arata ca reclamantul si-a incetat activitatea la 01.08.1995.
Toate  mentiunile referitoare la schimbarea locului de munca, transferul in interesul serviciului, postul ocupat, locul de munca, acordarea gradatiilor si trecerea in alte trepte de salarizare, acordarea de sporuri, prevazute in actele emise de angajator au fost inscrise si in carnetul de munca al reclamantului aflat in copie la dosar.
Potrivit acestor acte si inscrieri reclamantul nu a fost incadrat in grupa II de munca, reclamantul luand cunostinta despre faptul ca activitatea pe care el a desfasurat-o  pe postul de sofer si vanzator produse petroliere a fost incadrata in grupa a III-a, la data de 01.07.1995, cand a fost propus spre pensionare de angajator si i s-a inmanat carnetul de munca si actele in vederea pensionarii sau, cel mai tarziu, la data comunicarii deciziei de pensionare si incetarea efectiva a  activitatii , 01.08.1995.
In baza OUG nr.4/2005 pensia reclamantului a fost recalculata, fiind emisa decizia nr. 57806/31.08.2005 in buletinul de calcul, fiind mentionat ca stagiul total, la data recalcularii era de 32 ani s, 4 luni si 9 zile, din care, perioada in care reclamantul a prestat efectiv activitate, 21 ani  8 luni, 28 zile, in conditii normale, la care se adauga stagiile asimilate(stagiul militar si  stagiul necontribuit cat a beneficiat de pensie de invaliditate, in total 10 ani, 7 luni si 29 zile).
Parata este continuatoarea fostei SC "P" SA Bistrita..
Intrucat solutionarea exceptiilor invocate este determinata de calificarea litigiului, tribunalul retine ca prezentul litigiu este un conflict de munca prin care reclamantul solicita obligarea fostului angajator sa-l incadreze in grupa a II de munca si sa-i acorde anumite sporuri, pe care el considera ca era indreptatit sa le primeasca si nu i-au fost acordate si nici platite si prin aceasta implicit contesta  incadrarea dispusa de angajator, cat si drepturile salariale ce i-au fost acordate.
In consecinta actiunea nu este una  prin care se solicita rectificarea inscrierii gresite in carnetul de munca, actiune (plangere) prevazuta pentru situatia in care inscrierile din carnetul de munca nu corespund actelor emise de angajator sau dispozitiilor  unei hotarari judecatoresti cat timp, in speta, inscrierile din carnetul de munca  corespund actelor emise de angajator, reclamantul contestand tocmai faptul ca angajatorul nu a emis  acte de incadrare a activitatii sale in grupa II de munca. Prin urmare, actiunea este o actiune in realizare prin care  fostul salariat solicita modificarea  continutului raporturilor de munca  asa cum acestea sunt reflectate in actele  emise de angajator, respectiv incadrarea in grupa II de munca in loc de grupa III si acordarea unor sporuri pe care angajatorul nu i le-a acordat in timpul desfasurarii activitatii.
Nu se poate sustine ca cererea este doar o simpla cerere de obligare  angajatorului la eliberarea unor adeverinte, intrucat asa cum anterior s-a aratat,  reclamantul solicita chiar constituirea dreptului sau de beneficiar al grupei a II si doar urmare a admiterii acestei cereri apreciaza ca este indreptatit sa primeasca adeverinte constatatoare.
Nu este vorba nici de o actiune de reconstituirea vechimii in munca intrucat reclamantul nu solicita adaugarea  la vechimea  in munca  ce rezulta din carnetul de munca si actele emise de fostul angajator, ci el solicita modificarea  raporturilor sale de munca.
Avand in vedere cele anterior retinute, precum si dispozitiilemart.21 din Constitutie care garanteaza liberul acces la justitie, faptul ca  dispozitiile Codului muncii nu reglementeaza o procedura administrativa prealabila obligatorie, in cazul conflictelor de munca, tribunalul constata ca exceptia inadmisibilitatii actiunii, pentru nesolicitarea in prealabil angajatorului a unei adeverinte si exceptia tardivitatii cererii de chemare in judecata,pentru depasirea termenului de 30 de zile, prevazut de art. 8 din Decretul nr. 92/1996 , invocate de parata prin intampinare nu sunt intemeiate si vor fi respinse ca atare.
Exceptia prescrierii dreptului la actiune exceptie invocata de parata (in ceea ce priveste acordarea sporurilor) si de instanta, in ceea ce priveste cererea de incadrare in grupa II de munca, este intemeiata si urmare a admiterii actiunea reclamantului va fi respinsa ca fiind prescris dreptul la actiune.
Pentru a concluziona astfel tribunalul retine ca,  in ce priveste  termenele de prescriere, Codul muncii contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun, reglementand termene speciale  in care pot fi promovate  actiunile in justitie, termene prevazute in art.268 Codul muncii republicat (fostul art.283).
Conform art. 268 alin. 1 litera c, in cazul in care litigiul se refera la drepturi salariale neacordate de angajator termenul de prescriptie este de 3 ani, de la data nasterii dreptului, drept care, in speta, s-a nascut la data primei luni in care  reclamantul a primit salariul fara spor de toxicitate, periculozitate si  de gestiune si acest termen de prescriptie a inceput sa curga cel mai tarziu la data incetarii raporturilor de munca, 01.08.1995, urmare a pensionarii si predarii carnetului de munca, intrucat cel tarziu la acea data a luat cunostinta despre sporurile care i-au fost acordate si per a contrario si de faptul ca sporurile solicitat in prezentul cadru procesual  nu i-au fost acordate.
Asa fiind termenul de prescriptie era implinit la data promovarii actiunii, 29.12.2010.
In ce priveste cererea reclamantului avand obiect incadrarea  activitatii lui in grupa II de munca, tribunalul retine ca o astfel de actiune nu este expres enumerata in alineatul 1 al articolului 268 astfel ca devin incidente dispozitiile art.268 alin.2.
In alineatul 2 al articolului 268 este prevazut termenul de prescriptie de trei  ani de la data nasterii dreptului,  in toate situatiile ce au obiect solutionarea unui conflict de munca, altele decat cele prevazute la alineatul 1.
In speta, dreptul reclamantului de a beneficia de  incadrarea in grupa II de munca, pentru perioada anterioara  datei de 1 ianuarie 1990, s-a nascut la data intrarii in vigoare a Ordinului nr. 50/1990 ( 20 martie 2990), nefiind conditionat de existenta buletinelor de determinare  a noxelor iar, pentru perioada ulterioara acestei date pana la incetare a activitatii, 01.08.1995, dreptul de incadrare in grupa II s-a nascut la finalizarea operatiunilor prevazute in acest ordin,  operatiuni care trebuiau finalizate prin emiterea dispozitiei de nominalizare a persoanelor beneficiare.
Prin urmare dreptul reclamantului de a beneficia de incadrarea corespunzatoare a activitatii sale s-a nascut anterior incetarii activitatii, 01.08.1995 si reclamantul a luat cunostinta despre faptul ca nu a fost nominalizat si incadrat in grupa II de munca cel tarziu la acea data, 01.08.1995, astfel ca termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut pentru formularea actiunii in justitie, a inceput sa curga de la data de 01.08.1995 si s-a implinit cu mult inainte de promovare actiunii. 
Este real ca, potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii republicat, dispozitiile acestui cod se intregesc cu dispozitiile legislatiei civile, dar aceasta numai in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca. Or, spre deosebire de dreptul comun (Decretul nr. 167/1958), conform dispozitiilor exprese din Codul muncii, actiunile referitoare la conflicte de munca se prescriu in termenele reglementate de art. 268 din Codul muncii (chiar daca se refera la nulitati absolute actiunile sunt prescriptibile, de ex. nulitatea decizie de concediere poate fi invocata doar in termen de 30 de zile de la comunicare si nu oricand ca in dreptul comun).
Ratiunea instituirii termenelor pentru promovare actiunilor in cazul raporturilor de munca este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor incalcate si stabilitatea raporturilor juridice.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept actiunea reclamantului va fi respinsa in intregime, ca fiind prescris dreptul la actiune.
In consecinta nu se mai impune analizarea pe fond a pretentiilor reclamantului, insa, chiar daca actiunea va fi respinsa, nimic nu impiedica parata sa rezolve pe cale amiabila solicitarile reclamantului in masura in care acesta se va adresa cu o cerere in acest sens si parata va aprecia ca sunt indeplinite conditiile pentru incadrarea activitatii reclamantului in grupa II de munca in loc de conditii normale(grupa III) si sa-i elibereze adeverinta  necesara in vederea recalcularii drepturilor de pensie.