In acceptiunea aratata a dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferent constructiilor cumparate in conditiile Legii nr. 112/1995 s-a incadrat modul de a proceda a Institutiei Prefectului in emiterea ordinelor initiale care nu a inclu...

Legea nr. 112/1995. Teren aferent casei de locuit.

       In acceptiunea aratata a dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferent constructiilor cumparate in conditiile Legii nr. 112/1995 s-a incadrat modul de a proceda a Institutiei Prefectului in emiterea ordinelor initiale care nu a inclus suprafata de 306 mp din litigiu pentru recurenti si intimatii CDD si CC, procedura de emitere a ordinelor fiind nu numai legala dar si echitabila, acestea fiind motivele pentru care se impune pastrarea si a Ordinului nr.74/2008.

 (Decizia nr. 164/R din 28 mai 2010)
        
Prin sentinta civila nr. 7220/2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost admisa plangerea precizata formulata de CC in contradictoriu cu Institutia Prefectului Judetului Bistrita-Nasaud, Primaria Municipiului Bistrita si Primarul Municipiului Bistrita, a fost respinsa cererea de interventie  in interes propriu formulata de intervenientii UI si UCS si in consecinta:
- Institutia Prefectului judetului Bistrita-Nasaud a fost obligata sa modifice Ordinul nr.74/28.03.2008, in sensul atribuirii in proprietatea petentilor si a terenului in suprafata de 306 mp, inscris in C.F.3997 Bistrita, nr.top.2220/2/3 si 2221/2/3, conform documentatiei tehnice intocmita de expertul TM sau sa emita ordin separat pentru acest teren, sub sanctiunea platii de daune cominatorii in cuantum de 100 lei pe zi de intarziere, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la executarea efectiva a obligatiei;
- Institutia Prefectului  judetului Bistrita-Nasaud a fost obligata sa plateasca petentilor suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.
Impotriva hotararii au declarat recurs intervenientii in interes propriu.
Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art.304 ind.1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este intemeiat pentru considerentele ce succed.
Critica referitoare la retinerile instantei privitoare la caracterul terenului in litigiu de a fi aferent locuintei cumparate de CDD si CC este gasita de tribunal ca intemeiata.
Prima instanta si-a intemeiat constatarea ca terenul de 306 mp din litigiu este aferent locuintei cumparate de intimatii C pe trei considerente:
-primul pe cel al faptului ca terenul de 306 mp face parte din terenul de 1350 mp inscris in C.F. 3997 Bistrita, imobilul identificat cu nr.top.2220/2 si 2221/2, teren ce in intregul lui a fost nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950 art.1, odata cu constructia edificata pe el, unul din apartamentele ce compune aceasta constructie, fiind cumparat de acesti intimati.
-al doilea argument este cel al disp.art.3 si 21 din Legea nr. 112/1995 cel al art.33 din H.G.20/1996 modificata prin H.G.11/1997 si cel al art.26 al.3 din L.112/1995.
-al treilea argument este cel al faptului ca reglementarea situatiei dreptului aferent constructiilor cumparate in temeiul Legii nr. 112/1995, se face pe cale administrativa, prin ordin al Prefectului in conformitate cu art. 36 din Legea nr. 18/1991, apreciindu-se ca este firesc ca atunci cand este vorba de proprietatea statului, in aplicarea practica a legii ce reglementeaza dobandirea terenului de catre dobanditorii constructiilor sa se emita acte ale autoritatilor administratiei publice locale.
In cadrul acestui argument s-a aratat ca, contrar sustinerilor, intimatului Institutia Prefectului, potrivit carora  terenul din litigiu este de natura "gradina" si nu este aferent locuintei cumparate, in documentatia tehnica intocmita de ing. expert TM se stabileste ca suprafata de teren de 306 mp este "cale de acces", facand parte din suprafata de 787 mp care este aferent constructiilor proprietatea intimatilor Ceausu.
Primele doua argumente, care se completeaza, nu pot duce la concluzia instantei ca terenul in litigiu este aferent locuintei cumparata de intimatii C, intrucat dispozitiile invocate din Legea nr. 112/1995 respectiv art. 3, 21 si 26 al.3 determina intinderea dreptului aferent constructiilor preluate la stat, raportat la proprietarul deposedat si nu la chirias.
In cauza intimatii CDD si CC au calitate de chiriasi si nu de fosti proprietari.
Pe de alta parte, unitatea locativa trecuta la data in sensul art. 2 din Legea nr. 112/1995, este constructia care are in componenta atat locuinta cumparata de intimatii C, cat si locuinta cumparata de numitii G, astfel ca sustinerea ca terenul din litigiu este aferent doar locuintei cumparata de intimati, nu are suport logic si nici un suport legal.
In contextul celor aratate, considerentele instantei privind aplicarea in speta, cu privire la terenul aferent locuintei intimatilor, a disp. art. 33 din H.G. nr. 20/1996 in forma modificata prin H.G. nr. 11/1997, nu sunt judicioase, dispozitiile din H.G.33/2006, neavand corespondent in dispozitiile Legii nr. 112/1995 carora sa le detalieze aplicarea. Aceasta norma fiind una de suplinirea  a unei lacune a Legii nr. 112/1995 privitoare la dobandirea terenurilor aferente locuintelor cumparate de chiriasi, trebuie aplicata strict in limitele reglementarii.
In aceasta situatie este de observat ca la data cumpararii locuintei de catre intimatii C era in vigoare reglementarea prev. de art. 33 din H.G. nr. 20/1996, nemodificata, potrivit careia in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si cand este cazul a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, in conditiile art. 35 al. 2 din Legea nr. 18/1991.
Drept urmare, terenul atribuit intimatilor Ceausu prin Ordinul nr.74/2008 acoperea indreptatirea legala, la momentul incheierii contractului. Este de observat ca momentul in raport de care se dobandeste dreptul de proprietate asupra terenului este momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare si nu momentul emiterii ordinului.
In privinta celui de-al treilea argument prima instanta in mod judicios retine ca delimitarea terenului aferent se facea prin Ordin al prefectului pe baza propunerilor primariilor fundamentata pe documentatia tehnica intocmita pe cheltuiala solicitantilor, potrivit dispozitiilor art. 35 al. 2 din Legea nr. 18/1991, insa nu s-ar putea sustine ca organul administratiei publice dispune de putere discretionara cu privire la stabilirea terenului asupra caruia se dobandeste dreptul de proprietate in conditiile Legii nr. 112/1995, intrucat acordarea unei asemenea puteri nu a fost in intentia legiuitorului, acordarea ei deschizand posibilitate, de neadmis, de lezare a drepturilor persoanelor aflate in aceeasi situatie sau de anihilare a vocatiei unor asemenea persoane la acelasi drept. Atributul autoritatii administratiei nu poate fi decat de delimitare, de zonare ca operatiune tehnico-materiala juridica a dreptului in conditiile legii, in speta era vorba de disp. art. 33 din H.G. nr. 20/1996 inainte de modificare, care asa cum s-a aratat dadea dreptul intimatilor Ceausu doar asupra dreptului de sub constructie.
In acceptiunea aratata a dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor aferent constructiilor cumparate in conditiile Legii nr. 112/1995 s-a incadrat modul de a proceda a Institutiei Prefectului in emiterea ordinelor initiale care nu a inclus suprafata de 306 mp din litigiu pentru recurenti si intimatii CDD si CC, procedura de emitere a ordinelor fiind nu numai legala dar si echitabila, acestea fiind motivele pentru care se impune pastrarea si a Ordinului nr.74/2008.
Chiar daca s-ar admite ca intimatilor C le-ar fi aplicabile dispozitiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996 in continutul lor modificat, regasit dupa modificare in disp. art. 37, tot nu se poate retine ca terenul din litigiu este aferent apartamentului intimatilor.
Prima instanta s-a bazat, pentru a retine ca terenul din litigiu este teren aferent apartamentului in discutie, pe faptul ca in disp. art. 26 al. 3 din Legii nr. 112/1995 se incadreaza ca teren ce depaseste terenul aferent, doar terenul in suprafata de 563 mp aferent fostei popicarii concesionata Directiei Judetene de Sport si pe imprejurarea ca in documentatia tehnica pe baza caruia s-a emis Ordinul nr.74/2008 terenul din litigiu este cale de acces si nu gradina, cum a sustinut Institutia Prefectului.
Aprecierea instantei este gresita, intrucat pe de o parte din planul de amplasament intocmit de expert TM nu rezulta ca terenul din litigiu este cale de acces, situatie in care ramura de cultura este cea din c.f., respectiv gradina, cu consecinta ca terenul nu este aferent apartamentului in intelesul de teren necesar exploatarii acestuia, ci se constituie ca teren ce depaseste terenul aferent in acceptiunea disp. art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.
Dar luand in discutie ca destinatia actuala a terenului din litigiu este cale de acces, asa cum este evidentiat in alte schite aflate la dosar tot nu poate fi inclusa in notiunea de teren aferent, intrucat aceasta cale de acces nu are destinatia exploatarii normale a apartamentului intimatilor, intrucat  suprafata de 481 mp atribuita acestora prin Ordinul 74/2008 asigura toate conditiile necesare acestei exploatari, inclusiv accesul la locuinta.
Invocarea atat de catre recurenti, cat si de catre intimati a beneficiului inchirierii terenului din litigiu in perioada inainte si dupa cumpararea de catre ei a locuintelor, nu constituie un argument pentru nici unul din ei pentru al include in terenul aferent locuintei lor. Nici argumentul recurentilor U privind imbunatatirile aduse terenului in timpul inchirierii, nu constituie argument. Calitatea de chiriasi atat a recurentilor cat si a intimatilor C a fost consecinta unei conventii cu administratia locala cu drepturile si obligatiile  ce deriva din aceasta calitate potrivit conventiei si nu o indreptatire revenita de la lege in calitatea de proprietari ai apartamentelor cumparate in conditiile Legii nr. 112/1995.
Pe baza considerentelor aratate apare lipsita de relevanta statuarea din H.C.L. nr. 161/2007 privitoare la terenul din litigiu ca fiind teren aferent apartamentului intimatilor C.
In afara considerentelor aratate este suficient de convingatoare asupra imprejurarii ca terenul din litigiu nu este aferent nici unuia din apartamentele cumparate de recurenti si intimatii C si schitele aflate la dosar, inclusiv cea intocmita de expert TM.
Se impune pe baza celor aratate concluzia ca terenul din litigiu se incadreaza in disp. art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995, nefiind aferent apartamentelor cumparate in baza Legii nr. 112/1995, urmand a avea regimul juridic stabilit de Legea nr. 213/1998.
In considerarea celor aratate apreciind asupra temeiniciei criticii din recurs, ce face posibila incadrarea ei in motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 din Codul de procedura civila, urmeaza sa fie admis recursul in baza art.312 al.1, 2 si 3 din Codul de procedura civila si hotararea modificata in totalitate in sensul ca se va respinge actiunea precizata a reclamantilor; se va admite cererea de interventie in interes propriu a intervenientilor si in consecinta se va mentine Ordinul Prefectului nr.74/2008; se va respinge cererea de cheltuieli de judecata a reclamantilor si inlatura obligatia paratului Institutia Prefectului Bistrita-Nasaud de plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti la fond.