Evaziune fiscala. Neinregistrarea in contabilitate a veniturilor obtinute prin emiterea unui numar de 18 facturi

Evaziune fiscala. Neinregistrarea in contabilitate a veniturilor obtinute prin emiterea unui numar de 18 facturi.

      Fapta de omisiune, in tot sau in parte, ori evidentierea in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidentierea in actele contabile sau in alte  documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fiscale constituie infractiunea complexa de evaziune fiscala.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., dec. nr. 54/F/27 mai 2011, nepublicata)       Prin Sentinta penala nr. 1445/6.11.2008, pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul penal nr. 1853/190/2007 s-a dispus in baza art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, art. 13 Cod penal, condamnarea inculpatului RR administrator la SC E S SRL Bistrita, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, la 6 luni inchisoare.
In baza art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, rap. la art. 76 lit. d Cod penal, art. 13 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului RR pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, la:- 6 luni inchisoare.
      In baza art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat ca faptele au fost comise in forma concursului real, iar in baza art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru faptele concurente, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei inchisorii, stabilind un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, potrivit art. 82 Cod penal.
S-a pus in vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 al. 2 Cod penal, rap. la art. 64 lit. a-c Cod penal, iar in temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a  dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
S-a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea civila Statul Roman - prin A.N.A.F. - Bucuresti   - Directia Generala  a Finantelor Publice  Bistrita-Nasaud, impotriva inculpatului si pe cale de consecinta, il obliga pe acesta la plata sumei de 33.671,96 lei, cu titlu de despagubiri civile (reprezentand impozit pe profit si TVA), precum si dobanda legala aferenta acestei sume calculata pana la data platii efective.
      S-a constatat ca inculpatul a recuperat partial prejudiciul cauzat  bugetului statului, respectiv pana la nivelul sumei de 23.500 lei.
      Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinte, la data ramanerii definitive, Oficiului National al Registrului Comertului, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
      In baza art. 191 al. 1 Cod procedura penala,a fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea statului suma de 210 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat BA.
      Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpatul si partea civila Statul Roman prin ANAF Bucuresti - Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita Nasaud.
      Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel invocate de cele doua parti, a concluziilor expertizelor judiciare contabile efectuate in apel si a dezlegarilor de drept date de instanta suprema in decizia mai sus mentionata, tribunalul constata ca apelurile declarate in cauza sunt fondate, atat sub aspectul penal, cat si sub cel al laturii civile.
      Probatiunea administrata in cauza confirma concluziile primei instante sub aspectul existentei faptelor deduse judecatii, al vinovatiei inculpatului si a prejudiciului, in discutie ramanand calificarea juridica a faptelor inculpatului si intinderea prejudiciului produs bugetului statului.
      Astfel, sub aspectul incadrarii juridice este de relevat faptul ca, prin Decizia nr. 4/21.01.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a admis recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si s-a stabilit ca fapta de omisiune, in tot sau in parte, ori evidentierea in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidentierea in actele contabile sau in alte  documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fiscale constituie infractiunea complexa de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit. "b" si "c" din Legea nr. 241/2005.
      Ca urmare, in cauza se impune, in baza disp. art. 334 Cod procedura penala, schimbarea incadrarii juridice data faptelor retinute in sarcina inculpatului din infractiunea prev. de art. 9 alin.1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005 si cea prev. de art. 9 alin.1 lit. "c" din aceeasi lege, intr-o singura infractiune complexa de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. "b" si "c" din actul normativ indicat.
      Sub aspectul incadrarii juridice, tribunalul nu isi poate insusi sustinerile apelantului potrivit carora fapta prev. de art. 9 lit. "c" din lege (constand in inregistrarea in contabilitate de cheltuieli nereale) nu exista, aceasta fiind dovedita prin probatiunea administrata, respectiv prin declaratiile martorilor, dar si prin  concluziile expertizelor efectuate in cursul judecarii apelului.
      Pe de alta parte, in conditiile in care inculpatul a admis savarsirea infractiunii in forma sa prev. de art. 9 alin.1 lit. "b" din Legea nr. 241/2005 (constand in neinregistrarea in contabilitate a veniturilor obtinute prin emiterea unui numar de 18 facturi) este greu de acceptat ideea ca inregistrarea facturilor de la firme fantoma s-a datorat intentiei administratorilor acestor cinci societati comerciale de a  comite infractiunea de evaziune fiscala.
      Explicatiile oferite in apararea inculpatului sub acest aspect sunt lipsite si de suport logic atata timp cat, in cauza, este stabilit ca aceste firme isi inceteaza activitatea sau fusesera radiate astfel incat, nemaiavand activitate, nu se mai punea problema savarsirii infractiunii de evaziune fiscala.
      In ceea ce priveste latura civila a cauzei in cursul judecarii apelului s-au efectuat doua expertize contabile, tribunalul insusindu-si in totul, cu precizarile ce se vor efectua in cele ce urmeaza, concluziile raportului de contraexpertiza contabila.
      Din cuprinsul acestora rezulta ca prejudiciul cauzat prin inregistrarea facturilor provenite de la societati inexistente (de tip fantoma) este de 82.926 lei reprezentand impozit pe profit si TVA (f.133).
      Pe de alta parte, in ceea ce priveste prejudiciul cauzat prin omisiunea de a inregistra in contabilitate cele 18 facturi de  vanzari, expertiza a stabilit un nivel de 42.273 lei, constand in TVA si impozit pe profit.
      Prin completarea raportului de expertiza contabila efectuata in cauza, pentru acest din urma prejudiciu s-au stabilit doua variante de raspuns ca urmare a faptului ca un numar de 3 facturi din lotul celor 18 neinregistrate in contabilitate erau discutabile (doua dintre acestea nefiind necesar a fi cuprinse in aceasta situatie iar o a treia fiind anulata).
      Astfel, intr-o prima varianta, cuprinzand toate cele 18 facturi, s-a mentinut prejudiciul de 42.273 lei stabilit si cu ocazia expertizei.
      Intr-o a doua varianta, care s-a intocmit fara a fi avute in vedere cele trei facturi in discutie, s-a stabilit un prejudiciu de 29.773 lei rezultat din adunarea sumelor de 18.890 lei reprezentand TVA si impozit pe profit pe anii 2003-2005, respectiv 1423 lei, 5.088 lei si 8372 lei.
      Din verificarea modului de calcul s-a stabilit ca rezultatul de 29.773 lei este rezultatul unei gresite aditionari a celor patru sume  mai sus mentionate, rezultatul corect fiind de 33.773 lei (18.890 lei + 1.423 lei + 5.088 lei + 8,372 lei).
      Facand aplicarea principiului "in dubio pro reo", instanta va retine acest ultim mod de calcul al prejudiciului, corectat potrivit celor mai sus precizate.
      Asa fiind, prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin faptele inculpatului este de 116.699 lei, compus din sumele de 82.926 lei si respectiv 33.773 lei aratate anterior, din care, in cursul urmarii penale, inculpatul a recuperat suma de 23.500 lei.
      Pentru toate aceste considerente, in baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedura penala, cele doua apeluri declarate in cauza vor fi admise, hotararea atacata va fi desfiintata in parte, in latura penala si civila si rejudecand in aceste limite se va dispune schimbarea incadrarii juridice data faptelor retinute in sarcina inculpatului intr-o singura infractiune de evaziune fiscala, prev. de art. 9 alin.1 lit.  "b" si "c" din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art.  41 alin.2 Cod penal si art. 13 Cod penal.
      In baza dispozitiilor textului de lege  mentionat si facand si aplicarea art. 72 Cod penal, mentinandu-se circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal si facand aplic. art. 76 lit. "d" Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru infractiunea retinuta in sarcina sa.
      Pe de alta parte, in raport de infractiunea comisa tribunalul apreciaza ca nu se impune a se proceda la restrangerea tuturor drepturilor electorale, astfel incat in cauza se va face aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. "a" teza a II- a lit. "b" si "c" Cod penal.
      Apreciindu-se ca modalitatea de individualizare a pedepsei, stabilita de prima instanta este corespunzatoare, in baza disp. art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilind, potrivit disp. art. 82 Cod penal, un termen de incercare de 2 ani si 6 luni.
      In latura civila se va constata ca inculpatul a recuperat partial prejudiciu de 116.699 lei constatat prin plata sumei de 23.500 lei, astfel incat in baza disp. art. 14 Cod procedura penala, rap. la art. 998 Cod civil se va dispune obligarea acestuia la plata despagubirilor civile in suma de 93.199 lei - reprezentand prejudiciul nerecuperat - cu dobanda legala aferenta acestei sume pana la data platii efective, respingandu-se ca neintemeiate celelalte pretentii civile formulate in cauza.
      Potrivit disp. art. 371 alin.2 Cod procedura penala, tribunalul a examinat intreaga cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, constatand insa ca nu exista si alte temeiuri pentru reformarea hotararii atacate.
      Ca urmare, celelalte dispozitii ale sentintei apelate vor fi mentinute.
      In fine, intrucat inculpatul nu a achitat integral onorariul de expertiza se va dispune obligarea celui in cauza la plata onorariilor.