Lovire. Aplicarea principului in dubio pro reo.

Lovire. Aplicarea principului in dubio pro reo.

Principiul in dubio pro reo nu este operant, deoarece aparentul dubiu creat de depozitiile inconsecvente ale martorilor este spulberat de ansamblul probelor administrate in cele doua faze ale procesului penal, de justa coroborare si interpretare a acestora dar si de argumente de ordin logic. Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., dec. nr. 7/R/31 ianuarie 2012

Prin sentinta penala nr. 539 pronuntata de Judecatoria Bistrita - Sectia penala in dosarul nr. 3026/190/2010 s-a hotarat in baza art. 180 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 63 Cod penal, condamnarea inculpatului ES pentru comiterea infractiunii de lovire, in dauna partii vatamate TI.
S-au pus in vedere inculpatului dispozitiile art. 631 Cod penal.
In baza art. 180 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 63 Cod penal, a fost condamnata inculpata EI pentru comiterea infractiunii de lovire, in dauna partii vatamate TI, la pedeapsa de 2.000 lei amenda penala.
S-au pus in vedere inculpatei dispozitiile art. 631 Cod penal.
S-a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea civila TI si, in temeiul art. 998 Cod civil, art. 1003 Cod civil raportat la art. 14 si 346 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii in solidar, sa plateasca acesteia suma de 10.676 lei, cu titlu de despagubiri civile, din care 676 lei despagubiri materiale, iar 10.000 lei reprezinta daune morale.
In baza art. 193 alin. (4) Cod procedura penala, fiecare inculpat a fost obligat sa plateasca partii civile suma de cate 750 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
In baza art. 191 alin. (1), (2) Cod procedura penala, fiecare inculpat a fost obligat sa plateasca, in favoarea statului, suma de cate 250 lei cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen, inculpatii.
Analizand hotararea primei instante prin prisma motivelor de recurs invocate si verificand, potrivit dispozitiile art. 3856 Cod procedura penala intreaga cauza sub toate aspectele, tribunalul constata ca, in baza materialului probator administrat in cele doua faze ale procesului penal, corect interpretat de instanta de fond, aceasta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, care nu este afectata de niciun viciu care sa atraga reformarea sa.
Din coroborarea probelor administrate in cauza rezulta fara dubiu ca, la data de 18.10.2009, ca urmare a patrunderii partii vatamate in gradina revendicata de inculpati - partile fiind rude in grad mai indepartat - in intentia de a se deplasa la mormantul unei rude, intre acestia a avut loc o disputa verbala, in cursul careia s-au insultat reciproc. In final, nereusind sa scoata autoturismul din gradina in cauza, partea vatamata l-a abandonat in acel loc si a plecat inspre locuinta sa, insotita fiind de cei doi inculpati, discutiile contradictorii dintre acestia continuand. In momentul in care cei in cauza au ajuns in fata casei sotilor PI si A, partea vatamata si-a manifestat intentia de a anunta organele de politie despre cele intamplate, adresand totodata cuvinte jignitoare inculpatei. Ca urmare, iritata, aceasta din urma s-a repezit inspre partea vatamata tocmai in momentul in care aceasta deschidea portita de acces in curtea familiei Pop. Inculpata EI a impins-o pe partea vatamata care s-a impiedicat de o treapta si a cazut la sol, cu fata in jos. Inculpata s-a repezit la aceasta si a prins-o de par, tragand-o cu putere, timp in care inculpatul ES s-a apropiat, a lovit-o cu piciorul in zona abdominala (lovitura fiind amortizata de cojocul partii vatamate ) iar apoi i-a aplicat mai muti pumni in zona cervicala, dupa care s-a retras in drum.
Din cauza scandalului cei doi soti au iesit din casa, vazand-o pe partea vatamata cazuta si pe inculpata EI langa aceasta, tinand-o de par, moment in care inculpatul EcS se afla deja in drum.
Momentul lovirii partii vatamate de catre cei doi inculpati a fost surprins de martorul EIL care mergea inspre biserica si care, desi nu a observat-o pe partea vatamata, i-a vazut pe inculpati lovind o persoana ce era cazuta in curtea familiei Pop.
Probele directe administrate in cauza, reprezentate de depozitiile partii vatamate, coroborate cu cele ale martorilor susmentionati se completeaza cu cele indirecte, reprezentate de actul medico-legal dar si de depozitiile altor martori care au luat la cunostinta despre incident de la partea vatamata si de la martorii P.
In baza celor anterior mentionate principiul in dubio pro reo nu este operant deoarece aparentul dubiu creat de depozitiile inconsecvente ale martorilor este spulberat de ansamblul probelor administrate in cele doua faze ale procesului penal, de justa coroborare si interpretare a acestora dar si de argumente de ordin logic.
In contextul celor de mai sus este de relevat ca justa interpretare a probelor, coroborate corespunzator, conduce la concluzia ca starea de fapt retinuta de prima instanta este corecta.
Depozitiile martorilor EIL, PA si PI, date in cursul cercetarilor penale, depozitii ce sprijina invinuirea celor doi inculpati, descriu elemente ale starii de fapt, astfel cum au fost acestea percepute de cei in cauza. Chiar daca au fost obtinute in conditiile lipsei de contradictorialitate, declaratiile au fost date sub prestare de juramant, continutul acestora neputand fi pus la indoiala, cele trei depozitii coroborandu-se perfect.
Sub aspectul sinceritatii ridica anumite semne de intrebare declaratiile martorilor in cauza date in cursul cercetarilor judecatoresti, ezitarile si "eschivele" martorilor fiind puse - de instanta de control judiciar - nu atat pe seama trecerii timpului de la momentul incidentului (aproximativ 1 an si 3 luni ) cat pe imprejurarea ca aceste depozitii au fost luate in prezenta celor doi inculpati, persoane alaturi de care traiesc in aceeasi comunitate restransa, in conditiile in care inculpatul ES este cunoscut ca o persoana agresiva care "a avut si alte incidente in care a batut persoane din sat".
In fine, in sprijinul vinovatiei inculpatilor pledeaza si argumente de ordin logic.
In concret, este de retinut ca incidentul dintre parti, constand in "altercatia" verbala dintre acestea nu este contestat de nimeni, inculpatii insisi recunoscand ca s-au certat cu partea vatamata si s-au insultat reciproc cu aceasta. In ciuda acestui fapt, nici inculpatii - in formularea apararii lor - dar nici alte persoane dintre cele audiate nu au relevat informatii despre existenta vreunui alt incident, produs in aceeasi zi, intre partea vatamata si alte parti, care sa se fi soldat cu lovirea celei dintai.
Ca urmare, singura concluzie logica ce poate fi decelata din derularea evenimentelor este aceea ca tensiunea existenta intre parti de ani de zile - imprejurare acceptata de toti protagonistii cauzei - s-a materializat in scandalul produs care a escaladat si s-a finalizat cu lovirea partii vatamate de catre inculpati.
Nici celelalte asertiuni ale recurentilor nu sunt intemeiate deoarece prima instanta a facut o judicioasa apreciere a "contributiei" fiecarui inculpat la producerea incidentului, sanctiunile aplicate fiind corespunzatoare unei participari egale a celor doi agresori in producerea rezultatului.
In consecinta, aprecierea gradului de vinovatie al inculpatilor nu s-a realizat global iar sanctiunile au fost individualizate corect, atat ca modalitate, cat si ca intindere, la stabilirea acestora instanta de fond avand in vedere si imprejurarile invocate de inculpati in calea de atac.
In fine, prima instanta a solutionat legal si temeinic si latura civila a cauzei apreciind in mod corect nivelul despagubirilor cuvenite partii vatamate, motiv pentru care nu se impune reducerea acestora sau exonerarea inculpatilor de la plata daunelor materiale si morale.
Avand in vedere solutia preconizata si vazand si dispozitiile art. 193 Cod procedura penala tribunalul va dispune obligarea inculpatilor recurenti la plata a cate 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, in recurs, reprezentand onorariu avocatial, in favoarea partii civile intimate.